Efectele deciziei in interesul legii 19/2011 dupa abrogarea Legii 19/2000

Argumentele juridice ce au fundamentat decizia instantei supreme referitoare la aplicarea principiului contributivitatii in privinta formelor de retribuire obtinute in acord global sunt valabile si in contextul legislativ actual, avand in vedere ca noua reglementare nu aduce solutii normative diferite fata de cele ce au constituit obiectul deciziei in interesul legii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul G.E. a solicitat in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ obligarea intimatei la revizuirea drepturilor de pensie ale acesteia cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare inscrise in anexa adeverintei nr. 253/06.02.2012 emisa de SC ICSITPML SA Craiova, obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi ce se cuvin ca urmare a revizuirii incepand cu 01.03.2012.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca in buletinul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei nr.148338/2007 au fost luate in considerare numai datele cuprinse in cartea de munca fara sumele salariale primite conform statelor de plata in sistem de acord pe perioada 1975-1991, desi pentru aceste sume a beneficiat de adaosuri procentuale si i s-a virat contributia de asigurari sociale de 15% conform Decretului 389/1972.

A mai aratat ca faptul exceptarii prin anexa la OUG 4/2005 a formelor de retribuire prin acord nu poate fi un argument pentru inaplicabilitatea dispozitiilor Legii nr19/22000 si a art. 2 alin. 1 din aceeasi ordonanta, intrucat ar contraveni principiului ierarhiei actelor normative statuat de Legea nr. 24/2000 si normelor de interpretare a legii .

A aratat ca in acelasi sens a statuat si ICCJ in decizia nr. 19/2011 data in recursul in interesul legii.

Intimata a depus intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Prin sentinta civila nr.8655 din 11 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosar nr.4305/63/2012, s-a admis exceptia prematuritatii si in consecinta s-a respins contestatia formulata de contestatoarea G.E., in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ, ca prematur formulata.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs contestatoarea G.E., criticand-o pentru nelegalitate cu motivarea ca nu ii poate fi imputat nimic in parcurgerea etapelor preliminare sesizarii instantei, sens in care s-a pronuntat si Curtea Constitutionala a Romaniei prin deciziile nr. 956/2012 si nr.953 din 19 decembrie 2006.

Curtea, analizand sentinta prin prisma criticilor invocate in recurs, a apararilor formulate, a dispozitiilor legale aplicabile in cauza si in conformitate cu dispozitiile art.304

¹

din Cod procedura civila a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza in rejudecare la aceeasi instanta, retinand, in esenta, ca solutionarea cauzei in temeiul exceptiei prematuritatii formularii cererii, in conditiile in care comisia a fost sesizata, reprezinta o infrangere a accesului liber la justitie ce constituie un principiu fundamental al organizarii oricarui sistem judiciar democratic astfel cum acesta este consacrat in documentele internationale.

In rejudecare, Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a pronuntat sentinta civila nr. 1463 din 18.03.2014, prin care a respins contestatia precizata formulata de contestatoarea G.E. in contradictoriu cu intimatele CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ si COMISIA CENTRALA DE CONTESTATII DIN CADRUL CASEI NATIONALE DE PENSII PUBLICE.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa, instanta apreciind ca nu este o veritabila exceptie, din motivele aratate rezultand ca este vorba de fapt de o aparare pe fond a cauzei.

Pe fond, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie avand in vedere ca sume contributive pentru determinarea punctajului veniturile cuprinse in adeverinta nr. 253/2012 emisa de ICSITPML.

Ulterior prin decizia nr. 148338/2012 intimata CJP Dolj a respins cererea de valorificare a elementelor din adeverinta cu motivarea ca formele de retribuire nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 01 04 2001, fiind expres stipulate in Anexa 15 la Normele de aplicare a L263/2010, aprobate prin HG 257/2011.

Impotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestatie la Comisia Centrala de contestatii din cadrul CNPP, ce a fost solutionata prin hotararea nr. 5401/2013, motivat de faptul ca decizia atacata a fost corect intocmita, cu respectarea dispozitiilor legale in materie.

Obiectul prezentei cauze il constituie anularea deciziei nr. 148338/2012 intimata CJP Dolj si a Hotararii nr. 5401/2013 a Comisiei Centrale de contestatii din cadrul CNPP, contestatoarea formuland critici comune impotriva acestora.

Conform Decretului nr. 389/1972 (in vigoare pana la data de 01.04.2001, fiind abrogat de Legea nr. 19/2000, art. 198) "unitatile socialiste de stat, organizatiile cooperatiste, alte organizatii obstesti, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare sa vireze la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca ",modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 in urmatoarea formulare "Pentru persoanele juridice si fizice care folosesc personal salariat, contributia asigurarilor sociale de stat se stabileste diferentiat - 25% asupra castigului brut realizat de celelalte categorii de salariati”.

Potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972 de la calculul contributiei erau exceptate sume reprezentand: drepturile platite asiguratilor din fondul asigurarilor sociale de stat, drepturile platite potrivit dispozitiilor legale in cazul desfacerii contractelor de munca, diurne de deplasare, detasare, indemnizatiile de transfer.

Conform art. 70 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat si pensia suplimentara, s-a instituit pentru angajati obligatia platii unei contributii in cuantum de 2% din salariul tarifar lunar de incadrare pentru pensia suplimentara, care, conform normei in cauza, se baza pe "principiul mutualitatii intre angajati", iar potrivit art.71 alin.1, fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare urmau sa se formeze din contributia tuturor angajatilor.

Obligatia de plata a contributiei pentru pensia suplimentara s-a mentinut in sarcina angajatilor pana la intrarea in vigoarea Legii nr.19/2000, in sarcina angajatorilor fiind instituita initial prin HCM nr.4161/1953, iar ulterior prin Decretul nr.389/1972, acte normative potrivit carora contributia se aplica asupra castigului brut realizat de salariati.

Sporurile cu caracter permanent care fac parte din baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale au fost stabilite prin dispozitiile art.10 si 64 din legea nr.3/1977.

S-a retinut ca atat anterior datei de 01.04.2001 cat si dupa aceasta data, pe langa contributia platita de unitatea angajatoare, orice salariat a platit sau plateste o contributie individuala la bugetul asigurarilor sociale de stat, contributie care anterior datei de 01.04.2001 era denumita contributie pentru pensie suplimentara, era reglementata de Legea nr.3/1977 si se retinea de la angajat pentru sumele incasate drept salarii de baza la care se adaugau sporurile cu caracter permanent prevazute la art.10, iar dupa data de 01.04.2001, notiunea de pensie suplimentara s-a transformat in contributie individuala de asigurari sociale, fiind reglementata de Legea nr.19/2000 si se plateste de catre angajat asupra salariilor brute realizate conform art.23 din acest act normativ.

Potrivit art.174 din Legea nr.263/2010 litigiile care se refera la drepturi de asigurari sociale, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, se vor judeca potrivit legii in baza careia a fost stabilit dreptul.

In speta, cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost depusa la data de 16.02.2012 sub incidenta Legii nr. 263/2010.

Prin dispozitiile art.165 si art.96 din Legea nr.263/2010, s-a urmarit, astfel, stabilirea punctajelor anuale pe baza veniturilor pentru care s-a platit contributie individuala la bugetul asigurarilor sociale de stat.

Potrivit art.127 alin 1 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 " Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea si /sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin 2 din lege, sunt cele prevazute in anexa nr.15."

In conformitate cu art.165 alin 1 din Legea nr.263/2010 " La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel:

1. salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
2. salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
3. salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

Textul art. 165 alin 1 se refera numai la salariile inregistrate in carnetul de munca.

Cu toate acestea, in cazul in care asiguratul a obtinut venituri mai mari decat cele inregistrate in carnetul de munca, legea ofera o solutie in art. 165 alin. 2, in sensul ca, pe langa salariile prevazute la alin.1 (adica cele inscrise in carnetul de munca) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

In Anexa 15 la HG 257/2011 s-a prevazut cu titlu de "Mentiune" la pct. VI, faptul ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitatile economice; premiile anuale si premiile acordate in cursul anului pentru realizari deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate, diurnele de deplasare si de delegare, indemnizatiile de delegare, detasare si transfer, drepturile de autor; drepturile platite potrivit dispozitiilor legale, in cazul desfacerii contractului de munca, al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma" plata cu ora ", acordata cadrelor didactice si specialistilor din productie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactica de predare, seminare, lucrari practice, desfasurate in afara obligatiilor de munca de la functia de baza, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai caror titulari lipseau temporar, precum si pentru indeplinirea unor activitati didactice pentru care nu se justifica infiintarea unor posturi; formele de retribuire pentru orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care indruma practica psihopedagogica si care asigura perfectionarea de specialitate a invatatorilor si educatorilor; indemnizatiile de munca nenormata; compensatiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 si nr. 240/1982;alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Din continutul adeverintei invocate de catre contestatoare, se poate observa ca angajatorul nu a mentionat sumele brute sau nete lunare, ci doar sumele obtinute de contestatoare in intervalul de timp indicat cu titlu de diferenta manopera,
care insa nu au fost incasate lunar,
cu precizarea ca salarizarea in unitate a fost in sistem de acord global, conform art. 12 alin 1 lit. a Legea nr. 57/1974.

Instanta a mai avut in vedere si faptul ca adeverinta invocata nu precizeaza salariile brute sau nete obtinute de contestator, ci se refera la diferenta de manopera, constatandu-se ca nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi luata in calcul ca atare la stabilirea pensiei, astfel ca intimatii au procedat corect refuzand sa dispuna valorificarea acesteia.

Contestatoarea a invocat Decizia nr.19/2011 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii, insa, problema de drept dezlegata in cuprinsul acestei decizii vizeaza interpretarea dispozitiilor legii nr.19/2000 si ale OUG nr.4/2005, acte normative abrogate in prezent, or, cererea contestatoarei a fost formulata in temeiul Legii nr.263/2010 si a fost solutionata, ca atare, prin raportare la L 263/2010 si HG nr.257/2011.

De altfel, asa cum s-a stabilit in dispozitivul acestei decizii, formele de retribuire obtinute in acord global vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale.

Intimata a invocat si Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronuntata in cauza Ana Maria Frimu s.a. impotriva Romaniei prin care desi s-a respins cererea ca inadmisibila, s-a reafirmat faptul ca art.1 din Protocolul nr.1 la conventie garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurarilor sociale (relevanta in acest caz fiind si cauza Constantin Abaluta s.a impotriva Romaniei)

La stabilirea si reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate in calcul toate sporurile si alte venituri de natura salariala pentru care angajatorul/angajatul a platit contributia pentru asigurarile sociale de stat.

Desi in adeverinta se mentioneaza ca, contributia la pensia suplimentara s-a platit la suma reprezentand total venituri, in care sunt incluse si sumele ce se cer a fi valorificate, acesta aspect nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.

Astfel, observand statele de plata depuse la dosar de angajator s-a constatat ca sumele platite ca pensie suplimentara au fost calculate la salariul tarifar la care s-a adaugat sporul de vechime in munca, fara a se include si aceste sume platite pentru munca in acord. Ex, luna martie 1985 (f.56), contestatoarea a avut un salariu tarifar de 2500 lei, 300 lei pentru vechime in munca si 550 lei acord, iar contributii la pensia suplimentara 56 lei.

Aceasta suma de 56 lei reprezentand contributii la pensia suplimentara rezulta din aplicarea procentului de 2% la suma de 2800 lei ce se compune din salariul tarifar de 2500 lei la care s-a adaugat suma de 300 lei reprezentand vechime in munca.

Prin urmare, pentru suma reprezentand acord global nu s-au calculat contributii la pensia suplimentara. Acesta este motivul pentru care legiuitorul nu a prevazut luarea in calcul a acestor venituri - Anexa 15 la Norme.

In aceste conditii, nu se poate sustine ca a fost incalcat principiul contributivitatii, potrivit caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiei datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurari sociale se cuvin in baza contributiilor platite.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea G.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare s-a aratat ca in mod gresit, instanta de fond a respins contestatia, solutia fiind data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii. De asemenea, nu sunt indicate motivele pe care se sprijina (cele invocate neducand pana la capat rationamentul juridic, ceea ce echivaleaza cu o lipsa de motivare), hotararea pronuntata fiind lipsita de temei legal.

A sustinut ca adeverinta cuprinde toate elementele impuse de textul de lege. O eventuala mentiune cu privire la salariile nete sau brute, dupa caz, nu este ceruta de lege, ceea ce inseamna ca instanta de fond adauga la textul de lege atunci cand pretinde existenta unui astfel de element in continutul adeverintei.

In privinta valorificarii veniturilor de tip acord, argumentele invocate de catre instanta de fond nu tin seama de continutul normelor legale si nici de deciziile de interpretare a acestora. Instanta de fond se raporteaza la Normele de aplicare a legii cuprinse intr-o hotarare de Guvern care aduce modificari si completari la textul unei legi, deci al unui act normativ de grad superior.

Decizia nr. 19/2011 pronuntata de ICCJ in recursul in interesul legii ajunge la concluzia valorificarii tipului de venituri invocate, iar nu la inlaturarea lor. Decizia nu se raporteaza doar la legea nr. 19/2000 si la OUG nr.4/2005 cum, in mod eronat, sustine instanta de fond, ci analizeaza toate dispozitiile legale care au succedat in timp. O analiza comparativa a dispozitiilor celor doua legi (nr. 19/2000 si nr. 263/2010) releva identitatea de continut in ceea ce priveste posibilitatea valorificarii sporurilor sau a inlaturarii lor. In aceste conditii, nu se poate vorbi despre o abrogare a dispozitiilor din legea nr. 19/2000 cu privire la sporuri, de natura a atrage incetarea aplicabilitatii deciziei pronuntate in recurs in interesul legii. Scopul pronuntarii unei astfel de decizii il reprezinta interpretarea si aplicarea unitara a legii (privita in acceptiunea sa lato sensu, de norma juridica, iar nu de dispozitie legala ca atare) in ipoteza solutionarii diferite a unor probleme sau chestiuni de drept. Acest punct de vedere a fost impartasit de doctrina care a subliniat ca este greu de admis ca obiectul recursului in interesul legii il constituie insasi dispozitia legala sau problema de drept - cu atat mai putin prevederea legala, ci solutiile neunitare date asupra problemei de drept .

In consecinta, interpretarea data in recurs in interesul legii prin decizia nr. 19/2011 isi gaseste aplicabilitatea si in cauza de fata.

Insasi jurisprudenta Curtii de Apel Craiova a subliniat faptul ca este neintemeiata sustinerea potrivit careia numai sporurile pentru care s-a platit pensia suplimentara ar putea sta la baza recalcularii in conditiile unei reglementari initiale care instituia o astfel de contributie cu caracter facultativ, pentru ca abia ulterior, ea sa capete un caracter obligatoriu.

O interpretare in sens contrar ar echivala cu incalcarea principiilor ce stau la baza organizarii si functionarii sistemului de pensii publice. Dispozitiile legale sunt clare: prin castig salarial brut/salariu lunar brut se inteleg veniturile din salarii. Or, in continutul acestora intra, asa cum s-a aratat anterior, si veniturile invocate. Legea aduce clarificari in ceea ce priveste obligatia de a calcula si vira contributia la fondul asigurarilor sociale de stat: ea revine angajatorului (art. 32 din lege). In acest sens este evidenta distinctia intre obligatia angajatorului (contributie la asigurarile sociale de stat) si posibilitatea/obligatia angajatului de a contribui personal la acest fond (pensia suplimentara). Pensia suplimentara fost reglementata initial ca o contributie facultativa, ea virandu-se intr-un cont special la CEC. In acest fel, angajatul devenea beneficiarul a doua pensii - una de asigurari sociale si una suplimentara. Raportarea la o singura luna din tot intervalul invocat nu echivaleaza cu analizarea intregului probatoriu si nici nu este de natura sa conduca la inlaturarea posibilitatii de valorificare.

A solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii atacate cu consecinta admiterii contestatiei astfel cum a fost precizata.

Intimata a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia civila nr. 1336 pronuntata la 18 Septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de contestatoarea G.E., a modificat sentinta, in sensul ca a admis contestatia precizata. A anulat hotararea 5401/12.08.2013 si partial decizia 148338/8.11.2012 si a dispus obligarea CJP Dolj sa emita o noua decizie cu luarea in considerare a adeverintei 253/6.02.2012 emisa de SC ICSITPML SA Craiova si sa se achite contestatorului diferentele de drepturi incepand cu 1.03.2012, potrivit dispozitiilor art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010.

Pentru a se pronunta astfel instanta de recurs a avut in vedere ca instanta fondului s-a conformat exigentelor instituite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, procedand la un examen efectiv al problemelor esentiale ce au fost supuse judecatii, neformularea unui raspuns detaliat la fiecare sustinere a contestatoarei neputand fi interpretata drept incalcare a obligatiei de motivare a hotararii. Din continutul sentintei rezulta o motivare clara, precisa, care se raporteaza la probele administrate in cauza si dispozitiile legale incidente si raspunde pretentiilor formulate de contestatoare, fiind nefondata critica privind nemotivarea sentintei.

Pentru a raspunde criticii subsumata dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, privind interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor legale, Curtea a avut in vedere ca prin decizia nr. 19/2011 instanta suprema a admis recursul in interesul legii declarat si a statuat, in interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin.1 si 2 din Legea nr. 19/2000 si ale art. 1 si 2 din OUG nr.4/2005, ca formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Urmare a analizarii dispozitiilor supuse interpretarii, instanta suprema a concluzionat ca ”... in conditiile in care se constata de catre instantele investite cu cereri de recalculare a pensiilor ca pentru sumele salariale, reprezentand venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributia de asigurari sociale platita de catre angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obtinute de catre salariati, este firesc ca o parte din aceasta contributie sa revina fostilor salariati, in prezent pensionati, si sa fie avuta in vedere la recalcularea drepturilor de pensie”.

Aceste considerente ale deciziei expliciteaza conditiile in care se valorifica veniturile obtinute in acord global, respectiv conditionat de includerea lor in salariul brut si de achitarea contributiilor aferente acestora de catre angajator, cu specificatia ca in perioada in care au fost incasate nu exista obligatia salariatului de a vira contributia pentru pensia de asigurari sociale, aceasta obligatie revenind numai angajatorului .

Actuala lege a pensiilor, Legea 263/2010, a reluat intocmai principiul contributivitatii astfel cum a fost definit de art. 2 lit. e din Legea 19/2000, in sensul ca fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

De asemenea, art. 165 alin. 1 si 2 din Legea 263/2010, inserat in capitolul dispozitii tranzitorii, reia continutul normativ al art. 164 al. 1, 2 din vechea reglementare a pensiilor, in sensul ca, pe langa salariile prevazute la alin.1, brute sau nete dupa caz, inscrise in carnetul de munca, la determinarea punctajului mediu anual se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

Anexa 15 pct. VI la HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 prevede ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire in acord, reglementare ce nu aduce nimic in plus fata de prevederile pct. VI din OUG 4/2005, norma de principiu in materia recalcularii pensiilor, pana la data intrarii in vigoare a Legii 263/2010.

Art. 78 din Legea 19/2000, sub aspectul modalitatii de calcul a punctajului anual isi gaseste, de asemenea, corespondent in dispozitiile art. 96 din noua lege a pensiilor.

Cum actuala legislatie a pensiilor a preluat in mod automat si efectiv dispozitiile legale existente anterior, argumentele juridice ce au fundamentat decizia instantei supreme referitoare la aplicarea principiului contributivitatii in privinta formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, sunt valabile si in contextul legislativ actual.

Din perspectiva acestei interpretari, Curtea a apreciat ca adeverinta in discutie indeplineste cerintele de legalitate pentru a fi valorificata, deoarece atesta plata contributiilor de asigurari sociale datorate de angajator pentru veniturile realizate in acord de catre reclamanta, in conformitate cu Decretul nr. 389/1972 (nefiind demonstrat contrariul celor afirmate de emitent) iar statele de plata atasate la dosarul de fond dovedesc caracterul acestora de „sporuri in acord” ce au fost cumulate cu salariul de baza inscris in carnetul de munca, devenind astfel parte componenta a venitului brut realizat de salariat.

Intr-adevar, verificand selectiv statele de plata pentru lunile martie 1985 si noiembrie 1986, in baza carora a fost emisa adeverinta in discutie, Curtea a constat ca instanta fondului a sesizat in mod corect ca sunt eronate acele mentiuni din adeverinta privind achitarea contributiei pentru pensie suplimentara la sumele realizate in acord, contestatorului nefiindu-i retinut procentul pentru pensie suplimentara, insa aceasta constatare nu este de natura a atrage respingerea cererii de recalculare fiind necesar ca angajatorul sa vireze contributia de asigurari sociale aferenta fondului de salarii care cuprinde si acordul global

S-a concluzionat ca in mod gresit instanta fondului a apreciat ca formele de retribuire in acord realizate de contestator se exclud, de plano, din calculul pensiilor, valorificarea acestor venituri fiind permisa doar in cazul indeplinirii conditiilor enuntate.
(Decizia nr. 1336/18 Septembrie 2014 - Sectia I Civila, rezumat judecator Emilia Balteanu)