Definitia sintagmei „salarizat la acelasi nivel”.

 

ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Decizia nr.23/2016

Art. 1 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 83/2014

Art. 1 alin. (5

¹

) O.U.G. nr. 83/2014

 

Pornind de la motivarea acestui amendament,  Curtea a considerat ca sintagma "salarizat la acelasi nivel" care expliciteaza categoriile de destinatari ai normei de exceptie de la art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate avea in vedere acelasi nivel de salarizare stabilit in urma unei comparatii intre personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si personalul din celelalte autoritati si institutii publice, intrucat, ca regula, nu se poate sustine ca personalul din cadrul celorlalte autoritati sau institutii publice ocupa aceleasi functii cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului (chiar daca identitatea de studii si vechime, in unele cazuri, ar putea fi intrunita).

Totodata, s-a afirmat ca nu s-ar putea concluziona, contrar obiectivului afirmat in mod explicit de legiuitor - eliminarea discriminarilor -, ca, adoptand aceasta norma de exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, scopul acesteia nu este atins, pentru ca s-ar nega insasi justificarea textului nou-introdus.

 

(Decizia nr. 1506/R-CONT/06 Decembrie 2017)

 

Prin sentinta civila nr. 638 pronuntata de Tribunalul Arges la 08.05.2017 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Afacerilor Interne, fata de care a fost respinsa actiunea. a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de Sindicatul Egalitatea al Functionarilor Publici si Personalului Contractual din Institutia Prefectului Judet Arges – pentru EC s.a. fata de Institutia Prefectului Judetului Arges care a fost obligata sa emita noi decizii de incadrare salariala pentru reclamanti la nivel maxim aferent gradului profesional detinut si la plata efectiva a drepturilor salariale prin raportare la nivelul de salarizare in plata pentru functia similara incepand cu 09.04.2015 si pana la zi.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca Ministerul Afacerilor Interne nu are calitate procesuala pasiva in absenta unor raporturi obligationale cu reclamantii si fata de Decizia nr. 13/2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii.

In ceea ce priveste fondul, s-a retinut ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 284/2010 si a celorlalte acte normative de salarizare s-au creat diferente pentru persoane care se regasesc in aceeasi transa de vechime in functie de data la care indeplineau conditiile pentru acordarea sporului aferent.

Ulterior, prin  O.U.G. nr. 83/2014, legiuitorul a inteles sa inlature discriminarea existenta, discriminare retinuta si de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 32 pronuntata la 19.10.2015 in interpretarea dispozitiilor art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizata a dispozitiilor sale, si cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectiva a valorii de referinta si a coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, tinand seama si de prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 285/2010.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, sustinand in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, urmatoarele critici:

- hotararea judecatoreasca este imposibil de aplicat „deoarece vechimea in munca este continua si nu se poate aplica la acelasi nivel de vechime in munca pentru cu data de 09.04.2015 procentul implinit inainte de 01.01.2011.” Aceasta dispozitie a instantei constituie o discriminare si o nesocotire a dispozitiilor  O.U.G. nr. 137/2000;

- instanta nu a tinut seama de tardivitatea cererii de chemare in judecata in raport cu dispozitiile art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind modul de solutionare a contestatiilor si cererile de verificare a deciziilor pronuntate in procedura administrativa, tinand seama si de calitatea de ordonator tertiar de credite a prefectului, asa cum rezulta din dispozitiile  Legii nr. 340/2004.

Examinand criticile formulate se constata ca ele sunt nefondate, pentru cele ce se vor arata mai jos.

In conditiile art. 248 Cod procedura civila, urmeaza a fi verificata cu prioritate exceptia de tardivitate  invocata de recurenta.

Astfel, urmeaza sa se observe ca in cauza cererea de chemare in judecata a fost solutionata printr-o prima hotarare la 08.07.2016, cand Tribunalul Arges a retinut incidenta exceptiei de tardivitate si a respins in temeiul ei pretentiile reclamantilor. Aceasta hotarare a facut obiectul caii de atac exercitate, iar prin decizia nr. 1723/R-Cont pronuntata de Curtea de Apel Pitesti la 13.12.2016 a fost admis recursul, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare, retinandu-se ca se impune solutionarea in fond a pricinii.

In aceste conditii, se apreciaza ca instanta de control judiciar s-a pronuntat asupra exceptiei de tardivitate, retinand ca ea nu este incidenta in cauza, statuare obligatorie si intrata in puterea lucrului judecat, in raport cu dispozitiile art. 501 alin. 1 Cod procedura civila.

Repunerea in discutie a acestei exceptii nu este admisibila, asa incat critica urmeaza a fi respinsa.

In ceea ce priveste sustinerea de fond a recurentei, din modul de formulare a acesteia nu rezulta care sunt criticile aduse hotararii recurate, parata reluand dispozitii normative si modul in care se calculeaza diferitele sporuri, fara a se preciza in ce consta nesocotirea acestor norme legale.

Dincolo de acest aspect se retine ca la data de
09.04.2015
, a intrat in vigoare Legea nr.71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice,  prin care s-a introdus alin. 5

¹

la art. 1 din O.U.G. nr. 83 /2014, care prevede urmatoarele: „
Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii
".  

Rezulta, asadar, din cuprinsul art. 1 alin.1 din Legea nr.71/2015 ca legiuitorul a aprobat ordonanta de urgenta nr.83/2014, stabilind ca in cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu exceptia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, care va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Raportat la prevederile acestui act normativ, curtea precizeaza ca in intelesul dispozitiilor art. 1 alin.5

¹

din O.U.G. nr.83/2014 sintagma “salarizat la acelasi nivel” nu trebuie inteleasa ca o norma de trimitere la categoriile de functionari si personal contractual salarizat la acelasi nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde notiunii de “acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014”, notiune avuta in vedere cu prilejul reglementarii alin.1 si 2 al art.1 din OUG nr.83/2014 si prin care executivul a intentionat pastrarea in plata a salariilor in cursul anului 2015 la acelasi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, isi produce efectele incepand cu 9 aprilie 2015.

Cu privire la sfera de aplicare a dispozitiilor art. 1 alin.5

¹

din O.U.G. nr.83/2014, ICCJ, prin Decizia nr.23/2016 a dezlegat problema legata de interpretarea textelor legale sub aspectul definirii sintagmei salarizat la acelasi nivel, statuand ca, din continutul Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca autoritatile si institutiile publice in favoarea carora este edictata norma din art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt cele ce se regasesc in enumerarea de la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si autoritatile si institutiile publice indicate in mod neechivoc in cuprinsul art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, institutia recurenta facand parte din aceste categorii.

Suprapunand cele doua texte, prin coroborarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din acelasi act normativ, rezulta ca personalul din "celelalte autoritati si institutii publice" la care se refera textul supus interpretarii sunt: ... celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome (altele decat Consiliul Concurentei si Curtea de Conturi), precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Aceasta dezlegare s-a apreciat ca este in consonanta si cu principiile reglementate de art. 3 din aceeasi Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, in special cel definit la lit. c): echitate si coerenta, prin crearea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala, pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala ale personalului din sectorul bugetar.

In mod neindoielnic, s-a retinut ca acest principiu denota in mod esential asumarea de catre legiuitor a egalitatii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil si nediscriminatoriu intre categoriile de personal din sectorul bugetar care desfasoara munca de valoare egala, in sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispozitiilor legii de salarizare, o remuneratie egala.

Acelasi principiu este si cel care a stat la baza amendarii textului de la art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, prin introducerea alin. (5

¹

), cu ocazia dezbaterilor de la nivelul Comisiei pentru munca si protectie sociala si Comisiei pentru buget, finante si banci din Camera Deputatilor, intrucat, astfel cum rezulta din Raportul comun din 17 martie 2015 al acestora asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, motivarea amendamentului privind introducerea alin. (5

¹

) in cuprinsul art. 1 din aceasta ordonanta a fost urmatoarea: Pentru clarificarea textului si eliminarea discriminarii intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime.

Pornind de la motivarea acestui amendament,  Curtea a considerat ca sintagma "salarizat la acelasi nivel" care expliciteaza categoriile de destinatari ai normei de exceptie de la art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate avea in vedere acelasi nivel de salarizare stabilit in urma unei comparatii intre personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si personalul din celelalte autoritati si institutii publice, intrucat, ca regula, nu se poate sustine ca personalul din cadrul celorlalte autoritati sau institutii publice ocupa aceleasi functii cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului (chiar daca identitatea de studii si vechime, in unele cazuri, ar putea fi intrunita).

Totodata, s-a afirmat ca nu s-ar putea concluziona, contrar obiectivului afirmat in mod explicit de legiuitor - eliminarea discriminarilor -, ca, adoptand aceasta norma de exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, scopul acesteia nu este atins, pentru ca s-ar nega insasi justificarea textului nou-introdus.

In plus, s-a apreciat ca trebuie luat in considerare ca, acceptandu-se o astfel de interpretare, contrara scopului si substantei normei, s-ar mentine inechitatile ori diferentele salariale in cadrul aceleiasi categorii de personal si, in consecinta, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intentionat sa o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune in acord legislatia interna cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si cu cele ale dreptului Uniunii Europene.

Astfel, s-a constat ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea dispozitiilor art. 14 din Conventie, discriminarea inseamna aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate in situatii comparabile, fara ca acesta sa se bazeze pe o justificare obiectiva si rezonabila (Cauza Driha c. Romaniei din 21 februarie 2008, Cauza Marcks c. Belgiei - 1979 etc.).

 Curtea a invederat ca si din interpretarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta intentia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme sa elimine discriminarile existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, asadar in acord cu scopul legii, iar, pe de alta parte ca nu poate fi inlaturata obligatia instantei de judecata de a face aplicarea prioritara a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene si a jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, obligatie ce decurge din dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, dar si din jurisprudenta instantei europene si, respectiv, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Avand in vedere ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptata pentru reglementarea salarizarii personalului platit din fonduri publice in anul 2015, rezulta ca, din punct de vedere temporal, acest act normativ are o activitate limitata in timp - 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015, astfel ca momentul initial al aplicarii acesteia a fost 1 ianuarie 2015.

Ca atare, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul incadrat in institutiile si autoritatile publice care avea un nivel al salariului de baza si al sporurilor mai mic decat cel stabilit la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, sa fie salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta prevedere se aplica si in cadrul stabilirii cuantumului gradatiilor de care a beneficiat personalul care a avansat in gradatie dupa anul 2010.

Concluzionand, rezulta ca Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, isi produce efectele incepand cu 9 aprilie 2015, data de la care parata trebuia sa stabileasca si sa plateasca reclamantilor drepturile prevazute si acordate prin sentinta atacata.

Pentru aceste considerente, s-a retinut ca sunt nefondate criticile formulate, astfel ca in baza art. 496 Cod procedura civila, recursul a fost respins.