Procesul verbal al comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, nu reprezinta un act administrativ unilateral cu caracter individual in intelesul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
18 martie 2020Interesul procesual. Valorificarea unui drept ce nu a facut obiectul actiunii care a investit instanta.
18 martie 2020
Daca orice prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi din alt act normativ, se aplica prevederile Codului fiscal.
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999, art. 1 alin 2, art. 38 alin. 6
Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 81 alin. 1 lit. b
Potrivit art. 1 alin. 2 Cod fiscal dispozitiile codului prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, iar in caz de conflict in materie fiscala se aplica dispozitiile Codului fiscal.
In materie fiscala dispozitiile Codului fiscal prevaleaza asupra dispozitiilor din Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de
Contencios Administrativ si Fiscal,
Sentinta nr. 5485 din 27 noiembrie 2012.
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr. 2176/120/2011, reclamanta P SCM T, in contradictoriu cu parata A.N.A.F.D., a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr. 466/1.10.2010 emisa de ANAF, si obligarea paratei la restituirea sumei de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit si a sumei de 61.167 lei incasata cu titlu de majorari de intarziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca societatea este infiintata si organizata ca organizatie mestesugareasca cu personal handicapat din anul 1952, fiind societate protejata conform autorizatiei de functionare nr. 246/3.03.2008 emisa de Ministerul Muncii prin Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap, beneficiind de drepturile prevazute de Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului si scutirea de la plata impozitului pe profit, cu conditia ca 75% din impozitul pe profit sa fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achizitionarea de echipamente tehnologice, masini, utilaje,instalatii de lucru si/sau amenajarea locurilor de munca protejate.
A sustinut reclamanta ca in urma controlului fiscal efectuat de ANAF, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 ca societatea avea de plata suma de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 si suma de 61.167 lei cu titlu de majorari de intarziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
La data de 23.05.2011 parata a depus la dosar intampinare prin care s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si mentinerea actelor administrativ fiscale contestate ca legale si temeinice, motivat de faptul ca scutirea la plata impozitului pe profit a unitatilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe profit pana la data de 31.12.2006.
La data de 24.05.2011 instanta a admis proba cu inscrisuri si o expertiza contabila care sa verifice legalitatea sumelor stabilite ca obligatie de plata prin decizia nr. 466/1.10.2010 si a deciziei de impunere nr. 1157/27.08.2010.
Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta nr. 1321 din 3 aprilie 2012 Tribunalul Dambovita a admis in parte contestatia reclamantei, a modificat in parte Decizia de impune nr. 1157 27.08.2010 si Decizia nr. 466/1.10.2010 emise de DGFP Dambovita si a constatat ca reclamanta datoreaza bugetului de stat, pentru perioada 2007 – 2010, suma de 23.559 lei impozit pe profit si suma de 28.707 lei majorari de intarziere.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca organele de inspectie fiscala au calculat impozit pe profit si majorari de intarziere avand in vedere faptul ca incepand cu data de 31.12.2006, unitatile protejate, constituite conform Legii nr.448/2006 nu mai beneficiaza de scutire la plata impozitului de profit, sens in care au fost invocate prevederile art. 38 alin. 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare aduse prin OUG nr.102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.519/2002 potrivit carora, sunt scutite de la plata impozitului de profit unitatile protejate daca minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc in vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii sau amenajarea locurilor de munca protejate.
S-a mai retinut ca in anul 2007 unitatea reclamanta nu a fost autorizata ca unitate protejata in baza Legii nr.448/2006, dar incepand cu trimestrul I al anului 2008, a fost autorizata ca unitate protejata, beneficiind de conditiile legii susmentionate.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 81 alin. 1 din Legea nr.448/2006, unitatile protejate pot fi infiintate de orice persoana fizica sau juridica de drept public sau privat care angajeaza persoane cu handicap, iar potrivit alin. 2, lit.b, unitatile protejate pot fi fara personalitate juridica, cu gestiune proprie, sub forma de sectii, ateliere sau alt structuri din cadrul operatorilor economici, precum si cele organizate de persoana cu handicap autorizata, in conditiile legii, sa desfasoare activitati economice independente.
Potrivit art. 82 lit. b din aceiasi lege, unitatile protejate beneficiaza de mai multe drepturi printre care si scutirea de plata impozitului de profit daca cel putin 75% din fondul obtinut prin scutire este reinvestit pentru restructurare sau pentru achizitionarea de echipamente tehnologice, masini, utilaje, instalatii de lucru sau amenajarea locurilor de munca protejate.
Expertul contabil a examinat in cadrul raportului de expertiza si indeplinirea acestei conditii, constatand ca pentru perioada examinata, societatea reclamanta a reinvestit procentul de 75%din fondul obtinut prin scutirea de plata impozitului de profit, apreciind ca documentele verificate in acest sens, evidentiaza indeplinirea acestei conditii.
De altfel, potrivit art. 38 alin. 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, unitatile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin OUG nr.102/1999, sunt scutite de la plata impozitului de profit daca minimum de 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc in vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii sau amenajarea locurilor de munca protejate.
Potrivit art. 1 alin. 4 din aceiasi lege „daca orice prevedere a codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care Romania este parte, se aplica prevederile acelui tratat”.
In prezenta cauza, drepturile persoanelor cu handicap au fost stabilite prin Carta Sociala Europeana adoptata la Strasbourg la data de 3.05.1996 si ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999, care potrivit dispozitiilor partii II art. 15 pct. 2 „partile se angajeaza in special, sa favorizeze accesul la angajare al persoanelor cu handicap, prin orice masura susceptibila sa incurajeze patronii, sa angajeze si sa mentina in activitate persoane handicapate in mediul obisnuit de munca si sa adapteze conditiile de munca la nevoile acestor persoane sau, atunci cand din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de munca protejate, in functie de gradul de invaliditate”.
Dispozitiile legale susmentionate vin sa contrazica sustinerile paratei din intampinare potrivit carora scutirea la plata impozitului pe profit a unitatilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG nr.102/1999 prevede scutirea la plata impozitului pe profit pana la data de 31.12.2006, apreciindu-se ca de la data de 1.01.2007 reclamanta ca unitate protejata, nu mai beneficiaza de scutire la plata impozitului de profit.
In raport de toate aceste considerente si de concluziile raportului de expertiza contabila, tribunalul a retinut ca pentru societatea reclamanta parata a calculat in mod nelegal impozitul pe profit si majorarile de intarziere aferente perioadei 2007-2010, aceasta fiind obligata la plata pentru perioada susmentionata la suma de 23.559 lei reprezentand impozit pe profit si la suma de 28.707 lei cu titlu de majorari de intarziere, motiv pentru care s-a admis contestatia reclamantei si s-a modificat in parte decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 si Decizia nr. 466/1.10.2010 emise de DGFP Dambovita.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Dambovita, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie,sustinand ca scutirea la plata impozitului pe profit a unitatilor destinate persoanelor cu handicap potrivit OUG 102/1999 completata prin Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe profit pana la data de 31.12.2006.
Mai mult potrivit art. 1 alin 2 Cod fiscal se prevede ca dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict in materie fiscala aplicandu-se dispozitiile Codului fiscal.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art.304 Cod pr.civila, precum si sub toate aspectele potrivit art.304
1
Cod pr.civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza:
Societatea reclamanta este infiintata si organizata ca organizatie mestesugareasca cu personal handicapat din anul 1952, fiind societate protejata conform autorizatiei de functionare nr. 246/3.03.2008 emisa de Ministerul Muncii prin Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap.
In urma controlului fiscal efectuat de ANAF Dambovita, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr. 1157/27.08.2010 ca societatea avea de plata suma de 96.138 lei cu titlu de impozit pe profit pe perioada 1.01.2007- 30.06.2010 si suma de 61.167 lei cu titlu de majorari de intarziere pentru perioada 25.04.2008 – 27.08.2010.
Sustinerile reclamantei, retinute si de instanta de fond, constand in aceea ca beneficiaza de drepturile prevazute de Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv scutirea de la plata impozitului pe salariile personalului si scutirea de la plata impozitului pe profit, cu conditia ca 75% din impozitul pe profit sa fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achizitionarea de echipamente tehnologice, masini, utilaje, instalatii de lucru si/sau amenajarea locurilor de munca protejate, contravin dispozitiilor din Codul fiscal .
Prin raportul de expertiza contabila judiciara intocmit de expertul contabil C G M s-a retinut ca prin stabilirea ca obligatii de plata in sarcina reclamantei a sumelor mentionate mai sus, au fost incalcate prevederile art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Dispozitiile din legea mentionata contravin dispozitiilor din Codul fiscal potrivit carora de la data de 1.01.2007 societatea reclamanta, ca unitate protejata, nu mai beneficiaza de scutire la plata impozitului pe profit.
OUG 102/1999 completata prin Legea nr.519/2000 prevede scutirea la plata impozitului pe profit a unitatilor destinate persoanelor cu handicap pana la data de 31.12.2006.
Mai mult, potrivit art. 1 alin 2 Cod fiscal dispozitiile codului prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, iar in caz de conflict in materie fiscala se aplica dispozitiile Codului fiscal.
Prin urmare, sustinerea recurentei constand in aceea ca de la data de 01.01.2007 societatea reclamanta ca unitate protejata nu mai beneficiaza de scutire la plata impozitului pe profit este intemeiata pe dispozitiile legale incidente in cauza.
Legislatia comunitara invocata de judecatorul fondului are in vedere alte aspecte care sunt destinate sa favorizeze accesul la angajare al persoanelor cu handicap, nu scutirea de impozit.
Retinand ca in materie fiscala dispozitiile Codului fiscal prevaleaza asupra dispozitiilor din Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Curtea, in temeiul art.312 alin.(1) din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat in parte sentinta si a respins in tot actiunea ca neintemeiata.