Dreptul de dispozitie al partilor, Rolul judecatorului in aflarea adevarului, Apel incident

Legislatie relevanta
: art. 9 C.proc.civ., art. 22 C.proc.civ., art. 472 C.proc.civ.

Rezumat
:
Potrivit art. 9 din Codul civil ”(1) procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.

(2) obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile  partilor.”

Curtea constata ca, prima instanta nu a incalcat acest principiu, ci a analizat actiunea asa cum a  fost formulata si s-a pronuntat in raport de toate sustinerile partilor.

  Potrivit art.22 alin. 2 Cod  procedura civila „judecatorul are indatorirea  sa staruie prin toate  mijloacele legale  pentru  a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza  pe  baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unor hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia  de fapt si motivarea  in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept, sa le ceara  sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.”

Or, din actele dosarului rezulta ca tocmai aceste dispozitii legale prima instanta le-a urmarit si le-a aplicat. Astfel din prima incheiere de sedinta rezulta ca prima instanta,  examinand  cuprinsul cererii de chemare in judecata a constatat ca aceasta nu cuprinde  motivele de fapt  corespunzatoare  pretentiilor formulate si anume nu s-au indicat,  prezentat si descris  fapta, sau faptele savarsite de fiecare  dintre parati, data savarsirii acestora, dispozitiile legale sau contractuale incalcate, modul de producere a prejudiciului si explicatii privind modul de determinare a acestuia, legatura de cauzalitate  dintre fapta savarsita  de fiecare parat  si prejudiciul  produs, precum si vinovatia  fiecaruia  dintre parati.

In raport de aceste lipsuri instanta a pus in vedere reclamantei sa le complineasca sub sanctiunea  nulitatii cererii de chemare in judecata.

La termenul acordat  in acest scop reclamanta, prin aparator, a precizat ca  in dosar se solicita  antrenarea raspunderii  civile a paratilor pentru fapte ilicite  savarsite cu incepere  de la data de 17.11.2011.

Instanta de judecata i-a solicitat reclamantei  inscrisuri  in care sunt evidentiate   obligatiile incalcate  de catre fiecare parte, din care sa rezulte  cuantumul  prejudiciului produs  cu indicarea persoanelor carora li s-a furnizat  energie termica si care nu au fost debransate dupa expirarea termenului contractual, facturile emise  acestor persoane  si informatii detaliate cu privire la fiecare debitor, respectiv perioada  in care  li s-a furnizat  energie termica si nu au achitat,  si eventualele demersuri juridice  pentru recuperarea datoriilor.

Asadar, prin  exercitarea rolului in aflarea adevarului, asa cum este  prevazut  de art. 22 alin. 2 din  Cod  procedura  civila,  nu se poate sustine ca judecatorul a incalcat  principiul disponibilitatii  partilor.

Pe fondul cauzei solutia de respingere a actiunii ca nefondata este corecta in conditiile in care nici in prima instanta si nici in apel reclamanta nu a facut dovada unei legaturi de cauzalitate  intre faptele pretins  ilicite ale paratilor, respectiv nerespectarea deciziei nr. 451 din 17.11.2011  si prejudiciul  produs anterior acestei date.

Intimatii sunt in drept, dupa implinirea termenului de apel, sa formuleze apel in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante.

 

  Decizia civila nr. 706/22.10.2015 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr.242/9.06.2015, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondata exceptia prescriptiei extinctive.

A respins ca nefondata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC E. SA in contradictoriu cu paratii N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R.

Prin cererea inregistrata la data de 11.02.2015 sub nr. 255/91/2015 reclamanta E. SA a chemat in judecata pe paratii N.M., C.L., B.D., L.R. si S.D.R. solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea fiecarui parat la plata unor sume de bani (indicate in dreptul fiecaruia), pentru repararea prejudiciului produs prin modul de indeplinire a obligatiilor derivand din contractele de munca.

In motivarea cererii s-a aratat, in esenta, ca in urma unui control al Curtii de Conturi s-a stabilit in sarcina conducerii paratei obligatia de a lua masurile care se impun pentru stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului produs reclamantei ca urmare a imposibilitatii de recuperare a unor debite de la debitori insolvabili.

Dupa ce aceasta obligatie a ramas definitiva in urma exercitarii contestatiilor administrative si judiciare parata a constituit o Comisie care sa puna in aplicare cele stabilite de Curtea de Conturi, respectiv de a identifica prejudiciul si persoanele raspunzatoare de producerea acestuia ca urmare a neluarii masurilor de intrerupere a furnizarii energiei termice fata de un numar de 41 consumatori persoane fizice in privinta carora s-a constatat ulterior starea de insolvabilitate.

In urma anchetei administrative s-a stabilit ca situatia de fapt s-a datorat inexistentei la nivelul societatii a unei proceduri interne formalizate si operationale privind debransarea de la sistemul centralizat a clientilor rau-platnici, asa cum s-a retinut si de catre Curtea de Conturi. S-a stabilit intinderea reala a prejudiciului ca fiind 31.360 lei si s-a apreciat ca raspunzatori de producerea acestora sunt doi fosti directori care au condus reclamanta, si anume, P.V. si V.M.

Urmare contestarii anchetei administrative, partile au apelat la procedura medierii in cadrul careia au convenit sa se efectueze un audit extern de catre un auditor independent, urmand a se stabili vinovatii de producerea prejudiciului.

In conformitate cu raportul de audit extern raspunzatori de producerea prejudiciului sunt atat cei doi fosti directori, cat si paratii din cauza de fata.

Cei doi fosti directori si-au insusit concluziile si au fost de acord cu o solutie de restituire esalonata a debitului, iar ceilalti au contestat acest raport, circumstante ce a determinat reclamanta sa introduca prezenta cerere de chemare in judecata.

In drept s-a invocat art. 254 din Codul muncii, art. 1357 din Codul civil, precum si decizii ale Camerei de conturi, respectiv sentinta civila nr. 5182/09.10.2013 a Tribunalului Vrancea.

Paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia prescriptiei, iar pe fond au solicitat respingerea actiunii.

In esenta, paratii au invederat ca debitele avute in vedere de Curtea de Conturi au avut termen scadent in anul 2003 astfel incat daca ar fi existat acea procedura interna la acel moment ar fi putut opera debransarea. Termenul de prescriptie este de 3 ani si curge de la data comiterii prezumtivei fapte ilicite, respectiv din anul 2003.

De asemenea, s-a aratat ca potrivit fisei postului paratii nu aveau obligatia de a elabora si implementa o procedura interna si formalizata de debransare de la sistemul centralizat, o astfel de obligatie revenind doar celor doi fosti directori.

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea exceptiei prescriptiei ca urmare a faptului ca termenul curge de la data la care au cunoscut persoanele raspunzatoare de producerea prejudiciului, acest moment fiind data de 16.09.2014 cand s-a depus raportul de audit extern.

Pe fond, s-a facut referire la continutul art. 2 alin. 1) din Ordinul MFP nr. 946/2005 si s-a aratat ca in baza acestui act normativ la data de 17.11.2011 directorul general al reclamantei de la acel moment a emis decizia nr. 451/2011 prin care a dispus constituirea unei comisii formata din toti sefii de compartimente in vederea monitorizarii, coordonarii si indrumarii metodologice a implementarii si dezvoltarii sistemului de control intern/managerial la nivelul unitatii. In aceasta decizie sunt nominalizati si paratii care aveau obligatii specifice astfel incat este nefondata apararea acestora in sensul ca singurii raspunzatori ar fi cei doi fosti directori ai reclamantei.

La primul termen de judecata, Tribunalul a retinut ca cererea de chemare in judecata nu cuprindea motivele de fapt specifice pretentiei formulate in raport cu fiecare dintre parati, si anume, nu s-au indicat, prezentat si descris fapta sau faptele savarsite de fiecare dintre parati, data savarsirii faptei sau faptelor, continutul dispozitiilor legale sau contractuale incalcate, modul de producere a prejudiciului si explicatii privind modul de determinare a acestuia, legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita de catre fiecare parat si prejudiciul produs, precum si vinovatia fiecaruia dintre parati.

In aceste conditii, sub sanctiunea nulitatii cererii de chemare in judecata, s-a pus in vedere reclamantei sa complineasca aceste lipsuri.

Prin cererea depusa la termenul din 28.04.2015 reclamanta a formulat precizari cu privire la cererea de chemare in judecata.

A prezentat reclamanta functia fiecarui parat si perioada pe care a exercitat-o, a indicat faptele savarsite de catre parati, data savarsirii acestora, a evocat dispozitiile legale sau contractuale incalcate si a prezentat scurte referiri cu privire la modul de producere si cuantificare a prejudiciului, cu privire la legatura de cauzalitate intre fapta savarsita si forma de vinovatie.

Reproducerea integrala a continutului precizarilor reclamantei cu privire la fiecare aspect constituie un demers lipsit de utilitate sub aspectul solutiei finale dupa cum se va arata in continuare.

Informatiile esentiale cuprinse in aceste precizari se refera insa la data savarsirii faptelor imputate fiecarui parat si modul de producere a prejudiciului.

Astfel, s-a invederat de catre reclamanta ca paratii au savarsit faptele ilicite incepand din data de 17.11.2011, moment in care directorul general a emis dispozitia nr. 451/17.11.2011, iar in privinta modului de producere a prejudiciului s-a aratat ca este vorba despre 41 de debitori persoane fizice in privinta carora nu s-a realizat operatiunea de debransare desi aveau debite, debite ce nu au mai putut fi recuperate ulterior ca urmare a starii de insolvabilitate a acestora.

La termenul din 12.05.2015, pentru a se elimina orice posibila neintelegere cu privire la informatiile transmise prin cererea precizatoare, Tribunalul a solicitat aparatorului reclamantei sa confirme daca in dosarul de fata se solicita antrenarea raspunderii civile pentru pretinse fapte savarsite de catre parati dupa data de 17.11.2011, iar aparatorul reclamantei a confirmat acest fapt ce rezulta din cuprinsul cererii precizatoare.

La acelasi termen s-a dispus unirea exceptiei prescriptiei cu administrarea probelor.

S-a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri (pentru ambele parti) si interogatoriul paratilor, iar din oficiu Tribunalul a solicitat reclamantei detalii despre fiecare dintre debitorii insolvabili care a generat prejudiciul reclamantei, urmand a se indica perioada in care acestia nu au achitat facturile si demersurile realizate pentru recuperarea datoriilor.

Reclamanta a depus inscrisurile solicitate de catre instanta.

S-a renuntat de catre reclamanta la administrarea probei cu interogatoriul paratilor, iar proba cu expertiza a fost respinsa ca inutila.

Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei actiunii, Tribunalul a retinut  urmatoarele:

           1. Scurte consideratii privind principiul disponibilitatii in procesul civil. Natura juridica a cererii aflate in dosar. Limitele investirii prezentei instante.

1. Unul din principiile fundamentale ale procesului civil il constituie principiul

disponibilitatii procesului.

Acesta este reglementat in prezent la art. 9 din Codul de procedura civila sub denumirea marginala ”dreptul de dispozitie al partilor”.

In baza acestui principiu reclamantul are dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata (parti, obiect, cauza), iar instanta este obligata sa cerceteze temeinicia actiunii doar prin raportare la cuprinsul acesteia.

In acest sens art. 9 alin. 2) C proc civ prevede ca ”obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor”, iar art. 22 alin. 6) din acelasi act normativ stipuleaza ca ”judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel”.

Particularizand aplicarea principiului disponibilitatii in cauza de fata Tribunalul retine ca este investit sa cerceteze temeinicia cererii de chemare in judecata exclusiv in limitele situatiei de fapt afirmate de catre partea reclamanta prin cererea de chemare in judecata astfel cum a fost intregita  ulterior.

b) Sub acest ultim aspect se impune a se mentiona faptul ca cererea aflata in dosar nu are natura juridica a unei ”precizari” astfel cum a fost denumita de catre reclamanta, ci constituie parte componenta a insasi cererii de chemare in judecata.

Astfel, dupa cum s-a aratat prin incheierea de sedinta de la primul termen de judecata, cererea de chemare in judecata nu cuprindea motivele de fapt in baza carora se formulasera pretentiile formulate impotriva fiecarui parat (nu indica ce fapta concreta a savarsit fiecare parat, data savarsirii, elemente de determinare a prejudiciului, a vinovatiei, a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu) astfel incat s-a pus in vedere reclamantei sa complineasca aceasta lipsa sub sanctiunea nulitatii cererii.

Prin cererea depusa la dosar, reclamanta a complinit lipsa cererii de chemare in judecata circumstante in care aceasta cerere constituie astfel parte componenta a cererii de chemare in judecata intrucat ea cuprinde unul dintre elementele acestui act de procedura, si anume, motivarea in fapt, cerinta prevazuta la art. 194 lit. d) Cod  procedura civila.

 b) Revenind la principiul disponibilitatii procesului civil si procedand la identificarea limitelor procesului in cauza de fata Tribunalul retine urmatoarele.

Prin cererea aflata la dosar, ce cuprinde motivele de fapt ale cererii de chemare in judecata, reclamanta a invederat ca faptele ilicite savarsite de catre parati  s-au realizat cu incepere din data de 17.11.2011.

Asadar, reclamanta a sesizat instanta cu o cerere de antrenare a raspunderii civile a paratilor pentru pretinse fapte ilicite savarsite de catre acestia cu incepere din 17.11.2011.

Astfel, intelegand sa formuleze actul de sesizare, instanta nu are posibilitatea sa cerceteze conditiile de antrenare a raspunderii civile decat in limitele situatiei de fapt deduse judecatii.

Cu alte cuvinte instanta, cercetand conditiile antrenarii raspunderii civile, nu are posibilitatea de a depasi limitele investirii.

De exemplu, constatand ca prejudiciul a fost produs prin fapte savarsite anterior datei de 17.11.2011 instanta nu ar putea sa cerceteze conditiile de antrenare a raspunderii civile pentru astfel de fapte deoarece reclamanta nu a inteles sa sesizeze instanta cu fapte savarsite de parati anterior datei de 17.11.2011.

Evident, in raport de limitele investirii, se cerceteaza orice alta institutie de drept invocata sau incidenta, inclusiv institutia prescriptiei invocata de catre parati.

1. Analizarea exceptiei prescriptiei. Temeinicia acesteia.

1. Dupa cum s-a aratat mai sus la pct. 1 reclamanta a inteles sa sesizeze instanta cu pretinse fapte ilicite savarsite de catre parati ulterior datei de 17.11.2011.

Prin urmare, regulile de drept aplicabile institutiei prescriptiei sunt cele prevazute de legislatia in vigoare ulterior acestei date.

De asemenea, incidenta acestei institutii se va analiza prin raportare la faptele afirmate de reclamanta prin cerere, deci in limitele procesului astfel cum au fost stabilite de partea reclamanta, iar nu cu privire la fapte savarsite in alte perioade de timp.

2. In privinta legislatiei incidente in materia prescriptiei, Tribunalul retine ca regulile  aplicabile sunt cuprinse in Noul Cod civil, act normativ ce era in vigoare la data de 17.11.2011, data incepand cu care s-a pretins ca paratii ar fi savarsit fapte ilicite generatoare de prejudicii. In acest sens art. 5 alin. 1) din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului civil stipuleaza in mod foarte clar ca ”dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare”.

Sub nicio forma nu ar putea fi incidente prevederile Decretului nr.167/1958 pe motiv ca prejudiciul invocat de catre reclamanta s-ar fi produs anterior datei de 17.11.2011 deoarece constituie o absurditate juridica sa afirmi ca prejudiciul s-ar putea produce inainte de savarsirea faptei ilicite afirmate prin cererea de chemare in judecata si, in aceste conditii, termenul de prescriptie ar putea curge de la data producerii prejudiciului, anterior momentului savarsirii faptei ilicite generatoare a acelui prejudiciu.

3. Cercetand prevederile Codului civil in materia prescriptiei extinctive prin raportare la forma de raspundere civila ce se solicita a fi antrenata, Tribunalul retine prevederile art.  2528 care prevede ca ”prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea”.

Dupa cum s-a aratat mai sus la lit. b), in mod cu totul evident, paguba (prejudiciul) avuta in vedere de prevederile art. 2528 Cod civil este cea care rezulta din fapta ilicita pentru care se solicita antrenarea raspunderii civile, iar nu o alta paguba ce este urmare unei alte fapte pentru care nu s-a sesizat instanta de judecata.

Asadar, in cazul de fata, pentru a stabili daca a inceput si s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva este necesar sa existe elemente/informatii privind paguba/prejudiciul produs prin faptele ilicite pretins a fi savarsite de catre parati cu incepere din 17.11.2011.

Din cercetarea continutului cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost intregita cu cererea din dosar, se constata ca reclamanta nu a furnizat nicio informatie referitoare la vreo paguba rezultata din savarsirea pretinselor fapte ilicite dupa data de 17.11.2011, prejudiciul indicat de catre reclamanta avand drept sursa posibile fapte ilicite savarsite cu mult anterior datei de 17.11.2011.

In conditiile in care nu s-a invocat prin cererea de chemare in judecata o paguba ce este urmarea imediata sau ce deriva din pretinsele fapte ilicite savarsite dupa data de 17.11.2011 se constata astfel ca nu se poate identifica sau retine un inceput al termenului de prescriptie care sa se fi implinit anterior datei sesizarii instantei.

Pe cale de consecinta, exceptia prescriptiei a fost respinsa ca nefondata.

Analizand pe fond actiunea de fata, Tribunalul a  constatat ca este vadit nefondata.

Astfel, dupa cum rezulta din continutul cererii de chemare in judecata intregita sub aspectul motivarii in fapt, prin cererea din dosar, prin actiunea de fata reclamanta solicita antrenarea raspunderii civile a paratilor.

Conditiile esentiale, cumulative, elementare si notorii ce trebuie indeplinite pentru a se admite o astfel de cerere, sunt cele care rezulta din cuprinsul art. 1350, 1530, 1531, 1547 si 1548 Cod civil, si anume:

1. savarsirea unei fapte ilicite, in cazul de fata fiind vorba despre neindeplinirea unei atributii de serviciu ori indeplinirea in mod necorespunzator;
2. existenta unui prejudiciu;
3. vinovatia celui care a savarsit fapta ilicita;
4. existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita afirmata si prejudiciul produs.

Cele 4 cerinte trebuie indeplinite cumulativ pentru a se putea antrena raspunderea civila.

In cazul de fata una dintre cerinte nu este indeplinita, facand astfel de prisos cercetarea celorlalte.

Este vorba despre ultima cerinta, si anume, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita cu care a fost sesizata instanta si prejudiciul invocat.

Astfel, din cuprinsul cererii de chemare in judecata astfel cum a fost intregita, a inscrisurilor anexate cererii si a inscrisurilor depuse la ultimul termen de judecata rezulta ca prejudiciul invocat de catre reclamanta consta in contravaloarea energiei termice furnizate unui numar de  41 de persoane in perioade sau intervale de timp anterioare datei de 17.11.2011.

Astfel, in cazul acestor persoane s-a furnizat energie termica, nu au fost achitate facturile emise, au fost actionati in judecata obtinandu-se titluri executorii, iar in etapa executarii silite executorul judecatoresc a constatat starea de insolvabilitate.

Mentionarea exacta a intervalelor de timp in care s-a furnizat energie termica celor 41 de persoane constituie un demers lipsit de utilitate pragmatica atat timp cat rezulta in mod lipsit de echivoc din probe ca aceste intervale de timp au fost cu mult anterior datei de 17.11.2011.

In acest sens, procesele verbale de constatare a starii de insolvabilitate au fost incheiate de executorul judecatoresc in anii 2008 si 2010, rezultand astfel in mod lipsit de echivoc ca perioadele pentru care nu s-a achitat energia termica este anterioara acestor ani, deci anterioara datei de 17.11.2011.

Rezulta astfel ca prejudiciul suportat de catre reclamanta si afirmat prin cererea de chemare in judecata s-a datorat neplatii energiei termice furnizate cu mult anterior datei de 17.11.2011.

Or, in aceste conditii, nu poate exista absolut nicio legatura de cauzalitate intre prinsa fapta ilicita savarsita de catre parati dupa data de 17.11.2011 (cu privire la o astfel de fapta a fost sesizata instanta) si prejudiciul expus prin cerere.

Este cu totul ilogic si absurd sa se sustina ca daca paratii ar fi adoptat masuri de debransare a unor persoane cu incepere din 17.11.2011 s-ar fi evitat producerea unui prejudiciu generat prin neplata energiei termice furnizate cu mult anterior acestei date!

Desigur, daca reclamanta ar fi dorit si ar fi urmarit in mod real sa se cerceteze de catre instanta indeplinirea tuturor conditiilor atragerii raspunderii civile a paratilor nimic nu o impiedica sa sustina in cererea de chemare in judecata ca fapta pretins ilicita a paratilor a fost savarsita anterior datei de 17.11.2011, cum de altfel se impunea in logica fireasca a lucrurilor.

 Modul in care a fost redactata cererea de chemare in judecata si sesizarea cu fapte pretins ilicite care au fost savarsite cu mult dupa producerea prejudiciului denota faptul ca scopul real urmarit prin actiunea de fata nu a fost acela de a se antrena eventuala raspundere civila a paratilor, ci de a se justifica in fata organelor Curtii de Conturi realizarea unui demers judiciar pentru punerea in aplicare a masurilor dispuse prin actul de control intocmit de aceasta institutie. Desigur, demersul este unul pur formal fiind de natura evidentei ca solutia nu putea fi aceea de admitere a cererii in conditiile in care reclamanta a inteles sa sesizeze instanta cu fapte ilicite care nu au nici cea mai mica legatura cu prejudiciul expus.

In considerarea celor aratate mai sus, Tribunalul a constatat ca pretentia principala formulata prin cererea de chemare in judecata este nefondata, fiind respinsa in acest sens.

Evident, in raport de prevederile art. 451-453 Cod  procedura  civila,  nefondata este si cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.500 lei reprezentand onorariu avocat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. E. S.A., criticand-o ca netemeinica si nelegala deoarece paratii nu si-au indeplinit obligatiile stabilite prin decizia  nr. 451/17.11.2011 si prejudiciul adus unitatii a fost determinat din cauza inexistentei unor proceduri formalizate si operationale de debransare a consumatorilor de energie termica rau platnici, respectiv in aceea  ca pentru 41 de consumatori s-a  continuat furnizarea  energiei termice desi  acestia inregistrau debite mult mai vechi de 45 de zile, debite care nu  s-au  mai putut recupera datoria starii de insolvabilitate a acestora.

A mai sustinut apelanta ca exista o legatura de cauzalitate dintre fapta  savarsita de fiecare parata si prejudiciul produs, iar instanta a incalcat principiul disponibilitatii procesului reglementat de art. 9  Cod  procedura  civila  in sensul ca era obligata sa cerceteze  temeinicia  actiunii doar  prin raportare  exclusiv la situatia de fapt  afirmata de reclamanta prin cererea de chemare in judecata.

Instanta a concluzionat  ca ”modul  in care a fost redactata cererea de chemare in judecata si sesizarea  cu privire la faptele pretins ilicite (…) denota faptul ca  scopul real urmarit prin actiunea de fata nu a fost  acela de a se antrena  eventuala raspundere civila a partilor, ci de  a se justifica in fata organelor Curtii de Conturi realizarea unui demers  judiciar  pentru  punerea in aplicare a masurilor dispuse prin actul de control intocmit de aceasta institutie.” A mai sustinut apelanta ca nici  reclamanta, nici paratii nu au investit instanta sa se pronunte asupra acestui  aspect, aceasta depasindu-si limitele puterii judecatoresti.

Pentru  aceste motive a solicitat admiterea apelului si constatarea ca in cauza sunt indeplinite conditiile  raspunderii  patrimoniale  si ca atare se impune admiterea actiunii  asa cum a fost formulata.

In drept a invocat art. 466 Cod  procedura  civila.  

Paratii

N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R.,

au formulat intampinare si apel incident in cauza.

In sustinerea acestora au aratat ca actiunea  formulata de reclamanta este prescrisa si in subsidiar este nefondata si ca apelul declarat de  reclamanta este nefondat.

Paratele, prin apelul incident, au criticat sentinta deoarece in mod nelegal prima instanta  a respins exceptia prescriptiei  extinctive, desi aceasta era intemeiata, in raport de prevederile art. 254 Codul muncii, de art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 si de art. 2528 din Codul civil,   precum si in raport de  faptul ca debitele  vin  din anul 2003.

In drept au invocat art.472 si art.474  Cod  procedura  civila.  

Prin raspunsul la intampinare reclamanta apelanta a reiterat solicitarea de a i se admite apelul sau ca intemeiat  pentru  motivele  invocate in apel.

Cu privire la apelul incident reclamanta nu a avut nicio mentiune.

Curtea  apreciaza ca ambele apeluri sunt nefondate.

Apelul reclamantei   vizeaza  incalcarea principiului  disponibilitatii.

 Potrivit art. 9 din Codul civil  ”(1) procesul civil poate fi pornit  la cererea  celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.

(2) obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile  partilor.”

Curtea constata ca prima instanta nu a incalcat acest principiu, ci a analizat actiunea asa cum a  fost formulata si s-a pronuntat in raport de toate sustinerile partilor.

 Potrivit art.22 alin. 2 Cod  procedura  civila  „judecatorul are indatorirea  sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza  pe  baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unor hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea  in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept chiar  daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.”

Or, din actele dosarului rezulta ca tocmai aceste dispozitii legale prima instanta le-a urmarit si le-a aplicat. Astfel, din prima incheiere de sedinta rezulta ca prima instanta,  examinand  cuprinsul cererii de chemare in judecata a constatat ca aceasta nu cuprinde  motivele de fapt  corespunzatoare  pretentiilor formulate si anume, nu s-au indicat, prezentat si descris  fapta, sau faptele savarsite de fiecare  dintre parati, data savarsirii acestora, dispozitiile legale  sau contractuale incalcate, modul de producere a prejudiciului si explicatii privind modul de determinare a acestuia, legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita de fiecare parat si prejudiciul  produs, precum si vinovatia  fiecaruia  dintre parati.

In raport de aceste lipsuri instanta a pus in vedere reclamantei sa le complineasca sub sanctiunea  nulitatii cererii de chemare in judecata.

La termenul acordat  in acest scop  reclamanta, prin aparator, a precizat ca  in dosar se solicita  antrenarea raspunderii  civile a paratilor pentru fapte ilicite  savarsite  cu incepere  de la data de 17.11.2011.

Instanta de judecata i-a solicitat reclamantei  inscrisuri  in care sunt evidentiate   obligatiile incalcate de catre fiecare parte, din care sa rezulte  cuantumul  prejudiciului produs  cu indicarea persoanelor carora li s-a furnizat  energie termica si care nu au fost debransate dupa expirarea termenului contractual, facturile emise acestor persoane si informatii detaliate cu privire la fiecare debitor, respectiv perioada  in care  li s-a furnizat  energie termica si nu au achitat,  si eventualele demersuri juridice  pentru recuperarea datoriilor.

Asadar, prin  exercitarea rolului in aflarea adevarului, asa cum este  prevazut  de art. 22 alin. 2 din  Cod  procedura  civila,  nu se poate sustine ca judecatorul a incalcat  principiul disponibilitatii  partilor.

Pe fondul cauzei,  solutia de respingere a actiunii ca nefondata este corecta in conditiile in care nici in prima instanta si nici in apel reclamanta nu a facut dovada  unei legaturi de cauzalitate  intre faptele pretins ilicite ale paratilor, respectiv nerespectarea deciziei nr.451 din 17.11.2011  si prejudiciul  produs anterior acestei date.

Pentru aceste considerente si in baza art. 480 alin.1 Cod  procedura  civila,  Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta.

Si apelul incident formulat de  paratii

N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R.

este neintemeiat.

Potrivit art.472 alin.1 Cod procedura civila, intimatul este in drept, dupa implinirea termenului de apel sa formuleze apel in scris, in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie care sa tinda  la schimbarea hotararii primei instante.

In cauza, prima instanta a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune  invocata de catre parati, si totodata  a respins ca nefondata si actiunea reclamantei.

Potrivit art.9 alin.1 Cod  procedura  civila, procesul civil poate fi  pornit la cererea celui interesat.

In aceasta situatie in care  actiunea a fost respinsa pe fondul cauzei, paratii  nesuferind nicio vatamare, nu se justifica interesul acestora  in promovarea apelului incident si in solicitarea  respingerii actiunii pe exceptie.

Pe de alta parte, cererea privind exceptia prescriptiei materiale a actiunii a fost corect respinsa de catre prima instanta in conditiile in care faptele imputate paratilor  prin cererea de chemare in judecata au constat in incalcarea obligatiilor stabilite  dupa data de 17.11.2011, iar din continutul aceleiasi actiuni de chemare in judecata nu rezulta crearea vreunei pagube societatii dupa acest moment.

In concluzie, in conformitate cu prev. art.480 alin.1  Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat si apelul incident formulat de parati.