Dreptul de retenție al pârâtului

Art.566, alin.6) Cod Civil, recunoaşte pârâtului un drept de retenție asupra produselor bunului revendicat până la restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu producerea şi culegerea acestora cu excepția situației în care proprietarul furnizează pârâtului o garanție care să asigure restituirea acestor cheltuieli.

Cazurile în care pârâtul posesor nu poate exercita acest drept de retenție:

• Dacă bunul în legătură cu care au fost efectute cheltuielile necesare ori cele utile este un bun frugifer;
• Dacă intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violență ori prin fraudă;
• Dacă produsele asupra cărora s-ar exercita o retenție sunt bunuri perisabile;
• Dacă produsele asupra cărora ar urma să se exercite retenția sunt supuse, ca urmare a trecerii unei scurte perioade de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor.

Acțiunea în revendicare a dreptului de proprietate publică şi a drepturilor reale corespunzătoare proprietății publice.