Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului. Calea de atac ce poate fi formulata de creditori impotriva incheierii de deschidere a procedurii. Inadmisibilitatea recursului.

 

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art. 32 alin. 2, art. 8 alin. 1 rap. la art. 11 alin. 1 lit. b)

 

Impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opozitie de catre creditori, opozitie ce se solutioneaza de judecatorul sindic prin sentinta.Numai impotriva sentintei pronuntata de judecatorul-sindic in solutionarea opozitiei, se poate formula recurs, ce se solutioneaza de Curtea de Apel.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 325 din  15 februarie 2011.

 

Prin cererea formulata la data de 12.10.2010 debitoarea SC K SRL a solicitat sa fie supusa procedurii generale de insolventa, manifestandu-si intentia de a-si lichida averea.

Prin incheierea din data de 22 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis cererea debitoarei si in temeiul art.32 alin 1 din Legea privind procedura insolventei a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva acesteia, a desemnat administratorul judiciar, pentru indeplinirea atributiilor prevazute de art. 20 din lege, fiind dispuse, totodata, si celelalte masuri prevazute de Legea nr. 85/2006.

Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a constatat ca societatea debitoare se afla in incetare de plati, iar in cauza sunt indeplinite conditiile 27-30 si art. 1 alin.2  lit. f  din Legea privind  procedura insolventei, pentru admiterea cererii debitorului si deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva sa.

 Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoarea SC S C SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond a admis cererea fara a avea in vedere ca aceasta cerere, insotita de inscrisuri prin care se manifesta convingerea debitoarei ca isi poate continua activitatea si va putea sustine o reorganizare cu plata datoriilor fara sprijin extern, este prematura si formulata cu rea-credinta, in dauna unora dintre creditori.

Intrucat debitoarea are datorii imense catre creditori, iar in cazul societatii recurente, au fost emise mai multe bilete la ordin refuzate la plata, o fila CEC de asemenea refuzata la plata, recurenta apreciaza ca reaua-credinta este dovedita si prin faptul ca societatea debitoare a refuzat chiar si returnarea marfii neplatite, iar starea de insolventa nu provine din imposibilitatea valorificarii marfurilor cumparate de la furnizori.

Acest refuz de returnare a marfii neplatite nu poate avea decat 2 explicatii: ori marfa a fost vanduta, ceea ce denota faptul ca exista cumparatori, iar comertul sau se desfasoara in bune conditii, cu suficiente incasari, ori marfa nu a fost vanduta, iar debitoarea spera sa insele creditorii, redirectionand contravaloarea catre alte directii decat acoperirea creantelor. In ambele cazuri, cererea de deschidere a procedurii insolventei este promovata cu rea-credinta, pentru beneficiile proprii ale debitorului, in dauna creditorilor.

La termenul din data de 25 ianuarie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului avand in vedere dispozitiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

 Examinand exceptia invocata, asupra careia Curtea trebuie sa se pronunte mai intai, potrivit dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila, s-au retinut urmatoarele:

Prin incheierea recurata, pronuntata de Tribunalul Prahova, la data de 22 octombrie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa a intimatei debitoare SC K.SRL, la cererea acesteia, cu efectuarea notificarilor prevazute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, si posibilitatea creditorilor de a se opune deschiderii procedurii prin formularea opozitiei in termen de 10 zile de la primirea notificarii.

Impotriva incheierii de deschidere a procedurii generale de insolventa a promovat recurs creditoarea SC S si C SA,  care a sustinut ca a formulat si opozitie impotriva incheierii respective.

Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei “In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa”.

Prin urmare, impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opozitie de catre creditori, opozitie ce se solutioneaza de judecatorul sindic prin sentinta.

Conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85//2006, raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) impotriva sentintei pronuntata de judecatorul-sindic in solutionarea opozitiei, se poate formula recurs, ce se solutioneaza de Curtea de Apel.

Procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006, de formulare si solutionare a opozitiei creditorilor la incheierea de deschidere a procedurii la cererea debitorilor, si ulterior de formulare a recursului impotriva sentintei de solutionare a opozitiei, este imperativa, creditorul neavand posibilitatea de a formula recurs impotriva incheierii de deschidere a procedurii, ci numai impotriva sentintei de solutionare a opozitiei.

Mai mult, deschiderea procedurii in baza art. 32 alin. 1 din lege se face la cererea debitorului, procedura fiind necontencioasa, recurenta neavand calitateea de parte la fond pentru a putea ataca incheierea respectiva cu recurs.

 

Pentru aceste motive, Curtea a  admis exceptia invocata din oficiu si in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a respins recursul ca inadmisibil.