Efectul masurii suspendarii dreptului de a mai conduce un autovehicul intr-un stat membru supra dreptului la libera circulatie in alt stat membru – Directiva (CE) nr. 126 din 20 decembrie 2006

 Art. 3 din Directiva (CE) nr.126/2006, privind permisele de conducere

 

Permisele de conducere eliberate de statele membre Uniunii Europene sunt recunoscute reciproc potrivit art.3 din Directiva (CE) nr.126/2006, privind permisele de conducere.

Suspendarea dreptului de a mai conduce un autovehicul, dispusa ca o masura cu caracter administrativ pe teritoriul unui stat membru trebuie recunoscut si pe teritoriul celorlalte state membre fara a se retine limitarea dreptului la libera circulatie, normele comunitare privind permisul de conducere privesc si masurile administrative de limitare a acestui drept avand ca scop imbunatatirea sigurantei rutiere.

(Decizia civila nr.34/02.02.2015)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 11.07.2012 reclamanta S.C. S. S.R.L. a chemat in judecata paratul S.F.I., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 3.301 euro, reprezentand contravaloare amenda, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, reclamanta a aratat ca paratul a fost angajatul sau, avand functia de sofer, iar in aceasta calitate a efectuat mai multe curse externe. In data de 8.05.2012 a condus in Spania fara a avea inserat disc in tahograf, si a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 3.301 euro. Potrivit dispozitiilor regulamentului intern, paratul avea obligatia de a respectat cu strictete timpul de conducere, de a completa diagramele, de a nu monta dispozitive ilegale de manipulare a tahografului, fiindu-i interzisa scoaterea neautorizata a diagramei tahograf din tahograf si neprezentarea in trafic a numarului necesar de diagrame.

Reclamanta a mai sustinut ca sunt indeplinite conditiile instituirii raspunderii materiale a angajatului sau pentru prejudiciul pe care i l-a produs prin nerespectarea obligatiilor prevazute in Regulamentul intern.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.9914/24.09.2013 a respins actiunea si a obligat pe reclamanta sa plateasca paratului cheltuieli de judecata in cuantum de 1.300 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Paratul a fost angajatul reclamantei, in functia de sofer autocamion/masina de mare tonaj, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 16.02.2012, dupa cum reiese din contractul individual de munca nr.345/14.02.2012.

In aceasta calitate paratul a efectuat mai multe curse internationale de transport marfa. In data de 8.05.2012, ora 10.30, autocamionul societatii reclamante a fost verificat de autoritatile spaniole, ocazie cu care s-a incheiat procesul verbal prin care s-s dispus aplicarea unei amenzi in cuantum de 3.301 euro. Pentru plata contravalorii acestei amenzi reclamanta a trimis suma de 3.000 euro pe numele paratului, folosind serviciul Western Union.

Reclamanta a sustinut ca, prin nerespectarea prevederilor Regulamentului intern paratul i-a cauzat un prejudiciu in suma de 3.301 euro.

Pentru instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului, instanta a verificat indeplinirea, cumulativa, a conditiilor prevazute de art.254 alin.1 in Codul muncii, republicat, potrivit cu care salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Astfel, in primul rand trebuie sa existe o paguba materiala adusa angajatorului. Societatea reclamanta a sustinut ca prejudiciul suferit este in cuantum de 3.301 euro, reprezentand contravaloarea amenzii aplicata de autoritatile spaniole.

Tribunalul a apreciat ca indeplinita aceasta conditie, a existentei prejudiciului in patrimoniul societatii reclamante, intrucat aceasta a facut dovada ca a transmis suma de 3.000 euro paratului in data de 9.05.2012, prin interogatoriu paratul recunoscand acest fapt.

O alta conditie ce trebuie indeplinita este aceea ca paguba materiala sa fie produsa de catre angajatul chemat in judecata, din vina sa si in legatura cu munca pe care trebuie sa o presteze in cadrul societatii angajatoare.

Potrivit dispozitiilor cuprinse in Regulamentul intern (art.14-20), salariatii au urmatoarele obligatii: de a respecta cu strictete timpul de conducere, pauzele si perioadele de odihna si de repaus, de a completa diagramele, precizand in spatiul liber (de mana) numele si prenumele soferului, data si locul in care incepe utilizarea diagramei, data si locul in care se sfarseste aceasta utilizare (…), de a nu conduce un vehicul dotat cu tahograf digital fara a utiliza cartela tahografica, de a prezenta in trafic numarul necesar de diagrame tahograf, a cartelei tahografice sau a listarilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.

In timpul procesului, paratul a sustinut ca la data si in locul unde a fost intocmit procesul verbal de catre autoritatile spaniole, nu el era cel care conducea autovehiculul, deoarece avea suspendat permisul de a conduce de catre autoritatile italiene si ca, dupa acel incident, nu a mai urcat la volanul masinii, cel care a continuat cursa fiind colegul sau (soferul de schimb), C.V.V..

Intrucat la dosar s-a depus si copia cartelei tahograf de la acea data, tribunalul a constatat ca pe aceasta este inserat numele altui sofer si nu cel al paratului. Astfel, pentru clarificarea situatiei de fapt, tribunalul a incuviintat si a administrat proba testimoniala, fiind audiat ca martor cel de-al doilea sofer al transportului, C.V.V..

Din declaratia martorului a rezultat ca pe teritoriul Italiei a avut loc un incident in urma caruia paratului i s-a suspendat dreptul de a mai conduce autovehiculul, asa incat din acel moment autovehiculul cu care se efectua transportul a fost condus exclusiv de catre martor. Acesta a mai declarat ca in data de 8.05.2012 a fost verificat de catre autoritatile spaniole, iar el se afla la volanul autovehiculului. La acel moment s-au incheiat doua procese verbale, cate unul pentru fiecare sofer, cu toate ca paratul nu se afla la volan. S-a mai aratat de catre martor ca si faptele pentru care fusesera sanctionati erau diferite. De asemenea, acesta a mai sustinut ca toate actele care insoteau transportul erau pe numele paratului, drept pentru care a apreciat ca din aceasta cauza unul dintre procesele verbale i-a fost intocmit acestuia.

Tinand seama de continutul actelor din dosar si de aceasta declaratie, tribunalul a apreciat ca nu este indeplinita conditia ca fapta angajatului sa fie generatoarea prejudiciului suferit de catre angajator, nefiind indeplinite cumulativ, conditiile prevazute de art.254 alin.1 din Codul muncii, republicat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal reclamanta, criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, in dezvoltarea carora a aratat ca in mod gresit a fost stabilita forta probanta a declaratiei martorului C.V., ceea ce a determinat inlaturarea inscrisurilor emise de autoritati de la stabilirea situatiei de fapt.

Din actul de imobilizare a vehiculului si din procesul verbal de contraventie intocmit de autoritatile spaniole, rezulta ca la momentul controlului in urma caruia acestea i-au aplicat amenda de 3.301 euro, la volan se afla paratul care a si semnat actele in calitate de conducator auto, iar diagrama tahograf depusa la dosar mentioneaza numele conducatorului auto, ca fiind C.V., prin scriere olografa.

Daca la momentul controlului la volan se afla paratul, in tahograf trebuia sa fie introdusa cartela cu numele acestuia, or, cum in tahograf s-a gasit diagrama cu numele altui sofer, in mod evident sustine recurenta ca paratul a circulat fara a avea inserat in tahograf discul cu numele sau, desi era obligat la acest lucru.

A mai aratat recurenta ca potrivit art.50 lit.A pct.14-20 din Regulamentul de ordine interioara, paratul avea obligatia sa respecte cu strictete timpul de conducere, sa completeze diagramele conform normelor in vigoare, sa nu monteze dispozitive nelegale de manipulare a tahografului si avea interdictia de a scoate neautorizat diagrama din tahograf.

Prin decizia civila nr.383/18.02.2014, Curtea de Apel Pitesti a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat sentinta, in sensul ca a admis actiunea si l-a obligat pe parat sa plateasca reclamantei contravaloarea a 3.301 euro.

Impotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire paratul S.F.I. la data de 6.08.2014, pentru motivul prevazut de art.322 pct.5 Cod procedura civila, sustinand ca inscrisul nu a fost depus in cursul cercetarilor judecatoresti printr-un motiv mai presus de vointa revizuientului, iar inscrisul are o putere doveditoare determinanta in solutionarea cauzei.

Curtea de Apel Pitesti prin decizia civila nr.1267/6 octombrie 2014, cu majoritate a admis cererea de revizuire si a desfiintat decizia nr.383/18.02.2014, stabilind termen pentru judecata recursului.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost contestat de catre parat, motiv pentru care amenda in suma de 3.301 euro, aplicata ca urmare a nerespectarii de catre parat a obligatiei de a introduce in tahograf diagrama inscriptiva, a fost platita de catre reclamanta.

Ulterior pronuntarii deciziei, revizuientul a solicitat Serviciului Catalan de Transport - Directia Generala de Politie si Transport - Serviciul Teritorial Girona o copie de pe actul constatator al faptei pentru care a fost aplicata amenda contraventionala in suma de 3.301 euro, fiind tradus in limba romana.

Din traducerea actului a rezultat ca amenda a fost aplicata pentru incalcarea obligatiei de a fi introdusa in aparatul tahograf diagrama inscriptiva, la momentul verificarii, soferul autovehiculului fiind „cel de-al doilea”.

In continutul actului s-a facut mentiunea numelui revizuientului I.S.F..

Mentiunea cu privire la fapta si soferul care a condus autovehiculul la momentul verificarii era consemnata indescifrabil in continutul traducerii actului depus in recurs, asupra acesteia instanta nefacand verificari suplimentare pentru a se lamuri care dintre cei doi conducatori ai autovehiculului nu a respectat obligatia de a introduce diagrama inscriptiva in tahograf. Obligatia de a prezenta un act care sa cuprinda elemente corespunzatoare pentru identificarea soferului a avut-o reclamanta, simpla mentiune a datelor in legatura cu numele si adresa revizuientului din continutul actului nefiind suficiente.

In acest sens, dupa pronuntarea hotararii, revizuientul a depus la dosarul cauzei un act tradus in care s-a facut mentiunea ca la momentul verificarilor soferul identificat de catre organele de control era cel de-al doilea sofer.

Se apreciaza ca actul depus in revizuire cuprinde mentiuni suplimentare in legatura cu persoana care a condus autovehiculul la data controlului avand un caracter determinant in pronuntarea unei solutii corecte privind conditiile raspunderii acesteia fata de eventualul prejudiciu cauzat reclamantei prin plata amenzii in suma de 3.301 euro.

Actul invocat de catre revizuient poate sa fie considerat ca avand un continut nou ca urmare a descifrarii mentiunilor privitoare la fapta si persoana care a savarsit-o, revizuientul neputand sa-l depuna in cauza in forma tradusa actuala din motive care ii exclud culpa procesuala, deoarece reclamanta avea sarcina sa depuna actul in cauza tradus intr-un mod fidel si legalizat, iar instanta in baza rolului activ sa inlature dubiul in legatura cu inscrisul indescifrabil.

In rejudecare, prin decizia nr. 34/02.02.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. S. S.R.L., impotriva sentintei civile nr.9914/24.09.2013, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.14502/109/2012, intimat fiind paratul S.F.I.; a obligat recurenta sa-i plateasca intimatului suma de 2.727 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, Curtea de Apel Pitesti a retinut urmatoarele:

Instanta de fond, in aprecierea indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art.254 alin.1 din Codul muncii, privind raspunderea patrimoniala a salariatilor fata de angajator, a facut o corecta evaluare a acestora, retinand neindeplinirea in speta a cerintelor evocate.

In ceea ce priveste conditia ca salariatul sa fi savarsit in legatura cu munca sa o fapta ilicita si personala prin care sa fi produs angajatorului un prejudiciu, Curtea apreciaza ca aceasta conditie nu este indeplinita.

Din materialul probator administrat in cauza, s-a retinut ca nu exista o fapta ilicita savarsita de parat, care sa fi produs prejudiciul de 3.301 euro, reprezentand contravaloarea amenzii aplicata de autoritatile spaniole; astfel s-a relevat ca pe parcursul cursei in cadrul careia a fost sanctionata societatea recurenta, paratului, care plecase in acea cursa in echipaj de doi soferi, impreuna cu martorul Cojocaru Vasile Valentin, i se suspendase dreptul de a conduce pe teritoriul Italiei, astfel ca din momentul suspendarii acestui drept, singurul care a condus autocamionul a fost martorul.

Asadar, nu mai exista un echipaj format din doi soferi, care sa conduca autocamionul, ci numai un singur sofer care a condus acest autovehicul, de la data la care i s-a suspendat paratului dreptul de a conduce, respectiv pe teritoriul Italiei.

In consecinta, nefiind un echipaj format din doi soferi, nu se impunea introducerea in tahograf a doua diagrame inscriptive, ci numai a soferului care conducea efectiv autovehiculul.

In acest sens, Regulamentul (CE) nr.561/2006, privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr.3821/85 si (CE) nr.2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului, prin articolul 4 lit.o) arata ce se intelege in sensul Regulamentului prin "conducere in echipaj", adica „situatia in care, pe parcursul unei perioade de conducere cuprinsa intre doua perioade de repaus zilnice consecutive sau intre o perioada de repaus zilnic si o perioada de repaus saptamanal, se afla cel putin doi conducatori auto la bordul vehiculului pentru a asigura conducerea. Pe parcursul primei ore de conducere in echipaj, prezenta unui sau mai multor alti conducatori auto este facultativa, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei”.

Or, este evident ca atata vreme cat unul dintre soferi nu mai are dreptul de a conduce, nu mai poate asigura conducerea autovehiculului, astfel incat nu se mai poate aprecia ca este vorba de o „conducere in echipaj”.

In ceea ce priveste dreptul de a conduce, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene in conditiile in care un alt stat membru U.E. a dispus interzicerea dreptului de a conduce pe teritoriul sau, aprecierea recurentei in sensul ca acest drept exista avand in vedere principiul teritorialitatii, precum si dreptul la libera circulatie si sedere libera pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, nu este sustinuta de nicio directiva, Directiva (CE) nr.126/2006, privind permisele de conducere necontinand vreo norma in acest sens.

La data controlului, efectuat de catre autoritatile spaniole, a condus autovehiculul martorul Cojocaru Vasile Adrian, singurul care avea obligatia de a introduce diagrama in tahograf, intrucat paratul nu mai facea parte din echipaj, si deci nu mai avea calitatea „de al doilea sofer”.

In actul intocmit de autoritatile spaniole, in temeiul caruia a fost aplicata societatii reclamante amenda de 3.301 euro, aflata in traducere la fila 7 din dosarul de revizuire, se descrie „fapta denuntata” astfel: „Nu are introdusa diagrama inscriptiva in tahograf la momentul verificarii tahografului. Soferul identificat este cel de-al doilea sofer si cel care nu are diagrama in tahograf”, iar la datele conducatorului auto, caruia i se imputa aceasta fapta este trecut numele paratului.

Insa atata vreme cat paratului i se suspendase dreptul de a conduce pe teritoriul Italiei, sanctiunea astfel aplicata acestuia, a fost nelegala.

Or, pentru a face dovada nelegalitatii sanctiunii, reclamanta-angajatoare, careia i-a fost aplicata amenda, avea posibilitatea sa conteste, in conditiile legii, actul constatator mai sus evocat, ceea ce nu a facut insa, astfel incat in lipsa unei astfel de actiuni nu a putut fi exonerata de raspundere.

Numai in conditiile in care ar fi contestat actul constatator emis de autoritatile spaniole, privind nelegalitatea acestuia si actiunea i-ar fi fost respinsa, reclamanta ar fi avut actiune in regres impotriva salariatului sau, pentru a se institui raspunderea patrimoniala a acestuia, fata de societate, pentru prejudiciul creat angajatorului printr-o fapta ilicita savarsita in legatura cu munca si cu vinovatie.

Pentru toate aceste considerente, s-a constatat ca in mod legal instanta de fond a respins actiunea, apreciind ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.254 alin.2 Codul muncii, astfel incat constatandu-se neintemeiate toate motivele de recurs, a respins ca nefondat recursul.