Dobanda curenta  si dobanda penalizatoare in cazurile de vanzare de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat.

Art.11 alin.2 din Legea nr.85/1992

Art.15 alin.2 din Legea nr.85/1992

 

Conform dispozitiilor legale in materie se constata de Curte ca, in mod legal a fost statuat de tribunal ca parata Curtea de Conturi a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile Legii nr.85/1992, singurul act aplicabil in materie, in speta de fata, privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, intrucat acest act normativ mentioneaza in mod expres obligatia vanzatorului de a calcula si percepe, atat dobanda curenta, cat si dobanda penalizatoare, conform art.11 alin.2, art.15 alin.2 din actul normativ sus-citat, in cazul vanzarii locuintelor in rate.

Nu se aplica dispozitiile OG nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, intrucat se aplica dispozitiile legale sus-citate prevazute in Legea nr.85/1992 care este legea speciala in aceasta speta.

De asemenea, Curtea retine ca in mod corect instanta de fond a constatat ca nu se poate exonera contestatoarea de la obligatia legala privind calculul dobanzii si incalcarea dispozitiilor legale in materie, chiar cu motivarea recurentei ca plata contravalorii apartamentelor vandute in rate s-a realizat in valuta, avand in vedere ca scopul perceperii dobanzii il reprezinta compensarea lipsei de folosinta a banilor, care este un rol diferit decat cel prezentat de CET G SA.

(Decizia nr. 1537/R-CONT/07 Decembrie 2017)

 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 20 mai 2015, reclamanta CET G SA, prin administrator judiciar SC E SPRL,  a solicitat  in contradictoriu cu paratele Camera de Conturi a Judetului Valcea si Curtea de Conturi a Romaniei, suspendarea executarii Incheierii nr.35/27,04,2015, a Deciziei nr.47/2014 din 14.01.2015 emisa de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Judetul Valcea si a Raportului de Control nr.177/04.11.2014 pana la solutionarea definitiva a cauzei; anularea Raportului de Control nr.177/04.11.2014; anularea Deciziei nr.47/2014 din 14.01.2015 emisa de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Judetul Valcea; anularea incheierii nr.35/27.04,2015, pronuntata de Curtea de Conturi a Romaniei;

obligarea paratelor, in temeiul art. 453 Cod procedura civila, la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

 In motivare, reclamanta a aratat ca este o societate comerciala ce are ca obiect principal de activitate producerea si furnizarea energiei electrice, producerea, transportul si distributia energiei termice.

In concret, profilul de activitate al CET G il constituie: producerea si comercializarea energiei electrice si termice; efectuarea de operatii de aprovizionare pentru: materiale, utilaje si piese de schimb, combustibili, servicii; activitati de intretinere si reparatii la instalatiile proprii; prestare servicii publice (livrare energie termica); distributie utilitati si produse industriale (abur industrial, cenusa de termocentrala, deseuri metalice feroase si neferoase etc.).

Prin specificul activitatii de baza si prin respectarea cerintelor legale si de reglementare, CET G si-a stabilizat pozitia de unic producator de abur industrial pe platforma industriala Ramnicu Valcea - Sud, de unic furnizor de agent termic pentru incalzirea urbana din Municipiul Ramnicu Valcea si de producator permanent si stabil de energie electrica in tara. Totodata, CET G este producator si distribuitor de energie termica si in orasele Olanesti si Calimanesti.

In perioada 04.11.2014 - 15.12.2014 au fost efectuate activitati de control al situatiei, evolutiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat la CET G, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (Legea nr.94/1992).

In acest context, in urma desfasurarii controlului mentionat, a fost intocmit Raportul de Control inregistrat la CET G sub nr. 34309/15.12.2014 si la Camera de Conturi Valcea sub nr. 177/04.11.2014 (Raportul de Control), in cuprinsul acestuia retinandu-se urmatoarele: „s-a constatat ca unitatea, in perioada 2000 - 2004 (in baza Legii nr. 85/1992), a efectuat vanzari de locuinte (apartamente) construite din fondurile societatii cu plata in rate, fara sa respecte prevederile legale cu privire la dobanda de 4% pe an, pentru vanzarile de locuinte cu plata in rate si cu privire la dobanda de 8% pe an, pentru neplata in termen a ratelor scadente; din controlul efectuat asupra documentelor puse la dispozitie, s-a constatat ca in luna mai 2012, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit din punct de vedere legal de un premiu anual (prima de performanta reprezentand 12 si respectiv 5 remuneratii brute lunare) in suma totala bruta de 99.739,00 lei (70.404 lei plus 29.335 lei), respectiv 69.957 lei net (49.382 lei plus 20.575 lei); din controlul efectuat asupra documentelor puse la dispozitie s-a constatat ca in perioada 2012 - 2014, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit din punct de vedere legal de prima de vacanta in suma totala bruta de 31.029,00 lei (25.174 lei plus 5.855 lei), respectiv 21.720 lei net (17.622 lei plus 4.098 lei)”. Totodata, s-a mentionat ca,in Nota de Conciliere din data de 12.12.2014, presupusele nereguli au fost retinute la punctele 5, 6 si 7.

Impotriva  Raportului de Control si a Notei de Conciliere societatea a formulat obiectii, in temeiul art. 35 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (Legea nr.94/1992), prin care s-a solicitat modificarea Raportului de Control si a Notei de Conciliere, in sensul eliminarii punctelor 3.1.6.2, 3.1.7.1, 3.1.7.1.2, 3.1.7.1.3, 3.1.7.1.4 din Raportul de Control si a punctelor 3, 4, 5, 6 si 7 din Nota de Conciliere.

Ulterior intocmirii Raportului de Control, Camera de Conturi Judetul Valcea a procedat la emiterea Deciziei nr. 47/2014 din 14.01.2015 care, practic, a reiterat in cuprinsul considerentelor acesteia constatarile organului de control din cuprinsul Raportului de Control, respectiv aspectele retinute la punctele 3.1.3.1, 3.1.7.1.1, 3.1.7.1.2, 3.1.7.1.3 si 3.1.7.1.4 din Raportul de Control, prin care s-au dispus, printre altele, si urmatoarele masuri: intrarea in legalitate in ceea ce priveste respectarea reglementarilor legale referitoare la stabilirea obligatiilor contractuale; extinderea in ceea ce priveste:stabilirea sumei definitive reprezentand dobanda de 4% pe an neprevazuta in contracte, necalculata si neincasata, aferenta ratelor incasate si care se inregistreaza la venituri; determinarea sumelor reprezentand dobanzi penalizatoare de 8% pe an, pentru neplata in termen a ratelor scadente, asa cum dispune Legea nr. 85/1992 si care se fac venit al unitatii controlate, deoarece s-au constatat ca exista decalaje intre sumele datorate ca rate si cele incasate, ca de exemplu: in anul 2013 exista rate datorate in suma de 100.096 lei si incasari in suma de 82.364 lei.

Stabilirea sumelor definitive reprezentand premiul anual acordat nelegal si luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, la valoarea actualizata la data incasarii - termen de realizare: 30.06.2015.

Stabilirea masurilor definitive reprezentand prime de vacanta acordate nelegal, luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, actualizate la data incasarii.

Fata de acestea, societatea a formulat contestatie in temeiul art.204 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea acestor rezultate din aceste activitati din 29.05.2014, aprobat prin Hotararea Plenului Curtii de Conturi nr.155/2014 (Regulamentul Curtii de Conturi), inregistrata la Curtea de Conturi a Romaniei - Departamentul VI sub nr. 40179/16.02.2015.

Prin Incheierea nr.35/27.04.2015, Curtea de Conturi a Romaniei a dispus respingerea contestatiei CET G, retinand, in esenta, urmatoarele:

- spetei in cauza ii sunt aplicabile prevederile Legii nr.85/2012 republicata, act normativ prin care se prevede in mod expres obligatia vanzatorului de a calcula si percepe atat dobanda curenta cat si dobanda penalizatoare (art. 11 alin. 2, art. 15 alin. 2) in cazul vanzarii locuintelor in rate;

- abaterile retinute in raportul de control sunt sustinute de dispozitiile Legii nr.85/19912, republicata, astfel cum s-a argumentat mai sus, entitatea neprezentand argumente legale si/sau documente justificative care sa modifice abaterile consemnate de echipa de control;

- de la data intrarii in vigoarea Legii nr.203/2009 si pana la data la care s-a incheiat, potrivit reglementarilor O.U.G nr.109/011 privind guvernanta corporatista a intreprinderilor publice, contractul de mandat al directorului CET G S.A., nu au fost intrunite conditiile legale pentru acordarea premiului anual;

- cu privire la acordarea nejustificata a primei de vacanta, comisia a analizat argumentele prezentate in contestatie, aspectele consemnate in raportul de control, precum si dispozitiile aplicabile in acest domeniu, retinand ca acordarea primei de vacanta nu are suport legal, argumentatia prezentata anterior de comisie fiind opozabila aspectelor reiterate de contestator cu privire la acordarea primei de vacanta.

Reclamanta a aratat ca societatea a detinut in patrimoniu imobile (apartamente si garsoniere), preluate de la Filiala Electrocentrale G (in calitate de succesor). In baza Legii nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, respectivele imobile au fost vandute salariatilor, urmare cererilor depuse si a rapoartelor de evaluare, incheindu-se in acest sens, intre parti, contracte de vanzare-cumparare.

Din reconstituirea numarului de locuinte si a altor bunuri vandute a rezultat cumpararea unui numar de 182 apartamente cu 59 de garaje si boxe si 105 garsoniere, valoarea de vanzare fiind estimata de organul de control in cuantum total de 2.767.601,69 Lei.

Din verificarea efectuata de organul de control s-a retinut ca actele de vanzare-cumparare nu ar respecta prevederile Legii nr. 85/1992, intrucat, desi la data incheierii contractului trebuia achitat avansul de 10% conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, au existat, in aprecierea organului de control, si cazuri de stabilire a altor termene de plata a acestuia; nu s-au prevazut clauze cu privire la plata dobanzii de 4% pe an si, respectiv, nu a fost aplicata dobanda de 8% pe an asupra ratelor scadente neachitate astfel ca, pe de o parte, entitatea nu a beneficiat de retinerea cheltuielilor pentru urmarirea si tinerea evidentei ratelor in cazul dobandirii de 4% pe an, respectiv inregistrarea ca venit propriu a dobanzii in cuantum de 8% pe an.

Totodata, referitor la masurile dispuse la Capitolul 2, punctele 2 si 3 din Decizie, prin Raportul de Control s-a retinut: in luna mai 2012, atat Directorul General, cat si Directorul Executiv al Departamentului pentru resurse umane au beneficiat necuvenit de un premiu anual (prima de performanta reprezentand 12, respectiv 5 remuneratii brute lunare) in suma totala bruta de 99.739 lei, respectiv 69.957 lei; in perioada 2012 - 2014, atat Directorul General al Societatii, cat si Directorul Executiv al Departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit de prima de vacanta in suma totala bruta de 31.029 lei, respectiv 21.720 lei.

CET G reprezinta o societate pe actiuni detinuta in integralitate de Consiliul Judeten Valcea, conform Hotararii de Guvern nr. 1005/2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 698 din 24.09.2002. Prin urmare, deciziile la nivelul CET G se iau de adunarea generala a actionarilor, in care actionarul unic - Consiliul Judetean Valcea - decide singur in integralitate si identifica cele mai bune interese in acest sens.

Astfel, pentru acordarea de prime anuale directorului general, s-a adoptat Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor nr. 8/03.05.2012, prin care s-a atestat indeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanta stabilite prin contract de mandat in anul 2011, intr-un procent de 117,646%, iar pentru acordarea de prime anuale directorului departamentului de resurse umane al CET G, s-a adoptat Decizia Consiliului de Administratie nr. 6/07.05.2012.

 Primele anuale s-au acordat in baza unor hotarari ale Consiliului Judetean Valcea, in calitate de actionar unic, legal adoptate si necontestate.

In perioada 2012-2014, CET G a incheiat o serie de contracte de administrare si de mandat cu directorul general, respectiv cu directorul departamentului de resurse umane.

Urmatoarele contracte au fost incheiate de CET G cu directorul general:

Contractul de administrare incheiat la data de 01.09.2009 cu dl. BM (director general/administrator), in baza O.U.G. nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici si aprobat prin Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor nr.4/28.01.2009.

Contractul de administrare a fost valabil pana la data de 20.08.2013, incepand cu data de 21.08.2013, a fost semnat un contract de mandat in baza O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice, contract aprobat prin Decizia Consiliului de Administratie nr. 31/21.08.2013.

Contractul de mandat incheiat la data de 23.05.2008 cu d-na LI, in baza O.U.G. nr.79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobat prin Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor nr. 4/22.05.2008, contractul de mandat a fost incheiat pe o perioada de 2 ani, iar termenul de valabilitate a fost prelungit prin acte aditionale ulterioare pana la data de 31.12.2012.

Contractele de administrare si de mandat contineau cate o anexa - Remuneratia si alte beneficii/criterii de performanta generale si specifice, aprobate prin hotarari ale adunarii generale ale actionarilor Consiliului Judetean Valcea.

Prin urmare, acordarea primelor anuale s-a realizat in baza unor hotarari ale adunarii generale ale actionarilor Consiliului Judetean Valcea valabile (in urma evaluarii performantelor directorului general si ale directorului departamentului de resurse umane), a caror legalitate nu a fost contestata si care sunt obligatorii pentru CET G.

Mai mult decat atat, Curtea de Conturi nu are competenta de a stabili legalitatea hotararilor adoptate de organele Consiliului Judetean Valcea astfel incat sa solicite repunerea in situatia anterioara. In plus, chiar daca s-ar pune problema unei eventuale nelegalitati a hotararilor statutare de acordare a primelor, nici CET G si nici persoanele care au incasat primele respective nu s-ar afla intr-o situatie de culpa pentru a li se solicita restituirea acestora.

Pe de alta parte, pentru acordarea de prime anuale directorului departamentului de resurse umane al CET G, s-a adoptat Decizia Consiliului de Administratie nr. 6/07.05.2012.

Acordarea primelor anuale de performanta are ca suport exclusiv contractele de administrare, respectiv de mandat (aprobate, desigur, conform hotararilor organelor statutare competente).

Intr-adevar, O.U.G. nr. 79/2008 prevede in art. 32 alin. (1) faptul ca: Remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art. 31 alin. (1) este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva”.

Asadar, dupa data de 31 decembrie 2011 nu mai exista aceasta limitare a remuneratiei lunare a directorului general/a directorului la nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de vicepresedinte al consiliului judetean.

Singura cerinta ramasa in vigoare a fost cea ca remuneratia sa fie prevazuta in contractul de mandat, lucru care se verifica in speta, data acordarii primelor de performanta (prime anuale) fiind 03.05.2012, respectiv 07.05.2012, deci ulterior datei de 31 decembrie 2011 (cand s-a eliminat limitarea remuneratiei lunare a directorului general/a directorului).

Prin urmare, unica forma de recompensare in bani este cea prevazuta in contractul de mandat, care reglementeaza, prin anexele sale, astfel cum ele au fost aprobate, remuneratiile lunare si celelalte beneficii care pot fi acordare in functie de performante.

Asadar, sustine reclamanta, concluziile organelor de control din cadrul Raportului de Control, respectiv din cadrul Notei de Conciliere, sunt eronate si se impune eliminarea punctelor corespunzatoare din actele de control.

S-a mentionat de asemenea, ca directorul departamentului de resurse umane nu este un „director” in sensul O.U.G. nr.

79/2008, care prevede in art. 32 alin.(1), faptul ca: „Remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art. 3l alin. (1) este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva”.

Asadar, O.U.G. nr. 79/2008 se refera la calitatea de director in sensul prevederilor Legii societatilor nr. 31/1990.

Prin urmare, indiferent de titulatura, directorul departamentului de resurse umane nu reprezinta un „director” in sensul Legii societatilor nr. 31/1990 si, implicit, nici in sensul O.U.G. nr.79/2008.

In consecinta, apreciaza reclamanta, concluziile organelor de control, cuprinse in actele contestate, sunt eronate si din aceasta privinta.

Desi  societatea a formulat obiectii impotriva raportului de control si notei de conciliere, decizia nu contine nicio motivare privind respingerea acestora. Cu toate ca societatea a argumentat in mod extensiv pozitia contrara celor sustinute prin Raportul de Control si prin Nota de Conciliere, Decizia emisa de Curtea de Conturi nu face altceva decat sa reia concluziile actelor emise anterior, fara a oferi niciun argument cu privire la motivarea de respingere a obiectiilor formulate de subscrisa.

Acest lucru reprezinta incontestabil un abuz din partea autoritatii de natura sa priveze CET G de dreptul la aparare si sa afecteze in mod iremediabil drepturile patrimoniale ale Societatii.

Astfel, in doctrina franceza s-a precizat ca motivarea unei hotarari poate suferi de trei feluri de vicii: sa fie inexistenta, sa fie inexacta si sa fie insuficienta, toate viciile conducand la nelegalitatea hotararii astfel adoptate.

Or, motivarea Deciziei Curtii de Conturi este, fara lipsa de echivoc, inexistenta. Practic, la baza masurilor dispuse de organul de control, respectiv de stabilire a obligatiilor cuprinse in Decizie in sarcina Societatii, s-au aflat anumite constatari care nu au un temei propriu-zis, reprezentantii Curtii de Conturi retinand obligatii impotriva Societatii fara sa procedeze la motivarea acestora.

Aceasta neregularitate a Deciziei releva lipsa motivarii acesteia, sub aspectul considerentelor pentru care obiectiile formulate de Societate au fost respinse. Este dincolo de orice echivoc faptul ca orice act emis de o autoritate publica trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au condus la stabilirea raspunderii persoanei impotriva careia actul respectiv este emis.

Mai mult, conform jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, „In dreptul intern, nemotivarea hotararii judecatoresti este sanctionata de legiuitor, pornind de la obligatia statului de a respecta dreptul partii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudentei instantei de la Strasbourg, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa, sa fi examinat totusi, in mod real, problemele esentiale care i-au fost supuse si nu doar sa reia pur si simplu concluziile unei instante inferioare. Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor intrucat CEDO nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzoriu ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real ..ascultate" adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata. Cu alte cuvinte, art. 6 CEDO implica, mai ales in sarcina instantei, obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor probatorii ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta. I nalta Curte apreciaza ca motivarea hotararii judecatoresti inseamna, in sensul strict juridic al termenului, precizarea in scris a rationamentului care determina pe judecator sa admita sau sa respinsa o cerere. ” In acelasi sens s-a exprimat si CEDO in cauza Albina c. Romaniei: (i) cata vreme apararile si observatiile pe care le-a invocat in sustinerea dreptului sau, nu se poate vorbi despre un drept al reclamantului la un proces echitabil, iar (ii) motivarea este necesara pentru ca hotararea sa fie inteleasa de parti si pentru a permite instantelor superioare, in cazul in care hotararea este susceptibila de a fi supusa cailor de atac, sa cenzureze eventualele contradictii.

Contestatia la decizia emisa de structura de specialitate a Curtii de Conturi reprezinta procedura administrativa prealabila obligatorie pentru exercitarea dreptului la actiune in contencios administrativa.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa contina si elementele de fapt care sa permita, pe de o parte, destinatarilor sa cunoasca si sa evalueze temeiurile deciziei iar pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate.

Motivarea actului administrativ constituie o garantie impotriva arbitrariului si se impune cu deosebire in cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situatii juridice individuale si subiective.

Prin nemotivarea deciziei, se creeaza premisele arbitrariului, se suprima dreptul la aparare si posibilitatea efectuarii controlului de legalitate.

Mai mult decat atat, decizia contine o serie de masuri de natura sa aduca reclamantei prejudicii importante, in special de natura patrimoniala.

In plus, decizia mentioneaza sanctiunea incidenta pentru nerecuperarea prejudiciilor, respectiv faptul ca o astfel de atitudine ar putea intruni elementele constitutive ale unei infractiuni.

In drept, au fost invocate prevederile art. 8 si 15 din Legea nr. 554/2004, art. 227 din Regulamentului Curtii de Conturi, precum si toate celelalte prevederi sus-mentionate.

Parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare prin care a  solicitat  respingerea actiunii ca nefondata, cu mentinerea pe cale de consecinta a incheierii nr. 35/27.04.2015 a Comisiei de solutionare a contestatiilor, a masurilor dispuse prin Decizia nr.47/14.01.2015 emisa de Camera de Conturi Valcea si a Raportului de Control nr.177/04.11.2014, ca fiind legale, cu urmatoarea motivare in fapt si in drept:

In fapt, in urma „controlului situatiei, evolutiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat al U.A. T. de catre societatea comerciala cu capital integral sau majoritar al UAT la S.C. CET G S.A., Camera de Conturi Valcea a constatat abateri de la legalitate si regularitate.

Astfel, prin Raportul de Control inregistrat la entitatea auditata/controlata la nr.34309/15.12.2014 si Camera de Conturi Valcea la nr.177/04.11.2014, incheiat in urma efectuarii auditului financiar, au fost constatate unele deficiente pentru care Camera de Conturi Valcea a emis Decizia nr.47/2015 prin care au fost dispuse masuri, in baza prevederilor art.33 alin.(3) si art.43 lit.c) din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a Romaniei, republicata.

Ori, in speta de fata se solutioneaza suspendarea unui act administrativ, respectiv a unei decizii (Decizia nr.47/2015 emisa de Camera de Conturi Valcea) al carei obiect il vizeaza operatiunea administrativa de stabilire exacta a unui prejudiciu rezultat din efectuarea cheltuielilor fara suport legal. Un asemenea obiect reprezinta concretizarea unei atributii a Curtii de Conturi de a dispune atunci cand constata nereguli, incalcari ale legilor fiscale, entitatilor controlate sa ia masuri pentru recuperarea prejudiciului. A suspenda un asemenea act administrativ inseamna a goli de continut activitatea unei institutii.

Dispozitiile art. 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art.2 alin.1 lit.t si s din acelasi act normativ fac referire la pericolul producerii unei pagube iminente.

Un act administrativ prin care se recomanda stabilirea intinderii prejudiciului in nici un caz nu poate sa reprezinte o paguba iminenta.

A mai aratat parata ca decizia atacata a fost emisa in urma efectuarii unui control prin care s-a propus inlaturarea unor nereguli constatate la reclamanta, in calitate de entitate controlata.

Camera de Conturi Valcea nu a stabilit ea insasi un prejudiciu ca sa se puna problema unui risc pentru o paguba iminenta, ci a constatat ca s-au comis niste neregularitati si a dispus entitatii controlate sa-si stabileasca singura intinderea prejudiciului.

Considera ca nu poate fi suspendata obligatia entitatii de a determina valoarea unui prejudiciu adus bugetului public prin incalcarea legii.

Prin urmare, actiunea reclamantei este neintemeiata, neputand fi suspendata executarea masurilor dispuse prin Decizia nr.47/2015 emisa de Camera de Conturi Valcea, pentru argumentele mai sus expuse.

Este adevarat ca art. 14 din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste suspendarea executarii unui act administrativ, prevede la alin. (1) ca “in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competenta sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond”.

In doctrina se apreciaza ca instanta care este chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia in apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente. Asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.

Cat priveste notiunea de „paguba iminenta”, parata precizeaza ca in art.2 alin.(1) lit.s din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avandu-se in vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci si sensul de perturbare previzibila grava a functionarii unei autoritati publice, dupa caz a unui serviciu public.

Referitor la cererea de anulare a Raportului de control nr.177/04.11.2014, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii pentru urmatoarele motive de fapt si de drept:

In conformitate cu prevederile art.32 alin.2 din Legea nr.94/1992, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, „Auditorii publici extern/ desemnati sa auditeze conturile, precum si celelalte activitati pentru care Curtea de Conturi are competenta, intocmesc rapoarte in care prezinta constatarile si concluziile, formuleaza  recomandari cu privire la masurile ce urmeaza a fi luate si isi exprima opinia fata de acestea, cu respectarea procedurilor proprii, stabilite prin regulamentul aprobat conform prevederilor art.11 alin.(2)”.

De asemenea, potrivit art.2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice”.

Astfel, referitor la solicitarea reclamantei adresate instantei de judecata de a dispune anularea partiala, corespunzator masurilor contestate, a Raportului de control nr.177/04.11.2014,  parata apreciaza ca aceasta este inadmisibila, dat fiind ca raportul de control este un act de constatare, iar nu act administrativ in acceptiunea prevederilor art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care sa fi fost dispuse masuri in sarcina entitatii verificata.

Pe de alta parte, in raportul de control sunt cuprinse constatari ale echipei de control, nefiind dispusa nicio masura in sarcina entitatii auditata - reclamanta in speta, constatari ce nu sunt de natura a produce efecte juridice in sensul definitiei actului administrativ prevazuta de art. 2 alin. (1) lit.c) din Legea nr.554/2004.

Prin urmare, nu orice act emis de o autoritate publica este un act administrativ, ci doar acela care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Raportul de control este un act premergator deciziei, prin care se dispun masuri de inlaturare a neregulilor constatate in activitatea finaciar - contabila si/sau fiscal controlata, precum si de stabilire a cuantumului prejudiciului si de recuperare a sumelor.

Raportul de control nu intruneste elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual, acesta reprezentand o operatiune procedurala anterioara emiterii actului, iar el nu produce efecte juridice de sine statatoare, nu este emis in scopul executarii legii.

Potrivit legii contenciosului administrativ, instantele de judecata pot sa judece cererile introduse impotriva actelor administrative nu si impotriva actelor preliminare din moment ce acestea nu sunt acte administrative.

Cat priveste abaterile de la legalitate si regularitate care au determinat producerea de prejudicii bugetului entitatii verificate, parata a aratat urmatoarele:

Singurul act normativ aplicabil spetei este Legea nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat. Acest act normativ prevede in mod expres obligatia vanzatorului de a calcula si percepe atat dobanda curenta, cat si dobanda penalizatoare (art.11 alin.2, art.15 alin.2) in cazul vanzarii locuintelor in rate.

Prevederile OG nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar - fiscale in domeniul bancar invocate in legatura cu nivelul dobanzilor nu sunt aplicabile acestei situatii si entitatea nu se poate prevala de prevederile art.2 din OG nr.13/2011, intrucat avea obligatia de a calcula si incasa in cuantumul prevazut de Legea nr.85/1992, la art.11 alin.2 si art.15 alin.2, dobanzile legale.

Valoarea estimata a abaterii a fost calculata de auditorii publici externi pe baza sumelor in lei efectiv incasate, intrucat Legea nr.85/1992 nu face distinctie cu privire la cuantumul dobanzilor aferente vanzarilor in lei sau in alte valute.

Auditorii publici externi nu au avut obiectii cu privire la faptul ca incheierea contractelor de vanzare - cumparare s-a realizat in USD asigurandu-se „o protectie si o recuperare eficienta a sumelor datorate de cumparatori”, insa acest fapt nu poate conduce la concluzia ca nerespectarea prevederilor legale (in speta de fata Legea nr.85/1992 republicata, art.11 alin. 1 si 2 si art. 15 alin. 2) poate fi acceptabila in situatia in care se obtin rezultate superioare celor care s-ar obtine prin respectarea cadrului legal.

Referitor la concluzia generala a conducerii entitatii conform careia „nu exista niciun prejudiciu care sa fie nevoie sa fie reparat, fiind lipsita de interes sanctionarea CET G prin retinerile Raportului de Control si ale Notei de Conciliere, deoarece scopul Legii nr.85/1992 a fost atins”, aceasta nu poate fi admisa intrucat nu se poate concluziona ca nerespectarea cadrului legal poate avea ca efect atingerea scopului acestuia sau ca obtinerea unor rezultate superioare in conditiile nerespectarii cadrului legal este acceptabila (entitatea a prezentat un exemplu ipotetic pentru trecut, dar nu a previzionat si pentru viitor evolutia cursului USD, cu toate ca mai sunt in derulare 36 de contracte de imprumut pentru locuinte).

Din controlul efectuat asupra documentelor puse la dispozitie, s-a constatat ca in luna mai 2012, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit de un premiu anual (prima de performanta reprezentand 12 si respectiv 5 remuneratii brute lunare) in suma totala bruta de 99.739,00 lei (70.404 lei plus 29.335 lei), respectiv 69.957 lei net (49.382 lei plus 20.575 lei).

CET G SA nu poate invoca hotarari ale organelor de conducere si reprezentare (AGA, CA) ca motivatie a nerespectarii cadrului legal cu privire la calculul si acordarea drepturilor cuvenite in baza contractelor de mandat.

 Din verificarea documentelor puse la dispozitie, auditorii publici externi au constatat ca in perioada 2012 -2014, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit de prima de vacanta in suma totala bruta de 31.029,00 lei (25.174 lei plus 5.855 lei), respectiv 21.720 lei net (17.622 lei plus 4.098 lei).

Nici de aceasta data reclamanta nu poate invoca hotarari ale organelor de conducere sl reprezentare (AGA, CA) ca motivatie a nerespectarii cadrului legal cu privire la calculul si acordarea drepturilor cuvenite in baza contractelor de mandat.

Prin incheierea din data de 16.09.2016, dupa ce a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea Raportului de control nr. 177/04.11.2014, invocata de parata Curtea de Conturi a Romaniei prin intampinare, instanta a respins-o pentru motivele acolo aratate. Totodata prin aceeasi incheiere, instanta a stabilit ca se va pronunta asupra cererii de suspendare odata cu fondul cauzei, pentru a nu se antepronunta.

 In cadrul etapei cercetarii procesului a fost administrata la cererea ambelor parti proba cu inscrisuri, iar la solicitarea reclamantei  si proba cu expertiza in specialitatea contabilitate, fiind efectuata in cauza lucrarea de expertiza de catre expert IM.

Prin sentinta nr.1012 din 31 mai 2017, Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila a respins ca neintemeiata cererea reclamantei, luand act ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

In perioada 04.11.2014-15.12.2014, reprezentantii paratei au efectuat activitatii de control al situatiei, evolutiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat la CET G S.A., in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 94/1992, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, iar urmare a controlului desfasurat a fost intocmit Raportul de Control inregistrat la CET G sub nr. 34309/15.12.2014 si la Camera de Conturi Valcea sub nr. 177/04.11.2014, in cuprinsul acestuia, retinandu-se urmatoarele aspecte:

- in perioada 2000 - 2004 s-a constatat ca unitatea (in baza Legii nr.85/1992), a efectuat vanzari de locuinte (apartamente) construite din fondurile societatii cu plata in rate, fara sa respecte prevederile legale cu privire la dobanda de 4% pe an, pentru vanzarile de locuinte cu plata in rate si cu privire la dobanda de 8% pe an, pentru neplata in termen a ratelor scadente;

- din controlul efectuat asupra documentelor puse la dispozitie, s-a constatat ca in luna mai 2012, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit din punct de vedere legal de un premiu anual (prima de performanta reprezentand 12 si respectiv 5 remuneratii brute lunare) in suma totala bruta de 99.739,00 lei (70.404 lei plus 29.335 lei), respectiv 69.957 lei net (49.382 lei plus 20.575 lei);

- din controlul efectuat asupra documentelor puse la dispozitie s-a constatat ca in perioada 2012 - 2014, directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit din punct de vedere legal de prima de vacanta in suma totala bruta de 31.029,00 lei (25.174 lei plus 5.855 lei), respectiv 21.720 lei net (17.622 lei plus 4.098 lei).

Presupusele nereguli au fost retinute si in Nota de Conciliere din data de 12.12.2014, la punctele 5, 6 si 7.

Impotriva  Raportului de Control si a Notei de Conciliere reclamanta a formulat obiectii in temeiul art. 35 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, prin intermediul carora a solicitat modificarea Raportului de Control si a Notei de Conciliere, in sensul eliminarii punctelor 3.1.6.2, 3.1.7.1, 3.1.7.1.2, 3.1.7.1.3, 3.1.7.1.4 din Raportul de Control si a punctelor 3, 4, 5, 6 si ,7 din Nota de Conciliere.

Ulterior intocmirii Raportului de Control, Camera de Conturi Judetul Valcea a procedat la emiterea Deciziei nr.47/2014 din 14.01.2015, in cuprinsul careia au fost incluse constatarile organului de control din cuprinsul Raportului de Control si prin intermediul careia s-au dispus printre altele, si urmatoarele masuri:

- intrarea in legalitate in ceea ce priveste respectarea reglementarilor legale referitoare la stabilirea obligatiilor contractuale; extinderea in ceea ce priveste: stabilirea sumei definitive reprezentand dobanda de 4% pe an neprevazuta in contracte, necalculata si neincasata, aferenta ratelor incasate si care se inregistreaza la venituri; determinarea sumelor reprezentand dobanzi penalizatoare de 8% pe an pentru neplata in termen a ratelor scadente, asa cum dispune Legea nr.85/1992 si care se fac venit al unitatii controlate, deoarece s-au constatat ca exista decalaje intre sumele datorate ca rate si cele incasate, ca de exemplu: in anul 2013 exista rate datorate in suma de 100.096 lei si incasari in suma de 82.364 lei;

- stabilirea sumelor definitive reprezentand premiu anual acordat nelegal si luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, la valoarea actualizata la data incasarii - termen de realizare: 30.06.2015.

 - stabilirea masurilor definitive reprezentand prime de vacanta acordate nelegal, luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, actualizate la data incasarii.

Impotriva respectivei decizii reclamanta a formulat contestatie in temeiul art.204 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea acestor rezultate din aceste activitati din 29.05.2014, aprobat prin Hotararea Plenului Curtii de Conturi nr. 155/2014, inregistrata la Curtea de Conturi a Romaniei - Departamentul VI sub nr. 40179/16.02.2015, care insa a fost respinsa de organul competent, cu solutionarea acesteia prin incheierea nr.35 din 27.04.2015.

Sub un prim aspect, tribunalul a retinut ca prin intermediul cererii de chemare in judecata reclamanta a sustinut nelegalitatea incheierii  si  a deciziei atacate prin prisma faptului ca decizia contestata nu este motivata, intrucat nu cuprinde motivele pentru care obiectiile societatii la raportul de control au fost respinse, astfel ca practic, la baza masurilor dispuse de catre organul de control, respectiv de stabilire a obligatiilor in sarcina sa, s-au  aflat anumite constatari care nu au temei propriu-zis, parata retinand obligatii impotriva sa fara a le motiva, or prin nemotivarea deciziei se creeaza premise arbitrariului, se suprima dreptul sau la aparare si posibilitatea efectuarii controlului de legalitate, cu atat mai mult cu cat decizia contine o serie de masuri de natura sa-i aduca prejudicii importante, in special de natura patrimoniala.

Un atare motiv a fost apreciat de catre instanta ca fiind neintemeiat, in conditiile in care din analiza deciziei atacate reiese ca aceasta cuprinde toate elemente prevazute de art.181 din Hotararea Plenului Curtii de Conturi nr.155/2014 privind aprobarea Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea acestor rezultate din aceste activitati, iar acestea nu prevad si obligatia de a raspunde la obiectiile formulate la raportul de control, cum in mod eronat a sustinut reclamanta.

Mai mult, desi aceasta sustine ca nu a cunoscut motivele care au condus la emiterea deciziei contestate, o atare concluzie este contrazisa de motivarea ampla adusa contestatiei administrative formulate, reclamanta intelegand fara dubii care au fost neregulile constatate de echipa de control, ce anume i se imputa si masurile necesare pentru a corecta abaterile constatate, fiind in masura sa-si formuleze toate apararile necesare, astfel ca aceasta nu a fost cu nimic prejudiciata.

Instanta de fond a constatat ca prin intermediul contestatiei administrative formulate de catre reclamanta, aceasta a solicitat revocarea deciziei/eliminarea constatarilor aferente punctelor nr.2, 4 si 5 din decizie si in consecinta, a masurilor de intrare in legalitate impuse prin respectiva decizie, astfel ca in mod firesc si verificarile efectuate de organul competent cu solutionarea acesteia trebuiau sa se refere doar la motivele de contestatie si sa contina in mod corespunzator argumentele care au condus la respingerea contestatiei administrative, ceea ce in opinia tribunalului s-a efectuat prin incheierea nr.35 din 27.04.2015,  astfel ca tot in aceste limitate trasate de catre reclamanta prin intermediul contestatiei formulate urmeaza sa fie efectuata analiza de catre instanta a legalitatii actelor contestate.

S-a retinut astfel, ca in urma constatarilor de la punctele 2, 4 si 5 din decizia contestata in procedura administrativa, s-au stabilit de catre parate masurile de la pct.I, lit.B, respectiv pct.II, subpunctele 2  si 3, care au facut obiectul criticilor in cuprinsul contestatiei si se refera la urmatoare obligatii:

- intrarea in legalitate in ceea ce priveste respectarea reglementarilor legale referitoare la stabilirea obligatiilor contractuale; extinderea in ceea ce priveste stabilirea sumei definitive reprezentand dobanda de 4% pe an neprevazuta in contracte, necalculata si neincasata, aferenta ratelor incasate si care se inregistreaza la venituri; determinarea sumelor reprezentand dobanzi penalizatoare de 8% pe an pentru neplata in termen a ratelor scadente, asa cum dispune Legea nr.85/1992 si care se fac venit al unitatii controlate, deoarece s-a constatat ca exista decalaje intre sumele datorate ca rate si cele incasate, ca de exemplu: in anul 2013 exista rate datorate in suma de 100.096 lei si incasari in suma de 82.364 lei;

- stabilirea sumelor definitive reprezentand premiu anual acordat nelegal si luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, la valoarea actualizata la data incasarii - termen de realizare: 30.06.2015;

- stabilirea masurilor definitive reprezentand prime de vacanta acordate nelegal, luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, actualizate la data incasarii.

 Cu privire la  constatarile din cuprinsul actelor contestate si la masurile stabilite, sus mentionate, intrucat motivele invocate de reclamanta in combaterea acestora si sustinerea contestatiei formulate se refera la toate actele contestate, tribunalul le-a analizat in mod grupat, neimpunandu-se o analiza in mod separat, retinandu-se ca masurile dispuse de catre parate si constatarile organelor de control in cuprinsul actelor a caror anulare se solicita, sunt temeinice si legale, cu consecinta pastrarii si a actelor contestate,  pentru urmatoarele considerente:

Referitor la prima masura stabilita in sarcina reclamantei si a constatarilor care au stat la baza emiterii sale, tribunalul a retinut ca, in conditiile in care s-a constatat ca in perioada 2000-2004  reclamanta a efectuat vanzari de apartamente construite din fondurile sale, cu plata in rate a pretului, aspect de altfel necontestat, aceasta era obligata sa respecte prevederile Legii nr.85/1992,privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, care reglementau efectuarea unor astfel de vanzari, inclusiv in privinta obligatiei sale in calitate de vanzator de a calcula si percepe atat dobanda stabilita prin dispozitiile art.11 alin.2, cat si cea stabilita prin cele ale art.15 alin.2 din respectivul act normativ, obligatie pe care nu a inteles sa si-o indeplineasca din culpa sa, prin neincluderea in contractele incheiate a unor astfel de clauze, desi avea o astfel de obligatie legala.

Asa cum corect a sustinut si parata, exonerarea reclamantei de la o atare obligatie legala nu poate  avea loc pentru simplu fapt ca plata contravalorii apartamentelor vandute in rate s-a realizat in valuta, intrucat nu s-a imputat acesteia caracterul derizoriu al pretului obtinut pe apartamentele vandute, stabilirea pretului in moneda straina avand doar rolul de a asigura o protectie impotriva devalorizarii monedei nationale si a riscului de inflatie, pe cand perceperea dobanzii este efectuata in scopul compensarii lipsei de folosinta a banilor, acestea avand in mod evident un rol diferit si nu poate compensa lipsa prevederilor referitoare la dobanda prevazute in cuprinsul unui text legal ca obligatie a reclamantei.

Prin probatoriile solicitate a fi administrate in cauza reclamanta a incercat sa justifice ca prin modalitatea aleasa de vanzare a locuintelor a obtinut un pret adecvat care a acoperit si lipsa prevederilor privind dobanda si ca in realitate nu a existat vreun prejudiciu, scapand din vedere ca ceea ce i se imputa  in realitate este faptul ca nu a respectat anumite norme legale care o obligau sa perceapa dobanda in cuantumul stabilit de lege, atat pentru ratele lunare stabilite, cat si pentru plata ratelor cu intarziere, indiferent de moneda in care a fost stabilit pretul contractului, or, o atare conduita contrara normelor legale nu poate fi corectata decat prin obligarea reclamantei la indeplinirea acesteia, asa cum in mod temeinic au dispus paratele. Pentru a fi exonerata de obligatia de indeplinire a  respectivelor obligatii  trasate prin decizia contestata, reclamanta ar fi trebuit sa faca dovada ca si-a indeplinit o atare obligatie legala, ceea ce nu s-a facut prin niciuna din probele propuse.

Apararea reclamantei conform careia nu exista niciun prejudiciu care sa fie nevoie sa fie reparat, fiind lipsita de interes sanctionarea CET G prin retinerile Raportului de Control si ale Notei de Conciliere, deoarece scopul Legii nr.85/1992 a fost atins, nu a fost primita de instanta, intrucat nu se poate concluziona ca nerespectarea cadrului legal poate avea ca efect atingerea scopului acestuia sau ca obtinerea unor rezultate superioare in conditiile nerespectarii cadrului legal ar putea fi acceptata, cu atat mai mult cu cat, acceptand rationamentul reclamantei s-ar ajunge la situatia  ca o norma legala sa nu fie aplicata datorita comportamentului petentei de refuz de a se conforma dispozitiilor acesteia, ceea ce nu poate fi acceptat de catre instanta.

Cu privire la celelalte doua masuri stabilite si contestate de reclamanta, inclusiv in privinta constatarilor care au stat la baza acestora constand in stabilirea sumelor definitive reprezentand premiu anual, respectiv prime de vacanta, acordate nelegal directorului general respectiv directorului departamentului resurse umane si luarea masurilor de inregistrare in contabilitate si recuperarea acestora de la persoanele raspunzatoare, la valoarea actualizata, tribunalul a retinut ca acestea sunt corect constatate si temeinic dispuse, motivele invocate de reclamanta fiind apreciate ca neintemeiate.

Astfel, in sustinerea contestatiei sale reclamanta a aratat ca motivele invocate sunt comune atat premiului anual cat si primei de vacanta si constau pe de o parte in faptul ca petenta nu are in competenta acordarea unor astfel de beneficii, acestea fiind acordate  in baza unor hotarari ale actionarului unic, a caror legalitate nu a fost contestata si care sunt obligatorii, paratele neavand competenta de  stabili legalitatea, astfel incat sa solicite repunerea in situatia anterioara si chiar daca s-ar pune problema de nelegalitate, nici reclamanta si nici persoanele care le-au incasat nu s-ar afla intr-o situatie de culpa pentru a li se solicita restituirea acestora, iar pe de alta parte, ca limitarile nu sunt aplicabile, intrucat  potrivit  dispozitiilor O.U.G. nr.3/2011, dupa data de 31.12.2011. nu mai exista o limitare a remuneratiei lunare, singura cerinta fiind ca remuneratia sa fie prevazuta in contractul de mandat, lucru care se verifica in speta, iar directorul departamentului resurse umane nu este director in sensul O.U.G. nr.79/2008.

Tribunalul a retinut, contrar pozitiei  exprimate de reclamanta, ca aceasta nu se poate prevala in nerespectarea legii de hotararile adoptate de organele de conducere si reprezentare, intrucat respectivele hotarari sunt ale societatii in sine, astfel ca ele pot face obiectul verificarilor organelor Curtii de Conturi.

Apreciind ca la entitatea verificata s-au incalcat dispozitiile legale indiferent de cauzele care au condus la o atare incalcare, au fost dispuse si masuri de remediere tocmai in scopul stabilirii sumelor apreciate a fi incasate in mod nelegal si al incasarii acestora de la persoanele vinovate, tocmai faptul ca acestea au fost apreciate ca incasate in mod nelegal, indreptatind la recuperarea acestora independent de culpa persoanelor respective.

S-a mai retinut de tribunal ca in mod corect s-a apreciat de parate ca pentru premiul anual acordat in luna mai 2012, si care nu poate fi decat aferent anul 2011, nu exista temei legal pentru acordarea acestuia intrucat  de la momentul intrarii in vigoarea a Legii nr.203/2009 si anume 12.06.2009, prevederile alin.2 al articolului 4 din O.U.G nr.79/2008, privind masurile economico-financiare la nivelul unor operatori economici, si care constituiau temeiul acordarii premiului anual, fiind efectuata o mentiune speciala in acest sens, au fost modificate in totalitate, noua formulare nemaifacand nicio referire la premiul anual, fiind eliminata acordarea premiului anual, astfel ca acordarea pentru anul 2011, in anul 2012 a unui astfel de beneficiu este lipsit de temei legal.

Tot prin Legea nr. 203/2009, care a fost legea de aprobare a O.U.G nr.79/2008, au fost introduse dupa art.3 doua noi articole, 3

¹

si 3

²

, la alin.1 fiind prevazut ca directorul general/directorul beneficiaza de o remuneratie lunara acordata prin contractul de mandat, stabilita in mod diferit la literele a-c, la alin.2 al aceluiasi articol fiind prevazute alte drepturi de care beneficiaza acesta, prin art. 3

²

alin.1, legiuitorul statuand in mod expres, ca remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat, in conditiile art.3

¹

alin.1, este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva, iar prin alin.2 al aceluiasi articol ca directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice forma, in afara celor prevazute de art.3

¹

alin.2.

 Prin articolul II din aceeasi lege s-a prevazut ca prevederile alin. (1) al art. 3

¹

se aplica pana la data de 31 decembrie 2009, contractele de mandat incheiate pana la data de 31 decembrie 2008, inclusiv, modificandu-se in mod corespunzator.

Prin art.1 - 3 din O.U.G. nr.3/2011, invocata si de catre reclamanta in cuprinsul cererii, s-au stabilit urmatoarele: art.1 „prevederile art.3^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 465 din 23 iunie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 203/2009, se aplica de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pana la data de 31 decembrie 2011, contractele de mandat modificandu-se in mod corespunzator.”; art.2 „pana la data de 31 decembrie 2011 reprezentantii statului sau ai unitatilor administrativ-teritoriale in organele de conducere sau de control ale operatorilor economici carora li se aplica prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 203/2009, beneficiaza de o indemnizatie de 1% din remuneratia directorului/directorului general sau a presedintelui consiliului de administratie, respectiv al consiliului de supraveghere”; art.3 „in toate cazurile, orice forma de indemnizatie suplimentara sau remuneratie pentru activitatea depusa de reprezentantii statului sau ai unitatilor administrativ-teritoriale in cadrul oricaror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri infiintate de organele constitutive ale operatorilor economici, inclusiv ale filialelor acestora, carora li se aplica prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 203/2009, nu poate depasi indemnizatia de 1% prevazuta la art.2.”

Argumentul invocat de reclamanta, in sensul ca O.U.G nr. 3/2011, in forma descrisa mai sus, limiteaza aplicarea prevederilor art.3

¹

alin.1 pana la data  31.12.2012, desi corect, nu are vreo influenta asupra legalitatii constatarii organelor paratei, in conditiile in care, pe de o parte premiul anual acordat se refera, necontestat de reclamanta, la anul 2011, astfel ca  ii sunt aplicabile dispozitiile art.3

¹

alin.1, iar pe de alta parte, ca prin prevederile acesteia nu au fost modificate sau abrogate si prevederile art.3

¹

alin.2 si nici cele ale art.3

²

alin.1 si 2, care stabilesc fara putinta de tagada ca remuneratia lunara este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva,  respectiv ca  directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice forma, in afara celor prevazute de art.3

¹

alin.2, beneficii printre care nu se regasesc si cele de natura celor acordate de catre reclamanta.

Nici argumentul reclamantei potrivit caruia directorul departamentului resurse umane nu este director in sensul O.U.G. nr.79/2008 nu tine la o analiza atenta, in conditiile in care contractul de mandat in baza caruia acesta a prestat activitate si potrivit caruia fost remunerat, a avut la baza prevederile O.U.G nr.79/2008, o atare concluzie fiind desprinsa din analiza continutului sau, or, atata vreme cat partile au inteles sa supuna contractul incheiat prevederilor respectivului act normativ, acesta ramane guvernat de respectivele dispozitii legale, in speta operand prin vointa partilor o delegare a conducerii societatii, limitata la departamentul resurse umane, conform art.143 alin.1 din Legea nr.31/1990.

In ceea ce priveste cererea de suspendare a actelor administrative contestate, tribunalul a retinut ca este neintemeiata si se impune a fi respinsa,pentru urmatoarele considerente:

Art.15 din Legea nr.554/2004, invocat de catre reclamanta in sustinerea cererii sale suspendare, prevede ca: „(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.”

Potrivit art.14 alin.1 alin.1 din acelasi act normativ „In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nici o formalitate”.

In raport de dispozitiile legale mentionate, admisibilitatea cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere trebuie examinata in functie de cele doua conditii prevazute de lege, respectiv cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, in cauza, cererea de suspendare intemeiata pe dispozitiile art. 15 din Legea nr.554/2004 fiind formulata impreuna cu cererea privind anularea actelor administrative.

Actul administrativ se bucura, in principiu, de prezumtia de legalitate, care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtiile autenticitatii si veridicitatii, fiind el insusi titlu executoriu.

In procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat insa un anumit echilibru, precum si anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile  autoritatilor publice nu pot fi  discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executarii actelor  administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca, atat timp cat  autoritatea publica sau judecatorul se afla  in proces de evaluare asupra legalitatii si temeinicie sale, acestea sa nu-si produca efecte asupra celor vizati.

In considerarea celor doua principii incidente in materie - al legalitatii actului si al executarii acestuia din oficiu -  suspendarea executarii constituie o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile  expres prevazute de lege.

In doctrina se apreciaza ca instanta care este chemata sa decida masuri de protectie trebuie sa ia in considerare ansamblul circumstantelor si intereselor prezente, iar asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, opinie pe care tribunalul o impartaseste.

In conditiile in care insa in cauza instanta a efectuat o analiza a temeiniciei si legalitatii actelor contestate, apreciind ca acestea sunt temeinice si legale, motiv pentru care a statuat ca se impune a fi pastrate, suspendarea executarii acestora nu ar mai a avea nicio ratiune, nefiind indeplinite conditiile mai sus mentionate, pentru a dispune o atare suspendare.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta a retinut ca potrivit art.453 Cod procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat procesul sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata, la baza obligatiei de restituire stand tocmai culpa procesuala a partii care a pierdut procesul.

Reclamanta a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza si dovedite cu inscrisurile depuse la dosar, cerere care, data fiind solutia adoptata de instanta, de respingere a actiunii formulate si a faptului ca paratele nu au pierdut procesul, nefiind indeplinit continutul normei legale mai sus mentionate, a fost apreciata ca neintemeiata, fiind respinsa ca atare.

Paratele, in schimb nu au solicitat cheltuieli de judecata, aspect de care instanta a luat act prin dispozitiv.

Impotriva sentintei nr.1012/31 mai 2017 pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila a declarat recurs, in termen legal, reclamanta CET G S.A., prin administrator judiciar E SPRL si prin administrator special SP
,
care a criticat hotararea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:

 Nu poate fi retinuta motivarea instantei de fond cu privire la capatul de cerere referitor la vanzarea apartamentelor de catre CET G SA, intrucat la vremea respectiva, urmare activitatilor desfasurate de sindicate si salariati, care erau chiriasii acestor apartamente, s-au luat toate masurile legale pentru ca societatea recurenta sa nu sufere vreun prejudiciu.

Mentioneaza recurenta ca a detinut in patrimoniu imobile (apartamente si garsoniere), preluate de la Filiala Electrocentrale G (in calitate de succesor), iar in baza Legii nr.85/1992, respectivele imobile au fost vandute salariatilor, urmare a cererilor depuse si a rapoartelor de evaluare, incheindu-se in acest sens, intre parti, contracte de vanzare-cumparare.

Din reconstituirea numarului de locuinte si a altor bunuri vandute, a rezultat cumpararea unui numar de 182 apartamente cu 59 de garaje si boxe si 105 garsoniere, valoarea de vanzare fiind estimata de organul de control in cuantum total de 2.767.601,691 lei si din verificarea efectuata de organul de control s-a retinut ca actele de vanzare-cumparare nu ar respecta prevederile Legii nr.85/1992, intrucat, desi la data incheierii contractului trebuia achitat avansul de 10% conform art.11 alin.(1) din Legea nr.85/1992, au existat, in aprecierea organului de control si cazuri de stabilire a altor termene de plata a acestuia si totodata nu s-au prevazut clauze cu privire la plata dobanzii de 4% pe an si, respectiv, nu a fost aplicata dobanda de 8% pe an asupra ratelor scadente neachitate, astfel ca, pe de o parte entitatea nu a beneficiat de retinerea cheltuielilor pentru urmarirea si tinerea evidentei ratelor in cazul dobanzii de 4% pe an, respectiv inregistrarea ca venit propriu a dobanzii in cuantum de 8% pe an.

Cu privire la aceste aspecte, recurenta invoca dispozitiile art.11, art.15 din Legea nr.85/1992, O.G. nr.13/2011, Decizia nr.3/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Precizeaza totodata, ca scopul dobanzii legale este acela de a evita eventuale prejudicii pe care le-ar putea suferi un creditor ca urmare a cresterii ratei inflatiei sau ca urmare a anumitor tendinte de pe piata economica, acelasi scop fiind si cel urmarit de Legea nr.85/1992 la instituirea dobanzilor de 4% pentru vanzarea in rate lunare pe o perioada de maximum 25 de ani, respectiv de 8% pentru neachitarea la termenele stabilite a ratelor lunare din pretul locuintei. Acest scop nu numai ca a fost atins de CET Govora prin contractele de vanzare a apartamentelor, ba chiar rezultatul este superior minimului de protectie prevazut de Legea nr.85/1992.

S-a mai sustinut ca, modul de calcul al organelor de control este eronat in sine, intrucat au aplicat procentul de 4% al dobanzii, la sumele efectiv incasate de CET Govora, fara sa tina cont ca pretul a fost stabilit in USD, iar procentul de 4% prevazut de lege se aplica pretului in lei, organele de control facand abstractie de diferentele pozitive de curs (in sensul cresterii valorii USD fata de Leu), ratele fiind platite in lei la cursul din ziua platii.

Recurenta face trimitere si la raportul de expertiza efectuat in cauza, care a scos in evidenta faptul ca prin vanzarea locuintelor nu in lei, ci in valuta (USD), plata facandu-se in lei la cursul USD din ziua efectuarii platii, a rezultat ca totalul sumelor incasate pana la data de 31.10.2014 de CET G SA pentru imobilele vandute in perioada 2000-2004 este mai mare cu 13.567,33 Ron/Lei decat valoarea pretului contractual ipotetic, in cazul in care acesta ar fi fost stabilit in Rol, incluzand dobanzile de 4 %.

Fata de aceasta situatie, se considera ca CET G SA nu a suferit nici un prejudiciu, din contra, a realizat un profit in suma de 13.567,33 Ron/Lei si aceasta deoarece, in sedinta Consiliului de Administratie din 04.03.2000 la punctul 3 al ordinei de zi s-a supus spre aprobare vanzarea garsonierelor din blocul G 105 (camin nefamilisti) si a apartamentelor din blocurile A 93, 94, 96, in care s-a facut propunerea de avans 30%, restul valorii urmand a fi achitata in 120 rate actualizate la cursul leu/dolar. S-a aprobat de principiu vanzarea locuintelor, urmand a se intocmi ulterior o procedura acceptata si de salariati si de sindicate. Cu alte cuvinte, la nivelul societatii aceasta era o problema sociala, in care erau implicati salariatii, sindicatele si CET G SA, iar urmare acestei aprobari de principiu a Consiliului de Administratie si in baza Deciziei nr.83/04.03.2000 s-au incheiat contracte de vanzare cumparare a apartamentelor din blocul A 94 sc.A cu un avans de 20 % din pretul locuintei, la care se aplica TVA, respectiv 1364,7 USD, in 10 ani si in 120 rate lunare egale, plata facandu-se la cursul leu/dolar din ziua efectuarii platii.

Se mai arata de catre recurenta ca in baza Deciziei nr.82/07.06.2002, a Deciziei nr.118/28.04.2004 a Consiliului de Administratie si a Hotararii AGA nr.76/28.04.2004 s-a aprobat vanzarea apartamentelor din A 97 cu un avans minim de 10 % din pretul locuintei, la care se aplica TVA, respectiv in 15 ani (180 luni), plata avansului si a ratei lunare facandu-se in lei la cursul USD din ziua platii, iar pentru garsonierele din blocul G 105 parter, vanzarea acestora sa se faca cu un avans minim de 30 % si achitarea integrala intr-un an de la contractare. In anul 2004, urmare acestor aprobari s-au incheiat contracte de vanzare cumparare a apartamentelor din A 96 cu un avans de 10 % din pretul locuintei la care se aplica TVA, respectiv 1438,90 USD, in 15 ani si in 180 rate lunare egale, plata facandu-se la cursul leu/dolar din ziua efectuarii platii.

Mentioneaza de asemenea recurenta, ca la vanzarea locuintelor s-au luat urmatoarele masuri: s-a instituit ipoteca, s-a prevazut ca in cazul neachitarii a 6 rate consecutive vanzatorul sa treaca la executarea ipotecii, a fost asigurata locuinta in baza unui contract de asigurare, iar instrainarea locuintei ulterior de catre cumparator nu se putea face decat cu autorizarea vanzatorului, dreptul de proprietate se transmitea de la vanzator la cumparator la data achitarii ultimei rate; mai mult decat atat, cumparatorul a suportat cheltuielile cu planurile cadastrale si indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara, de transcriere a ipotecii si autentificare a contractului de vanzare -cumparare.

Intr-o alta critica, recurenta-reclamanta sustine ca nu poate fi retinuta motivarea instantei de fond in sensul nerespectarii cadrului legal de catre aceasta, deoarece numai prin observarea evolutiei cursului de schimb USD-RON de-a lungul timpului, se poate constata ca exista in mod clar o protectie adecvata a veniturilor CET G incasate din vanzarea apartamentelor, fapt ce a facut ca pretul achitat efectiv catre CET G sa fie mai mare decat pretul pe care l-ar fi primit daca s-ar fi stabilit in lei si cu o dobanda de 4%, rezultand ca nu exista nici un prejudiciu, contrar celor retinute de organele de control in cadrul raportului de control si notei de conciliere, valorificate prin intermediul deciziei.

Recurenta arata ca in contractele de vanzare-cumparare a apartamentelor au fost mentionate cel putin 10 clauze, fiind luate astfel toate masurile pentru a nu fi prejudiciata si pentru a-si recupera integral cheltuielile cu constructia apartamentelor, fapt pentru care considera ca este nu numai excesiv, ci chiar contrar dispozitiilor legii sanctionarea unei entitati fara a se tine seama de rezultatul concret al actiunilor sale pretins nelegale, atat timp cat atributul stabilirii modalitatii de plata al apartamentelor a fost al Adunarii Generale a Actionarilor - AGA si Consiliului de Administratie - CA ale CET G SA, iar persoanele mandatate sa semneze in numele si pentru CET G SA contractele de vanzare cumparare in forma autentica la notariat, nu se fac vinovate ca au produs un prejudiciu societatii.

 Cu privire la capatul de cerere referitor la premiul anual, respectiv prime de vacanta, acordate directorului general si directorului departamentului resurse umane, recurenta arata ca tribunalul a retinut gresit, contrar pozitiei exprimate de reclamanta, ca aceasta nu se poate prevala in nerespectarea legii de hotararile adoptate de organele de conducere si reprezentare, intrucat respectivele hotarari sunt ale societatii in sine, astfel ca ele pot face obiectul verificarilor organelor Curtii de Conturi.

Apreciind ca la entitatea verificata s-au incalcat dispozitiile legale indiferent de cauzele care au condus la o atare incalcare, au fost dispuse si masuri de remediere in scopul stabilirii sumelor apreciate a fi incasate in mod nelegal si al incasarii acestora de la persoanele vinovate, tocmai faptul ca acestea au fost apreciate ca incasate in mod nelegal indreptatind la recuperarea acestora independent de culpa persoanelor respective.

Referitor la acest capat de cerere, recurenta mentioneaza ca acordarea de prime anuale nu intra in competenta CET G, deoarece reprezinta o societate pe actiuni detinuta in integralitate de Consiliul Judetean Valcea, conform H.G. nr.1005/2002 si prin urmare, deciziile la nivelul CET G se iau de Adunarea Generala a Actionarilor, in care actionarul unic - Consiliul Judetean Valcea - decide singur in integralitate si identifica cele mai bune interese in acest sens.

Astfel, pentru acordarea de prime anuale directorului general s-a adoptat Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor nr.8/03.05.2012, prin care s-a atestat indeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanta stabilite prin contract de mandat in anul 2011, intr-un procent de 117,646 %, iar pentru acordarea de prime anuale directorului departamentului de resurse umane al CET G s-a adoptat Decizia Consiliului de Administratie nr.6/07.05.2012.

Totodata, recurenta precizeaza ca in perioada 2012 - 2014, CET G a incheiat o serie de contracte de administrare si de mandat cu directorul general, respectiv cu directorul departamentului de resurse umane, contracte ce contineau cate o anexa - Remuneratia si alte beneficii/Criterii de performanta generale si specifice, aprobate prin hotarari ale Adunarii Generale ale Actionarilor.

Prin urmare, apreciaza recurenta, acordarea primelor anuale s-a realizat in baza acestor hotarari valabile, a caror legalitate nu a fost contestata si care sunt obligatorii pentru CET G,  intimatele-parate neavand competenta de a stabili legalitatea hotararilor adoptate de organele Consiliului Judetean Valcea.

Pe de alta parte, desi O.U.G. nr.79/2008 prevede in art.32 alin.1 faptul ca: „Remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art.31 alin.1 este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva”, iar art.31 alin.1 limiteaza remuneratia lunara a directorul general/a directorului la nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de vicepresedinte al consiliului judetean, potrivit art.1 din O.U.G. nr.3/2011 privind masurile economice pe anul 2011 la nivelul unor operatori economici, „art.3 alin.1 din O.U.G. nr.79/2008 se aplica de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pana la data de 31 decembrie 2011, contractele de mandat modificandu-se in mod corespunzator”.

Asadar, dupa data de 31 decembrie 2011 nu mai exista aceasta limitare a remuneratiei lunare a directorului general/a directorului la nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de vicepresedinte al consiliului judetean, singura cerinta ramasa in vigoare fiind aceea ca remuneratia sa fie prevazuta in contractul de mandat, lucru care se verifica in prezenta cauza, intrucat data acordarii primelor de performanta (prime anuale) este 03.05.2012, respectiv 07.05.2012, deci ulterior datei de 31 decembrie 2011.

Mentioneaza  recurenta ca directorul departamentului de resurse umane, indiferent de titulatura, nu reprezinta un „director” in sensul Legii societatilor nr.31/1990 si  O.U.G. nr.79/2008 si in consecinta, concluziile organelor de control cuprinse in actele contestate sunt eronate si din aceasta privinta, ca de altfel si motivarea instantei de fond in sensul ca reclamanta avea obligatia de a respecta normele legale, intrucat inscrisurile depuse la dosarul cauzei si raportul de expertiza fac dovada ca aceasta a respectat si aplicat prevederile legale cu privire la cele constatate de parate.

Pentru aceste motive, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si rejudecand cauza, sa se dispuna admiterea cererii reclamantei, asa cum a fost formulata.

Recursul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile Legii nr.554/2004 si cele ale art.483 si urmatoarele Cod procedura civila.

Recurenta-reclamanta CET G S.A. a solicitat si judecarea cauzei in lipsa, potrivit dispozitiilor art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 Cod procedura civila.

Intimata-parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare, amplu motivata, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 43-48 dosar).

Prin raspunsul la intampinare, recurenta-reclamanta a reluat, in esenta, sustinerile din recurs.

La data de 6 decembrie 2017, numitul Balan Mihai a formulat cerere de interventie accesorie, intemeiata in drept pe dispozitiile art.61 alin.3 si art.63 din Noul Cod de procedura civila, prin care a sustinut pozitia procesuala a recurentului CET G SA Ramnicu Valcea.

In motivarea cererii, intervenientul a aratat, in esenta, ca aspectele retinute in raportul de control al Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Valcea, intocmit la data de 15 decembrie 2014 si inclusiv masurile dispuse prin acesta contravin legii, fiind rezultatul unei interpretari eronate a prevederilor legale in materie si intervenientul nu poate fi catalogat drept „
persoana cu atributii in domeniul in care s-au constatat deficiente”
 si raspunzatoare pentru suma de 95.578 lei, suma incasata necuvenit cu titlu de prima de performanta si prima de vacanta.

S-a solicitat admiterea cererii de interventie accesorie asa cum a fost formulata.

Partile procesuale au depus la dosar inscrisuri, in aceasta faza, recurenta-reclamanta si concluzii scrise.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in recurs, din ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea retine urmatoarele:

Recursul si cererea de interventie accesorie sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la prima critica se constata de Curte ca recurenta contesta masura de la cap. I lit. b din Decizia nr.47/2015 conform careia entitatea trebuie sa „
intre in legalitate in ceea ce priveste respectarea reglementarilor legale referitoare la stabilirea obligatiilor contractuale; Extinderea in ceea ce priveste: stabilirea sumei definitive reprezentand dobanda de 4% pe an prevazuta in contracte, necalculata si neincasata, aferenta ratelor incasate si care se inregistreaza la venituri; determinarea sumelor reprezentand dobanzi penalizatoare de 8% pe an, pentru neplata in termen a tratelor scadente asa cum dispune Legea nr.85/1992 si care se fac venit al unitatii controlate, deoarece s-a constatat ca exista decalaje intre sumele datorate ca rate si cele incasate, ca de exemplu: in anul 2013 exista rate datorate in suma de 100.096 lei si incasari in suma de 82.364 lei”.

S-a retinut de organul de control ca, in perioada 2000-2004, in baza Legii nr.85/1992 firma contestatoare a efectuat vanzari de apartamente construite din fondurile societatii, cu plata in rate, iar intimata a considerat ca nu au fost respectate dispozitiile legale cu privire la dobanda de 4% pe an pentru vanzarile de locuinte cu plata in rate si cu privire la dobanda de 8% pe an pentru neplata in termen a ratelor scadente.

Conform dispozitiilor legale in materie se constata de Curte ca, in mod legal a fost statuat de tribunal ca parata Curtea de Conturi a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile Legii nr.85/1992, singurul act aplicabil in materie, in speta de fata, privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, intrucat acest act normativ mentioneaza in mod expres obligatia vanzatorului de a calcula si percepe, atat dobanda curenta, cat si dobanda penalizatoare, conform art.11 alin.2, art.15 alin.2 din actul normativ sus-citat, in cazul vanzarii locuintelor in rate.

Nu se aplica dispozitiile OG nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, intrucat se aplica dispozitiile legale sus-citate prevazute in Legea nr.85/1992 care este legea speciala in aceasta speta.

De asemenea, Curtea retine ca in mod corect instanta de fond a constatat ca nu se poate exonera contestatoarea de la obligatia legala privind calculul dobanzii si incalcarea dispozitiilor legale in materie, chiar cu motivarea recurentei ca plata contravalorii apartamentelor vandute in rate s-a realizat in valuta, avand in vedere ca scopul perceperii dobanzii il reprezinta compensarea lipsei de folosinta a banilor, care este un rol diferit decat cel prezentat de CET G SA.

Trebuie precizat ca Legea nr.85/1992 nu face distinctie cu privire la cuantumul dobanzilor aferente vanzarilor in lei sau in alte valute, astfel ca, in mod corect parata a stabilit valoarea abaterii prin calculul acesteia raportat la sumele in lei efectiv incasate de CET G SA.

Referitor la contestarea masurilor de la capitolul II pct.2 si 3 din Decizia nr.47/2015 privind sumele reprezentand premiul anual acordat si primele de vacanta,  s-a retinut de organul de control ca in luna mai 2012 directorul entitatii verificate si cel al departamentului resurse umane au beneficiat necuvenit de un premiu anual reprezentand 12, respectiv 5 remuneratii brute lunare, in suma totala bruta de 99.739 lei, respectiv net 69.957 lei si pentru perioada 2012-2014 de prima de vacanta in suma totala bruta de 31.029 lei, respectiv 21.720 lei net.

In mod corect instanta de fond a retinut ca verificarile Curtii de Conturi sunt temeinice si legale deoarece hotararile adoptate de organele de conducere si reprezentare ale CET G sunt ale firmei in sine si pot face obiectul verificarilor organelor statului in materie financiar-fiscala.

Astfel, se constata de instanta de recurs ca pentru premiul anual acordat in luna mai 2012 acesta nu poate fi decat aferent anului 2011 si nu exista temei legal pentru acordarea acestuia, deoarece de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.203/2009 si anume 12 iunie 2009, dispozitiile art.4 alin.2 din OUG nr.79/2008 privind masurile economico-financiare la nivelul unor operatori economici si care constituiau temeiul acordarii premiului anual au fost modificate in totalitate, in sensul ca noua dispozitie nu face vreo referire la premiul anual, de unde rezulta ca acordarea acestuia a fost eliminata.

Totodata, se apreciaza de Curte ca prin Legea nr.203/2009 care a fost legea de aprobare a OUG nr.79/2008 au fost introduse noi articole si anume, art.3

¹

si art.3

²

mentionandu-se ca directorul general beneficiaza de o remuneratie lunara acordata prin contractul de mandat stabilita in mod diferit la literele a-c de la alineat 1, iar la alineatul 2 al aceluiasi articol s-au prevazut alte drepturi de care beneficiaza acest director prin art.3

²

alineat 1, unde legiuitorul a stabilit ca remuneratia lunara a directorului general in conditiile art.3

¹

alin.1 este unica forma de recompensare in bani a activitatii depusa de persoana respectiva si nu se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii acestuia, in afara de cele mentionate de art.3

¹

alin.2.

Se constata de instanta de recurs ca sumele incasate de cei doi directori reprezentand premiul anual (mai 2012) si prime de vacanta pentru perioada 2012-2014 s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale, aspect stabilit in mod corect de parata Curtea de Conturi. Si judecatorul fondului a statuat in mod corect sub acest aspect si a precizat legal ca reclamanta CET G nu se poate prevala ca dispozitiile OUG nr.3/2011 mentioneaza dupa data de 31.12.2011 ca nu exista o limitare a remuneratiei lunare, iar singura cerinta fiind ca remuneratia sa fie prevazuta in contractul de mandat ce s-a intamplat in speta si directorul departamentului resurse umane nu este director in sensul OUG nr.79/2008, avand in vedere considerentele mai sus prezentate si anume ca remuneratia lunara este unica forma de recompensare in bani a activitatii depusa de persoana respectiva si ca prin contractul de mandat nu se pot acorda alte beneficii.

Referitor la directorul departamentului resurse umane s-a retinut in mod corect de judecatorul fondului ca acesta a prestat activitate si a fost remunerat avand in vedere prevederile OUG nr.79/2008 ce au stat la baza contractului de mandat incheiat si semnat de acesta. Acest fapt a rezultat din continutul contractului prin care partile au inteles sa supuna aceasta conventie dispozitiilor legale sus-citate, contractul de mandat ramanand guvernat de aceste prevederi legale, in speta operand prin vointa partilor, o delegare a conducerii firmei limitata la departamentul resurse umane, conform art.143 alin.1 din Legea nr.31/1990.

In concluzie, se constata ca sustinerile recurentei sunt nefondate, in speta nefiind incidente dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila, hotararea atacata cuprinzand motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza si nu are considerente contradictorii sau motive straine de natura cauzei, judecatorul fondului pronuntandu-se in limitele investirii, in raport de probele de la dosar ce au fost coroborate.

Nici prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila nu sunt aplicabile in litigiu, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarare legala prin interpretarea corecta a prevederilor legale in materie.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta CET G S.A. impotriva sentintei nr.1012 din 31 mai 2017, pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila.

Curtea, in raport de motivele indicate mai sus in considerente, in baza art.67 Cod procedura civila a respins si cererea de interventie accesorie promovata de petentul BM, care a intervenit pentru a sustine pozitia procesuala a recurentei CET G SA Valcea si anume anularea raportului de control al Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi Valcea intocmit la data de 15 decembrie 2014.

Cu privire la dosarul nr.12706/288/2017 al Judecatoriei Ramnicu Valcea, acesta are termen de judecata in luna februarie 2018, avand ca parti procesuale: reclamanta CET G SA Ramnicu Valcea si parat BM si obiect pretentii, iar aspectul ca BM a inteles sa intervina in prezentul dosar a tinut de vointa acestuia, asumandu-si drepturile si obligatiile ce-i revin in urma petitului promovat.