Dispozitie emisa in baza Legii nr. 10/2001 Repunerea in termenul de contestare

o

• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep. : art. 186
• Codul de procedura civila de la 1865: art. 103

Spre deosebire de vechea reglementare (art. 103 C. pr. civ. de la 1865), legea noua nu mai conditioneaza repunerea in termen de dovada unei impiedicari determinata de o imprejurare mai presus de vointa partii, ci de existenta unor motive temeinic justificate care au oprit-o sa procedeze in termenul cerut de lege.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 349 din 7 decembrie 2016, rezumata de

judecator Florin Suiu)

Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Arad la 14.12.2015, reclamantii A..., B... si C. au chemat in judecata paratul Municipiul D. prin Primar solicitand repunerea in termenul de contestatie prevazut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 si, pe fond, admiterea contestatiei si desfiintarea dispozitiei nr. 3/2015 a Primarului Municipiului D... cu consecinta admiterii cererii de despagubiri formulata prin notificarile 2-6/2001.

In motivare au aratat ca prin notificarile aratate au solicitat retrocedarea/acordarea de despagubiri pentru bunurile apartinand antecesorului E... si ca prin dispozitia atacata li s-a

comunicat respingerea notificarilor cu motivarea ca nu au depus la doar acte si documente necesare lamuririi notificarii. Dispozitia de respingere le-a fost adusa la cunostinta pe adresa reprezentantului legal la 20.10.2015, data de la care curgea termenul de contestare de 30 de zile, acesta implinindu-se la 19.11.2015. La finalul acestui termen, in perioada 10 - 23.11.2015. reprezentantul lor legal a fost internat in spital, fiind, astfel, in imposibilitate de a ataca dispozitia; cum aceasta nu le-a fost comunicata, singura persoana care putea efectua demersuri era reprezentantul lor care, insa, la iesirea din spital si inca o perioada de 2 zile, a fost retinut la pat.

In drept au invocat dispozitiile art. 186 Cod procedura civila si Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 173/3 martie 2016 pronuntata in dosar nr. x/108/2015 Tribunalul Arad a respins cererea de repunere in termenul de formulare a contestatiei, a admis exceptia decaderii reclamantilor din dreptul de a promova prezenta cerere si a constatat nulitatea cererii de chemare in judecata.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat ca termenul de 30 de zile de la comunicare imperativ stabilit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru atacarea in instanta a dispozitiei de respingere a notificarii nu a fost respectat in cauza si ca prevederile art. 186 alin. (1) C. pr. civ. nu sunt incidente in cauza.

Astfel, reclamantii l-au imputernicit in anul 2001 pe domnul avocat F.... sa exercite activitatile prevazute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 in fata organelor competente pentru obtinerea de reparatii in baza Legii nr. 10/2001 si si-au ales domiciliul procesual la adresa cabinetului de avocat. Conform dispozitiilor art. 67 si urmatoarele C.pr.civ. de la 1865 in vigoare la acea data, nu i-a fost acordat avocatului dreptul de reprezentare in judecata, acest drept fiind acordat la 9 decembrie 2015 domnilor avocati F..., G... si H... . Asadar, dupa comunicarea dispozitiei contestate la adresa indicata de reclamanti (20 octombrie 2015), mandatul acordat avocatului F... pentru faza administrativa a procedurii Legii nr. 10/2001 a incetat, iar pentru procedura judiciara cei trei avocati mentionati mai sus au dobandit drepturile de reprezentare corespunzatoare incepand cu data de 9 decembrie 2015.

Intrucat comunicarea dispozitiei s-a facut la adresa indicata in acest scop de reclamanti, rezulta ca la 20 octombrie 2015 acestia au cunoscut existenta si continutul dispozitiei in discutie (in instanta, avocatul F. relatand despre discutiile telefonice purtate pe acest subiect cu reclamantii), avand posibilitatea sa isi angajeze sau nu avocat (ori un alt avocat) in vederea reprezentarii in fata instantei.

Imprejurarea ca avocatul F... a fost spitalizat in perioada 15 noiembrie 2015 - 23 noiembrie 2015, a retinut tribunalul, nu poate constitui un motiv temeinic justificat pentru repunerea in termen deoarece, asa cum s-a retinut mai sus, calitatea acestuia de mandatar incetase la 20 octombrie 2015, iar contractul de asistenta juridica a fost incheiat cu societatea profesionala a celor trei avocati la 9 decembrie 2015, societate care, in mod evident, ar fi fost in masura, prin ceilalti doi avocati, sa incheie mai devreme contractul de asistenta juridica si sa promoveze in termenul prevazut de lege cererea de chemare in judecata daca reclamantii ar fi facut demersurile de incheiere a contractului de asistenta juridica.

In plus, a mai observat instanta, la 9 decembrie 2015 avocatul F. a fost in masura sa exercite activitatile specifice profesiei de avocat, iar in raport cu data iesirii din spital (23 noiembrie 2015) aceasta data (9 decembrie 2015) reprezinta termenul limita pana la care, in conformitate cu prevederile art. 186 alin. (2) Cod procedura civila, ar fi trebuit promovata cererea de chemare in judecata (si cererea de repunere in termen); or, aceste acte au fost depuse la posta, prin scrisoare recomandata, abia la 10 decembrie 2015.

Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii care au solicitat anularea ei si trimiterea cauzei spre judecare in fond la Tribunalul Arad.

In motivare au reiterat sustinerile referitoare la repunerea in termen, aratand ca dispozitia de respingere le-a fost adusa la cunostinta pe adresa reprezentantului legal la data de 20.10.2015, data de la care curgea termenul de 30 de zile de contestatie si care se implinea la 19.11.2015; ca la finalul termenului (in perioada 10-23.11.2015) acest reprezentant (singurul caruia i se comunicase dispozitia si care, deci, putea sa o atace) a fost internat in spital si, deci, in imposibilitate de a formula contestatia; ca, dupa iesirea din spital si inca o perioada de 2 zile, acesta a fost retinut la pat; au invederat ca termenul pana la care se puteau depune la posta cu scrisoare recomandata actiunea si cererea de repunere in termen este 11.12.2015 si nu 9.12.2015, calculat de la momentul incetarii (27.11.2015), lucru care a si fost indeplinit de asociatia de avocati.

Examinand apelul, instanta a retinut urmatoarele:

Solicitand repunerea in termenul de contestare a dispozitiei emisa de parat in baza Legii nr. 10/2001, reclamantii au invocat prevederile art. 186 C. pr. civ., norma potrivit careia „(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate. (2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen... ”.

Se observa ca legea noua recunoaste posibilitatea de a fi repus in termen celui care dovedeste ca motivele care l-au impiedicat sa actioneze in termen au fost suficient de serioase, spre deosebire de vechea reglementare (art. 103 C. pr. civ. de la 1865) care obliga persoana interesata sa faca dovada ca o imprejurare mai presus de vointa ei a impiedicat-o sa procedeze in sensul cerut de lege. Aceasta nuantare are ca efect o anume relaxare a regimului repunerii in termen, in sensul ca muta accentul de pe elementele obiective ce s-ar putea constitui in imprejurari ce exced vointei partii pe cele subiective, ce presupun o examinare in concret si mult mai nuantata a atitudinii fata de regulile de procedura a celui care a pierdut termenul. In alti termeni, daca se pot identifica relativ putine imprejurari in sensul legii vechi, iar acestea sunt exterioare vointei solicitantului, se pot identifica o multitudine de motive in sensul legii noi, inclusiv pentru ca ele pot tine in mod justificat si de subiectivismul acestuia.

Raportand aceste considerente la situatia dedusa judecatii, instanta a constatat ca notificarile au fost formulate la 23.07.2001 in temeiul Legii nr. 10/2001 de petenti (reclamanti in cauza) prin avocat F... in temeiul contractului de asistenta juridica nr. 7/2001, la acea data avocatul exercitandu-si profesia in cabinet individual, iar dispozitia de respingere le-a fost comunicata la acelasi avocat la 20 octombrie 2015 (data la care acesta functiona in cadrul unei societati profesionale cu raspundere limitata), avocat care l-a instiintat telefonic pe unul dintre petenti despre primirea dispozitiei si i-a comunicat ca il va reprezenta in proces si care, ulterior, a fost spitalizat.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 in forma in vigoare la data comunicarii dispozitiei, „Activitatea avocatului se realizeaza prin. a) consultatii si cereri cu caracter juridic; ... e) apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice in raporturile acestora cu autoritatile publice, cu institutiile si cu orice persoana romana sau straina; ... j) orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii”, fara ca textul legal sa impuna obligatia de a incheia un nou contract de asistenta juridica in alte situatii decat cele aratate la lit. i) din articol. Apoi, art. 2 din Hotararea nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat prevede ca „(2) In exercitarea dreptului la aparare ... avocatul are dreptul si obligatia de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justitie, pentru un proces echitabil si solutionat intr-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea partilor”, iar art. 90 din aceeasi hotarare, ca „Avocatul poate intocmi si formula in numele si/sau in interesul clientului cereri, notificari, memorii sau petitii catre autoritati, institutii si alte persoane, in scopul ocrotirii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale acestuia”.

Din interpretarea acestor norme, instanta de apel a retinut ca, desi petentii nu i-au dat avocatului si drept de reprezentare in judecata (cum a si retinut prima instanta), in realizarea mandatului dat in anul 2001 pentru obtinerea reparatiilor pretinse in baza Legii nr. 10/2001 si in executarea obligatiilor profesionale ce decurg din normele citate, acesta avea aptitudinea de a contesta in instanta dispozitia de respingere a notificarilor, inclusiv pentru a impiedica pierderea de catre clientii sai a dreptului de a se adresa instantei.

Or, avand in vedere ca pentru declansarea procedurii de restituire in temeiul legii speciale si (conform contractului de asistenta juridica) pentru obtinerea de reparatii in baza acestei legi, petentii au mandatat un anume avocat care ii reprezentase si in alte litigii vizand imobilul si care, in indeplinirea obligatiilor profesionale, i-a anuntat despre primirea dispozitiei (dupa 14 ani de la notificare) si despre necesitatea contestarii acesteia in justitie si care s-a oferit nu doar sa sesizeze tribunalul cu prezenta contestatie ci si sa ii reprezinte in proces, instanta de apel a apreciat ca nu li se poate reprosa apelantilor personal vreo culpa in depasirea termenului de contestare a actului prin care pretentiile lor au fost respinse, elementele aratate constituindu-se in motive temeinic justificate in sensul art. 186 C. pr. civ. de natura a le forma convingerea ca avocatul le va apara interesele inclusiv prin respectarea termenelor legale, astfel ca sanctionarea lor pentru o eventuala culpa in eligendo ar fi cu totul excesiva, dupa cum nici comunicarea si repartizarea activitatii in cadrul societatii profesionale din care acesta face parte nu le pot fi imputate.

In continuare, instanta a constatat ca, potrivit dovezilor de la dosar, domnul avocat F. a fost spitalizat in perioada 15.11.2015- 23.11.2015 si a necesitat repaus la domiciliu in perioada 24.11- 27.11.2015, internarea producandu-se cu cinci zile inainte de expirarea termenului de decadere de 30 de zile, iar reluarea activitatii - dupa expirarea acestui termen. In aceste conditii, a apreciat instanta de apel, avocatul a fost in masura sa isi reia activitatea la 28 noiembrie 2015 (aceasta fiind data la care impiedicarea la care se refera art. 186 alin. (2) C. pr. civ. a incetat), iar depunerea la posta a contestatiei insotita de cererea de repunere in termen la 10 decembrie 2015 s-a facut in interiorul termenului de 15 zile cerut de norma aratata.

Pentru aceste considerente si vazand cererea expresa a apelantilor, in baza art. 480 alin. (3) C. pr. civ., instanta a admis apelul reclamantilor, a anulat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.