Corespondenta persoanelor particulare, a profesioni stilor si a societatilor [14]
28 martie 2020Corespondenta
28 martie 2020
Corespondenta detinutilor
[11]
- Exercitarea unui anumit grad de control asupra corespondentei detinutilor este acceptabila si nu este, in sine, incompatibila cu dispozitiile Conventiei, avand in vedere cerintele obisnuite si rezonabile ale detentiei
(Silver si altii impotriva Regatului Unit,
pct. 98; Golder impotriva Regatului Unit, pct. 45). Cu toate acestea, un astfel de control nu trebuie sa depaseasca necesitatile impuse de obiectivul legitim urmarit in conformitate cu art. 8 § 2 din Conventie. Desi poate fi necesar sa fie monitorizat contactul detinutilor cu lumea exterioara, inclusiv contactul telefonic, normele aplicate trebuie sa asigure persoanelor detinute o protectie adecvata impotriva ingerintelor arbitrare din partea autoritatilor nationale
(Doerga impotriva Tarilor de Jos,
pct. 53). - Deschiderea
(Demirtepe impotriva Frantei,
pct. 26), controlarea
(Kornakovs impotriva
Letoniei,
pct. 158) si confiscarea
(Birznieks impotriva Letoniei,
pct. 124) corespondentei unui detinut cu Curtea intra sub incidenta art. 8, la fel ca si refuzul de a pune la dispozitia unui detinut materialele necesare pentru corespondenta sa cu Curtea
(Cotlet impotriva Romaniei,
pct. 65). - Pentru a aprecia gradul de admisibilitate al unor astfel de controale, ar trebui sa se tina seama de faptul ca posibilitatea unui detinut de a scrie si de a primi scrisori este, uneori, singura sa legatura cu lumea exterioara
(Campbell impotriva Regatului Unit,
pct. 45). Un control general si sistematic a intregii corespondente a detinutilor, fara nicio reglementare privind punerea in aplicare a unei astfel de practici si fara nicio motivare din partea autoritatilor, ar fi contrar Conventiei
(Petrov impotriva
Bulgariei,
pct. 44). - Exemplele de „ingerinta", in sensul art. 8 § 1, includ:
- interceptarea unei scrisori de catre administratia unui penitenciar
(McCallum impotriva
Regatului Unit,
pct. 31) sau neexpedierea unei scrisori
(William Faulkner impotriva Regatului
Unit,
pct. 11; Mehmet Nuri Ozen si altii impotriva Turciei, pct. 42); - restrictionarea
(Campbell si Fell impotriva Regatului Unit,
pct. 110) sau distrugerea corespondentei
(Fazil Ahmet Tamer impotriva Turciei,
pct. 52 si 54 in ceea ce prive ste un sistem de filtrare); - deschiderea unei scrisori
(Narinen impotriva Finlandei,
pct. 32) - inclusiv in cazul functionarii deficitare a serviciului po stal din cadrul penitenciarului
(Demirtepe impotriva Frantei,
pct. 26) sau in cazul in care corespondenta este pur si simplu deschisa, inainte de a-i fi inmanata destinatarului
[Faulkner impotriva Regatului Unit
(dec.)]; si; - intarzierile in transmiterea corespondentei
(Cotlet impotriva Romaniei,
pct. 34) sau refuzul de a redirectiona catre adresa unui anumit detinut e-mailurile trimise la adresa penitenciarului
[Helander impotriva Finlandei
(dec.), pct. 48].
Sunt luate in considerare si schimburile de scrisori intre doi detinuti
(Pfeifer si Plankl impotriva Austriei,
pct. 43), la fel ca si refuzul de a inapoia o carte unui detinut
(Ospina Vargas impotriva Italiei,
pct. 44).
- De asemenea, o „ingerinta" poate sa rezulte din:
- stergerea anumitor pasaje (Fazil Ahmet Tamer impotriva Turciei, pct. 10 si 53; Pfeifer si Plankl impotriva Austriei, pct. 47);
- limitarea numarului de colete si pachete pe care un detinut este autorizat sa le primeasca (Aliev impotriva Ucrainei, pct. 180); si
- inregistrarea si stocarea conversatiilor telefonice ale unui detinut
(Doerga impotriva Tarilor
de Jos,
pct. 43) sau a conversatiilor dintre un detinut si rudele acestuia, in timpul vizitelor
(Wisse impotriva Frantei,
pct. 29).
Acela si lucru este valabil si pentru impunerea unei sanctiuni disciplinare care implica interdictia absoluta de a trimite sau de a primi scrisori, timp de 28 de zile (McCallum impotriva Regatului Unit, pct. 31) si a unei restrictii privind utilizarea de catre detinuti a limbii materne in cursul conversatiilor telefonice
(Nusret Kaya si altii impotriva Turciei,
pct. 36).
- Ingerinta trebuie sa indeplineasca cerintele de legalitate prevazute la art. 8 § 2. Legislatia trebuie sa fie formulata suficient de clar, astfel incat sa ofere oricarei persoane indicii privind circumstantele si conditiile in care autoritatile publice sunt abilitate sa recurga la astfel de masuri
(Lavents impotriva
Letoniei,
pct. 135). In fata Curtii, guvernul parat are obligatia sa precizeze dispozitia legala in temeiul careia corespondenta detinutului in cauza a fost monitorizata de autoritatile nationale
(Di Giovine
impotriva Italiei,
pct. 25). - Cerinta de legalitate se refera nu numai la existenta unui temei legal in dreptul intern, ci si la calitatea legii, care ar trebui sa fie clara, previzibila in ceea ce prive ste efectele sale si accesibila persoanei in cauza, care trebuie sa fie in masura sa prevada consecintele actelor sale
(Silver si altii
impotriva Regatului Unit,
pct. 88). - Legislatia nu este compatibila cu Conventia in cazul in care nu reglementeaza nici durata masurilor de monitorizare a corespondentei detinutilor si nici motivele care le pot justifica, in cazul in care nu indica suficient de clar domeniul de aplicare si modalitatile de exercitare ale puterii discretionare conferite autoritatilor competente in domeniul relevant, sau in cazul in care le ofera acestor autoritati o marja de apreciere prea ampla
[Labita impotriva Italiei
(MC), pct. 176 si 180-184;
Niedbafa impotriva Poloniei,
pct. 81-82; Lavents impotriva Letoniei, pct. 136]. - Urmatoarele masuri, printre altele, nu sunt „prevazute de lege":
- cenzura impusa cu incalcarea dispozitiilor care o interzic in mod expres
[Idalov impotriva
Rusiei
(MC), pct. 201] sau in absenta unor dispozitii care o autorizeaza
(Demirtepe impotriva
Frantei,
pct. 27) sau impusa de catre o autoritate care i si depa se ste competentele de care dispune in conformitate cu legislatia aplicabila
[Labita impotriva Italiei
(MC), pct. 182]; - cenzura practicata in temeiul unui act nepublicat, inaccesibil publicului
(Poltoratskiy
impotriva Ucrainei,
pct. 158-160); - norme privind monitorizarea apelurilor telefonice ale detinutilor care nu sunt suficient de clare si detaliate pentru a-i furniza reclamantului o protectie adecvata
(Doerga impotriva
Tarilor de Jos,
pct. 53).
- Curtea a constatat, de asemenea, o incalcare a art. 8, din cauza refuzului de a transmite o scrisoare de la un detinut la altul, pe baza unei instructiuni interne fara caracter obligatoriu
(Frerot
impotriva Frantei,
pct. 59). - In cazul in care dreptul intern autorizeaza ingerinte, acesta trebuie sa includa garantii care permit prevenirea abuzurilor de putere din partea autoritatilor penitenciare. Nu este suficienta o lege care se limiteaza la identificarea categoriei de persoane a caror corespondenta „poate fi cenzurata" si instanta competenta, fara a preciza durata masurii sau motivele care o pot justifica
(Calogero Diana impotriva
Italiei,
pct. 32-33). - Curtea constata o incalcare in cazul in care dispozitiile de drept intern privind controlul corespondentei detinutilor ofera autoritatilor nationale o marja de apreciere prea ampla si confera administratiei penitenciarului autoritatea de a retine orice corespondenta considerata „neadecvata reeducarii condamnatului", astfel incat „controlul corespondentei pare deci automat, independent de orice decizie a unei autoritati judecatore sti si nesupus cailor de atac"
(Petra impotriva Romaniei,
pct. 37). Cu toate acestea, de si o lege care confera o putere discretionara trebuie sa precizeze domeniul de aplicare al acesteia
(Domenichini impotriva Italiei,
pct. 32), Curtea admite ca este imposibil sa se atinga un nivel absolut de certitudine in ceea ce prive ste redactarea legii in cauza
(Calogero Diana impotriva
Italiei,
pct. 32). - Modificarile aduse unei legi atacate nu permit repararea incalcarilor care au avut loc inainte de intrarea lor in vigoare
[Enea impotriva Italiei
(MC), pct. 147; Argenti impotriva Italiei, pct. 38]. - Ingerinta in dreptul unui detinut la respectarea corespondentei sale trebuie, de asemenea, sa fie necesara intr-o societate democratica
(Yefimenko impotriva Rusiei,
pct. 142). O astfel de „necesitate" trebuie evaluata in raport cu cerintele obi snuite si rezonabile ale detentiei. In special „apararea ordinii publice si prevenirea faptelor penale"
(Kwiek impotriva Poloniei,
pct. 47; Jankauskas impotriva
Lituaniei,
pct. 21) pot justifica ingerintele mai ample in privinta unei persoane private de libertate decat in cazul unei persoane aflate in libertate. Astfel, exclusiv in aceasta masura, privarea legala de libertate, in sensul art. 5, influenteaza aplicarea art. 8 in cazul persoanelor private de libertate
(Golder impotriva
Regatului Unit,
pct. 45). In orice caz, masura in cauza trebuie sa fie proportionala in sensul art. 8 § 2. Amploarea controlului si existenta unor garantii adecvate impotriva abuzurilor reprezinta criterii esentiale pentru aceasta evaluare
(Tsonyo Tsonev impotriva Bulgariei,
pct. 42). - Natura corespondentei care face obiectul controlului poate fi, de asemenea, luata in considerare. Anumite schimburi de scrisori, de exemplu cele cu un avocat, ar trebui sa beneficieze de un nivel sporit de confidentialitate, in special in cazul in care acestea contin plangeri impotriva autoritatilor penitenciare (Yefimenko impotriva Rusiei, pct. 144). In ceea ce prive ste amploarea si natura ingerintei, monitorizarea intregii corespondente a unui detinut, fara sa se faca nicio distinctie intre diferitele categorii de destinatari, determina o perturbare a echilibrului dintre interesele implicate
(Petrov
impotriva Bulgariei,
pct. 44). Simpla teama legata de posibilitatea ca detinutul sa se sustraga justitiei sau sa influenteze martorii nu poate justifica, in sine, autorizarea la nivel general a unei verificari sistematice a intregii corespondente a unui detinut
(Jankauskas impotriva Lituaniei,
pct. 22). - S-a constatat ca interceptarea unor scrisori private, pe motiv ca acestea erau formulate „in mod intentionat in termeni injurio si la adresa autoritatilor penitenciare", nu a fost „necesara intr-o societate democratica" in cauza Silver si altii impotriva Regatului Unit (pct. 64, 91 si 99).
-
In plus, este important sa se faca distinctia intre minorii plasati sub supraveghere educationala si persoanele detinute, atunci cand se apreciaza restrictiile privind corespondenta si comunicarile telefonice. Marja de apreciere a autoritatilor este mai restransa in primul caz
(D.L. impotriva Bulgariei,
pct. 104-109).
- Ulterior pronuntarii hotararii in cauza Silver si altii impotriva Regatului Unit jurisprudenta Curtii a recunoscut ca exercitarea unui anumit grad de control asupra corespondentei detinutilor este necesara si nu este, in sine, incompatibila cu Conventia. Curtea a statuat in special ca:
- controlul corespondentei detinutilor poate fi legitim atunci cand este intemeiat pe motive
legate de mentinerea ordinii in penitenciar (Kepeneklioglu impotriva Turciei, pct. 31; Silver si altii impotriva Regatului Unit, pct. 101);
- unele masuri de control - spre deosebire de ingerintele automate, generalizate -, care au ca scop apararea ordinii publice si prevenirea faptelor penale, pot fi justificate; de exemplu, in cazul corespondentei cu persoane periculoase sau in ceea ce prive ste aspecte nejuridice
[Jankauskas impotriva Lituaniei,
pct. 21-22; Faulkner impotriva Regatului Unit (dec.)]; - in cazul in care se permite accesul la un telefon, tinand seama de conditiile obisnuite si rezonabile ale vietii in detentie, acesta poate sa fie supus unor restrictii legitime, avand in vedere, de exemplu, necesitatea utilizarii acestei facilitati in comun cu alti detinuti si cerintele privind apararea ordinii publice si prevenirea faptelor penale
[A.B. impotriva Tarilor
de Jos,
pct. 93; Coscodar impotriva Romaniei (dec.), pct. 30]; - interzicerea trimiterii unei scrisori care nu este scrisa pe un formular oficial nu ridica probleme, cu conditia ca aceste formulare sa fie usor de obtinut
[Faulkner impotriva
Regatului Unit
(dec.); - interdictia impusa unui detinut strain, de a trimite rudelor sale o scrisoare formulata intr-o limba pe care autoritatile penitenciare nu o inteleg, nu ridica o problema in cazul in care reclamantul a refuzat oferta unei traduceri gratuite, fara sa ofere un motiv convingator, si a primit permisiunea de a trimite alte doua scrisori
[Chishti impotriva Portugaliei
(dec.)]; - limitarea numarului de colete si pachete poate fi justificata de scopul de a asigura securitatea penitenciarelor si de a evita problemele de logistica, cu conditia mentinerii unui echilibru intre interesele aflate in joc (Aliev impotriva Ucrainei, pct. 181-182);
- nu a fost considerata disproportionata o sanctiune disciplinara minora, care a constat in retinerea unui pachet trimis unui detinut, aplicata din cauza nerespectarii cerintei de a trimite corespondenta prin intermediul autoritatilor penitenciare [Puzinas impotriva
Lituaniei (nr. 2),
pct. 34; totusi, a se compara cu Buglov impotriva Ucrainei, pct. 137]; - de asemenea, o intarziere de trei saptamani in trimiterea unei scrisori fara caracter urgent, din cauza necesitatii de a obtine instructiuni din partea unui superior ierarhic, nu a fost considerata o incalcare (Silver si altii impotriva Regatului Unit, pct. 104).
-
Art. 8 nu garanteaza detinutilor dreptul de a alege materialele pentru redactarea scrisorilor. Obligarea detinutilor de a utiliza pentru corespondenta lor hartia speciala a inchisorii nu constituie o ingerinta in dreptul acestora la respectarea corespondentei, cu conditia ca hartia respectiva sa poata fi procurata cu usurinta
(Cotlet impotriva Romaniei,
pct. 61).
- Art. 8 nu impune statelor obligatia suportarii taxelor legate de intreaga corespondenta a detinutilor
(Boyle si Rice impotriva Regatului Unit,
pct. 56-58). Totusi, acest aspect ar trebui sa fie apreciat de la caz la caz, deoarece ar putea aparea o problema in cazul in care, din cauza lipsei mijloacelor financiare, corespondenta unui detinut a fost impiedicata in mod serios. Astfel, Curtea a hotarat ca:
- refuzul administratiei inchisorii de a pune la dispozitia unui reclamant care nu dispune de resursele financiare necesare pentru achizitionarea unor astfel de materiale, plicuri, stampile si hartie de scris, necesare pentru corespondenta cu Curtea de la Strasbourg, poate constitui o neindeplinire de catre statul parat a obligatiei sale pozitive de a asigura exercitarea efectiva a dreptului la respectarea corespondentei
(Cotlet impotriva Romaniei,
pct. 59 si 65); - in cazul unui detinut fara niciun mijloc financiar sau sprijin, care depinde in totalitate de autoritatile penitenciare, aceste autoritati trebuie sa ii furnizeze materialele necesare, in special timbre, pentru corespondenta sa cu Curtea
(Gagiu impotriva Romaniei,
pct. 91-92).
- O ingerinta in dreptul la corespondenta, cu privire la care se constata ca a avut loc
accidental,
ca urmare a unei erori imputabile autoritatilor penitenciare, si care este urmata de o confirmare explicita si de o reparatie suficienta (de exemplu, adoptarea de catre autoritati a unor masuri care sa garanteze ca eroarea nu va fi repetata) nu ridica o problema in temeiul Conventiei
[Armstrong impotriva
Regatului Unit
(dec.); Tsonyo Tsonev impotriva Bulgariei, pct. 29). - Statul are responsabilitatea de a face dovada primirii efective a corespondentei de catre detinut; in eventualitatea unui dezacord intre reclamant si guvernul parat in fata Curtii, cu privire la predarea efectiva a unei scrisori, Guvernul nu se poate limita la prezentarea unui registru in care este inscrisa corespondenta adresata detinutului si primita in inchisoare, fara sa stabileasca cu certitudine faptul ca respectiva scrisoare a ajuns efectiv la destinatarul sau
(Messina impotriva Italiei,
pct. 31). -
Autoritatile responsabile cu trimiterea si primirea corespondentei ar trebui sa informeze detinutii cu privire la orice probleme legate de functionarea serviciului po stal
(Grace impotriva Regatului Unit,
raportul Comisiei, pct. 97).
- Art. 8 din Conventie nu le confera detinutilor dreptul de a efectua apeluri telefonice, in special in cazul in care facilitatile oferite pentru comunicarea prin scrisori sunt disponibile si adecvate [A.B.
impotriva Tarilor de Jos,
pct. 92; Ciszewski impotriva Poloniei (dec.)]. Cu toate acestea, in cazul in care dreptul intern le permite detinutilor sa aiba conversatii telefonice, de exemplu, cu rudele acestora, sub supravegherea autoritatilor penitenciare, o restrictie impusa in privinta convorbirilor telefonice poate constitui o „ingerinta" in exercitarea dreptului la respectarea corespondentei lor, in sensul art. 8 § 1 din Conventie
(Nusret Kaya si altii impotriva Turciei,
pct. 36). In practica, trebuie sa se tina seama de faptul ca detinutii trebuie sa foloseasca in comun un numar limitat de aparate de telefonie si ca autoritatile trebuie sa mentina ordinea si sa previna faptele penale
[Daniliuc impotriva Romaniei
(dec.); a se vedea si Davison impotriva Regatului Unit (dec.), in ceea ce prive ste tarifele pentru apelurile telefonice efectuate din inchisoare]. - S-a constatat ca interdictia impusa pentru o anumita perioada de timp unui detinut, de a utiliza cabina telefonica a inchisorii pentru a- si suna partenera cu care avea o relatie de 4 ani si impreuna cu care avea un copil, pe motiv ca ace stia nu erau casatoriti, constituie o incalcare a art. 8, coroborat cu art. 14
(Petrov impotriva Bulgariei,
pct. 54). -
Intr-un penitenciar cu regim de maxima siguranta, tinerea evidentei numerelor de telefon pe care un detinut dorea sa le apeleze - masura care i-a fost notificata - a fost considerata necesara din motive de securitate si pentru a evita savar sirea altor infractiuni (detinutul avea la dispozitie alte modalitati pentru a pastra legatura cu rudele sale, cum ar fi scrisorile si vizitele)
[Coscodar impotriva Romaniei
(dec.), pct. 30].
- Art. 8 se aplica, fara deosebire, corespondentei cu un avocat care a fost deja numit de catre un client si celei cu un potential avocat
(Schonenberger si Durmaz impotriva Elvetiei,
pct. 29). - Corespondenta dintre un detinut si avocatul sau are un „statut privilegiat in temeiul art. 8 din Conventie"
(Campbell impotriva Regatului Unit,
pct. 48; Piechowicz impotriva Poloniei, pct. 239). Aceasta poate constitui o etapa preliminara a exercitarii dreptului de a introduce o actiune, de exemplu pentru denuntarea tratamentelor aplicate in cursul detentiei
(Ekinci si Akalin impotriva Turciei,
pct. 47), si poate avea un impact asupra pregatirii apararii, adica asupra exercitarii unui alt drept prevazut la art. 6 din Conventie
(Golder impotriva Regatului Unit,
pct. 45
in fine). - Curtea considera ca respectarea principiului confidentialitatii relatiei avocat-client este fundamentala
[Helander impotriva Finlandei
(dec.), pct. 53]. Controlul sistematic al acestui tip de corespondenta contravine principiului respectiv
(Petrov impotriva Bulgariei,
pct. 43). - Cu toate acestea, Curtea admite ca autoritatile penitenciare pot deschide o scrisoare adresata de un avocat unui detinut, atunci cand au motive intemeiate sa creada ca aceasta scrisoare contine un element ilicit care nu a fost descoperit prin mijloacele normale de detectie. Cu toate acestea, scrisoarea ar trebui doar sa fie deschisa, nu si citita
(Campbell impotriva Regatului Unit,
pct. 48; Erdem impotriva
Germaniei,
pct. 61). Protectia corespondentei unui detinut cu avocatul acestuia impune statelor membre obligatia de a oferi garantii adecvate pentru a impiedica citirea scrisorii, cum ar fi deschiderea scrisorii in prezenta detinutului in cauza
(Campbell impotriva Regatului Unit,
pct. 48). - Citirea scrisorilor adresate de un detinut unui avocat sau primite de la acesta ar trebui sa fie permisa numai in circumstante exceptionale, atunci cand autoritatile au motive intemeiate sa creada ca „privilegiul confidentialitatii face obiectul unui abuz", in sensul ca scrisoarea in cauza are un continut care pune in pericol securitatea institutiei penitenciare ori siguranta altor persoane, sau are un caracter penal in alt fel. Ce anume poate fi considerat „motiv intemeiat" depinde de ansamblul circumstantelor, dar presupune existenta unor fapte sau a unor informatii care ar convinge un observator obiectiv ca se abuzeaza de modalitatea de comunicare privilegiata
(Campbell impotriva Regatului Unit,
pct. 48;
Petrov impotriva Bulgariei,
pct. 43). Orice exceptii de la acest privilegiu trebuie sa fie insotite de garantii adecvate si suficiente impotriva abuzurilor
(Erdem impotriva Germaniei,
pct. 65). - Prevenirea terorismului este un context exceptional si implica urmarirea obiectivelor legitime de protejare a „securitatii nationale", de „aparare a ordinii" si de „prevenire a infractiunilor"
(Erdem
impotriva Germaniei,
pct. 60 si 66-69). In cauza citata, contextul procesului in curs de desfa surare, amenintarea terorista, cerintele de securitate, existenta unor garantii procedurale si a unui alt canal de comunicare intre acuzat si avocatul sau au determinat Curtea sa constate neincalcarea art. 8. - S-a constatat ca interceptarea scrisorilor in care erau denuntate conditiile de detentie si anumite actiuni intreprinse de autoritatile penitenciare nu a fost conforma cu dispozitiile art. 8 § 2
(Ekinci si
Akalin impotriva Turciei,
pct. 47). - S-a considerat ca retinerea de catre procuror a unei scrisori din partea unui avocat, prin care acesta informa o persoana arestata cu privire la drepturile sale, a incalcat art. 8 § 2
(Schonenberger si
Durmaz impotriva Elvetiei,
pct. 28-29). - Art. 34 din Conventie (a se vedea infra) poate fi, de asemenea, aplicabil in cazul restrictionarii corespondentei intre un detinut si un avocat in ceea ce priveste sesizarea Curtii de la Strasbourg si participarea la procedura in fata sa
(Shtukaturov impotriva Rusiei,
pct. 140, in ceea ce priveste, in special, interzicerea convorbirilor telefonice si a corespondentei). Cu toate acestea, corespondenta dintre un reclamant efectiv sau potential si reprezentantul sau in fata Curtii ar trebui sa aiba un statut privilegiat
(Boris Popov impotriva Rusiei,
pct. 43 si 112). -
Totusi, Curtea a specificat ca statul dispune de o anumita marja de apreciere pentru stabilirea modalitatilor de corespondenta la care trebuie sa aiba acces detinutii. Astfel, refuzul autoritatilor penitenciare de a redirectiona catre un detinut un e-mail, transmis acestuia de catre avocatul sau la adresa de e-mail a inchisorii, este justificat in cazul in care exista alte mijloace efective si suficiente de transmitere a corespondentei
[Helander impotriva Finlandei
(dec.), pct. 54, in care dreptul intern prevedea ca detinutii si avocatii acestora trebuiau sa comunice prin scrisori, telefonic sau in cadrul vizitelor].
- Corespondenta unui detinut cu institutiile Conventiei intra sub incidenta art. 8. Curtea a constatat ca a existat o ingerinta in dreptul la respectarea corespondentei in cazul in care au fost deschise scrisori adresate detinutilor de catre institutiile Conventiei
[Peers impotriva Greciei,
pct. 81; Valasinas
impotriva Lituaniei,
pct. 128-129; Idalov impotriva Rusiei (MC), pct. 197-201]. La fel ca in alte cazuri, o astfel de ingerinta incalca art. 8, cu exceptia cazului in care este aceasta este „prevazuta de lege", urmare ste unul dintre scopurile legitime prevazute la art. 8 § 2 si este „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea acestui scop
(Petra impotriva Romaniei,
pct. 36). - In cazul specific in care doar una din numeroase scrisori a fost „deschisa din gre seala", intr-o institutie in care tocmai fusese transferat reclamantul, Curtea a constatat ca nu existau dovezi privind existenta unei intentii deliberate din partea autoritatilor de a aduce atingere dreptului la respectarea corespondentei reclamantului cu institutiile Conventiei, care sa poata fi considerata o ingerinta in dreptul sau la respectarea corespondentei, in sensul art. 8 § 1
[Touroude impotriva Frantei
(dec.);
Sayoud impotriva Frantei
(dec.)]. - Pe de alta parte, in cazul in care „controlul corespondentei este automat, neconditionat, independent de orice decizie a unei autoritati judecatore sti si nesupus cailor de atac", acesta nu este „prevazut de lege"
(Petra impotriva Romaniei,
pct. 37; Kornakovs impotriva Letoniei, pct. 159). - Litigiile privind corespondenta dintre detinuti si Curte pot ridica, de asemenea, o problema in temeiul art. 34 din Conventie, in cazul in care exista obstacole in calea „exercitarii efective" a dreptului la o cerere individuala
(Shekhov impotriva Rusiei,
pct. 53 si trimiterile citate; Yefimenko impotriva
Rusiei,
pct. 164). - Partile contractante la Conventie s-au angajat sa se asigure ca autoritatile lor nu impiedica „in niciun fel" exercitarea efectiva a dreptului de a sesiza Curtea. Prin urmare, este extrem de important ca reclamantii, declarati sau potentiali, sa poata comunica in mod liber cu Curtea, fara a fi descurajati de catre autoritati sa utilizeze o cale de atac in temeiul Conventiei si fara sa fie supu si niciunei presiuni pentru retragerea sau modificarea capelor de cerere
[Ilascu si altii impotriva Republicii Moldova si
Rusiei
(MC), pct. 480; Cotlet impotriva Romaniei, pct. 69]. Refuzul de a transmite corespondenta unui reclamant, care serve ste, in principiu, la stabilirea respectarii termenului de 6 luni, in sensul art. 35 § 1 din Conventie, este un exemplu tipic de impiedicare a exercitarii efective a dreptului de a introduce o cerere in fata Curtii
(Kornakovs impotriva Letoniei,
pct. 166). Situatiile care intra sub incidenta art. 34 din Conventie includ:
- interceptarea de catre autoritatile penitenciare a scrisorilor din partea Curtii sau adresate Curtii
(Maksym impotriva Poloniei,
pct. 31-33 si trimiterile citate), chiar daca este vorba despre o simpla confirmare de primire
(Yefimenko impotriva Rusiei,
pct. 163); - impunerea unei pedepse unui detinut pentru trimiterea unei scrisori Curtii
(Kornakovs
impotriva Letoniei,
pct. 168-169); - actele care constituie o forma de presiune sau acte de intimidare
[Ilascu si altii impotriva
Republicii Moldova si Rusiei
(MC), pct. 481]; - refuzul autoritatilor penitenciare de a furniza fotocopii ale documentelor care trebuie sa fie anexate la formularul de cerere sau intarzieri nejustificate in acest sens
(Igors Dmitrijevs
impotriva Letoniei,
pct. 91 si 100; Gagiu impotriva Romaniei, pct. 95-96; Moisejevs impotriva
Letoniei,
pct. 184); - in general, lipsa accesului efectiv la documente necesare pentru depunerea unei cereri in fata Curtii
(Vasiliy Ivashchenko impotriva Ucrainei,
pct. 123 si 125).
- Trebuie sa se tina seama de faptul ca, avand in vedere ca sunt inchi si intr-un spatiu limitat, au un contact redus cu persoanele apropiate sau cu lumea exterioara si sunt permanent supu si autoritatii administratiei penitenciare, detinutii se afla, fara indoiala, intr-o situatie de vulnerabilitate si dependenta
(Cotlet impotriva Romaniei,
pct. 71; Kornakovs impotriva Letoniei, pct. 164). In consecinta, angajamentul autoritatilor de a se abtine de la impiedicarea exercitarii dreptului de a introduce o cerere, poate fi, in anumite circumstante, insotit de obligatia de a furniza facilitatile necesare unui detinut aflat intr-o pozitie de vulnerabilitate si dependenta fata de conducerea penitenciarului (Naydyon impotriva Ucrainei, pct. 64) si care nu este in masura sa obtina prin mijloace proprii documentele solicitate de grefa Curtii pentru depunerea unei cereri valabile
(Vasiliy Ivashchenko
impotriva Ucrainei,
pct. 103-107). - In conformitate cu art. 47 din Regulamentul Curtii, formularul de cerere trebuie sa fie insotit de documente relevante care sa ii permita Curtii sa se pronunte. In aceste circumstante, autoritatile au obligatia de a le furniza reclamantilor, la cerere, documentele de care au nevoie astfel incat Curtea sa poata efectua o examinare adecvata si eficienta a cererii lor
(Naydyon impotriva Ucrainei,
pct. 63 si trimiterile citate). Nefurnizandu-i reclamantului in timp util documentele necesare pentru a depune o cerere in fata Curtii, statul si-a incalcat obligatia care ii revine in temeiul art. 34 din Conventie
[lambor
impotriva Romaniei (nr. 1),
pct. 216; si a contrario Ustyantsev impotriva Ucrainei, pct. 99]. Cu toate acestea, trebuie sa se sublinieze ca:
- astfel cum a evidentiat Curtea, nu exista niciun drept automat de a primi de la autoritatile penitenciare fotocopii ale tuturor documentelor
(Chaykovskiy impotriva Ucrainei,
pct. 9497); - nu toate intarzierile in ceea ce prive ste expedierea corespondentei catre Curte sunt criticabile (intarzieri de 4 pana la 5 zile: Yefimenko impotriva Rusiei, pct. 131 si 159; de 6 zile:
Shchebetov impotriva Rusiei,
pct. 84), in special in cazul in care nu exista intentia deliberata de a-l impiedica pe reclamat sa introduca o cerere in fata Curtii (pentru o intarziere putin mai mare: Valasinas impotriva Lituaniei, pct. 134), dar autoritatile au obligatia de a transmite corespondenta fara intarzieri nejustificate
(Sevastyanov impotriva Rusiei,
pct. 86); - acuzatiile formulate de un reclamant cu privire la impiedicarea corespondentei sale cu Curtea trebuie sa fie suficient de bine intemeiate
(Valasinas impotriva Lituaniei,
pct. 136;
Michael Edward Cooke impotriva Austriei,
pct. 48) si trebuie sa atinga un nivel minim de gravitate pentru a putea fi calificate drept acte sau omisiuni contrare art. 34 din Conventie
(Kornakovs impotriva Letoniei,
pct. 173; Moisejevs impotriva Letoniei, pct. 186); - guvernul parat trebuie sa ofere Curtii o explicatie rezonabila ca raspuns la acuzatii coerente si credibile privind existenta unor obstacole in calea dreptului de a introduce o cerere
(Klyakhin impotriva Rusiei,
pct. 120-121); - posibilitatea ca plicurile Curtii sa fie falsificate, pentru a face contrabanda cu materiale interzise in inchisoare, constituie un risc atat de neglijabil incat poate fi eliminat
(Peers
impotriva Greciei,
pct. 84).
-
Dreptul la libertatea de exprimare in contextul corespondentei este protejat de art. 8 din Conventie. In principiu, un detinut poate trimite materiale in vederea publicarii
(Silver si altii impotriva
Regatului Unit,
pct. 99; Fazil Ahmet Tamer impotriva Turciei, pct. 53). In practica, continutul materialului este un factor care trebuie luat in considerare.
- De exemplu, s-a constatat ca o decizie prin care s-a interzis unui detinut aflat in arest preventiv sa trimita doua scrisori unor jurnalisti a constituit o ingerinta. Totusi, autoritatile nationale au subliniat ca acestea contineau acuzatii defaimatoare la adresa martorilor si organelor de urmarire penala, in cursul procedurii penale. In plus, reclamantul a avut posibilitatea de a prezenta aceste acuzatii in fata instantelor si nu a fost privat de contactul cu lumea exterioara. Prin urmare, interzicerea corespondentei sale cu presa a fost considerata de catre Curte ca fiind proportionala cu obiectivul legitim urmarit, si anume prevenirea faptelor penale
[Jocks impotriva Germaniei
(dec.)]. -
In sens mai larg, in cazul unei scrisori care nu a fost transmisa presei, dar care este susceptibila sa fie publicata, poate fi luata in considerare protectia drepturilor personalului penitenciarului, vizat in scrisoarea respectiva
(W. impotriva Regatului Unit,
pct. 52-57).
- Curtea a abordat, pentru prima data, monitorizarea corespondentei medicale a unui detinut in cauza Szuluk impotriva Regatului Unit. Cazul a avut ca obiect controlarea de catre medicul
penitenciarului a corespondentei detinutului in cauza cu medicul specialist care monitoriza tratamentul acestuia in spital, cu privire la afectiunea medicala care ii punea in pericol viata. Curtea a admis ca un detinut care sufera de o afectiune care ii pune in pericol viata dore ste sa fie asigurat de catre un specialist extern ca beneficiaza de un tratament medical adecvat in cadrul penitenciarului. Avand in vedere circumstantele cazului, Curtea a constatat ca, de si monitorizarea corespondentei medicale detinutului s-a limitat la medicul penitenciarului, aceasta nu a pastrat un echilibru just in raport cu dreptul detinutului la respectarea corespondentei sale (49-53).
- Este esential ca autoritatile sa ajute detinutii sa pastreze legatura cu rudele apropiate. In aceasta privinta, Curtea a subliniat importanta recomandarilor formulate in Regulile penitenciare europene
(Nusret Kaya si altii impotriva Turciei,
pct. 55). - Exercitarea unui anumit grad de control asupra interactiunii detinutilor cu lumea exterioara poate fi necesara
[Coscodar impotriva Romaniei
(dec.); Bayba sin impotriva Tarilor de Jos (dec.), in cazul detentiei intr-un penitenciar de maxima siguranta]. - Curtea face o distinctie intre corespondenta unui detinut cu infractori sau alte persoane periculoase si corespondenta legata de viata privata si de familie
(Ciapas impotriva Lituaniei,
pct. 25). Cu toate acestea, interceptarea unor scrisori de la o ruda apropiata a unui detinut acuzat de infractiuni grave ar putea fi necesara pentru a preveni faptele penale si pentru a asigura desfa surarea corespunzatoare a procesului penal in curs
(Kwiek impotriva Poloniei,
pct. 48). - Este posibil sa i se interzica unui detinut aflat intr-o inchisoare de maxima siguranta sa corespondeze in limba aleasa de acesta, din motive de securitate speciale - cum ar fi prevenirea riscului de evadare - in cazul in care detinutul vorbe ste una sau mai multe din limbile pe care detinutii sunt autorizati sa le utilizeze in contactul lor cu rudele apropiate
[Bayba sin impotriva Tarilor de Jos
(dec.)]. - Cu toate acestea, Curtea nu a acceptat practica prin care detinutii care doresc sa vorbeasca la telefon cu rudele acestora in singura limba utilizata in relatia cu familia, sunt obligati sa se supuna, pe propria cheltuiala, unei proceduri preliminare, prin care sa se verifice daca, intr-adevar, ace stia nu stiu sa vorbeasca limba oficiala
(Nusret Kaya si altii impotriva Turciei,
pct. 59-60). Curtea a constatat, de asemenea, ca este contrara dispozitiilor art. 8 impunerea unui detinut a obligatiei de a furniza in prealabil, pe propria cheltuiala, o traducere in limba oficiala a scrisorilor sale private, redactate in limba sa materna
(Mehmet Nuri Ozen si altii impotriva Turciei,
pct. 60). -
O scrisoare adresata de un detinut familiei sale (sau o scrisoare privata din partea unui detinut pentru altul, precum in cauza Pfeifer si Plankl impotriva Austriei, pct. 47) nu poate fi interceptata pur si simplu pentru ca aceasta contine critici sau limbaj neadecvat la adresa personalul penitenciarului
(Vlasov impotriva Rusiei,
pct. 138), cu exceptia cazului in care exista o amenintare de recurgere la violenta
(Silver si altii impotriva Regatului Unit,
pct. 65 si 103).
-
Corespondenta detinutilor cu alti destinatari poate fi cenzurata, de exemplu, cu Ombudsmanul
(Niedbata impotriva Poloniei,
pct. 81) sau cu organizatiile neguvernamentale
(Jankauskas impotriva
Lituaniei,
pct. 19).
Related posts
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020