Dreptul personalului didactic din unitatile de invatamant preuniversitar la decontarea navetei

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, rep.: art. 267

• Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale: art. 21 alin. (1), art. 62 alin.

(1)

• Legea nr. 1/2011: art. 106

Consiliul Local sau Primaria, nu sunt entitati cu personalitate juridica, ci organ deliberativ, respectiv structura executiva a unitatii administrativ-teritoriale, neavand capacitate de folosinta a drepturilor civile pentru a fi parte in judecata. Unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant angajatoare nu are calitate procesuala pasiva intr-un litigiu avand ca obiect decontarea navetei unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar.

Intre unitatea de invatamant angajatoare si unitatea administrativ-teritoriala, in a carei raza teritoriala se afla, exista raporturi juridice de drept administrativ, in temeiul obligatiilor legale reciproce si specifice ce le revin in procesul bugetar, conform dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, modificata si completata, coroborate cu cele ale art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificata si completata.

Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite si institutia din subordine, careia trebuie sa i se asigure fondurile, se cantoneaza in domeniul raporturilor juridice de drept administrativ, care nu se regasesc in sfera de competenta a instantei specializata in solutionarea litigiilor de dreptul muncii, intrucat, potrivit prevederilor art. 267 din Codul muncii, republicat, pot fi parti in conflictele de munca: salariatii, angajatorii, sindicatele si patronatele si alte persoane juridice care au vocatie in temeiul legilor speciale sau a Codului de procedura civila.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 80 din 31 ianuarie 2017, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinta civila nr. 2772 pronuntata la 18.11.2016 de catre Tribunalul Caras- Severin in dosarul nr.x /115/2016, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta A..., in contradictoriu cu paratii B..., Consiliul Local al Orasului C... si Primarul Orasului

3. .. si in consecinta s-a dispus obligarea pe paratilor la plata catre reclamanta a cheltuielilor cu efectuarea navetei pentru perioada 1.09.2014-16.07.2015, reprezentand contravaloarea a 7,5 l benzina la 100 km parcursi. Totodata, a dispus obligarea pe paratilor la plata catre reclamanta a cheltuielilor cu efectuarea navetei pentru perioada 17.07.2015-31.08.2016, reprezentand valoarea abonamentelor lunare pe mijlocul de transport in comun pentru ruta
4. .. - C.... si retur.

A respins celelalte pretentii ale reclamantei, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut in esenta ca, reclamanta a fost angajata paratului, in calitate de personal didactic.

In aceasta calitate, reclamanta, avand domiciliul in localitate R, a efectuat naveta la locul de munca pe ruta D... - C.... si retur, pe parcursul anului scolar 2014 - 2015, in perioada 1 septembrie 2014 - 31 august 2015 si pe parcursul anului scolar 2015 - 2016, in perioada 01 septembrie 2015 - 31 august 2016 si, intrucat mijloacele de transport in comun pe ruta respectiva aveau un program inadecvat raportat la orarul general de desfasurare a activitatii didactice, deplasarea la si de la serviciu s-a facut cu autoturismul proprietate personala, justificand acest fapt prin inscrisuri lunare pe care le-a anexat cererilor depuse la unitatea de invatamant parata pentru decontarea cheltuielilor de transport.

De asemenea, la randul ei, unitatea de invatamant a inaintat lunar paratei Primaria Orasului C... situatia centralizata (tabele nominale) cu toate cadrele didactice, printre care si reclamanta A. (pozitia 4), care fac naveta, tabel care estimeaza km si costul (fila 28 dosar).

Din adeverintele eliberate de unitatea de invatamant parata a rezultat faptul ca reclamantei nu i s-au decontat cheltuielile facute cu naveta pe parcursul anilor scolari 2014 - 2015 si 2015 - 2016.

In acest context, Tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 276 din Legea nr. 1/2011 - Legea educatiei nationale, modificata si completata, personalul didactic din unitatile de invatamant conexe, care nu dispune de locuinta in localitatea unde are postul, i se deconteaza cheltuielile de transport, conform legii.

Astfel, pentru perioada 1 septembrie 2014 - 16.07.2015 sunt incidente dispozitiile Instructiunii nr. 2/17.02.2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice, emisa de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, publicata in Monitorul Oficial nr. 123 din 17 februarie 2011, care la art. 1 prevad ca personalului didactic din unitatile de invatamant de stat, care nu dispune de locuinta si caruia nu i se poate oferi o locuinta corespunzatoare in localitatea unde are postul, i se deconteaza cheltuielile pe mijloacele de transport in comun, din localitatea de resedinta la locul de munca si de la locul de munca in localitatea de resedinta. In continuare, aceleasi dispozitii legale stipuleaza ca in cazul in care nu exista mijloace de transport in comun, intre localitatea de resedinta si sediul unitatii de invatamant, urmeaza a se deconta contravaloarea a 7,5 l benzina Premium la 100 km parcursi, daca transportul se face cu autoturismul proprietate personala, iar in cazul in care exista mijloc de transport in comun, dar personalul didactic prefera sa circule cu autoturismul proprietate personala, urmeaza a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport in comun.

In ceea ce priveste perioada 17.07.2015-31 august 2016, Tribunalul a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. d), art. 7 alin. (6), (7), (8), (9) lit.

100. , art. 10 si art. 12 din H.G. nr. 569/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la si de la locul de munca a cadrelor didactice si a personalului didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat, beneficiaza de decontarea cheltuielilor de naveta cadrele didactice si personalul didactic auxiliar care nu detin locuinta in localitatea unde acestia isi au postul, naveta care poate fi efectuata cu autoturismul proprietate personala sau detinut legal cu orice titlu in situatia in care pe ruta dintre localitatea de domiciliu/resedinta si localitatea in care se afla situata unitatea de invatamant nu exista servicii de transport efectuate de operatorii de transport in comun sau programul acestora difera semnificativ de orarul/programul unitatii de invatamant sau pe ruta dintre localitatea de domiciliu/resedinta si localitatea in care se afla situata unitatea de invatamant exista servicii de transport efectuate de operatorii de transport in comun, insa cadrul didactic, respectiv personalul didactic auxiliar opteaza pentru transportul cu autoturismul proprietate personala sau detinut legal cu orice titlu, caz in care decontarea cheltuielilor cu efectuarea navetei se face la valoarea unui abonament pentru ruta respectiva sau pentru distante similare.

Totodata, instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 105 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 - Legea educatiei nationale, modificata si completata, finantarea complementara se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de invatamant preuniversitar si din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu aceasta destinatie, pentru cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice si a personalului didactic auxiliar, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (2) si art. 6 din H.G. nr. 569/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la si de la locul de munca a cadrelor didactice si a personalului didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a cuprinde in bugetul local sume destinate decontarii cheltuielilor cu efectuarea navetei beneficiarilor din invatamantul preuniversitar de stat, din unitatile de invatamant special si din centrele de resurse si asistenta educationala, care nu dispun de locuinta in localitatea unde este situata unitatea de invatamant la care au postul. Sumele destinate navetei beneficiarilor se asigura din veniturile proprii ale bugetelor locale si din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru echilibrarea bugetelor locale.

Consiliul de administratie al unitatii de invatamant analizeaza si verifica legalitatea solicitarilor, aproba lunar cererile solicitantilor si fundamenteaza necesarul lunar de finantare, individual si pe total unitate de invatamant. Necesarul de finantat se transmite de catre directorul unitatii de invatamant sub forma de solicitare primarului, in termen de 5 zile lucratoare de la incheierea lunii pentru care se face fundamentarea, in vederea deschiderii de credite pentru efectuarea platilor.

Raportat la aceste dispozitii legale, instanta a constatat ca actiunea reclamantei pentru perioada 1 septembrie 2014 - 16.07.2015 a fost intemeiata, insa in ceea ce priveste perioada 17.07.2015 - 31 august 2016 actiunea acesteia este intemeiata doar in parte, decontarea cheltuielilor de transport cu naveta trebuind sa se efectueze in conditiile prevazute de dispozitiile art. 7 alin. (7) din H.G. nr. 569/2015, respectiv la valoarea unui abonament pentru ruta respectiva.

Prin urmare, avand in vedere ca paratii nu si-au indeplinit obligatiile prevazute de lege in sarcina acestora, reclamanta a fost indreptatita sa solicite instantei obligarea angajatorului la plata cheltuielile cu efectuarea navetei, dispozitiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii republicat stabilind ca „angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”. Nedecontarea cheltuielilor generate de efectuarea navetei constituie deci o incalcare a dispozitiilor legale mentionate mai sus, atragand raspunderea civila contractuala a paratului si, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, paratul era obligat la plata catre reclamanta a contravalorii cheltuielilor de transport neacordate potrivit legii.

Impotriva sentintei civile au declarat apel paratii Institutia Primarului Orasului C... si Consiliul Local C..., inregistrat pe rolul acestei instante, la data de 05.01.2017, sub nr. x/115/2016, solicitand admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei atacate ca fiind nelegala si netemeinica, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu institutia lor.

In motivare s-a aratat ca reclamanta nu are calitatea de angajata a paratilor, asa incat solicitarea formulata privind decontarea cheltuielilor ocazionate de plata navetei nu le este opozabila.

In cazul personalului salariat din invatamant, ordonatorul de credite nu este Primarul Orasului C., ci Ministerul Educatiei prin intermediul Inspectoratului Scolar al Judetului E..

Sumele de bani pentru achitarea salariilor cadrelor didactice sunt primite de la Bugetul Statului, sub forma de sume defalcate din TVA, Consiliului Local C.nerevenindu-i decat atributia de a redistribui aceste sume. Numarul cadrelor didactice si incadrarea acestora sunt aprobate de catre Inspectoratul Judetean E..., fara vreo consultare prealabila a Consiliului Local C..., care nu asigura din venituri proprii decat cheltuielile materiale ale unitatilor de invatamant

Unitatile de invatamant angajatoare au personalitate juridica, buget propriu, contabilitate proprie si ordonator de credite, Consiliul Local fiind doar un intermediar in ceea ce priveste alocarea sumelor de catre Ministerul Educatiei de la bugetul de stat, pentru salarizarea personalului didactic.

In drept, paratii si-au intemeiat apelul pe dispozitiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 118/2010, art. 466 si urm. C. pr. civ.

In cauza s-a depus intampinare de catre reclamanta intimata A..., prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei civile nr. 2772/18.11.2016 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin ca fiind temeinica, legala.

Reclamanta solicita a se observa ca din motivele prezentate de catre apelantii-parati in cererea de apel, in mod gresit se refera la, citeaza „solicitarea reclamantei privind acordarea premiului anual aferent anului 2010, respectiv al 13-lea salariu...".

Invedereaza reclamanta ca, prin cererea introductiva, a solicitat obligarea paratilor la decontarea cheltuielilor de transport la si de la locul de munca. incepand cu 01.09.2014, nu a solicitat nici un premiu anual (al 13-lea salariu) aferent anului 2010, intrucat nici nu a lucrat in invatamant in anul 2010.

Examinand apelul reclamantei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata primei instante de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. C. pr. civ., Curtea a retinut urmatoarele:

Chestiunea supusa analizei este calitatea procesuala a unitatii administrativ teritoriale si consiliului local in actiunile avand ca obiect dreptul personalului didactic din unitatile de invatamant preuniversitar la decontarea navetei reglementat de Legea educatiei nationale nr. 1/2011, astfel cum a fost modificata si completata prin actele normative ulterioare.

In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, doar unitatea administrativ teritoriala ar putea avea calitate procesuala, avand personalitate juridica, si nu consiliul local sau primaria, care nu sunt entitati cu personalitate juridica, ci organ deliberativ, respectiv structura executiva a unitatii administrativ-teritoriale, neavand capacitate de folosinta a drepturilor civile pentru a fi parte in judecata. Astfel, chiar daca in apelul semnat de primar, in mod formal este indicat faptul ca acesta reprezinta Consiliul Local C... si Institutia Primarului orasului C..., in realitate el semnand in numele unitatii administrativ teritoriale, care este Orasul C..., deoarece, conform art. art. 21 alin. (2) si art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/200, primarul reprezinta unitatea administrativ teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori straine, precum si in justitie.

Tot asa, desi prin cererea de chemare in judecata reclamantii au indicat calitatea de parat a primarului Orasului C..., in realitate au inteles sa atribuie aceasta calitate unitatii administrativ teritoriale, iar nu persoanei primarului, motiv pentru care, in continuare Curtea a analizat calitatea procesuala pasiva a acesteia.

Unitatea de invatamant preuniversitar de stat are obligatia efectuarii platii abonamentelor/biletelor si contravalorii transportului efectuat cu autoturismul/ambarcatiunea proprietate personala sau detinuta legal cu orice titlu, in luna urmatoare celei pentru care au fost prezentate documentele justificative.

Avand in vedere dispozitiile art. 105 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, modificata si completata, ordonatorul principal de credite al bugetului local are obligatia virarii lunare, pe baza necesarului lunar de finantare, individual si pe total unitate de invatamant, transmis autoritatii administrativ-teritoriale, a sumelor necesare pentru decontarea, de catre unitatea de invatamant angajatoare, a cheltuielilor cu naveta cadrelor didactice si a personalului didactic auxiliar, conform legii.

Potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, modificata si completata, „Finantarea de baza si finantarea complementara se realizeaza pe baza contractului de management administrativ- financiar incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de sector in a carei/carui raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu presedintele consiliului judetean/primarul de sector, in cazul scolilor speciale”. Insa, neincheierea contractului de management administrativ-financiar intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de sector in a carei/carui raza teritoriala se afla unitatea de invatamant nu inlatura obligatia ordonatorului principal de credite al bugetului local de virare lunara, pe baza necesarului lunar de finantare comunicat de unitatea de invatamant, a sumelor necesare pentru decontarea cheltuielilor cu naveta cadrelor didactice si a personalului didactic auxiliar, conform legii, intrucat obligatia suportarii acestor cheltuieli deriva din lege.

Imprejurarea ca alocarea resurselor bugetare, elaborarea bugetului de stat si a bugetului local, precum si rectificarea acestora revin puterii executive si puterii legiuitoare, iar acestea nu au identificat si alocat resursele necesare decontarii navetei personalului didactic si personalului didactic auxiliar, nu impiedica instanta de judecata sesizata cu o actiune avand ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi prevazute de legislatia in vigoare sa se pronunte asupra pretentiilor deduse judecatii, iar admiterea unei astfel de cereri de chemare in judecata nu reprezinta stabilirea de catre instanta a unei alte modalitati de alocare a resurselor bugetare, ci asigura aplicarea legii intr-un stat de drept, fara a fi depasite atributiilor puterii judecatoresti si a se savarsi un exces de putere prin indeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative.

Prin Decizia nr. 10/19.09.2011, Inalta Curte de Justitie si Casatie a aratat ca raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite si angajator nu permit atragerea in proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.

Pe de alta parte, prin Decizia nr. 13/13.06.2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii formulat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca: „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare si ale art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, in calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuala pasiva in litigiile dintre angajati si institutiile/unitatile cu personalitate juridica aflate in subordinea sa, avand ca obiect solicitarea unor drepturi de natura salariala”.

Desi situatiile avute spre dezlegare nu sunt identice cu cea din prezenta cauza, rationamentul este identic, intrucat intre unitatea de invatamant angajatoare si unitatea administrativ-teritoriala, in a carei raza teritoriala se afla, exista raporturi juridice de drept administrativ, in temeiul obligatiilor legale reciproce si specifice ce le revin in procesul bugetar, conform dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, modificata si ompletata, coroborate cu cele ale art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificata si completata.

Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite si institutia din subordine, careia trebuie sa i se asigure fondurile, se cantoneaza in domeniul raporturilor juridice de drept administrativ, care nu se regasesc in sfera de competenta a instantei specializata in solutionarea litigiilor de dreptul muncii, intrucat, potrivit prevederilor art. 267 din Codul muncii, republicat, pot fi parti in conflictele de munca: salariatii, angajatorii, sindicatele si patronatele si alte persoane juridice care au vocatie in temeiul legilor speciale sau a Codului de procedura civila.

Prin urmare, unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant angajatoare nu are calitate procesuala pasiva intr-un litigiu avand ca obiect decontarea navetei unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar.

Fata de aceste considerente, retinand ca hotararea primei instante s-a dat cu aplicarea gresita a legii, Curtea in conformitate cu art. 480 alin. (2) Cod procedura civila a admis apelul declarat de paratii Consiliul Local al Orasului C... si Primarul in reprezentarea Orasului C..., impotriva sentintei civile nr. 2772 pronuntata la data de 18.11.2016 de catre Tribunalul Caras- Severin in dosarul cu nr. x/115/2016, in contradictoriu cu reclamantul Sindicatul F... in reprezentarea membrei de sindicat A. si cu paratul Liceul B. . A schimbat in parte sentinta civila apelata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a apelantilor parati si in consecinta a respins actiunea civila formulata de reclamanta impotriva Consiliului Local al Orasului C... si Primarului in reprezentarea Orasului C..., fiind mentinuta in rest sentinta civila apelata.