Corespondenta avocatilor

¹¹

475. Corespondenta dintre un avocat  si clientul sau, indiferent de scopul acesteia, este protejata in temeiul art. 8 din Conventie, care ii confera o protectie sporita in ceea ce prive ste confidentialitatea
     (Michaud impotriva Frantei,
     pct. 117-119). Acest lucru este justificat de faptul ca avocatii au un rol fundamental intr-o societate democratica,  si anume apararea justitiabililor. Continutul documentelor interceptate este irelevant
     (Laurent impotriva Frantei,
     pct. 47). Secretul profesional reprezinta „baza
     
     
     ^[12]
     
     
     relatiei de incredere dintre avocat si client"
     (ibidem)
     si orice risc de a se aduce atingere acestuia ar putea avea repercusiuni asupra bunei administrari a justitiei si, prin urmare, asupra drepturilor garantate de art. 6 din Conventie
     (Niemietz impotriva Germaniei,
     pct. 37; Wieser si Bicos Beteiligungen
     
     GmbH impotriva Austriei,
     pct. 65). De principiul secretului profesional depinde indirect, dar in mod necesar, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, inclusiv dreptul oricarei persoane „acuzate de savar sirea unei infractiuni" de a nu se autoincrimina
     (Michaudimpotriva Frantei,
     pct. 118).
476. Curtea a examinat, de exemplu, compatibilitatea cu art. 8 din Conventie a netransmiterii unei scrisori din partea unui avocat catre clientul sau
     (Schonenberger si Durmaz impotriva Elvetiei)
      si a ascultarii liniilor telefonice ale unei firme de avocatura
     (Kopp impotriva Elvetiei)
     .
477. Termenul „corespondenta" este interpretat in sens larg. Acesta include dosarele scrise ale avocatilor
     (Niemietz impotriva Germaniei,
     pct. 32-33; Roemen si Schmit impotriva Luxemburgului, pct. 65), hard-diskurile
     (Petri Sallinen si altii impotriva Finlandei,
     pct. 71), datele electronice
     (Wieser si Bicos
     
     Beteiligungen GmbH impotriva Austriei,
     pct. 66-68; Robathin impotriva Austriei, pct. 39), fi sierele informatice  si conturile de email
     (Vinci Construction si GTM Genie Civil et Services impotriva Frantei,
     
     pct. 69)  si o bucata de hartie pliata, pe care un avocat a scris un mesaj  si pe care a inmanat-o ulterior clientilor sai
     (Laurent impotriva Frantei,
     pct. 36).
478. De si secretul profesional are o importanta majora pentru avocat, clientul sau  si buna administrare a justitiei, acesta nu este inviolabil
     (Michaud impotriva Frantei,
     pct. 123  si 128-129). In cauza citata, Curtea a examinat daca obligatia ca avocatii sa raporteze suspiciunile lor privind exercitarea unor activitati ilegale de spalare de bani de catre clientii lor, atunci cand astfel de suspiciuni au aparut in afara contextului misiunii lor de aparare, a constituit o ingerinta disproportionata in exercitarea secretului profesional al avocatilor (neincalcare). In Versini-Campinchi si Crasnianski
     
     impotriva Frantei,
     Curtea a examinat interceptarea conversatiei unui avocat cu un client a carui linie telefonica era ascultata, care a dezvaluit savar sirea unei infractiuni de catre respectivul avocat. Curtea a hotarat ca, in anumite circumstante, poate exista o exceptie de la principiul confidentialitatii relatiei avocat-client (pct. 79-80).
479. Legislatia care prevede obligatia unui avocat de a raporta suspiciuni reprezinta o ingerinta „continua" in dreptul avocatului la respectarea relatiei profesionale cu clientii sai
     (Michaud impotriva
     
     Frantei,
     pct. 92). Ingerinta poate sa aiba loc  si in cadrul unor proceduri indreptate impotriva avocatilor in si si
     (Robathin impotriva Austriei; Servulo & Associados - Sociedade de Advogados, RL si altii impotriva
     
     Portugaliei)
     .
480. O perchezitie efectuata la cabinetul unui avocat, in cadrul unor proceduri penale indreptate impotriva unui tert, poate, chiar daca urmare ste un scop legitim, sa aduca atingere in mod disproportionat secretului profesional al avocatului
     (Niemietz impotriva Germaniei,
     pct. 37).
481. Ingerinta in „corespondenta" unui avocat determina o incalcare a art. 8 in cazul in care aceasta nu este justificata in mod corespunzator. In acest scop, ingerinta trebuie sa fie „prevazuta de lege"
     (Robathin impotriva Austriei,
     pct. 40-41), sa urmareasca unul dintre „scopurile legitime" enumerate la art. 8 § 2
     [Tamosius impotriva Regatului Unit
     (dec.); Michaud impotriva Frantei, pct. 99  si 131]  si sa fie „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea acestui scop. Notiunea de necesitate in sensul art. 8 presupune existenta unei nevoi sociale imperioase  si, in special, proportionalitatea ingerintei cu scopul legitim urmarit
     (ibidem,
     pct. 120). In cazul in care ingerinta afecteaza un avocat sau o firma de avocatura, trebuie sa existe garantii speciale.
482. Curtea a subliniat ca, intrucat ascultarea convorbirilor telefonice constituie o ingerinta grava in dreptul unui avocat la respectarea corespondentei sale, aceasta trebuie sa se bazeze pe o „lege" deosebit de precisa, in special avand in vedere ca tehnologiile utilizabile devin tot mai sofisticate
     (Kopp
     
     impotriva Elvetiei,
     pct. 73-75). In cauza citata, Curtea a constatat o incalcare a art. 8, in primul rand deoarece legea nu preciza modul in care trebuia sa se faca distinctia intre aspecte legate in mod specific de activitatea unui avocat  si cele legate de alte activitati decat cea de avocat  si, in al doilea rand, interceptarea convorbirilor telefonice a fost efectuata de catre autoritati fara niciun control din partea unui judecator independent (a se vedea, de asemenea, in ceea ce prive ste protectia acordata de „lege",
     Petri Sallinen si altii impotriva Finlandei,
     pct. 92).
483. Mai presus de toate, legislatia  si practica trebuie sa ofere garantii adecvate  si eficiente impotriva abuzului  si arbitrarului
     (Iliya Stefanov impotriva Bulgariei,
     pct. 38). Printre factorii luati in considerare de Curte se numara aspectul daca perchezitia s-a bazat pe un mandat emis in temeiul unei suspiciuni rezonabile (pentru o cauza in care inculpatul a fost achitat ulterior, a se vedea Robathin impotriva
     
     Austriei,
     pct. 46). Domeniul de aplicare al mandatului trebuie sa fie suficient de limitat. Curtea a subliniat importanta efectuarii perchezitiei in prezenta unui observator independent, pentru a se garanta ca nu sunt ridicate materiale care intra sub incidenta secretului profesional
     [Wieser si Bicos
     
     Beteiligungen GmbH impotriva Austriei,
     pct. 57; Tamosius impotriva Regatului Unit (dec.); Robathin
     
     impotriva Austriei,
     pct. 44]. In plus, trebuie sa existe un control suficient al legalitatii  si al executarii mandatului
     (ibidem,
     pct. 51; Iliya Stefanov impotriva Bulgariei, pct. 44; Wolland impotriva Norvegiei,
     
     pct. 67-73).
484. Atunci cand sunt examinate afirmatii intemeiate, potrivit carora documente identificate in mod precis au fost ridicate, de si acestea nu au legatura cu ancheta sau sunt acoperite de privilegiul avocat- client, judecatorul trebuie sa efectueze un „control specific al proportionalitatii"  si sa dispuna restituirea acestora, dupa caz
     (Vinci Construction si GTM Genie Civil et Services impotriva Frantei,
     pct. 79). De exemplu, in cauza Wolland impotriva Norvegiei (neincalcare), Curtea a subliniat ca documentele electronice au fost puse la dispozitia reclamantului in cursul procedurii perchezitiei, in masura in care hard-diskul  si laptopul i-au fost inapoiate in termen de doua zile de la perchezitia initiala care a avut loc la cabinetul sau (pct. 55-80).
485. Nerespectarea garantiilor procedurale relevante in cadrul efectuarii perchezitiilor  si confiscarilor de date implica o incalcare a art. 8
     [Wieser si Bicos Beteiligungen GmbH impotriva Austriei,
     pct. 66-68;
     a contrario
     Tamosius impotriva Regatului Unit
     (dec.)].
486. Exista o jurisprudenta ampla privind gradul de precizie a mandatului: acesta trebuie sa contina informatii suficiente cu privire la obiectul perchezitiei, pentru a se putea aprecia daca echipa insarcinata cu ancheta a actionat in mod ilegal sau  si-a depa sit competentele. Perchezitia trebuie sa fie efectuata sub supravegherea unui jurist suficient de calificat  si de independent
     (Iliya Stefanov
     
     impotriva Bulgariei,
     pct. 43), a carui sarcina este sa identifice documentele care sunt protejate de secretul profesional al avocatilor  si care nu ar trebui sa fie ridicate. Trebuie sa existe o garantie concreta impotriva oricarei ingerinte in secretul profesional  si in buna administrare a justitiei
     (ibidem)
     .
487. Curtea a criticat urmatoarele aspecte:

• un mandat de perchezitie formulat in termeni excesiv de generali, care au lasat organelor de urmarire penala o marja de apreciere nelimitata in privinta stabilirii documentelor care sunt „de interes" pentru ancheta penala
  (Aleksanyan impotriva Rusiei,
  pct. 216);
• un mandat de perchezitie bazat pe o suspiciune plauzibila, dar formulata in termeni excesiv de generali
  (Robathin impotriva Austriei,
  pct. 52);
• un mandat care autorizeaza politia sa confi ste, pentru o perioada de doua luni complete, intregul computer al reclamantului  si toate dischetele sale, care contin materiale protejate de privilegiul profesiei juridice
  (Iliya Stefanov impotriva Bulgariei,
  pct. 41-42).

488. Faptul ca protectia documentelor confidentiale este asigurata de un judecator constituie o garantie importanta
     [Tamosius impotriva Regatului Unit
     (dec.)]. Acela si lucru este valabil  si in cazul in care legislatia criticata pastreaza insa si esenta misiunii de aparare a avocatului  si instituie un filtru care protejeaza secretul profesional
     (Michaud impotriva Frantei,
     pct. 126-129).
489. In numeroase cauze, problema corespondentei avocatilor a fost strans legata de cea a perchezitiilor efectuate la cabinetele acestora (prin urmare, trimiterea va fi facuta la capitolul Cabinete de avocatura).
490. In cele din urma, supravegherea secreta a consultarilor unui detinut cu avocatul sau, la o sectie de politie, trebuie sa fie examinata din perspectiva principiilor stabilite de Curte in ceea ce prive ste interceptarea convorbirilor telefonice dintre un avocat si un client, avand in vedere necesitatea de a asigura o protectie sporita acestei relatii si, in special, confidentialitatii schimburilor care o caracterizeaza
     (R.E. impotriva Regatului Unit,
     pct. 131).
491. 
     In ceea ce prive ste persoanele puse in mod oficial sub acuzare si plasate sub escorta politiei, controlul corespondentei lor cu un avocat nu este, in sine, incompatibil cu dispozitiile Conventiei. Cu toate acestea, un astfel de control este permis numai atunci cand autoritatile au motive intemeiate sa creada ca respectiva corespondenta contine un element ilicit
     (Laurent impotriva Frantei,
     pct. 44  si 46).
     

2. 
   Supravegherea telecomunicatiilor intr-un context penal
   
   
   ^[13]
   
   
   

492. In acest context, cerintele de la art. 8 § 2 sus-mentionate trebuie, desigur, sa fie indeplinite
     (Kruslin impotriva Frantei,
     pct. 26; Huvig impotriva Frantei, pct. 25). In special, o astfel de supraveghere trebuie sa serveasca la descoperirea adevarului. Intrucat reprezinta o ingerinta grava in dreptul la respectarea corespondentei, trebuie sa se intemeieze pe o „lege" care este deosebit de precisa
     (Huvig
     
     impotriva Frantei,
     pct. 32)  si trebuie sa faca parte dintr-un cadru legislativ care ofera o securitate juridica suficienta
     (ibidem)
     .
     Normele trebuie sa fie clare  si detaliate (tehnologiile utilizabile devin tot mai sofisticate), precum  si accesibile  si previzibile, astfel incat oricine sa poata prevedea consecintele propriilor acte
     (Valenzuela Contreras impotriva Spaniei,
     pct. 59  si 61). Aceasta cerinta privind existenta unor norme suficient de clare se refera atat la circumstantele, cat  si la conditiile autorizarii  si desfa surarii supravegherii. Intrucat punerea in aplicare a masurilor de supraveghere secreta a comunicatiilor nu este supusa controlului persoanelor in cauza sau al publicului larg, „legea" ar contraveni statului de drept daca nu ar exista limite ale marjei (legale) de apreciere acordate executivului sau unui judecator. In consecinta, legea trebuie sa precizeze domeniul de aplicare  si modul de exercitare ale acestei puteri discretionare suficient de clar incat sa ofere individului o protectie adecvata impotriva ingerintelor arbitrare
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 230]. Daca exista vreun risc de arbitrar in cadrul punerii sale in aplicare, legea nu este compatibila cu cerinta de legalitate
     [Bykov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 78-79]. Intr-un astfel de domeniu sensibil, precum recurgerea la supravegherea secreta, autoritatea competenta trebuie sa precizeze motivele imperioase care justifica o astfel de masura intruziva, respectand totodata instrumentele juridice aplicabile
     (Dragojevic impotriva Croatiei,
     pct. 94-98).
493. Curtea a constatat o incalcare a dreptului la respectarea corespondentei in urmatoarele cauze, de exemplu: Kruslin impotriva Frantei, pct. 36; Huvig impotriva Frantei, pct. 35; Malone impotriva Regatului Unit, pct. 79; Valenzuela Contreras impotriva Spaniei, pct. 60-61; Prado Bugallo impotriva Spaniei, pct. 30; Matheron impotriva Frantei, pct. 43; Dragojevic impotriva Croatiei, pct. 101; Santare si Labaznikovs impotriva Letoniei, pct. 62.
494. O persoana care a facut obiectul unei masuri de interceptare a convorbirilor telefonice trebuie sa aiba acces la „un control efectiv", pentru a putea contesta masura in cauza
     [Marchiani impotriva
     
     Frantei
     (dec.)]. Refuzul de a recunoa ste calitatea unei persoane de a contesta interceptarea convorbirilor sale telefonice, pe motiv ca linia telefonica ascultata era a unei parti terte, incalca dispozitiile Conventiei
     (Lambert impotriva Frantei,
     pct. 38-41).
495. Curtea a sustinut ca masurile legale adoptate de politie pentru a obtine numerele de telefon apelate de la un post telefonic dintr-un apartament au fost necesare in contextul unei anchete privind suspiciuni legate de savar sirea unei infractiuni
     (P.G. si J.H. impotriva Regatului Unit,
     pct. 42-51). Curtea a ajuns la o concluzie similara in cazul in care ascultarea convorbirilor telefonice a constituit unul din principalele acte de urmarire penala, destinate sa determine implicarea unor persoane intr-o ampla operatiune de trafic de droguri,  si care a facut obiectul unui „control eficient"
     [Coban impotriva Spaniei
     
     (dec.)].
496. In general, Curtea recunoa ste rolul interceptarii convorbirilor telefonice intr-un context penal, atunci cand aceasta este prevazuta de lege  si este necesara intr-o societate democratica, in special pentru siguranta publica, apararea ordinii sau prevenirea infractiunilor. Astfel de masuri sprijina politia  si instantele in sarcina lor de prevenire  si sanctionare a infractiunilor. Cu toate acestea, statul trebuie sa organizeze punerea lor in aplicare astfel incat sa se previna orice abuz sau arbitrar
     [Dumitru Popescu
     
     impotriva Romaniei (nr. 2)]
     .
497. In contextul unei cauze penale, operatiunile de interceptare a convorbirilor telefonice care au fost dispuse de un judecator, au fost efectuate sub supravegherea acestuia din urma, au fost insotite de garantii adecvate  si suficiente impotriva abuzurilor  si au facut obiectul unui control ulterior efectuat de catre o instanta, au fost considerate proportionale cu scopul legitim urmarit
     [Aalmoes si altii
     
     impotriva Tarilor de Jos
     (dec.); Coban impotriva Spaniei (dec.)]. Curtea a constatat, de asemenea, ca nu a existat o incalcare a art. 8 atunci cand nu a existat niciun indiciu ca interpretarea  si aplicarea dispozitiilor legale invocate de autoritatile nationale au fost atat de arbitrare sau vadit nerezonabile incat sa confere operatiunilor de interceptare a convorbirilor telefonice un caracter ilegal
     (Irfan Guzel
     
     impotriva Turciei,
     pct. 88).
498. 
     In plus, statul trebuie sa asigure protectia eficienta a datelor astfel obtinute  si a dreptului persoanelor ale caror discutii pur private au fost astfel interceptate de catre autoritatile de aplicare a legii [Craxi impotriva Italiei (nr. 2),pct. 75  si 83, incalcare]. In cauza Draksas impotriva Lituaniei, Curtea a constatat o incalcare din cauza unei scurgeri de informatii in presa  si a difuzarii unei conversatii private inregistrate, cu aprobarea autoritatilor, de pe linia telefonica a unui politician anchetat de catre organele de urmarire penala (pct. 60). Cu toate acestea, s-a considerat ca publicarea legala, in cadrul unei proceduri constitutionale, a inregistrarilor unor conversatii care nu erau private, ci de natura profesionala  si politica, nu a incalcat art. 8
     (ibidem,
     pct. 61).