Decizie definitiva de reintegrare in munca, Neexecutare, Hotararea CEDO, Pretentii decurgand din neexecutarea acesteia

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii rep.: art. 266, art. 267

Faptul ca reclamanta a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului indreptandu- se impotriva Statului Roman pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti a unei instante specializate in litigii de munca nu face ca litigiul initiat in prezentul dosar de reclamanta sa fie unul de munca. Obiectul acestuia neincadrandu-se in dispozitiile art. 266 Legea nr. 53/2003 in conformitate cu care jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca ce deriva din contractele individuale sau colective de munca,competenta materiala de solutionare a cauzei revine instantei de drept comun.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Sentinta civila nr. 182 din 26 august 2015, F.S.

Prin actiunea inregistrata la 12.08.2014 la Tribunalul Timis - Sectia I Civila - complet specializat in litigii de munca, reclamanta G.S. a solicitat obligarea paratului Statul Roman prin Presedintele Romaniei la executarea Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 23.06.2005 cu toate punctele inscrise in aceasta si in Rezolutia din 2011 a Comitetului Ministrilor si Consiliului Europei.

In motivare, a aratat, in esenta, ca prin hotararea sus-aratata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Statul Roman, obligandu-l sa-i plateasca despagubiri in baza art. 6 pct. 1 din Conventia pentru Protectia Omului si Libertatilor Fundamentale, insa reprezentantii statului au refuzat sa execute hotararea.

Prin sentinta civila nr. 370/23.02.2015, completul specializat in litigii de munca a admis exceptia de necompetenta materiala functionala si a declinat competenta in favoarea Sectiei I Civila a Tribunalului Timis, complet nespecializat.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca potrivit art. 266 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului.

Prezentul litigiu nu se regaseste in sfera acestui obiect, intrucat reclamanta formuleaza pretentii pecuniare impotriva unor parati care nu se identifica cu partile conflictului de munca, astfel cum sunt acestea indicate in mod expres de catre legiuitor prin dispozitiile art. 267 din Codul muncii.

Potrivit dispozitiilor art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. j) din Codul de procedura civila, judecatoriile judeca in prima instanta orice cerere evaluabila in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv. Cererea reclamantei vizeaza obligarea paratilor la plata a 283.004.000 euro reprezentand daune materiale si morale, context in care, raportat la valoarea obiectului cererii, competenta materiala revine tribunalului in conditiile art.95 pct. 1 din Codul de procedura civila, in speta Sectiei I Civila a Tribunalului Timis, complet nespecializat.

.Prin Incheierea din 30.06.2015,completul astfel investit a declinat competenta in favoarea completului de litigii de munca initial si a sesizat Curtea de Apel Timisoara - Sectia I Civila pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca obiectul actiunii il constituie punerea in executare a Hotararii din 23 iunie 2005 in dosarul nr. 7893/2002 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat incalcarea art. 6 alin. (1) din Conventie - in esenta - pentru neexecutarea deciziei interne definitive obtinute de catre reclamanta la data de 11.05.2011, privind reintegrarea sa in munca.

Executarea unui titlu executoriu in materia litigiilor de munca reprezinta o parte integranta a procesului in cadrul caruia a fost obtinut, in sensul art. 6 din Conventia pentru Protectia Omului si Libertatilor Fundamentale, astfel ca solicitarea de punere in executare a hotararii europene obtinute de catre reclamanta (prin care se constata chiar neexecutarea titlului executoriu in materia litigiilor de munca) este de competenta instantei specializate in solutionarea litigiilor de munca si asigurari sociale.

Astfel investita, prin sentinta civila nr.182 din 26 august 2015 pronuntata in dosar nr. 1127/59/2015, Curtea de Apel Timisoara a stabilit in favoarea Sectiei I Civila a Tribunalului Timis - complet de drept civil competenta solutionarii cererii astfel formulata.

Pentru a dispune astfel, Curtea a retinut ca actiunea reclamantei este indreptata impotriva Statul Roman, obiectul actiunii fiind cererea de obligare a paratului la punerea in executare a unei hotarari data de instanta europeana a drepturilor omului prin acordarea despagubirilor stabilite prin aceasta hotarare.

Prin urmare, in speta se pune in discutie aplicarea Conventiei pentru Protectia Omului si Libertatilor Fundamentale, situatie in care instanta competenta este instanta de drept comun, respectiv instanta civila.

Litigiul initiat in prezentul dosar de reclamanta nu este un litigiu de munca, intrucat obiectul litigiului nu se incadreaza in dispozitiile art. 266 Legea nr. 53/2003, in conformitate cu care jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca ce deriva din contractele individuale sau colective de munca. In plus, in raport cu dispozitiile art. 267 din Codul muncii, nici paratul Statul Roman nu poate fi parte intr-un conflict de munca.

In speta nu prezinta relevanta faptul ca reclamanta a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului indreptandu-se impotriva Statului Roman pentru neexecutarea

unei hotarari judecatoresti a unei instante specializate in litigii de munca. Cata vreme reclamanta nu solicita executarea acestei hotarari judecatoresti (decizia civila din 11.05.2001 a Tribunalului Timis) si nu cheama in judecata paratii cu care s-a judecat la instanta romana ci a formulat prezenta cerere in contradictoriu Statul Roman, solicitand obligarea acestuia la a pune in executare Hotararea din 23.06.2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, competenta materiala revine instantei de drept comun, iar nu instantei specializate in litigii de munca.