Deţinere de droguri pentru consum propriu. Renunţarea la aplicarea pedepsei - condiţii

 

Cuprins pe materii: Drept penal, deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu

Indice alfabetic: renunţarea la aplicarea pedepsei

Temei de drept: art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 80 Cod penal

Curtea consideră că argumentele instanţei de fond sunt valabile şi exprimă o analiză în profunzime a consecinţelor pe care diversele modalităţi de individualizare a executării pedepsei prevăzute de legislaţia penală română le pot avea asupra persoanei, inclusiv pe termen lung şi în primul rând sub aspectul funcţiei fundamentale a pedepsei, aceea de reeducare. Având în vedere atitudinea inculpatei pe parcursul procesului după ce a părăsit teritoriul României, Curtea apreciază ca fiind justificată presupunerea că, odată stabilită o pedeapsă pentru aceasta, cu impunerea unor anumite obligaţii prevăzute de lege, să se ajungă la revocarea unei forme alternative de individualizare a executării pedepsei şi la emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatei. Raportat la gravitatea concretă redusă a faptei şi la lipsa unor date suficiente în sensul că inculpata intimată ar avea un comportament antisocial în general, ţinând cont şi de lipsa unor date în sensul unor legături ale acestei persoane cu statul român, în mod corect judecătorul de la prima instanţă a considerat că executarea în detenţie a unei pedepse nu ar fi de natură să servească la reeducarea inculpatei, ci ar putea avea chiar un efect contrar.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia penală nr.

752/06.11.2018

Prin sentinţa penală nr. 59/4.04.2018 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în dosarul cu nr. XXXX47/89/2016, s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal, renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpata B.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 81 Cod penal aplică inculpatei un avertisment.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 112 alin. 1 lit. b, f Cod penal coroborat cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea de la inculpată în folosul statului a următoarelor bunuri: cantitatea de 0,84 grame metamfetamine rămasă după efectuarea analizei fizico-chimice (proba 1);un recipient de sticlă în care s-a evidenţiat substanţa metamfetamine (proba nr. 2); un tub de sticlă în care s-a pus în evidenţă metamfetamine (proba 3).

Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală şi art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata către stat a sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariile apărătorului desemnat din oficiu (av. P.I., delegaţii nr. 571/07.07.2016 şi nr. 967/29.11.2017), în cuantum total de 520 lei, rămân în sarcina statului şi urmează a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Deliberând în cauza de faţă constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Vaslui, s-a înregistrat la data de 01.07.2016 dosarul cu nr. XX47/89/2016 în care inculpata B.S. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare a instanţei, rechizitoriul nr. 78/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, s-au reţinut următoarele:

În data de 30.05.2016, organele de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Vaslui, împreună cu un echipaj de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Vaslui - Biroul D.E.N. Bârlad, urmare a obţinerii unor informaţii potrivit cărora din direcţia Vaslui se îndreaptă către Bucureşti două autoturisme ai căror pasageri deţin droguri de risc, au procedat la oprirea în trafic pentru verificări, pe raza mun. Bârlad, a două autoturisme, marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXX respectiv VW Tuareg, cu nr. de înmatriculare XXXXX.

Procedându-se la legitimarea conducătorilor auto şi a pasagerilor, s-a constatat că autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare XXXXX, era condus de cetăţeanul englez Y.M.S., care se afla împreună cu martorul C.A.I.. De asemenea, autoturismul marca VW Tuareg, cu nr. de înmatriculare XXXXX, era condus de cetăţeanul albanez L.A., care era împreună cu martora C.R.R. şi inculpata B.S.. În cel din urmă autoturism a fost găsită o poşetă, aparţinând inculpatei B.S., precum şi bagajele acesteia, în poşetă, respectiv în portmoneu, fiind găsit un plic transparent, autosigilant, conţinând o substanţă solidă ce prezenta suspiciuni de a constitui drog de mare risc. De asemenea, în bagajele inculpatei au fost găsite: un recipient de sticlă, de aproximativ 30ml, prevăzut cu un orificiu în zona laterală şi având un tub de plastic de culoare roz şi capac, prevăzut cu două tuburi care fac legătura dinspre interior spre exteriorul recipientului, precum şi un tub de sticlă lărgit la unul dintre capete, sub formă de pâlnie, prevăzut de asemenea cu un tub de plastic.

Fiind întrebată cu privire la substanţa găsită asupra sa, precum şi cu privire la obiectele anterior descrise, inculpata a recunoscut faptul că în plicul transparent autosigilant se află droguri, despre care a afirmat că le-ar fi procurat din Bucureşti, de la o persoană necunoscută. De asemenea, inculpata a recunoscut faptul că recipientele din sticlă sunt folosite la prepararea şi consumul drogurilor.

Prin ordonanţa procurorului din data de 31.05.2016 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico ştiinţifice chimică pentru a lămuri natura substanţei găsite asupra inculpatei.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinfică cu nr. 283.697 din data de 31.05.2016, substanţa supusă analizei şi ridicată de la inculpată constituie 1,33 gr Metamfetamine, aceeaşi substanţă fiind relevată şi în recipientul de sticlă, precum şi în tubul de sticlă, obiecte găsite în bagajul inculpatei.

Substanţa metamfetamine face parte din tabelul anexă nr. II din Legea 143/2000 privind combaterea, prevenirea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituind
drog de mare risc.

Fiind audiată, inculpata a recunoscut că este consumatoare de
metamfetamine,
cunoscută în mediu sub denumirea ICE, drog ce îi provoacă dispariţia stărilor de stres, având totodată efect energizant. Inculpata a afirmat că drogurile găsite asupra sa îi aparţin, fiind pentru consum propriu, declarând de asemenea că le-a procurat din Bucureşti, de la o persoană necunoscută, contra sumei de 100 euro.

Declaraţia inculpatei se coroborează cu declaraţia martorului L.A., prietenul inculpatei, care a confirmat faptul că ştie că este consumatoare de droguri, precum şi cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică, cu nr. 821/T/Ol.06.2016 privind pe inculpată, din care rezultă că a fost depistată pozitiv la consumul de MET (Metamfetamine).

Pentru susţinerea situaţiei de fapt, au fost indicate prin rechizitoriu ca mijloace de probă următoarele: Ordonanţă de începere a urmăririi penale, Ordonanţă de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta B.S., Ordonanţă de punere în mişcare a urmăririi penale, Ordonanţă de delegare 30.05.2016, Referat cu propunere de declinare a competenţei, Proces verbal de constare a infracţiunii flagrante, Ordonanţă de efectuare a unei constatări tehnico-ştiinţifice, Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 283697 din 30.05.2016, Ordonanţă de efectuare a unei constatări medico-legale, Buletin de analiză toxicologică, Proces verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, declaraţie suspectă B.S., Proces verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat, declaraţie inculpată B.S., declaraţiile martorilor Y.M.S., L.A., C.R.R., C.A.I., Ordonanţă delegare 15.06.2016, Adresă DGA-SJA Vaslui, Opis cu activităţile desfăşurate conform ordonanţei de delegare, Adresă către I.G.P.F.C.C.C. Galaţi, Adresă răspuns I.G.P.F.C.C.C. Galaţi, Cazier judiciar B.S., Copii acte identitate B.S., C.A.I., C.R.R., L.A., Y.M.S..

În cursul judecăţii, inculpata nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Prin adresa înaintată prin email, inculpata a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei. A fost audiat martorul C.A.I. şi s-a constatat imposibilitatea audierii martorei C.R.R..

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

După cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 8-9 dosar u.p.), în data de 30.05.2016, organele de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Vaslui, împreună cu un echipaj de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Vaslui - Biroul D.E.N. Bârlad, urmare a obţinerii unor informaţii potrivit cărora din direcţia Vaslui se îndreaptă către Bucureşti două autoturisme ai căror pasageri deţin droguri de risc, au procedat la oprirea în trafic pentru verificări, pe raza mun. Bârlad, a două autoturisme, marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXX respectiv VW Tuareg, cu nr. de înmatriculare XXXXX.

Procedându-se la legitimarea conducătorilor auto şi a pasagerilor, s-a constatat că autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare XXXXX, era condus de cetăţeanul englez Y.M.S., care se afla împreună cu martorul C.A.I.. De asemenea, autoturismul marca VW Tuareg, cu nr. de înmatriculare XXXXX, era condus de cetăţeanul albanez L.A., care era împreună cu

martora C.R.R. şi inculpata B.S.. În cel din urmă autoturism a fost găsită o poşetă, aparţinând inculpatei B.S., precum şi bagajele acesteia, în poşetă, respectiv în portmoneu, fiind găsit un plic transparent, autosigilant, conţinând o substanţă solidă ce prezenta suspiciuni de a constitui drog de mare risc. De asemenea, în bagajele inculpatei au fost găsite: un recipient de sticlă, de aproximativ 30ml, prevăzut cu un orificiu în zona laterală şi având un tub de plastic de culoare roz şi capac, prevăzut cu două tuburi care fac legătura dinspre interior spre exteriorul recipientului, precum şi un tub de sticlă lărgit la unul dintre capete, sub formă de pâlnie, prevăzut de asemenea cu un tub de plastic.

Fiind întrebată cu privire la substanţa găsită asupra sa, precum şi cu privire la obiectele anterior descrise, inculpata a recunoscut faptul că în plicul transparent autosigilant se află droguri, despre care a afirmat că le-ar fi procurat din Bucureşti, de la o persoană necunoscută. De asemenea, inculpata a recunoscut faptul că recipientele din sticlă sunt folosite la prepararea şi consumul drogurilor.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinfică cu nr. 283.697 din data de 31.05.2016 (filele 13-19 dosar u.p.), substanţa supusă analizei şi ridicată de la inculpată constituie 1,33 gr Metamfetamine, aceeaşi substanţă fiind relevată şi în recipientul de sticlă, precum şi în tubul de sticlă, obiecte găsite în bagajul inculpatei. După efectuarea analizei au rămas 84 grame de substanţă.

Substanţa metamfetamine face parte din tabelul anexă nr. II din Legea 143/2000 privind combaterea, prevenirea traficului şi
consumului ilicit de droguri, constituind drog de mare risc.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 821/T/01.06.2016, privind pe inculpată, aceasta a fost depistată pozitiv la consumul de MET (Metamfetamine).

Fiind audiată (filele 26-28 dosar u.p.), inculpata a confirmat cele reţinute în procesul- verbal de investigaţii. Aceasta a recunoscut că este consumatoare de
metamfetamine,
cunoscută în mediu sub denumirea ICE, drog ce îi provoacă dispariţia stărilor de stres, având totodată efect energizant. Inculpata a afirmat că drogurile găsite asupra sa îi aparţin, fiind pentru consum propriu, declarând de asemenea că le-a procurat din Bucureşti, de la o persoană necunoscută, contra sumei de 100 euro.

Declaraţia inculpatei se coroborează cu declaraţia martorului Y.M.S. (34-35 dosar u.p.), precum şi cu declaraţiile martorului L.A. - prietenul inculpatei (filele 39-43 dosar u.p.), martorei C.R.R. (filele 44-47 dosar u.p.), martori audiaţi în cursul urmăririi penale şi care au confirmat modalitatea de desfăşurare a evenimentelor în sensul celor prezentate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Acesta din urmă a mai declarat că ştie că inculpata este consumatoare de droguri.

Situaţia de fapt este confirmată şi de martorul C.A.I., care a fost reaudiat în faţa instanţei, declarând în esenţă aceleaşi aspecte ca la urmărire penală: la data de 30.05.2016, un echipaj de poliţie a oprit două autoturisme, marca BMW, respectiv VW Tuareg. În autoturisme se aflau martorul, numitul Tony, iar în cealaltă maşină inculpata împreună cu prietenul ei. Întrucât în vehicule nu s-a găsit nimic, s-a procedat la percheziţia corporală, iar asupra inculpatei s-a găsit o cantitate mică de praf. Martorul a mai declarat că inculpata le-a spus că este dependentă de aşa ceva şi are prescripţie de la medic.

Probele administrate în cauză se coroborează, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenţei faptei şi a comiterii acesteia de către inculpată cu vinovăţia cerută de lege.

In drept,
potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Fapta inculpatei B.S., care, la data de 30.05.2016 aflată în tranzit pe raza jud. Vaslui, a fost depistată pe raza mun. Bârlad, deţinând asupra sa (în poşetă) cantitatea de 1,33 gr metamfetamine, ambalate într-un plic transparent autosigilant, precum şi un tub de prizat şi un dispozitiv pentru inhalat, care conţineau urme de metamfetamine, substanţă care constituie
drog de mare risc,
conform tabelului anexă nr. II din Legea 143/2000, modificată şi completată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, elementul material al infracţiunii este întrunit constând în deţinerea la data de 30.05.2016 de droguri de mare risc, respectiv 1,33 gr metamfetamine, ambalate într-un plic transparent autosigilant, precum şi un tub de prizat şi un dispozitiv pentru inhalat, care conţineau urme de metamfetamine, substanţă care constituie
drog de mare risc,
conform tabelului anexă nr. II din Legea 143/2000, modificată şi completată.

Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpata a avut reprezentarea faptului că prin deţinerea drogurilor în vederea consumului încalcă dispoziţii legale de natură penală, formă de vinovăţie prevăzută în 16 alin. 3 lit. a Cod penal întrucât rezultatul faptei a fost prevăzut şi urmărit de acesta, intenţia fiind calificată prin scop.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă în concret o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit, cantitatea mică de droguri găsite asupra inculpatei, şi apreciază că în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Cu privire la persoana inculpatei, din fişa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, cu privire la aceasta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecată. Inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, ci a cooperat cu organele judiciare, recunoscând încă de la bun început săvârşirea faptei, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Deşi inculpata nu s-a prezentat în faţa instanţei, această atitudine nu poate fi percepută ca o sustragere de la judecată şi nici ca o încercare de zădărnicire a aflării adevărului întrucât aceasta a recunoscut faptele şi a cooperat cu organele de urmărire penală.

Instanţa reţine că inculpata s-a aflat cel mai probabil pentru prima oară pe teritoriul ţării având în vedere că potrivit adresei nr. 874.227/16.06.2016 (fila 55 dosar u.p.) nu figurează cu intrări/ieşiri în/din România în perioada 16.06.2011-16.06.2016. Acest aspect reflectă lipsa unor legături specifice cu statul român, ceea ce înseamnă că perspectiva de îndreptare este una redusă în ipoteza executării unei pedepse cu închisoarea întrucât ar avea loc o excludere din societate, cu posibile repercusiuni mai grave asupra persoanei. Pe de altă parte, din adresa înaintată la dosar de către inculpată rezultă în mod cert că nu are un nivel ridicat de cunoaştere a limbii engleze şi este greu de crezut că a înţeles consecinţele juridice posibile reglementate de legea română în cazul neexprimării acordului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Având în vedere circumstanţele personale şi reale reţinute, efectele unei eventuale condamnări cu executarea efectivă a pedepsei, în cauză neexistând un acord de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, i s-ar îngreuna excesiv situaţia inculpatei, care locuieşte în străinătate, fiind cetăţean britanic. Aceasta a adoptat o atitudine de cooperare cu organele judiciare, astfel că Tribunalul apreciază că scopul constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins fără aplicarea sau stabilirea unei pedepse.”

Împotriva sentinţei penale nr. 59/4.04.2018 a Tribunalului Vaslui a formulat apel, cu respectarea termenului legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - B.T. Vaslui, invocând următoarele:

„Apreciem această sentinţă ca fiind nelegală si netemeinică din următoarele motive :

Considerăm că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 din Codul penal pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Din acest articol rezultă că renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune avându-se în vedere gravitatea redusă a infracţiunii săvârşite dar şi persoana infractorului şi conduita acestuia.

In cazul prezentului dosar inculpata B.S. a fost depistată la data de 30.05.2016, pe raza municipiului Bârlad, având asupra sa cantitatea de 1,33 grame metamfetamine, un tub de prizat şi un dispozitiv pentru inhalat care conţineau urme de metamfetamine.

Inculpata a fost audiată la data de 31.05.2016 când a recunoscut săvârşirea infracţiunii declarând, în esenţă, că drogurile erau pentru consum propriu şi au fost cumpărate de la o persoană necunoscută. După întocmirea rechizitoriului şi înaintarea dosarului către Tribunalul Vaslui inculpata B.S. nu s-a prezentat la instanţă.

Din actele dosarului rezultă astfel că inculpata s-a sustras de la judecată, iar conform art. 80 al. 2 lit. c din Codul de procedură penală într-o astfel de situaţie nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Pe de altă parte considerăm că deţinerea a 1,33 grame de metamfetamine pentru consum propriu nu poate fi apreciată ca având o gravitate redusă, având în vedere că metamfetamine este un drog de mare risc.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 421 pc. 2 lit. a din Codul de procedură penală, solicităm să admiteţi apelul aşa cum a fost formulat, să desfiinţaţi hotărârea pronunţată şi să dispuneţi condamnarea inculpatei B.S. la o pedeapsă legală şi temeinică.”

Examinând sentinţa apelată sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele determinate de calitatea procesuală a apelantului, atât prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:

Judecata în primă instanţă s-a desfăşurat cu respectarea tuturor normelor de procedură penală incidente în cauză, iar soluţia dispusă cu privire la latura penală a fost dată în deplină consonanţă cu materialul probator administrat şi cu respectarea dispoziţiilor de drept material şi procesual incidente în speţă, Curtea neidentificând elemente de nelegalitate sau de netemeinicie.

Prima instanţă a procedat în mod temeinic, echitabil şi imparţial la analiza, interpretarea şi evaluarea tuturor mijloacelor de probă, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi inculpatei din faza iniţială a cercetărilor, precum şi la explicarea problemelor de drept invocate, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existenţa faptei, la comiterea acesteia de către inculpată şi la vinovăţia acesteia.

În condiţiile în care inculpata, cetăţean britanic, nu s-a prezentat în faţa instanţei, prima instanţă a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, în cadrul căreia a fost audiat martorul C.A.I. şi a fost citată martora C.R.R., constatându-se imposibilitatea audierii acesteia.

În etapa deliberării, judecătorul fondului a realizat o analiză şi o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva ce rezultă din probatoriul administrat.

În considerentele sentinţei penale supuse prezentei analize sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluţiei, fiind explicitate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, atât în ce priveşte elementul material al faptei şi celelalte componente ale laturii obiective, cât şi vinovăţia, sub forma intenţiei, reţinută în sarcina inculpatei.

Prima instanţă a ajuns în mod corect la concluzia îndeplinirii condiţiilor legale pentru a se reţine că există fapta de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, că această faptă constituie infracţiune, fiind incriminată de art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000 şi că a fost săvârşită de inculpată cu vinovăţia cerută de lege. Toate aceste condiţii au rezultat dincolo de orice îndoială din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, instanţa realizând în cuprinsul sentinţei atacate o analiză efectivă a elementelor probatoriului, argumentele sale fiind însuşite de instanţa de control judiciar.

Raportat la motivele de apel indicate de procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T., Curtea constată că în cuprinsul sentinţei apelate prima instanţă a expus argumentele pentru care a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, punând accentul pe cantitatea mică de droguri găsită asupra inculpatei, pe lipsa unor date privind eventuale antecedente penale şi pe posibilităţile ei de îndreptare. Curtea constată că, raportat la datele concrete ale cauzei, cu precădere la cantitatea mică de droguri pe care s-a reţinut şi s-a stabilit că ar fi deţinut-o inculpata, precum şi la situaţia acesteia, cetăţean britanic cu privire la care nu există date că ar mai urma să intre pe teritoriul României, fără antecedente penale care să rezulte din datele avute la dispoziţie de instanţele române, în cazul său aplicarea sau fie şi doar stabilirea unei pedepse ar fi inoportună, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 80 Cod penal.

În cuprinsul motivelor de apel procurorul a pus accentul însă pe neîndeplinirea condiţiei referitoare la conduita procesuală a inculpatei B., în sensul că din actele dosarului ar reieşi că aceasta s-a sustras de la judecată. Curtea constată că şi acest aspect a fost analizat în mod corespunzător de judecătorul fondului cauzei în sentinţa atacată, acesta reţinând că inculpata s-a aflat, cel mai probabil, pentru prima dată pe teritoriul României, nu are legături cu statul român, iar executarea efectivă a unei pedepse ar putea avea ca efect excluderea ei din societate şi perspective reduse de a sigura îndreptarea persoanei, neavând un nivel ridicat de cunoaştere a limbii engleze şi nefiind cert că a înţeles consecinţele neexprimării acordului pentru a presta muncă în folosul comunităţii. Instanţa de fond a mai reţinut că atitudinea acestei inculpate de a nu se prezenta în faţa instanţei nu poate fi percepută ca o sustragere de la judecată şi nici ca o încercare de a zădărnici aflarea adevărului, ea recunoscându-şi fapta şi cooperând cu organele de cercetare penală.

Curtea consideră că argumentele instanţei de fond sunt valabile şi exprimă o analiză în profunzime a consecinţelor pe care diversele modalităţi de individualizare a executării pedepsei prevăzute de legislaţia penală română le pot avea asupra persoanei, inclusiv pe termen lung şi în primul rând sub aspectul funcţiei fundamentale a pedepsei, aceea de reeducare. Având în vedere atitudinea inculpatei pe parcursul procesului după ce a părăsit teritoriul României, Curtea apreciază ca fiind justificată presupunerea că, odată stabilită o pedeapsă pentru aceasta, cu impunerea unor anumite obligaţii prevăzute de lege, să se ajungă la revocarea unei forme alternative de individualizare a executării pedepsei şi la emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatei. Raportat la gravitatea concretă redusă a faptei şi la lipsa unor date suficiente în sensul că inculpata intimată ar avea un comportament antisocial în general, ţinând cont şi de lipsa unor date în sensul unor legături ale acestei persoane cu statul român, în mod corect judecătorul de la prima instanţă a considerat că executarea în detenţie a unei pedepse nu ar fi de natură să servească la reeducarea inculpatei, ci ar putea avea chiar un efect contrar.

Astfel, în mod corect prima instanţă a recurs la aplicarea dispoziţiilor privind renunţarea la aplicarea pedepsei şi i-a aplicat inculpatei un avertisment, de asemenea în mod corect, faţă de reţinerea comiterii faptei prevăzute de legea penală, dând efect dispoziţiilor privind confiscarea specială.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de D.I.I.C.O.T, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală în privinţa cheltuielilor judiciare, ţinând cont de soluţia dată în calea de atac.