Decizie de sanctionare, Lipsa mentiunilor obligatorii, Sanctiunea nulitatii absolute

 

Litigiu de munca. Decizie de sanctionare. Lipsa mentiunilor obligatorii. Sanctiunea nulitatii absolute.

Art. 252 Codul Muncii

In conditiile in care decizia contestata nu face nici un fel de referire la prevederile incalcate, nu poate fi permis angajatorul sa identifice ulterior eventualele prevederi incalcate de salariat in care ar putea incadra faptele, verificarea existentei unor incalcari a acestor prevederi, determinate si evidentiate in cuprinsul deciziei fiind si scopul reglementarii.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 764 din 14 septembrie 2015

Prin sentinta civila nr. 265/16.02.2015 pronuntata de T. Bc. in dosarul nr.1982/110/2014 s-a admis in parte actiunea asa cum a fost completata de catre contestatorul R.I. in contradictoriu cu intimata S.N.S. SA Buc. - S.S. Tg. O.

A fost anulata decizia de sanctionare 18 din 02.04.2014 emisa de SNS SA- TG O. si in consecinta a fost obligata parata sa restituie reclamantului sumele retinute din salariu ca urmare a sanctiunii disciplinare.

A fost respinsa cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata ca nedovedita.

Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele:

Contestatorul este salariatul S.N.S. SA- S.S. Tg O. si a investit instanta cu o contestatie impotriva Deciziei 18/02.04.2014, solicitand anularea acesteia precum si restituirea sumei de 784,00 lei retinuta de angajator in baza deciziei de sanctionare disciplinara, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata in suma de 650,00 lei.

Avand in vedere dispozitiile art. 243 din Codul de procedura civila instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei de nelegalitate a deciziei de concediere invocata de contestator prin cererea de chemare in judecata si sustinuta verbal in fata instantei.

Prin art. 252 alin. (1) si (2) se reglementeaza expres ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie cuprinzandu-se in mod obligatoriu:

1. descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
2. precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
3. motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau_motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
4. temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
5. termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
6. instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Instanta a constatat ca decizia nr. 18/02.04.2014, aflata la fila 8 dosar fond, este emisa de angajator in termenul legal prevazut de Codul muncii insa este criticabila sub aspect formal, retinand totodata ca la emiterea acesteia nu au fost respectate, de catre angajator, dispozitiile art. 252 din Codul muncii, deoarece desi s-a facut o descriere a faptei nu este inscrisa in cuprinsul deciziei, nici o mentiune din care sa rezulte care prevedere a fost incalcata de catre contestator din R.I. sau eventual din alt act (Fisa de post, Statutul consilierilor Juridici, ...). S. are R.I. (depus la filele 121-124) care cuprinde capitol privind abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile insa in cuprinsul deciziei de sanctionare nu exista vreo mentiune in acest sens. Nu poate fi retinuta apararea intimatei potrivit careia Statutul Consilierilor Juridici nu se regaseste in tipul de documente enumerate la art. 252, lit. b deoarece dincolo de Statut exista inclusiv regulament intern, contract individual de munca si fisa de post. Asa cum s-a aratat angajatorul este tinut, in conformitate cu art. 252, alin. (1), lit. b, sa precizeze in cuprinsul deciziei de sanctionare care sunt prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

Si art. 88 din Contractul Colectiv de Munca aflat la filele 114-120 statueaza la alin. (4) ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprind in mod obligatoriu elementele prevazute la art. 252 alin (2) din Codul muncii.

Pentru cele aratate instanta a apreciat ca nu se pot retine apararile intimatei potrivit carora decizia de sanctionare respecta dispozitiile art. 252 din Codul muncii.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel intimata , apel declarat si motivat in termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art.270 Codul Muncii.

A fost criticata solutia instantei de apel, sustinandu-se faptul ca in mod eronat instanta a apreciat ca decizia contestata nr.18/2014 este criticabila sub aspect formal si ca in cuprinsul deciziei nu ar exista nicio mentiune din care sa rezulte prevederile incalcate de catre contestator din actele interne ale societatii. Invoca apelanta in acest sens art.87 din C.C.M.U. 2014-2015.

Se solicita si reanalizarea apararilor formulate pe fondul cauzei, sustinandu-se ca sanctionarea ar fi intemeiata deoarece intimatul a savarsit o abatere disciplinara modificand o imputernicire de reprezentare.

Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor art.479 si urmatoarele Noul Cod procedura civila instanta a retinut urmatoarele :

Potrivit dispozitiilor art.252 alin.2 litera b Codul Muncii sub sanctiunea nulitatii absolute in decizie se cuprind in mod obligatoriu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulament intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

Ori, in speta se constata ca decizia contestata - 18/2014 nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau C.C.M. care au fost incalcate de salariat.

Apararea apelantului cu referire la art.87 din C.C.M. 2014-2015 nu poate fi primita, atata timp cat acest text da in sarcina angajatorului prerogativa disciplinara a dreptului de a aplica sanctiuni in momentul constatarii savarsirii de catre salariat a abaterilor disciplinare si nu indica in concret care anume norma de organizare si functionare a fost incalcata si fara a se face vreo referire suplimentara prin care sa se exemplifice care anume dispozitii din regulament au fost incalcate.

O astfel de formulare generala nu satisface exigenta legii si nu echivaleaza cu indeplinirea cerintei legale in discutie, care presupune cu necesitate aratarea prevederilor incalcate.

In conditiile in care decizia contestata nu face nici un fel de referire la prevederile incalcate, nu poate fi permis angajatorului sa identifice ulterior eventualele prevederi incalcate de salariat in care ar putea incadra faptele, verificarea existentei unor incalcari a acestor prevederi, determinate si evidentiate in cuprinsul deciziei de sanctionare fiind si scopul reglementarii.

Avand in vedere concluzia la care instanta a ajuns referitoare la lipsa unor mentiuni obligatorii ale deciziei de concediere prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute ale art.252 alin.2 litera b Codul Muncii se constata ca nu se mai impune analizarea temeiniciei deciziei, dat fiind ca analiza conditiilor de legalitate prevaleaza asupra temeiniciei deciziei fata de efectele pe care le atrage asupra acesteia.

Pentru considerentele sus-aratate, vazand dispozitiile art.480 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat apelul.