Drepturi banesti neacordate in cuantumul prevazut de lege
1 aprilie 2020Efectele deciziei in interesul legii 19/2011 dupa abrogarea Legii 19/2000
1 aprilie 2020
Drepturi salariale, Dovada platii drepturilor salariale
Dovada platii salariului, se face potrivit art. 163 din Codul Muncii prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
Lipsa semnaturi salariatei pe statul de salarii sau a unor documente justificative este o dovada certa a neplatii salariului ce nu poate fi acoperita prin alte mijloace de proba.
Prin sentinta civila nr. 1514/19.03.2014, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 111073/63/2013 s-a admis cererea formulata de reclamanta G.O. in contradictoriu cu parata SC E. SRL.
S-a dispus obligarea paratei sa plateasca reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in perioada 18.04.2012 - 19.06.2013 conform CIM, suma actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective, precum si indemnizatia de concediu de odihna cuvenita pentru munca prestata in aceeasi perioada, actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
A fost obligata parata la 1200 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :
La 18.04.2012 intre reclamanta si parata s-a incheiat contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr.83/18.04.2012, pentru functia de director de marketing, pentru un salariul de 1500 lei brut.
Prin decizia nr. 130/19.06.2013, intimata a dispus incetarea contractului individual de munca, in temeiul art. 65 din Codul Muncii, dupa acordarea preavizului corespunzator.
Pentru munca prestata de reclamanta de la data angajarii 18.04.2012 pana la data concedierii 19.06.2013, parata nu i-a platit drepturile salariale cuvenite, nu i-a acordat concediul de odihna, nu i-a platit indemnizatia de concediu de odihna corespunzatoare, asa cum rezulta din imprejurarea ca statele de salarii nu sunt semnate de salariata si nici nu s-a facut dovada ca salariata reclamanta ar fi imputernicit pe sora sa G.N.C. sa incaseze salariul in locul sau.
Ca urmare, instanta nu a retinut apararea paratei ca ar fi platit salariul surorii reclamantei in numerar.
Dimpotriva, sora reclamantei a sustinut cu prilejul audierii ca martor ca nu a semnat si nu a incasat salariul in locul reclamantei decat intr-o singura luna pe care nu a putut sa o indice, instanta apreciind ca nu are importanta in care luna, deoarece plata salariului trebuia facuta catre salariatul indreptatit sau eventual catre persoana imputernicita special in acest sens de catre salariat, cu procura speciala, procura care nu exista in acest caz.
Potrivit art.154 din Codul muncii „salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca”, iar potrivit art. 156 din Codul muncii „salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor”.
Dovada platii salariului, se face potrivit art. 163 din Codul Muncii prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
Lipsa semnaturi salariatei pe statul de salarii sau a unor documente justificative este o dovada certa a neplatii salariului ce nu poate fi acoperita prin alte mijloace de proba.
Prin neplata salariului, parata a incalcat aceste prevederi legale, precum si obligatia prevazuta de art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit careia „angajatorul trebuie sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective de munca si din contractele individuale de munca” si a produs reclamantilor un prejudiciu material pe care va fi obligata sa il acopere in temeiul raspunderii patrimoniale reglementata de art. 253 din Codul muncii care prevede ca „ angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciu”.
Ca urmare, instanta a admis cererea si a obligat parata sa plateasca reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in perioada 18.04.2012 - 19.06.2013 conform CIM, suma actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata SC E. SRL, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei instantei de fond , iar pe fond respingerea cererii de chemare in judecata, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata.
Se critica sentinta instantei de fond, in sensul ca s-a retinut o stare de fapt eronata, interpretand gresit probele administrate in cauza, atunci cand s-a apreciat ca lipsa semnaturii reclamantei de pe statele de plata este o dovada certa a neplatii salariului.
SC E SRL a facut dovada platii drepturilor salariale catre reclamanta cu statele de plata ale societatii pentru perioada incepand de la 18.04.2012-19.06.2013, aceste state fiind semnate pentru reclamanta de d-na G.N, sora acesteia, salariata la societate si care presta munca la punctul de lucru la aceasta.
In acest sens se invoca dispozitiile art. 167 alin. 1 Codul Muncii.
Un alt caracter neintemeiat al retinerilor instantei de fond este atitudinea salariatei, care, desi sustine ca nu ar fi primit drepturile salariale inca de la momentul angajarii si pana la momentul incetarii raporturilor contractuale a prestat munca pentru societate pentru 14 luni, fara a incasa nicio prestatie.
Desi sustine acest fapt, reclamanta nu a facut dovada ca ar fi solicitat vreodata plata salariului pentru munca prestata in intervalul 18.04.2012-19.06.2013.
Se arata in continuare reaua credinta a reclamantei, in sensul ca aceasta a inteles sa actioneze dupa 14 luni de la momentul incetarii CIM - Decizia 130/2013 - cat si a numitei G.N (sora acesteia - Decizia 127/2013).
Se precizeaza ca parata are in prezent 49 angajati si pana in prezent nu a avut nici un litigiu de munca cu vreunul dintre acestia.
Apelul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt, astfel cum rezulta din probele administrate in cauza.
Societatea parata sustine ca a facut dovada platii drepturilor salariale solicitate de catre reclamanta prin statele de plata depuse la dosar, pentru perioada 18.04.2012-19.06.2013.
Pe de alta parte, se recunoaste ca statele nu ar fi fost semnate de catre reclamanta, ci de catre d-na G.N. sora acesteia, salariata la aceeasi societate.
In drept sunt incidente dispozitiile art. 167 alin. (1) Codul muncii, care prevad ca: „Salariul se plateste direct titularului sau persoanei imputernicite de acesta.”
Prin urmare, nefiind efectuata o plata direct catre salariat, apelanta trebuie a proba existenta unui contract de mandat valabil incheiat intre salariata-reclamanta si sora sa.
Curtea este de acord ca un astfel de contract de mandat se poate incheia chiar si intr-o forma verbala, dar apelantul nu a facut nicio proba cu privire la incheierea unui astfel de contract fie in forma scrisa, fie in forma verbala.
Ca probe ale existentei unui astfel de mandat se invoca simple prezumtii potrivit carora fie reclamanta ar fi muncit in favoarea paratei un interval de timp indelungat, fara a solicita drepturile salariale, fiind imposibil deci sa nu fi primit niciun salariu in toata aceasta perioada, fie ca parata este de buna-credinta, neavand niciun fel de litigiu cu toti ceilalti angajati ai sai.
Aceste prezumtii nu sunt suficient de credibile, atata timp cat nu sunt intarite cu alte probe din care sa rezulte un anumit mod de lucru la nivelul societatii; de asemenea, se putea solicita in termenul prevazut de lege chiar si administrarea probei cu expertiza contabila prin care sa se fi urmarit plata contributiilor si impozitelor datorate catre stat si aferente drepturile salariale solicitate sau prin care sa fi ajuns la o concluzie in ceea ce priveste modul de constituire a fondurilor salariale, in raport de documentele justificative depuse de catre angajator.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 168 c. muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit, fara a se face vreo trimitere la posibilitatea de dovedire prin simple prezumtii.
Ori, se recunoaste ca statele de plata nu sunt semnate de catre titularul dreptului, nu se face dovada existentei unei imputerniciri acordate catre o alta persoana, iar alte documente justificative nu au fost depuse, ci se apeleaza la simple prezumtii, care nu sunt de natura sa conduca la o concluzie clara si lipsita de echivoc.
In ceea ce priveste audierea in calitate de martor a lui G.N., sora reclamantei, desi aceasta este ruda in grad prohibit, conform art.315 alin. 1, pct. 1 CPC, se retine ca opozitia la audierea acesteia trebuie a fi exprimata in mod valabil la momentul propunerii probei si anterior incuviintarii probei, iar nu la momentul administrarii acestei probe, cand o astfel de opozitie devine tardiva.
De altfel, motivarea instantei nu se bazeaza exclusiv pe declaratia acestei martore sau pe sustinerile reclamantei, ci are in vedere lipsa unui probatoriu care trebuie sa provina in primul rand de la angajator, cel caruia ii revine sarcina probei in litigiile de munca, potrivit dispozitiile art. 272 Codul muncii.
In aceste conditii, critica vizand neadministrarea probei cu expertiza cu expertiza grafica sau grafoscopica este lipsita de relevanta, atata timp cat nu s-a facut dovada ca s-ar fi dat un mandat persoanei a carei semnatura de pe statele de plata este contestata.
O astfel de proba ar interesa un eventual litigiu care s-ar purta intre acelasi angajator si persoana careia i s-ar putea reprosa primirea unei plati cu caracter nedatorat.
(Decizia nr.2930/09 iulie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Mihaela Mitranca)