Eroare de fapt principala, Necunoasterea de catre inculpat a imprejurarii ca produsele se incadrau in categoria drogurilor

Cerere de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate de recunoastere a vinovatiei admisa. Achitarea inculpatului pentru una din infractiunile care au facut obiectul sesizarii. Compatibilitate cu procedura reglementata de art. 375 si 396 alin. 10 Cod procedura penala

Instanta de fond a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de consum de droguri de risc si mare risc prevazuta de art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 143/2000, pe temeiul ca nu sunt probe care sa confirme invinuirea adusa inculpatului, invocand insa in motivare ipoteza necunoasterii de catre inculpat a imprejurarii ca produsele detinute aveau in compozitie substante de natura a se incadra in categoria drogurilor, situatie in care intervine eroare de fapt, cauza de neimputabilitate , reglementata de art. 30 alin.1 Cod penal.

In conditiile in care se retine eroarea sub imperiul careia se afla inculpatul in ceea ce priveste detinerea, consumul substantelor continute de produsele „etnobotanice” , eroarea se extinde si asupra comercializarii unor astfel de substante.

Desi instanta a admis cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate de recunoastere a vinovatiei , aceasta a dispus achitarea inculpatului pentru una din infractiunile care au facut obiectul sesizarii, solutie incompatibila cu procedura reglementata de art. 375 si 396 alin. 10 Cod procedura penala, asa cum a decis I.C.C.J prin deciziile nr. 2142/19.06.2012, nr. 3116/ 03.10.2012. In cazul in care exista nelamuriri privind starea de fapt descrisa in rechizitoriu, asa cum este cazul in speta, solutia corecta este aceea de respingere a cererii inculpatului si de judecare conform procedurii comune, cu mentiunea ca, manifestarea de vointa a inculpatului poate primi relevanta prin prisma dispozitiilor art. 374 alin. 7 Cod procedura penala, situatie in care este posibil, ca pe baza probelor administrate in faza initiala a procesului penal, sa se pronunte o solutie de achitare.

Prin sentinta penala nr. 413 din data de 23 decembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 7562/95/2014, in baza art. 374 alin. 4 Cod procedura penala combinat cu art. 375 Cod procedura penala a fost admisa cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate formulata de inculpatii BIM , TEI , MAE , GCD, FM, OC, RDI, MRF, MLC, OAM, CAC si SMO.

In baza art. 17 alin. 2 combinat cu art. 396 alin. 5 Cod procedura penala raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedura penala a fost achitat inculpatul SMO cetatenia romana, necasatorit, ocupatia - fara, locul de munca - fara, studii - medii, situatia militara - satisfacut, antecedente penale - neaga, posesor(oare) al/a BI/CI seria GZ, nr. 535136, eliberat de SPCLEP Tg.Jiu, pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000 (trafic de droguri de risc si mare risc), intrucat nu exista probe ca a savarsit aceasta fapta.

In baza art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 (efectuarea de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive), cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. 1 Cod penal si cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul SMO la 7 luni inchisoare.

In baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 (consum de droguri de risc si mare risc) cu aplicarea art. 35 alin. (1) , art. 36 alin. 1 Cod penal si cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul SMO la 3 luni inchisoare.

In baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului SMO in pedeapsa cea mai grea de 7 luni inchisoare la care s-a adaugat sporul obligatoriu de 1 luna, urmand ca acesta sa execute pedeapsa rezultanta principala de 8 luni inchisoare.

Pedeapsa principala se va executa in conditiile art. 60 Cod penal (privare de libertate).

In baza art. 72 C.pen. s-a dedus retinerea din 10.07.2014.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul nr. 28D/P/2014 din 30.09.2014 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Gorj s-a dispus trimiterea in judecata printre altii a inculpatului SMO, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000 (trafic ilicit de droguri de risc si mare risc), art. 4 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 (consum de droguri de risc si mare risc) si art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 (efectuarea de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive), cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal si art. 38 alin. (1) Cod penal.

Inculpatul SMO - zis „Mita” este consumator si distribuitor de substante cu efecte psihoactive, unele avand in continut substante prevazute in Anexele I si III la Legea 143/2000, respectiv droguri de risc si mare risc. A vandut in mai multe randuri substante cu efecte psihoactive unor consumatori, iar la perchezitia domiciliara efectuata la 09.07.2014, s-au gasit mai multe pliculete cu fragmente vegetale, despre care acesta a declarat ca sunt „etnobotanice”, cat si materiale folosite pentru consum, respectiv o pipa din sticla, resturi de tigarete confectionate artizanal si o rasnita de maruntire a fragmentelor vegetale.

Fiind audiat cu privire la faptele pentru care este cercetat, acesta nu a facut nici un fel de declaratii in legatura cu cele retinute in sarcina sa la primele audieri, insa cu ocazia extinderii urmaririi penale a dat declaratie in cauza, recunoscand si regretand faptele pentru care este cercetat.

Banuiala rezonabila ca a savarsit faptele pentru care este cercetat rezulta din probele administrate in cauza. Astfel, martorii audiati mentioneaza ca au cumparat „etnobotanice” de la inculpat.

In declaratia sa, martorul CCA mentioneaza: „...eu am consumat de cateva ori substante etnobotanice impreuna cu acesta. Etnobotanicele era puse la dispozitie de „Mita”, pe care mie nu mi-a cerut bani, insa pe care le consumam la domiciliul sau. Acestea erau sub forma de fragmente vegetale si le consumam prin fumare. Atat foitele, cat si filtrele ne erau puse la dispozitie tot de SO.” Mentionez faptul ca din cauza „etnobotanicelor” pe care le consumam de la „Mita” aveam pierderi de memorie pentru o perioada mai lunga de timp, aproximativ 2 zile. (a se vedea filele 199201; 202-204 din vol. IV dosar u.p.).

Aceleasi aspecte sunt relevate si de martorul CVN, care declara ca a cumparat de la inculpatul SMO, etnobotanice „Ninja” si „Scan”, cu 40-50 lei pliculetul, o data pe saptamana, in locuri ca „in parcul de la Coloana”, „la Gogoasa furioasa” sau in zona Scolii Generale nr. 4 Tg.Jiu (a se vedea declaratia de la filele 212-214 vol. IV dosar u.p.).

Martorul D.A. declara ca a cumparat produse „etnobotanice” de la inc. SMO, care il chema acasa sau in zona „Coloana Infinitului”, platindu-i acestuia 15 lei pentru un pliculet (a se vedea declaratia de la filele 216-220 vol. IV dosar u.p.).

Comercializarea substantelor cu efecte psihoactive de catre inculpat este confirmata si de ceilalti martori audiati in cauza.

Cu ocazia perchezitiei domiciliare la data de 09.07.2014, au fost ridicate de la inculpat, mai multe pliculete continand fragmente vegetale, in cantitate de 27,7 grame.

Din concluziile Raportului de Constatare Tehnico - Stiintifica nr. 2488229/17.07.2014, intocmit de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, rezulta ca in substantele inaintate constituite dintr-un numar de 9 probe s-au pus in evidenta: JWH-210, UR-144, 4-MEC si AKB48, ce fac parte din Tabelul-anexa nr. I din Legea 143/2000, privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, iar MDPV face parte din Tabelul-anexa III din Legea 143/2000.

In raport de cele de mai sus, prin ordonanta din 18.09.2014 s-a dispus extinderea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale fata de inc. SMO , si pentru infractiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. si ped. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, constand in aceea ca a detinut si pus in vanzare, substante din categoria JWH-210, UR-144, 4-MEC si AKB48 - droguri de mare risc ce fac parte din Tabelul-anexa nr. I din Legea 1143/2000, privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, iar MDPV face parte din Tabelul-anexa III din Legea 143/2000, dar si pentru infractiunea de consum de droguri de risc si mare risc, prev. si ped. de art. 4 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000, intrucat a consumat la domiciliul sau, impreuna cu alte persoane, astfel de droguri.

Fiind audiat, dupa extinderea urmaririi penale, inculpatul SMO a recunoscut si regretat faptele savarsite, insa a mentionat ca nu a cunoscut ca „etnobotanicele” pe care le-a consumat au in continut substante prevazute de Legea 143/2000, ca droguri de risc si mare risc. A mentionat, de asemenea, ca a detinut astfel de substante de cand existau pe piata ca fiind „legale”.

Intregul material probator administrat in cursul urmaririi penale fundamenteaza o stare de fapt corect retinuta si expusa de catre procuror, fiind adevarata si necontestata de nimeni imprejurarea ca la domiciliul inculpatului SMO au fost gasite mai multe pliculete cu fragmente vegetale despre care acesta a declarat ca sunt „etnobotanice”, cat si materiale folosite pentru consum, respectiv o pipa din sticla, o rasnita de maruntire a fragmentelor vegetale si resturi de tigarete confectionate artizanal care s-au dovedit a fi conform raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. droguri de mare risc, respectiv JWH-210, UR-144, 4-MEC si AKB48, ce fac parte din Tabelul-anexa nr. I din Legea 143/2000, privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, iar MDPV face parte din Tabelul-anexa III din Legea 143/2000.

Inculpatul SMO in mod invariabil a declarat ca nu este decat consumator de „etnobotanice” si nu isi poate explica existenta drogurilor de mare risc in continutul resturilor de tigarete confectionate ce au fost gasite la domiciliul sau.

De precizat ca la domiciliul inculpatului SMO se intalneau de regula mai multi prieteni pentru a consuma „etnobotanice”, acesta avand reprezentarea in acceptiunea tribunalului ca este vorba despre o simpla distractie cu o substanta ce nu era prohibita pana la reglementarea data prin Legea nr. 194/2011 si in nici un caz de savarsirea infractiunii de trafic de droguri de risc si mare risc. Exista posibilitatea cel putin la nivel teoretic ca fara stirea inculpatului SMO la domiciliul sau sa se fi consumat droguri de risc si mare risc, dar acest aspect nu reprezinta „de plano” fara existenta altor probe, intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000.

Starea de fapt expusa de procuror asa cum s-a precizat corespunde intrutotul adevarului, insa retinerea savarsirii de catre inculpatul SMO a infractiunii de trafic de droguri de risc si mare risc nu este fundamentata pe un probatoriu ce ar converge spre ipoteza ca a savarsit aceasta fapta. Mai exact raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 2488229/17.07.2014 nu se coroboreaza cu alte probe din care sa rezulte certitudinea ca acesta a savarsit infractiunea de trafic de risc si mare risc si cum „in dubio pro reo” tribunalul a apreciat ca se impune achitarea inculpatului SMO pentru art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000.

In drept, fata de starea de fapt mai sus expusa, tribunalul a constatat si retinut ca:

Faptele inculpatului SMO , constand in aceea ca a procurat, in mai multe randuri, de la BIM, produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, pe care le-a comercializat altor persoane, detinandu-le si pentru consum propriu, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de consum de droguri de risc si mare risc, prev. de art. 4 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000 si efectuare de operatiuni cu substante susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, texte de lege in baza carora urmeaza sa fie condamnat, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal si cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

Pentru considerentele expuse mai sus, in baza art. 17 alin. 2 combinat cu art. 396 alin. 5 Cod procedura penala raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedura penala se va dispune achitarea inculpatului SMO , pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea 143/2000 (trafic de droguri de risc si mare risc), intrucat nu exista probe ca a savarsit aceasta fapta.

In consecinta, tribunalul a dispus condamnarea inculpatilor pentru infractiunile deduse judecatii la pedeapsa inchisorii cu orientare spre minimul special, cu privare de libertate, urmarind atingerea scopului educativ preventiv si punitiv al pedepsei si implicit formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala in conditiile in care au avut posibilitatea, data fiind situatia retinuta, sa constientizeze pe deplin periculozitatea faptelor savarsite.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, printre altii, inculpatul SMO .

Curtea, verificand sentinta atacata pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei si a probelor noi in circumstantiere din apel, in raport cu motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de inculpati, dar si din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt si de drept deduse judecatii, in conformitate cu dispozitiile art. 417 alin.2 Cod procedura penala, constata urmatoarele:

Efectuand propriul demers analitic asupra probatoriului cauzei in raport cu acuzatiile aduse inculpatilor prin actul de sesizare, dar si cu pozitia de recunoastere a faptelor de catre acestia, instanta de apel retine urmatoarele considerente, punctual, in raport de fiecare dintre acuzatiile aduse inculpatilor:

In ceea ce il priveste pe inculpatul SMO , instanta de apel constata ca, acesta a fost trimis in judecata prin rechizitoriul parchetului pentru trei infractiuni si anume o infractiune de trafic de droguri de risc si mare risc, prevazuta de art. 2 alin. 1si 2 din Legea nr. 143/2000, o infractiune de consum de droguri de risc si mare risc, prevazuta de art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 143/2000 si o infractiune de efectuare de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prevazuta de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 Cod penal.

Instanta de fond a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de consum de droguri de risc si mare risc prevazuta de art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 143/2000, pe temeiul ca nu sunt probe care sa confirme invinuirea adusa inculpatului, invocand insa in motivare ipoteza necunoasterii de catre inculpat a imprejurarii ca produsele detinute aveau in compozitie substante de natura a se incadra in categoria drogurilor. Examinand materialul probator administrat cu privire la activitatea infractionala desfasurata de acest inculpat, Curtea constata ca fiind gresita concluzia instantei cu privire la lipsa probelor, acestea exista (martorii audiati declarand ca inculpatul le punea la dispozitie gratis sau contra cost, substante „etnobotanice”, o parte din produsele comercializate de inculpat care descoperite cu ocazia perchezitiei domiciliare si supuse analizei, avand in compozitie compusi ce fac parte din Tabelul anexa I din Legea nr. 143/2000), insa ceea ce releva evaluarea acestora este faptul ca inculpatul nu cunostea ca acestea sunt susceptibile de contine droguri de risc si mare risc, nereiesind, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca acesta a acceptat macar aceasta posibilitate, situatie in care intervine eroare de fapt, cauza de neimputabilitate, reglementata de art. 30 alin.1 Cod penal.

Problema ridicata de instanta de fond are insa consecinte si pe planul raspunderii penale a inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de droguri de risc si mare risc, intrucat aceleasi probe sunt invocate ca temei al trimiterii in judecata si pentru aceasta infractiune. Or, in conditiile in care se retine eroarea sub imperiul careia se afla inculpatul in ceea ce priveste detinerea, consumul substantelor continute de produsele „etnobotanice” , eroarea se extinde si asupra comercializarii unor astfel de substante. Nu se poate sustine ca acesta nu a cunoscut ca substantele pe care le-a detinut contineau droguri de risc sau mare risc, insa acestea le-a comercializat ca atare, martorii audiati in cauza confirmand ca era cunoscut a fiind o persoana care se ocupa cu efectuare operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Totodata, se constata ca, desi instanta a admis cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate de recunoastere a vinovatiei , aceasta a dispus achitarea inculpatului pentru una din infractiunile care au facut obiectul sesizarii, solutie incompatibila cu procedura reglementata de art. 375 si 396 alin. 10 Cod procedura penala, asa cum a decis I.C.C.J prin deciziile nr. 2142/19.06.2012, nr. 3116/ 03.10.2012. In cazul in care exista nelamuriri privind starea de fapt descrisa in rechizitoriu, asa cum este cazul in speta, solutia corecta este aceea de respingere a cererii inculpatului si de judecare conform procedurii comune, cu mentiunea ca, manifestarea de vointa a inculpatului astfel cum a fost exprimata cu ocazia audierii in fata instantei de fond la data de

2014. poate primi relevanta prin prisma dispozitiilor art. 374 alin. 7 Cod procedura penala, acesta nesolicitand readministrarea probatoriului de la urmarirea penala, situatie in care este posibil, ca pe baza probelor administrate in faza initiala a procesului penal, sa se pronunte o solutie de achitare.

In consecinta, respingand cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate de recunoastere a vinovatiei, reglementata de art. 374 - 375 Cod procedura penala, dar retinand aplicabilitatea art. 374 alin. 7 din acelasi cod, instanta de apel va mentine solutia de achitare a inculpatului, pentru infractiunea prevazuta de art. art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 143/2000, ca fiind corecta, cu exceptia temeiului achitarii, care in mod corect este cel prevazut de art. 16 lit.d) Cod procedura penala si, totodata, va dispune achitarea si cu privire la infractiunea prevazuta de art. art. 2 alin. 1si 2 din Legea nr . 143/2000, intrucat argumentele privind incidenta erorii de fapt sunt valabile si cu privire la aceasta fapta.

Vinovatia inculpatului rezida in ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 Cod penal, din coroborarea declaratiilor martorilor CCA, CVN, DA cu procesul verbal de perchezitie domiciliara si raportul de constatare tehnico- stiintifica nr. 2488229/17.07.2014) sustinand aceasta invinuire adusa inculpatului, de a pune la dispozitie si de a comercializa produse cu efecte psihoactive.

Sub aspectul individualizarii sanctiunii, fata de criteriile prevazute de art. 74 Cod penal, Curtea apreciaza ca, se impune aplicarea unei pedepse situate la minimul special prevazut de lege, avand in vedere, in mod special, ca spre deosebire de ceilalti inculpati, activitatea infractionala a inculpatului nu s-a desfasurat in mod organizat.

In ceea ce priveste modalitatea de executare, avand in vedere ca inculpatul se afla la prima confruntare cu legea penala, precum si celelalte circumstante personale ale acestuia, reliefate de actele in circumstantiere, Curtea apreciaza ca, desfasurarea procedurilor judiciare impotriva sa, sub control judiciar precum si pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta, in vederea prevenirii savarsirii de noi infractiuni, chiar si fara executare in regim de penitenciar.

Fata de acestea, constatand totodata ca, sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 91 lit.a), b) si c) Cod penal, instanta de apel va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 6 luni inchisoare ce va fi aplicata inculpatului, pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform dispozitiilor art. 92 Cod penal, supravegherea indeplinirii obligatiilor impuse conform art. 93 alin.2 lit.b) si art. 93 alin. 3 Cod penal, urmand a fi incredintata Serviciului de Probatiune Gorj.

Impunerea obligatiei prevazuta la art. 93 alin.3 Cod penal, constand in prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, in cadrul Primariei Mun. Tg Jiu sau Consiliului Local Tg Jiu pe o perioada aproape de limita maxima este necesara pentru corectarea comportamentului inculpatului, in sensul adaptarii adapteze normelor socio-etice impuse de societate. Totodata, avand in vedere ca din actele dosarului rezulta ca, acesta a fost consumator de substante psihotrope, ar fi oportun ca acesta sa urmeze sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate. Fata de aceste considerente, Curtea in baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedura penala, va admite apelul declarat de inculpatul SMO , va desfiinta, in parte, sentinta penala atacata, numai cu privire la inculpatul SMO si cauza va fi rejudecata in sensul considerentelor anterioara, iar pentru dispozitiile care nu contravin prezentei decizii se vor aplica prevederile art. 423 Cod procedura penala si vor fi mentinute.
(Decizia penala nr. 168/09.02.2015- Sectia Penala si Pentru Cauze cu Minori, rezumat judecator Craciunoiu Cristina)