Dreptul creditorului de a obtine indeplinirea intocmai a obligatiei.

 

Art. 1073 din Codul civil anterior

Art. 1527 din Noul Cod Civil

 

Potrivit dreptului comun in materie contractuala, art. 1073 C.civil de la 1865, aplicabil in cauza fata de data nasterii raportului juridic, dar regasit si in noua reglementare (art. 1527 din Noul Cod Civil) creditorul are dreptul la indeplinirea intocmai a obligatiei, iar in subsidiar, la indeplinirea acesteia prin echivalent. Este consacrat astfel principiul executarii in natura a obligatiilor (executarea directa), ceea ce presupune executarea obligatiei in natura ei specifica, prin realizarea obiectului avut in vedere de parti.

Faptul ca in contract sunt prevazute numai forme de executare indirecta, adica prin echivalent, a obligatiei de garantie nu inseamna ca este inlaturat dreptul creditorului obligatiei de a obtine, ori de cate ori acest lucru este posibil,  executarea directa, in natura a acesteia, pentru care nu este necesara stipularea unei clauze exprese in acest sens. In acest sens trebuie avut in vedere principiul evocat, precum si prevederile art. 970 al. 2 C.civ. si art. 981 C.civil, potrivit carora, in interpretarea contractului, acesta are, pe langa efectele expres aratate de parti, si alte efecte ce tin de natura insasi a  contractului: conventiile „obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa”;  „clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul”.

Din acest punct de vedere, tinand cont ca executarea directa a unei obligatii reprezinta efectul necesar al conventiei, indiferent daca se regaseste sau nu stipulat ca atare in ea, Curtea a constatat ca obligatia de garantie si dreptul corelativ acesteia se impun a fi asigurate in primul rand in natura, prin asigurarea ei pe perioada asumata prin contract, drepturile creditorului nefiind limitate la a cere  executarea indirecta a acesteia intr-una din modalitatile expres aratate in contract.

Asadar, in virtutea clauzei contractuale potrivit careia furnizorul trebuie sa asigure garantia produsului pe o perioada de 36 de luni, ceea ce presupune obligatia de a repara produsul intr-un anumit termen, creditorul obligatiei este indreptatit la prelungirea perioadei de garantie cu timpul in care produsul nu a functionat si nu a fost reparat in termenul prevazut de contract, fiind vorba de executarea directa, in natura, a obligatiei asumate.

 

(Decizia nr. 970/R-CONT/23 Aprilie 2015)

 

Prin cererea inregistrata la 15.02.2013, sub nr. 2104/90/2013, reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Craiova – prin AJFP Valcea a solicitat, in contradictoriu cu parata SC egr SRL, obligarea la remedierea deficientelor aparute in functionarea echipamentului UPS-EE 300 PLUS *** si prelungirea termenului de garantie cu perioada in care echipamentul nu a fost utilizat conform contractului 31495/03.06.2010.

A motivat reclamanta ca a incheiat cu parata contractul de furnizare 31495/2010 pentru livrarea, montarea, punerea in functiune si instruirea personalului desemnat cu utilizarea si asigurarea service-ului a 2 surse tip UPS 3000VA, model ESE 3000 Plus si a 6 surse tip UPS ***, astfel ca la data de 16 iunie 2010 s-a incheiat procesul-verbal de montare si punere in functiune a echipamentelor in conditii normale pentru montarea de 8 UPS-uri, fiind eliberate certificate de garantie.

In interiorul perioadei de garantie, echipamentul UPS ***  a fost ridicat de reprezentantul paratei, la data de 06.04.2011, pentru repararea unei defectiuni si restituit ABIA dupa 8 luni, in decembrie 2011, contrar dispozitiilor art. 16 din contract care prevad un termen de 48 ore pentru remediere.

Ulterior, in anul 2012, a instiintat parata ca acelasi echipament s-a defectat din nou si a solicitat ridicarea si repararea acestuia conform dispozitiilor contractuale. Parata a refuzat sa remedieze deficientele, invocand faptul ca au fost provocate de achizitor prin utilizarea in conditii necorespunzatoare. Acest aspect insa nu corespunde realitatii, intrucat pentru echipamentul respectiv s-au respectat cerintele tehnice, fiind instalat pe un dispozitiv ce avea un consum de maxim 1,8 kw.

Intrucat perioada de garantie prevazuta de art. 16 este de 3 ani, este intemeiata solicitarea de prelungire a perioadei de garantie cu perioada in care echipamentul nu a fost utilizat.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, sustinand ca defectiunea s-a datorat neglijentei reclamantei de a cupla una din sursele livrate la consumatori superiori puterii nominale a sursei, ceea ce a determinat disfunctionalitati in utilizarea ei.

La data punerii in functiune, 17.07.2010, s-a constatat si acceptat faptul ca montajul final nu a putut fi realizat deoarece consumatorii depasesc puterea nominala a UPS-urilor, reclamanta insusindu-si aceste constatari. Dupa aceasta data, beneficiarul a efectuat montajul fara sa-i solicite concursul, astfel ca nu are cunostinta daca s-au respectat sau nu conditiile tehnice de montaj prevazute in cartea tehnica a UPS-urilor.

In cursul 2011,  a mai aratat parata, asa cum reiese chiar din adresele reclamantei, a ridicat o sursa UPS pentru remedierea unor deficiente cauzate de o utilizare necorespunzatoare, motiv pentru care reclamanta a achitat contravaloarea reparatiei, deoarece defectiunea nu s-a incadrat in cele de fabricatie, asa cum sunt definite de art. 16 din contract.

Chiar din cuprinsul cererii de chemare in judecata se observa ca reclamanta nu a aratat care sunt deficientele in utilizarea sursei si s-a limitat numai la a afirma ca aceasta sursa prezinta deficiente, fara sa distinga daca este vorba de o nefunctionare partiala sau totala.

Prin Sentinta nr. 4551/26.11.2014, Tribunalul Valcea a admis, in parte, cererea formulata de reclamanta; a obligat parata sa remedieze deficientele echipamentului UPS*** si a respins capatul de cerere privind prelungirea acordarii garantiei cu perioada de nefunctionare; a obligat parata la 1500 lei cheltuieli de judecata, catre reclamanta.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Intre parti s-a incheiat contractul de furnizare 31495/3.06.2010 pentru livrarea, montarea, punerea in functiune si instruirea personalului desemnat cu utilizarea si asigurarea service-ului a 2 surse tip UPS *** si a 6 surse tip UPS ***. La data de  16.06.2010 s-a intocmit procesu-verbal prin care s-a retinut ca  s-a efectuat montarea si punerea in functiune a celor 8 surse si s-a constatat ca echipamentul functioneaza normal. Ulterior, la data de 17.06.2010, s-a intocmit proces verbal de predare –primire prin care parata a predat reclamantei  doua surse ESE 3000 PLUS si 6 surse ESE 3315 fara a fi efectuat montajul final,  intrucat  consumatorii depaseau puterea nominala a surselor.

 La data de 6 aprilie 2011 a intervenit prima defectiune a sursei ESE  3000 PLUS, fiind ridicata pentru reparatie de  la data de 06.04.2011 si restituita in decembrie 2011 dupa remediere.  Pentru aceasta reparatie nu exista vreo dovada ca s-a efectuat plata, contrar sustinerilor paratei, factura invocata 2011004/03.11.2011  priveste o alta sursa decat cea in discutie,  ESE 3315.

Din nou, aceeasi sursa, s-a defectat in februarie 2012, de aceasta data parata, conform adresei 202/2012 a refuzat sa procedeze la remediere motivand ca defectiunea s-a datorat culpei reclamantei.

In cauza s-a efectuat o expertiza tehnica de specialitate conform careia defectiunea intervenita la sursa ESE 3000 PLUS nu a fost cauzata de neglijenta  reclamantei. Astfel, dupa efectuarea masuratorii consumatorilor nominali, expertul a concluzionat ca  tensiunea de alimentare cu energie electrica  a masinii de implicuit (aceasta masina a fost alimentata cu energie electrica de sursa in discutie) se include in limitele sursei. S-a mai constatat, urmare a observarii la fata locului, ca beneficiarul a folosit sursa UPS aflata in litigiu cu respectarea prescriptiilor din Manualul de utilizare UPS-uri LCD.

Asadar, retinand ca nu exista o culpa a beneficiarului in ceea ce priveste  punerea in functiune si utilizarea echipamentului UPS-EE 300 PLUS, s-a apreciat ca revine paratei obligatia asumata prin contractul de furnizare nr. 31495/2010, art.16.4 conform caruia, la primirea unei sesizari din partea beneficiarului „furnizorul are obligatia  de a remedia defectiunea sau de a inlocui produsul in 48 de ore de la data notificarii de catre beneficiar , fara costuri suplimentare de catre achizitor”.

Ca urmare, a fost admisa cererea reclamantei sub acest aspect fiind obligata  parata sa remedieze deficientele echipamentului UPS-EE 300 PLUS

In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de prelungire a perioadei de garantie, tribunalul a constatat ca in contract (art.16.4 ) nu exista o astfel de obligatie a paratei decat in situatia in care produsul defect este inlocuit cu altul nou, ocazie cu care se acorda o noua perioada de garantie. Potrivit art.10 din Legea 449/2003, in cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea consumatorului,  sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea contractului. Instanta de fond a considerat ca reclamanta avea posibilitatea de a solicita repararea prejudiciului incercat pe perioada in care sursa s-a aflat la parata pentru repararea defectiunii.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, retinand culpa paratei, instanta a obligat-o, in temeiul art.453 cod proc.civ., la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, cheltuieli ocazionate de onorariul expertului.

Impotriva sentintei de mai sus, in termen legal, au formulat recurs partile.

Reclamanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a criticat sentinta pentru motive incadrate in dispozitiile art.304 pct. 8, 9 si art.304

¹

Cod procedura civila.

In motivarea recursului, recurenta a arata ca, la data de 06.04.2011, in interiorul perioadei de garantie asupra bunurilor, urmare solicitarii sale, echipamentul UPS-EE 3000 Plus, a fost ridicat de catre reprezentantul paratei, pentru remedierea unei defectiuni si restituit institutiei in luna decembrie 2011, respectiv dupa 8 luni de la data ridicarii.

Potrivit art.16 din contractul nr.31495/03.06.2010, furnizorul se obliga sa remedieze defectiunea aparuta sau de a inlocui produsul in termen de 48 de ore de la data preluarii, fara costuri suplimentare, pentru achizitor. Or, parata nu a respectat dispozitiile din contractul de furnizare, de a inlocui sau repara echipamentul defectat in termenul de 48 de ore, acesta fiind retinut fara a avea cunostinta de motivul intarzierii o perioada foarte mare de timp, contrar dispozitiilor contractuale.

Mai mult, arata recurenta, prin adresele nr.10690/17.02.2012 si nr.11553/22.02.2012, a instiintat parata asupra faptului ca acelasi echipament s-a defectat din nou, solicitand si de aceasta data ridicarea si repararea acestuia in conformitate cu dispozitiile contractuale.

Avand in vedere ca perioada de garantie prevazuta de dispozitiile art.16.2(1) cat si in certificatul de garantie, acordata produselor de catre furnizor este de 3 ani (36 de luni), considera ca este intemeiata solicitarea de prelungire a perioadei de garantie pentru echipamentul UPS-EE 3000 Plus.

Pentru aceste motive, recurenta - reclamanta solicita admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii si a capatului de cerere privind prelungirea garantiei cu perioada de nefunctionare a echipamentului UPS-EE 3000 Plus.

Recurenta – parata SC EGR SRL

critica sentinta pentru motive de netemeinicie si nelegalitate, sustinand ca nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, cuprinde motive contradictorii, iar hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept materiale pentru considerentele urmatoare:

Decizia instantei de fond este contradictorie deoarece, daca ar fi retinut culpa sa in nefunctionarea sursei, ar fi admis si capatul de cerere privind prelungirea garantiei. Cu alte cuvinte, admisibilitatea primului capat de cerere era strans legata de admiterea celui de-al doilea capat de cerere.

Conform art.16 din contractul de furnizare nr.31495/2010, furnizorul garanteaza ca produsele furnizate sunt noi, din componente noi, nefolosite, ca produsele nu au nici un defect ca urmare a proiectului, a manoperei sau a materialelor si ca acestea vor functiona la parametrii solicitati in conditii normale de functionare.

Recurenta – parata solicita instantei de recurs sa observe ca garantia acordata de catre furnizor nu poate subzista decat in conditiile unei functionari normale, or beneficiarul nu a folosit aceasta sursa in conditii normale, asa cum atesta fara dubiu procesul – verbal nr.1430/17.06.2010 in care reclamanta si-a asumat ca a cuplat sursa UPS la consumatori care ii depasesc valoarea nominala.

In ceea ce priveste raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza, mentioneaza ca acesta este incomplet, neputand reprezenta o proba veritabila.

Recurenta – parata arata ca a formulat obiective la care expertul desemnat nu a raspuns, fiind lipsita de dreptul la aparare in conditiile in care expertul nu a raspuns la primele obiectiuni, iar instanta i-a respins setul al doilea de obiectiuni la raportul de expertiza.

Cu alte cuvinte, expertul nu a raspuns la singurul obiectiv propus, dar a continuat sa concluzioneze pe baza unor presupuneri partinitoare.

Recurenta – parata opiniaza ca expertul trebuia sa invedereze instantei de judecata ca este in incapacitate de a efectua aceasta expertiza si ca nu detine mijloacele tehnice pentru efectuarea ei (precizeaza ca nu detine hard adecvat si nici soft adecvat – la finele paginii nr.2 din raport).

La al doilea obiectiv, expertul nu mentioneaza nimic despre masurarea consumatorilor nominali, ci concluzioneaza ca un simplu observator vizual, nefiind nevoie sa aiba specialitatea de expert pentru a se exprima astfel.

Recurenta – parata mai arata ca  expertul a fost partinitor in mod vadit si a ales ca obiect al raportarii (consumatorii nominali) o masina de implicuit cu o valoare nominala mai mica decat sursa UPS, pusa la dispozitie de reclamanta.

Se observa fara putinta de tagada ca expertul a fotografiat cele doua obiecte la locatii diferite si niciun moment acestea nu au fost puse in functiune impreuna.

Expertul nu a raspuns daca sursa a prezentat defecte de fabricatie (si nici nu poate de fapt), asa cum ele sunt definite de art.16.1 din contractul nr.31495/2010.

Expertul nu a efectuat masuratorile consumatorilor nominali cu analizator acreditat metrologic, asa cum parata a solicitat in obiective si instanta de judecata a admis, ci a folosit un aparat de buzunar digital multimetru care nu are capacitatea de a efectua astfel de masuratori.

Mentioneaza ca inca din momentul incheierii procesului – verbal de la fata locului expertul recunoaste ca nu a masurat masina de implicuit, ci doar a citit caracteristicile de pe placute pe care le-a considerat corecte, nicidecum sursa UPS.

 Intr-un mod contradictoriu, instanta de fond invoca art.10 din Legea nr.449/2003, conform caruia „in cazul lipsei conformitatii” consumatorul are dreptul de optiune intre obligarea la aducerea produselor in stare de conformitate sau reducerea corespunzatoare a pretului ori rezolutiunea contractului.

Mentioneaza ca in raportul de expertiza nu exista nici o neconformitate retinuta, drept urmare nu este incident acest articol retinut de catre instanta de fond in considerente.

Examinand sentinta, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 304

¹

C.proc.civ. , Curtea a constatat ca recursul reclamantei este fondat, iar cel al paratului urmeaza a fi respins ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Va fi analizat cu prioritate recursul paratei, deoarece vizeaza existenta premiselor pentru declansarea in sarcina sa a obligatiei de garantie pentru echipamentul furnizat, de a carei constatare depinde si solutia data capatului doi din cererea de chemare in judecata – prelungirea perioadei de garantie - , criticata in recursul reclamantei.

Criticile recurentei-parate se indreapta indeosebi impotriva modului de efectuare si a concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza, in fata primei instante.

Lucrarea a avut drept obiective urmatoarele:  - determinarea parametrilor electrici de functionare ai echipamentului pentru ambele surse de alimentare si sa asigure obtinerea unui grafic de functionare de minim 3 zile care sa permita analiza regimului electric tranzitoriu din care sa se poata concluziona daca echipamentul UPS a functionat in regim corespunzator;  masurarea consumatorilor nominali la care a fost sau este racordata/ cuplata sursa UPS;  sa se precizeze daca consumatorii au depasit puterea nominala a sursei UPS; conditiile in care beneficiarul a folosit sursa  UPS, prin detaliere in acest sens ( racordare, tipul prizelor folosite, etc. );  daca sursa a prezentat defecte de fabricatie, asa cum sunt definite de art. 16 alin. 1 din contractul de furnizare nr. 31495/03.06.2010, si anume defecte ca urmare a proiectului, materialelor sau manoperei la fabricatie sau oricarei alte actiuni sau omisiuni a furnizorului.

Curtea a constatat ca expertul a raspuns fiecaruia dintre aceste obiective. La primul, a mentionat ca nu a efectuat graficul de functionare solicitat, deoarece aceasta ar fi presupus o monitorizare foarte costisitoare si echipamente pe care nu le detine, precum si un soft adecvat acestui scop, insa a precizat ca, in opinia  sa, aceasta monitorizare nu este necesara, expunand argumentele care ii sustin acest punct de vedere. A mentionat, in concluziile raportului,  ca nu a detectat defecte de fabricatie, insa defectiunea survenita  in timpul perioadei de garantie nu se datoreaza beneficiarului.

Impotriva raportului s-au formulat obiectiuni de catre parata, carora expertul le-a raspuns. A aratat, referitor la neintocmirea graficului de functionare pe 3 zile, ca, in afara de motivele deja expuse de el initial pentru care intocmirea acestuia nu a fost posibila si nici  necesara, obtinerea unui astfel de grafic nu a fost posibila avand in vedere ca echipamentul Sursa UPS in litigiu este defect, furnizand tensiune 0.

In ceea ce priveste masurarea consumatorilor nominali (al doilea obiectiv), expertul a aratat, atat in raportul initial, cat si in raspunsul la obiectiuni ca a efectuat aceasta masurare, aratand si tipul de aparat folosit, iar in raspunsul la obiectiuni a aratat ca acesta este acreditat metrologic. Prin urmare, nu se confirma sustinerea recurentei –parate, ca expertul s-a limitat la observarea parametrilor inscrisi pe placuta masinii de implicuit. Este adevarat ca expertul s-a referit si la acestia, insa a facut referire si la parametrii determinati de el prin masurare, mentionand ca acestia din urma se inscriu in limitele aratate pe placuta respectivului aparat, la care a fost conectata sursa de tensiune in litigiu.

Din incheierea de sedinta de la termenul din 13.12.2013, cand s-a incuviintat proba rezulta ca, in pofida sustinerilor recurentei-parate, expertului nu i s-a solicitat de catre instanta – asa cum solicitase parata -  sa efectueze masuratorile cu un anumit tip de aparat – analizator, astfel incat si aceasta critica a paratei este nefondata.

In ceea ce priveste contestarea de catre recurenta – parata a imprejurarii constatate de  catre expert, ca sursa de tensiune a fost folosita pentru a alimenta masina de implicuit, Curtea a constatat ca obiectiunea formulata in acest sens, care contravine constatarii expertului, se bazeaza pe o supozitie, ca sursa respectiva ar fi putut fi cuplata la orice consumator, fara insa a exista o dovada ori un inceput de dovada care sa confirme aceasta ipoteza. Din acest motiv, nu poate fi primita critica recurentei-parate, care sustine ca expertul a fost partinitor din acest punct de vedere, acceptand fara rezerve teza reclamantei, care i-ar fi pus la dispozitie o anumita masina de implicuit pentru analiza, special aleasa pentru a avea o valoare nominala a tensiunii mai mica decat puterea nominala a sursei.

In acelasi sens, Curtea a retinut si faptul ca, prin art. 4.1 din contractul incheiat intre parti, nr. 31495/3.06.2010,  parata s-a obligat la  livrarea, montarea, si instruirea personalului desemnat cu utilizarea si asigurarea service-ului celor opt surse UPS, dar si la
punerea in functiune a acestora
.

Aceasta din urma obligatie nu a fost dusa la indeplinire, asa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire nr. 1430 din 17.06.2010, in care s-a consemnat ca parata a predat reclamantei  echipamentele,  fara a fi efectuat montajul final,  intrucat  consumatorii depaseau puterea nominala a surselor. Partile au stabilit de comun acord cu acea ocazie gasirea unei solutii, de catre furnizor impreuna cu utilizatorul, pentru a putea efectua montajul final, una dintre aceste solutii preconizandu-se a fi montarea in paralel a surselor.

Partile nu au prezentat alte dovezi cu privire la modul in care s-a efectuat montajul. Obligatia de montare si punere in functiune revine, potrivit clauzei contractuale citate, paratei, iar aceasta nu a administrat dovezi cu privire la aducerea ei la indeplinire, si nici nu a sustinut ca s-ar fi efectuat alte demersuri  ulterioare datei de 17.06.2010 pentru punerea in functiune a produselor. Neindeplinindu-si aceasta obligatie contractuala, parata nu este indreptatita a se prevala instalarea necorespunzatoare, de catre cocontractant,  a UPS-urilor  la echipamente a caror putere nominala o depasesc, opunandu-se principiul de drept potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept.

In acest sens, si art. 8 din Legea 449/2003 prevede ca orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din contractul de vanzare a produselor si produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea sa. In circumstantele concrete ale cauzei, astfel cum au fost relevate, este incidenta teza finala a textului de lege evocat, deoarece neindeplinirea obligatiei de instalare de catre vanzator echivaleaza cu o instalare facuta de cumparator, pe raspunderea vanzatorului.

Revenind la analiza celorlalte critici aduse  raportului de  expertiza, dupa depunerea de catre expert a raspunsului la obiectiuni, parata a formulat obiectiuni si la acestea in care arata ca expertul, in raspunsul la obiectiuni, se refera la UPS, in timp ce obiectiunile se refereau la consumatori, ale caror valori parata sustine ca nu s-au masurat.

Instanta de fond a respins ca neintemeiate obiectiunile formulate, intr-adevar fara a expune in hotarare motivele pentru care a adoptat aceasta solutie. Curtea a observat ca, intr-adevar, in obiectiunile formulate, parata i-a reprosat expertului ca nu a masurat consumatorii nominali, in timp ce expertul  raspunde (raspunsurile la obiectiunile nr. 2 si nr. 6) referindu-se la masurarea sursei de tensiune pentru care ar fi determinat o valoare de 228,9 V.

Insa, in raportul initial (raspunsul la obiectivele 2 si 3) expertul s-a referit
expressis verbis
la faptul ca a masurat  tensiunea de alimentare a masinii de lucru de implicuit (consumator), pentru care a determinat valoarea de 228,9 V. Coroborand acest raspuns cu  mentiunea tot expresa a acestuia ca nu a masurat parametri sursei deoarece este defecta (raspunsul la obiectiunea nr. 6), Curtea a constatat ca, de fapt, expertul a avut in vedere, atunci cand a determinat valoarea indicata (228,9 V), parametrii masinii, iar nu pe cei ai sursei, aceasta din urma avand valoarea tensiunii 0.

 De aceea, complinind motivarea sentintei cu referire la acest aspect, Curtea a constatat ca nu se poate retine ca expertul nu ar fi raspuns obiectiunilor, ori ca s-ar fi referit la altceva decat s-a intrebat;  ca atare, in considerarea celor aratate,  dreptul la aparare al paratei nu a fost afectat, asa cum sustine aceasta.

 O alta critica din recursul paratei se refera la inaplicabilitatea art. 10 din Legea 449/2003, sustinandu-se ca in cauza nu s-a dovedit lipsa de conformitate a produsului furnizat, care sa atraga raspunderea paratei.

In conformitate cu art. 5 al. 2 din Legea 449/2003, se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare daca corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut vanzatorului si acceptat de acesta la incheierea contractului de vanzare-cumparare (lit. b), ori  corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelasi tip (litera c).  Din raportul de expertiza efectuat in cauza a rezultat ca, desi  reclamanta a exploatat sursa de tensiune cu respectarea prescriptiilor din manualul de utilizare, aceasta s-a defectat prima data la 6.04.2011, la cca 10 luni de la data punerii in functiune, si ulterior in anul 2012, situatie ce corespunde ambelor ipoteze prevazute de textul de lege, produsul achizitionat nemaiputand fi afectat scopului pentru care a fost achizitionat.

Relevant este si faptul ca, ulterior primei defectari, parata a remediat echipamentul fara a face observatii cu privire la cauza defectiunii ori la eventualele deficiente in montarea acestuia; abia la urmatoarea defectare intervenita in 2012 a invocat culpa reclamantei in montarea sursei la consumatori cu o valoare nominala ce o depasesc.

Chiar daca expertiza nu a relevat in mod direct existenta unor defecte de fabricatie, aceasta nu constituie un impediment pentru activarea obligatiei de garantie a paratei in temeiul art. 16. 1 din contract, deoarece aceasta clauza  nu limiteaza obligatia de garantie la existenta unor defecte de fabricatie, asa cum sustine recurenta-parata; se prevede expres ca furnizorul are obligatia de a garanta ca toate produsele furnizate prin contract nu vor avea niciun defect ca urmare  a proiectului (...)
si ca acestia vor functiona la parametrii solicitati, in conditii normale de functionare
”.

In concluzie, Curtea a  constatat ca din probele administrate instanta de fond in mod corect a retinut in sarcina paratei ca, in virtutea clauzei de garantie asumate prin contract, acesteia ii revine obligatia de a remedia deficientele echipamentului in cauza, admitand primul petit din cererea de chemare in judecata.

Prin intermediul celuilalt capat de cerere, reclamanta a solicitat  prelungirea perioadei de garantie pentru acest echipament cu perioada in care acesta nu a functionat.

Instanta de fond a respins solicitarea, argumentand ca stipulatiile contractuale si cele legale  nu prevad o atare posibilitate.

Recurenta reclamanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a criticat aceasta parte a hotararii, argumentand ca solicitarea sa este intemeiata pe prevederile art. 16.2 (1) din contract care prevad un termen de garantie de 3 ani.

Curtea a constatat ca, potrivit art. 16.2(1) din contract, perioada de garantie este de 36 de luni, iar in conformitate cu art. 16.4 in timpul acestei perioade, furnizorul are obligatia de a remedia defectiunea sau de a inlocui produsul defect in 48 de ore de la data la care a fost notificat de catre beneficiar.

In cauza, termenul de  48 de ore nu a fost respectat nici la prima defectare a produsului, cand a fost remediat de parata  in aprox. 8 luni, si nici la cea de-a doua defectare, notificata in februarie 2012 si careia parata nu i-a dat curs pana la data solutionarii litigiului. Practic, in acest mod, in cursul termenului de garantie de 36 de luni echipamentul a functionat numai aproximativ 13 luni, si anume in perioada iunie 2010- aprilie 2011 (10 luni) si decembrie 2011-februarie 2012 (3 luni), in restul perioadei aflandu-se la parata, in stare de nefunctionare ca urmare a defectarii.

Este adevarat ca prelungirea perioadei de garantie nu este prevazuta expres in contract intr-o atare situatie, asa cum a constatat instanta de fond, insa in certificatul de garantie emis de parata se stipuleaza expres aceasta: „
durata termenului de garantie se prelungeste cu timpul scurs de la data la care consumatorul a reclamat defectarea produsului si pana la data repunerii acestuia in functiune
”.

De asemenea, nici art. 10 si art. 13 din Legea 449/2003 nu prevad expres prelungirea perioadei de garantie, ci, asa cum stipuleaza si contractul, prevad posibilitatea pentru cumparator de a cere sa i se aduca produsul la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea contractului.

Insa, atat contractul, cat si legea prevad ca aceste posibilitati nu sunt limitative. Astfel, la art. 16.5 din contract se prevede ca „daca furnizorul, dupa ce a fost instiintat, nu reuseste sa remedieze defectul in perioada convenita, achizitorul are dreptul de a lua masuri de  remediere pe riscul si pe cheltuiala furnizorului si
fara a aduce niciun prejudiciu oricaror alte drepturi pe care achizitorul le poate avea fata de furnizor prin contract
”.

De asemenea,  art. 25 al.1 din Legea 449/2003 prevede ca drepturile consumatorilor prevazute de aceasta lege sunt exercitate
fara a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementeaza raspunderea contractuala sau necontractuala
.

Coroborand aceste dispozitii legale si contractuale rezulta ca drepturile mentionate in contract sunt prevazute cu caracter supletiv, iar nu limitativ. In completare,  achizitorul isi poate exercita si alte drepturi  pe care, potrivit contractului sau legii, le poate opune furnizorului.

Or, potrivit dreptului comun in materie contractuala, art. 1073 C.civil de la 1865, aplicabil in cauza fata de data nasterii raportului juridic, dar regasit si in noua reglementare (art. 1527 din Noul Cod Civil) creditorul are dreptul la indeplinirea intocmai a obligatiei, iar in subsidiar, la indeplinirea acesteia prin echivalent. Este consacrat astfel principiul executarii in natura a obligatiilor (executarea directa), ceea ce presupune executarea obligatiei in natura ei specifica, prin realizarea obiectului avut in vedere de parti.

Faptul ca in contract sunt prevazute numai forme de executare indirecta, adica prin echivalent, a obligatiei de garantie nu inseamna ca este inlaturat dreptul creditorului obligatiei de a obtine, ori de cate ori acest lucru este posibil,  executarea directa, in natura a acesteia, pentru care nu este necesara stipularea unei clauze exprese in acest sens. In acest sens trebuie avut in vedere principiul evocat, precum si prevederile art. 970 al. 2 C.civ. si art. 981 C.civil, potrivit carora, in interpretarea contractului, acesta are, pe langa efectele expres aratate de parti, si alte efecte ce tin de natura insasi a  contractului: conventiile „obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa”;  „clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul”.

Din acest punct de vedere, tinand cont ca executarea directa a unei obligatii reprezinta efectul necesar al conventiei, indiferent daca se regaseste sau nu stipulat ca atare in ea, Curtea a constatat ca obligatia de garantie si dreptul corelativ acesteia se impun a fi asigurate in primul rand in natura, prin asigurarea ei pe perioada asumata prin contract, drepturile creditorului nefiind limitate la a cere  executarea indirecta a acesteia intr-una din modalitatile expres aratate in contract.

Asadar, in virtutea clauzei contractuale potrivit careia furnizorul trebuie sa asigure garantia produsului pe o perioada de 36 de luni, ceea ce presupune obligatia de a repara produsul intr-un anumit termen, creditorul obligatiei este indreptatit la prelungirea perioadei de garantie cu timpul in care produsul nu a functionat si nu a fost reparat in termenul prevazut de contract, fiind vorba de executarea directa, in natura, a obligatiei asumate.

De altfel, chiar si recurenta-parata admite, in recursul formulat – prima critica – faptul ca cele doua capete de cerere sunt strans legate intre ele, impunand adoptarea unor solutii concordante, intrucat obligatia societatii de remediere a produsului conduce la prelungirea perioadei de garantie, astfel cum se mentioneaza de altfel si in certificatul de garantie.

Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 312 C.proc.civ. a constatat ca recursul paratei este nefondat, urmand a fi respins,  iar recursul reclamantei este fondat, ceea ce impune solutia admiterii sale;  a fost modificata sentinta in parte, cu privire la solutia data capatului al doilea de cerere, in sensul ca a fost admisa si cererea privind prelungirea termenului de garantie pentru echipamentul in discutie, cu perioada in care nu a putut fi intrebuintat.

A fost mentinuta in rest sentinta, cu privire la solutia data primului capat de cerere.