Documente precontractuale

Pactul de preferință

Una din părți se obligă față de cealaltă să o prefere ca partener contractual în condiții identice de contractare, față de orice alți potențiali contractanți.

În contextul pactului de preferință, promitentul nu se angajează decât să propună beneficiarului încheierea unui contract determinat și, numai dacă se decide, să încheie un asemenea contract.

Dacă promitentul se decide să încheie contractul determinat prin pact, el trebuie să facă o ofertă prealabilă beneficiarului.

Nerespectarea obligațiilor promitentului va atrage: răspunderea sa contractuală, concretizată în daune-interese; dacă terțul este de rea-credință, cunoscând existența pactului, beneficiarul poate obține revocarea contractului încheiat cu acesta prin acțiunea pauliană; dacă pactul de preferință privește o prioritate la cumpărare, exercitarea preemțiunii convenționale de către beneficiarul preemptor va avea ca efect substituirea terțului de către beneficiar.

Dacă pactul a fost încheiat pe o durată determinată de timp, expirarea acesteia face ca promitentul să inițieze încheierea contractului determinat de pact. Aceeași soluție se impune și în cazul refuzării dreptului de prioritate anterior expirării termenului.

Pactul de opțiune privind contractul

 

Atunci când părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră o ofertă irevocabilă.

Dacă părţile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanţă prin ordonanţă preşedinţială, cu citarea părţilor.

Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile urmăresc să îl încheie, astfel încât acesta să se poată încheia prin simpla acceptare a beneficiarului opţiunii.

Contractul se încheie prin exercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar a declaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact.

Atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie.

În privința efectelor obligaționale ale pactului de opțiune, vorbim de un contract în principiu unilateral, care dă naștere la obligații în sarcina promitentului și nici o obligație în sarcina beneficiarului.

Prin excepție, contractul poate îmbrăca un caracter sinalagmatic dacă beneficiarul execută o anumită prestație - de regulă, plata unei sume de bani - în schimbul menținerii ofertei.

Promisiunea unilaterală de a contracta

 

Promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea.

În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.

De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Convenţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta.