DATA DE LA CARE CURGE TERMENUL DE PRESCRIPTIE IN CAZUL CERERILOR PRIVIND PLATA UNOR DREPTURI  SALARIALE SUCCESIVE   

 

  – art. 6 alin.4 din noul Cod civil

  – art. 268 alin.1 lit.c din Codul muncii

  – art. 12 din Decretul nr. 167/1958  privitor la prescriptia extinctiva

  – art. 2526  din Codul civil

 

 
          
Intrucât  se solicita obligarea pârâtului la plata  unor drepturi salariale care in esenta sunt drepturi succesive, fiecare dintre aceste prestatii este supusa unei prescriptii deosebite care curge de la data la care fiecare dintre acestea s-a datorat reclamantului,  devenind exigibila, in conformitate cu prevederile art. 12  din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva  si respectiv art. 2526 din noul Cod civil ( aplicabil dupa data intrarii acestuia in vigoare –  1 octombrie 2011 ).

           Prin urmare, fata de data formularii cererii de chemare  in judecata (de 31 iulie 2015), stabilita ca fiind data depunerii la posta a cererii de chemare in judecata, se constata ca dreptul reclamantului de a solicita eventuale diferente salariale pentru perioada incepând cu trei ani anterior  acestei date, respectiv incepând de la data de 31. 07. 2012 si pâna la data de 30.04.2014, mentionata in actiune, nu s-a prescris.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

Decizia nr. 263  din  1 februarie  2017

   

 

Prin sentinta civila nr.

2532 pronuntata la 19 septembrie 2016,  Tribunalul Prahova
 a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind pretentiile deduse judecatii, invocata de M. A.N. prin intâmpinare si, pe cale de consecinta, a respins actiunea formulata de reclamantul S.N.D. constatând  prescris dreptul la actiune.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul S.N.D care a
sustinut, printr-un prim motiv de apel, ca instanta a retinut in mod eronat ca dreptul la actiune pentru recuperarea tuturor diferentelor salariale se naste de la data la care s-a platit primul dintre salariile calculate in mod nelegal.

Examinând hotarârea  atacata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, Curtea a constat
ca prima instanta a solutionat cauza, prin sentinta civila, criticata in calea de atac supusa  atentiei curtii de apel,  fara a intra in judecata fondului, prin admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamant, ca prescrisa.

            Prin urmare, instanta de control judiciar este chemata sa analizeze exclusiv daca prima instanta a aplicat in mod temeinic si legal, in raport de toate circumstantele cauzei, dispozitiile legale privind inceputul, cursul prescriptiei si respectiv suspendarea cursului prescriptiei.

            In conformitate cu prevederile art. 6 alin.4 din noul Cod civil, „
prescriptiile… incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.

            
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat obligarea  pârâtului M. A.N. la plata diferentei de drepturi salariale neacordate, in conformitate cu legile aplicabile, in opinia acestuia, in perioada 30.04.2011-30.04.2014.

            
Fiind vorba in cauza de plata unor drepturi salariale, au incidenta in cauza dispozitiile art. 268 alin.1 lit.c din Codul muncii potrivit carora, „
cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat…”.

           Dispozitia speciala mai sus mentionata, care impreuna cu celelalte dispozitii ale art. 268 din Codul muncii instituie termene speciale de prescriptie in materia conflictelor de munca, se completeaza cu dispozitiile dreptului comun in materia prescriptiei dreptului material la actiune care reglementeaza momentul de la care curge termenul de prescriptie sau situatiile in care  se suspenda cursul prescriptiei.

            
Prin urmare, pentru a se putea stabili daca sunt aplicabile in cauza dispozitiile Decretului nr. 167/1958 sau dispozitiile art. 2500 si urm. din noul Cod  civil, se impune a se stabili data la care a inceput sa curga prescriptia dreptului la actiune al reclamantului.

           Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul nu a contestat dispozitia de stabilire a salariului sau, respectiv coeficientul de salarizare in valuta aplicat pentru calcularea drepturilor cuvenite pentru sine si pentru deplasarea sotiei sale, pentru a se putea stabili ca data de inceput a nasterii dreptului la actiune si deci ca moment de incepere a cursului prescriptiei, data de 28.04.2011, data plecarii sale in strainatate, cum in mod gresit a retinut prima instanta.

            Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata diferentelor de drepturi  salariale care nu i s-au acordat urmare incadrarii sale gresite,  prin aplicarea  unor coeficienti inferiori, pentru perioada 30.04.2011-30.04.2014.

            Intrucât  se solicita obligarea pârâtului la plata  unor drepturi salariale care in esenta sunt drepturi succesive, fiecare dintre aceste prestatii este supusa unei prescriptii deosebite care curge de la data la care fiecare dintre acestea s-a datorat reclamantului,  devenind exigibila, in conformitate cu prevederile art. 12  din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva  si respectiv art. 2526 din noul Cod civil ( aplicabil dupa data intrarii acestuia in vigoare –  1 octombrie 2011).

           Prin urmare, fata de data formularii cererii de chemare  in judecata (de 31 iulie 2015), stabilita ca fiind data depunerii la posta a cererii de chemare in judecata, se constata ca dreptul reclamantului de a solicita eventuale diferente salariale pentru perioada incepând cu trei ani anterior  acestei date, respectiv incepând de la data de 31. 07. 2012 si pâna la data de 30.04.2014, mentionata in actiune, nu s-a prescris.

            Pentru perioada anterioara, cuprinsa intre 30.04.2011 si  31. 07. 2012, se apreciaza ca in mod temeinic si legal a apreciat prima instanta ca a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, cu singura mentiune  ca a inceput cursul prescriptiei la date  succesive, diferite, corespunzatoare  datei la care au devenit exigibile drepturile salariale periodic incasate de reclamant.

           Nu pot fi primite  criticile reclamantului privind intervenirea motivului de suspendare a prescriptiei dreptului material  la actiune reglementat de art. 13 lit. b) din Decretul 167/1958 si respectiv de art. 2532 pct. 8 din Codul civil, vizând perioada cât   
„
creditorul sau debitorul face parte din Fortele Armate ale Republicii Populare Române, iar acestea sint puse pe picior de razboi” ,
respectiv

„ in cazul in care titularul dreptului sau cel care l-a incalcat face parte din fortele armate ale României, cât timp acestea se afla in stare de mobilizare sau de razboi. Sunt avute in vedere si persoanele civile care se gasesc in fortele armate pentru ratiuni de serviciu impuse de necesitatile razboiului
”.

           Ori, desfasurarea de catre reclamant a unor activitati in calitate de sef birou ofiteri de stat major (si cu probleme de planificare resurse) la R. S. M. G. la S.  respectiv la C.S.F.A din Europa, nu poate fi asimilata ca o participare a fortelor armate ale României, aflate in stare de mobilizare sau de razboi.

            Constatând fata de cele aratate, ca in mod gresit prima instanta a  apreciat ca dreptul material la actiune al reclamantului este prescris in totalitate si ca a solutionat astfel in mod gresit cauza prin admiterea exceptiei prescriptiei, fara a intra in cercetarea pe fond a cauzei, in raport de dispozitiile art. 480 alin.2 si 3 din Codul  de procedura civila, curtea a admis apelul reclamantului,  a anulat sentinta tribunalului si a trimis  cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

 

         Judecator
Madalina Petrosina Graure