Declararea inactivitatii, expirarea duratei sediu social

Declararea inactivitatii, expirarea duratei sediu social a spatiului cu destinatie de sediu social

Index tematic:
Contencios administrativ fiscal

Legislatie relevanta:

- art.92 din Codul de pr. Fiscala

Rezumatul problemei de drept:

Conform dispozitiilor art.92 din Codul de pr. fiscala, „contribuabilul/platitorul persoana juridica sau orice entitate fara personalitate juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile din codul fiscal privind efectele inactivitatii daca se afla in una dintre urmatoarele situatii: g) durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social este expirata ”.

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr.542 din 4 aprilie.2017

Prin sentinta nr.1716/14.12.2016 pronuntata de Tribunalul Prahova a fost respinsa ca neintemeiata actiunea avand ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamanta H.R.P.SRL, in contradictoriu cu parata DGFP P.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si data cu incalcarea dispozitiilor legale de ordin material, solicitand admiterea caii de atac promovate, casarea hotararii recurate, iar pe fond, dupa rejudecare, admiterea actiunii formulata si anularea celor doua decizii emise de intimata.

Prin decizia nr.542/4.04.2017 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de reclamanta SC H.R.P. SRL,impotriva sentintei nr. 1716/14.12.2016 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimata parata DGFP Ploiesti
,
a casat sentinta, a admis actiunea si a anulat decizia de declarare in inactivitate nr.153986/04.04.2016 si decizia de solutionare a contestatiei nr.35/7.07.2016 emise de parata, luand act ca recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca prin decizia de declarare in inactivitate nr.153986/04.04.2016 emisa de M.F.P.-A.N.A.F.- DGFP P. s-a adus la cunostinta H.R.P.SRL ca, potrivit dispozitiilor art.92 alin.1 lit.a-g din Legea nr.207/205 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data comunicarii deciziei, societatea a fost declarata inactiva.

Prin decizia nr.35/07.06.2016 privind solutionarea contestatiei formulata de H.R.P.SRL, impotriva deciziei de declarare in inactivitate nr.153986/04.04.2016, s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a contestatiei.

Pentru a hotari astfel, organul de solutionare a contestatiei a retinut, in baza actelor si documentelor din dosar, ca, in ceea ce priveste procedura de inactivare, in data de 26.01.2016, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala si ale Ordinului presedintelui ANAF nr.3846/2015, Anexa 1 lit. c pct.5, AJFP Prahova a emis Notificarea nr. 152915 privind indeplinirea conditiilor pentru declararea ca inactiv a S H.R.P.SRL, pentru faptul ca durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social era expirata, conform informatilor existente in baza de date a organului fiscal competent, transmise prin protocol de catre Oficiul Registrului Comertului. Notificarea nr. 152915/26.01.2016 a fost transmisa prin posta, cu scrisoare recomandata, conform articolului 47 din Codul de procedura fiscala, la domiciliul fiscal al contribuabilului, din judetul P., mun. P. str. M..M. nr., neconfirmata de primire la destinatar.

S-a mai precizat in decizia de solutionare a contestatiei ca H.R.P.SRL a fost declarata inactiva incepand cu data confirmarii deciziei de inactivare, respectiv 06.04.2016, in conformitate cu prevederile Cap.I lit.B pct.9 din Anexa nr.1-Procedura privind declararea ca inactivi a contribuabililor/platitorilor, aprobata prin OPANAF 3846/2015.

Potrivit contractului de comodat nr.1/12.09.2013 incheiat intre SC A. SRL, in calitate de comodant, si H.R.P. SRL, in calitate de comodatar, la obiectul contractului s-a stabilit ca primul imprumuta spre folosinta comodatarului spatiul de desfasurare a activitatii, in suprafata de 12 mp, (una camera) situat in Pl., str.M.M., nr., jud.P., spatiul avand destinatia de sediu social pentru comodatar, comodantul pastrandu-si dreptul de proprietate asupra lui. La durata contractului s-a prevazut ca, acesta se deruleaza incepand cu data de 12.09.2013 pe o durata de un an, cu posibilitatea prelungirii lui, el prelungindu-se anual automat, daca nu se invoca incetarea de catre una din parti, cu 30 de zile inaintea expirarii.

Totodata, la art.6 din contract s-a stabilit ca incetarea contractului se produce in urmatoarele situatii: lit.a) la expirarea termenului pentru care a fost incheiat; lit. b) ca efect al legii, iar la art.7 s-a stipulat ca, pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale oricare din parti poate solicita rezilierea contractului.

Conform dispozitiilor art.92 din C.p.fiscala, „contribuabilul/platitorul persoana juridica sau orice entitate fara personalitate juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivitatii daca se afla in una dintre urmatoarele situatii: g) durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social este expirata”.

Asa cum bine a motivat prima instanta, contractul de comodat la fel ca oricare alt contract este guvernat de teoria autonomiei de vointa, iar acesta are forta obligatorie pentru partile contractante.

Potrivit art.1166 Cod civil, „Contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de constitui, modifica sau stinge un raport juridic”, iar conform art.1169 din Codul civil „ Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri”.

In cazul de fata, contractul de comodat nr.1/12.09.2013 incheiat intre cele doua parti, este in vigoare, deoarece, potrivit clauzelor contractuale acesta se prelungeste anual automat, neinvocandu-se motive de incetare a acestuia.

Asadar,durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social nu este expirata, in cauza nefiind indeplinite dispozitiile art.92 lit. g din Codul de Procedura Fiscala.

Asa fiind, fata de situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, Curtea a constatat ca motivele de recurs sunt fondate, iar sentinta recurata este nelegala, astfel ca a admis recursul.