Contract de asociere in participatiune, Modul de calcul al cuantumul penalitatilor de intarziere datorate

 

Curtea de Apel Ia
s
i, Sec
t
ia civil
a
- Decizia civil
a
nr. 125/20 martie 2019

 

Prin sentinta civila nr. 679/26 iulie 2017, Tribunalul Iasi, Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal a admis capatul de cerere formulat de reclamanti privind obligarea paratilor la plata penalitatilor de intarziere calculate pentru neplata la termen a sumei minime garantate.

A obligat paratele sa plateasca reclamantilor suma de 3.651.517,22 lei, reprezentand penalitati de intarziere aferente anilor 2010 partial, 2011, 2012, 2013 si 2014, calculate la data platii debitului principal, datorate pentru neplata la termen a sumei minime garantate.

A respins capatul de cerere privind plata sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentand penalitati de intarziere aferente anilor 2011 partial, 2012, 2013 si 2014, datorate pentru nefinalizarea la termen a „Ansamblului P”.

A admis in parte cererea reclamantei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamantii cat si paratii, criticand-o pentru nelegalitate.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale aplicabile, Curtea apreciaza ca apelurile sunt fondate in parte, in limitele si potrivit considerentelor ce urmeaza:

Curtea noteaza ca, prin actiunea initiala, reclamantii au investit tribunalul cu judecarea unei actiuni privind obligarea paratelor la plata sumei de 7.606.155,21 lei compusa din: suma de 3.843.998,56 lei reprezentand suma minima garantata partial an 2011 si integral anii 2012 si 2013; suma de 3.024.672,65 lei penalitati de intarziere calculate la data de 05.12.2014 pentru neplata la termen a sumei minime garantate si suma de 737.484 lei penalitati de intarziere calculate pentru nefinalizarea la termen, a Ansamblului P, convenite in contract.

In fata primei instante, paratele au recunoscut suma minim garantata de 3.843.998,56 lei si au platit-o benevol.

Ulterior, la data de 29.02.2016, reclamantii si-au modificat cererea de chemare in judecata solicitand obligarea paratelor la plata sumei de 3.651.517,22 lei, reprezentand penalitati de intarziere datorate pentru neplata la termen a sumei minime garantate si a sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentand penalitati de intarziere datorate pentru nefinalizarea, la termen, a „Ansamblului P”.

Prin sentinta supusa prezentului control judiciar, paratele au fost obligate sa plateasca reclamantilor suma de 3.651.517,22 lei, reprezentand penalitati de intarziere aferente anilor 2010

partial, 2011, 2012, 2013 si 2014, calculate la data platii debitului principal, datorate pentru neplata la termen a sumei minime garantate.

A fost respins capatul de cerere privind plata sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentand penalitati de intarziere aferente anilor 2011 partial, 2012, 2013 si 2014, datorate pentru nefinalizarea la termen a „Ansamblului P”.

Examinand, in limitele de devolutiune fixate prin cererea de apel, criticile formulate de apelantele-parate, Curtea retine ca nemultumirile acestora sunt axate, in esenta, pe ideea interpretarii si aplicarii gresite a dispozitiilor contractuale, in ceea ce priveste modul de calcul al cuantumului penalitatilor de intarziere datorate ca urmare a intarzierii la plata sumei minime garantate si, respectiv, modul de acordare a cheltuielilor de judecata.

Potrivit intimatelor-apelante, in mod gresit s-au calculat penalitati in conformitate cu dispozitiile art. 8 alineat ultim din Actul Aditional nr. 1 la Contractul de Asociere nr. 8329/2005, respectiv prin aplicarea unui procent de 0,1% pe zi intarziere, in conditiile in care, in speta, ar fi aplicabile dispozitiile art. 8 din Contractul de Asociere, in care se prevede ca, pentru incalcarea obligatiilor contractuale, partea in culpa datoreaza 0,5% pe luna intarziere cu titlu de penalitati.

Pornind de la acest rationament, intimatele-apelante sustin ca suma maxima la plata careia puteau fi obligate este de 359.973,51 lei, iar nu de 3.651.517.22 lei, asa cum in mod eronat a considerat Tribunalul Iasi.

Instanta de prim control judiciar noteaza ca, in fapt, prin Contractul de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005 s-a decis asocierea partilor in vederea construirii ansamblului M”

Art. 6.1 din contractul in forma initiala, prevedea ca: „Plata profitului se va face dupa cum urmeaza: SCIG va fi scutita de plata oricaror sume pentru primele 24 de luni de la data aprobarii PUZ, predarea terenului si a certificatului de carte funciara, din care sa rezulte intrarea in proprietatea privata a CLMI a terenului constituit ca aport”.

Contractul de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005 a fost modificat prin actul aditional nr. 1/02.07.2007.

Astfel, prin art. 8 din actul aditional nr. 1/2007, a fost modificat art. 6 din contractul de asociere dupa cum urmeaza: „Fara a aduce atingere prevederilor anterioare, partile vor imparti profiturile rezultate din asociere dupa cum urmeaza: SCIG - 79% si CLMI - 21% , dar nu mai putin de 430.000 Euro/an (suma minim garantata)”.

Pe de alta parte, prin art. 9 din actul aditional nr. 1/2007, a fost modificat art. 6.1 din contractul de asociere stipulandu-se ca: „SCIG va beneficia de o perioada de gratie totala de la plata oricaror sume pentru primele 36 luni de la data inceperii de catre SCIG a organizarii de santier consemnata prin proces-verbal semnat de catre ambele parti. In masura in care se pun in functiune investitii inainte de expirarea celor 36 de luni, cota de profit de 21% este datorata de SCIG incepand cu anul punerii in functiune a fiecarei noi investitii”.

Instanta de prim control judiciar constata ca, prin chiar vointa partilor, astfel cum a fost materializata in art. 8 din actul aditional nr. 1/2007, ce a modificat art. 6 din contractul de asociere, suma minim garantata constituie profit.

In raport de aceste dispozitii contractuale asumate de parti, in mod judicios a retinut tribunalul ca aceasta suma minim garantata reprezenta suma minima de profit realizata, partile introducand aceasta notiune tocmai cu semnificatia aratata, respectiv ca, in ipoteza inexistentei/existentei unui profit mai mic decat suma minima garantata, reclamantii sa primeasca macar aceasta suma minima garantata.

Este corecta interpretarea clauzelor contractuale in acord cu cele retinute de tribunal, instanta de prim control judiciar evidentiind ca dispozitiile art. 6 fac referire exclusiv la plata profitului si se coroboreaza, in materia intarzierii la plata obligatiei, cu cele inscrise in art. 8 alineat ultim din Actul Aditional nr. 1/2007 care prevede un procent de penalitate de 0,1% pe zi de intarziere din suma datorata si neplatita.

Mai mult, instanta de apel are in vedere ca toate clauzele in analiza se afla in corpul aceluiasi articol din Actul Aditional nr. 1/2007, respectiv art. 8, rezultand astfel, cu forta evidentei, ca aceasta a fost intentia partilor la semnarea actului aditional.

In aceeasi ordine de idei, instanta de apel constata ca intreaga filozofie a Actului Aditional nr. 1/2007 la Contractul de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005 a fost de a opera o majorare in favoarea CLMI, atat in ceea ce priveste cota de profit, cat si in ce priveste cuantumul penalitatilor de intarziere.

In acest sens este de remarcat ca, prin Cap. IV din Contractul de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005 fusese stabilit pentru CLMI o cota de profit de 10%, dar nu mai putin de 105.000 euro/an reprezentand cota minima de profit garantat, in timp ce prin actului aditional nr. 1/2007, CLMI are o cota de profit de 21%, dar nu mai putin de 430.000 euro/an (suma minim garantata)”.

Instanta de apel noteaza ca, in cuprinsul Contractul de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005, exista Cap. VIII intitulat „Raspunderea contractuala”, iar la art. 8 din acest capitol se mentioneaza ca: pentru nerespectarea obligatiilor contractuale, partile sunt de drept in intarziere si datoreaza penalitati de 0,5%, calculate la valoarea obligatiei patrimoniale neindeplinite.

In consecinta, prin inserarea acestui articol, partile au convenit, la momentul incheierii Contractul de asociere in participatiune, ca pentru incalcarea oricarei obligatii din acel contract, sunt datorate penalitati de 0,5% pentru fiecare luna de intarziere la plata, calculate la valoarea obligatiei patrimoniale neindeplinite. Este evident ca partile au avut in vedere toate obligatiile patrimoniale care se puteau circumscrie Contractul de asociere in participatiune.

Cu totul alta este situatia dupa momentul incheierii actului aditional nr. 1/2007 unde, in cuprinsul art. 8 alineat ultim se prevede expres ca, pentru neexecutarea obligatiei de plata a profitului, SGCI datoreaza CLMI un procent de penalitate de 0,1% pe zi de intarziere din suma datorata si neplatita, aceasta in conditiile in care articolul in discutie reglementeaza noua modalitate in care partile vor imparti profiturile rezultate din asociere.

Din analiza clauzelor contractuale exhibate de apelantele parate, instanta de prim control judiciar constata ca, in mod judicios a retinut tribunalul incidenta dispozitiilor art. 8 alin. ultim din actul aditional nr. 1 in privinta procentului de penalitate de 0,1%, cata vreme nu exista niciun element care sa faca aplicabile dispozitiile art. 8 din Contractul de Asociere, astfel cum sustin, in mod gresit, apelantele parate.

Prin aceasta maniera de interpretare, instanta de judecata a statuat corect atat asupra intentiei initiale a partilor la incheierea contractului de asociere in participatiune nr. 8329/03.02.2005, intentie care a suferit modificari importante, urmare a semnarii actului aditional nr. 1/2007, in sensul celor mai sus dezvoltate.

In fine, instanta de apel retine ca, din moment ce au recunoscut, prin plata facuta, restantele privind indeplinirea obligatiei de a achita suma minim garantata de 3.843.998,56 lei pe perioada, partial an 2011 si integral anii 2012 si 2013, este evident ca intimatele-apelante au acceptat, implicit, efectele ce sunt generate de aceasta imprejurare, in raport cu intarzierea la plata.

In consecinta, urmeaza a fi inlaturate sustinerile intimatelor apelante referitoare la incalcarea, de catre tribunal, a dispozitiilor art. 1949-1954 Cod civil.

Instanta are in vedere ca insesi intimatele apelante sustin ca, prin art. 1954 C.civ. legiuitorul a dat dreptul partilor de a stabili conditiile asocierii, existenta si instituirea sumei minime garantate fiind legale si posibile.

2. Examinand, in limitele de devolutiune fixate prin cererea de apel, criticile formulate de apelantii-intimati,
   Curtea retine ca nemultumirile acestora vizeaza, in esenta, respingea capatul de cerere privind plata sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentand penalitati de intarziere pretins datorate pentru nefinalizarea, la termen, a „Ansamblului P.” si, respectiv, modul de acordare al cheltuielilor de judecata.

In dezvoltarea criticilor apelantii-intimati sustin ca, prima instanta a nesocotit principiul securitatii juridice din moment ce, prin sentinta civila nr. 202/civ/05.02.2013, instanta a statuat in mod definitiv ca: „reclamanta datoreaza atat suma de 902.456 lei, precum si suma de 337.396,26 lei, cu titlu de penalitati de intarziere calculate in cuantum de 20% din suma minima garantata pe an, raportat la numarul de zile de intarziere fata de data finalizarii, 31.12.2010 si pana la data calcularii acestora.

In viziunea apelantilor-intimati, prima instanta trebuia sa oblige paratele cel putin la plata sumei de 337.396,26 lei, calculata pana la data de 28.11.2011, dreptul de creanta fiind in mod indubitabil dovedit, din moment ce, prin actiunea introductiva a solicitat: „obligarea la plata, a ceea ce o instanta a considerat ca fiind datorat pana la data de 28.11.2011, cu titlu de penalitati pentru nefinalizarea „Ansamblului P.”, la termen.”

Referitor la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 202/ 05.02.2013 a Tribunalului Iasi, pronuntata in dosarul nr. XX65/99/2012, in raport de criticile formulate in apelul apelantilor- intimati, Curtea de apel constata ca, in considerentele sentintei evocate se retine, in ceea ce priveste suma de 902.456 lei, calculata cu titlu de suma minima garantata aferenta perioadei 09.07.2010 - 31.12.2010 si suma de 203.095 lei, penalitati de intarziere aferente, ca: „ potrivit contractului de asociere, reclamanta a avut la dispozitie 3 ani de la emiterea autorizatiilor de construire (eliberate la 09.07.2007) pentru finalizarea Ansamblului P. (art. 2 ind. 1 din actul aditional), in cazul depasirii acestui termen, convenindu-se la art. 5.1 din contractul modificat la 02.07.2007 ca reclamanta va achita penalitati de intarziere de 20% din suma minima garantata pe an, suma de 430.000 euro/an stipulata de art. 6 din contract), calculate proportional cu numarul de zile de intarziere. Termenul a expirat asadar la 09.07.2010, ansamblul fiind finalizat la 31.12.2010”.

In raport de aceste considerente, instanta de prim control judiciar noteaza ca, prin sentinta civila nr. 202/ 05.02.2013, Tribunalului Iasi a statuat ca intimatele apelante datoreaza atat suma de 902.456 lei, calculata cu titlu de suma minima garantata aferenta perioadei 09.07.2010 - 31.12.2010 si suma de 203.095 lei, penalitati de intarziere aferente, precum si suma de 337.396,26 lei, cu titlu de penalitati de intarziere calculate in cuantum de 20% din suma minima garantata pe an, raportat la numarul de zile de intarziere fata de data finalizarii, 31.12.2010 si pana la data calcularii acestora de catre paratul- 28.11.2011”.

Curtea de apel retine ca apelantii-intimati intentioneaza sa genereze confuzie, pretinzand - prin motivele de apel - ca solicitarea lor isi are sorgintea in chiar statuarile instantei care a pronuntat hotararea nr. 202/ 05.02.2013, pe care acestia o interpreteaza in sensul dorit de ei, respectiv al datorarii penalitatilor pentru nefinalizarea Ansamblului P., la termen, pana la data de 28.11.2011.

Aceste asertiuni urmeaza a fi inlaturate, din moment ce sentinta nr. 202/ 05.02.2013 face referire doar la penalitati de intarziere datorate pentru neplata sumei minima garantata, statuarile instantei neputand fi extinse si la penalitatile pentru nefinalizarea Ansamblului P. la termen, astfel cum incearca apelantii-intimati sa induca ideea.

In litigiul pendinte, la capatul de cerere numarul doi, apelantii-intimati solicita obligarea paratelor la plata sumei de 1.131.309,26 lei (253.004,02 euro la curs BNR la 24.02.2016) - penalitati de intarziere pentru nefinalizarea la termen a intregului Ansamblu P., penalitati care, in opinia acestora, ar curge in continuare, intre data de 31.10.2010 pana la zi, intrucat, de fapt Ansamblul „P.” nu ar fi fost finalizat.

Asa cum bine a observat tribunalul, apelantii-intimati se contrazic sub aspectul analizat chiar in cuprinsul cererii deduse judecatii, intrucat, in motivarea punctului 1 din cerere fac referire directa la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 202/ 05.02.2013 a Tribunalului Iasi si, in special, la „suma de 337.396,26 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate in cuantum de 20% din suma minima garantata pe an, raportata la numarul de zile de intarziere fata de data finalizarii, respectiv 31.12.2010”.

Instanta de control judiciar constata ca, si in dezvoltarea motivelor de apel, atunci cand se expune istoricul litigios al partilor, facand referire la actiunea in constatare finalizata prin pronuntarea sentintei civile nr. 202/ 05.02.2013 a Tribunalului Iasi, apelantii-intimati fac trimitere la imprejurarea ca se datoreaza, de parate, suma minim garantata de 902.456 lei si suma de 337.396,26 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate in cuantum de 20% din suma minima garantata pe an, raportata la numarul de zile de intarziere fata de data finalizarii, respectiv 31.12.2010.

In consecinta, atat in prezentul apel, cat si prin actul de investire al instantei, chiar apelantii- intimati C si M, prin Primar, recunosc puterea de lucru judecat a civile nr. 202/ 05.02.2013 a Tribunalului Iasi sub aspectul datei finalizarii Ansamblului P., ca fiind 31.12.2010, insa ulterior formuleaza critici in totala contradictie cu aceste statuari, cand invoca pretinsa nelegala respingere a capatul de cerere privind plata sumei de 1.131.309,26 lei, reprezentand penalitati de intarziere pretins datorate pentru nefinalizarea la termen a „Ansamblului P”.

In acord cu cele retinute de tribunal, instanta de apel constata ca apelantii-intimati nu au motivat in drept capatul doi de cerere decat in raport de dispozitiile Codului civil, fara referire la obligatia contractuala incalcata pentru „nefinalizarea la termen a ansamblului P”.

A retinut tribunalul ca, pana la finalizarea procesului, reclamantii au refuzat sa precizeze motivele de fapt si de drept pentru care au apreciat ca Ansamblul P. nu a fost finalizat, in sensul de a fi procedat la mentionarea componentei obiectivelor in clar, cu indicarea conventiilor partilor care le stipuleaza si cu aratarea conexiunii intre obligatiile generice mentionate in contractul de asociere si fiecare obiectiv in parte, instanta fiind nevoita sa acorde termene succesive in acest sens.

In consecinta, instanta de fond a constatat ca reclamantii nu au fost niciun moment preocupati sa sustina in plan probatoriu afirmatia care fundamenteaza capatul de cerere numarul doi al actiunii modificate - aceea ca Ansamblul P. nu a fost finalizat si sa coreleze mentiunile generice ale contractului de asociere cu actele ulterioare succesive si cu situatia de fapt, apreciindu-se ca aceasta ar constitui o dovada de o vadita rea-credinta.

Tot in dezvoltarea motivelor de apel apelantii-intimati invoca si un alt aspect, sens in care arata ca, in justificarea curgerii in continuare a penalitatilor pentru nefinalizarea intregului Ansamblu P. pana cel tarziu la data de 31.12.2010, s-au avut in vedere inclusiv procesele-verbale de receptie a lucrarilor incheiate in 2011, 2012, 2014.

Instanta de control judiciar constata ca apelantii-intimati incearca sa induca ideea ca ar fi solicitat si acordarea penalitatilor pentru nefinalizarea intregului Ansamblu P. pana cel tarziu la data de 31.12.2010.

Aceste sustineri urmeaza a fi inlaturate, avand in vedere constatarile tribunalului potrivit cu care, doar in urma solicitarile succesive ale instantei, abia prin adresele nr. 60685/112390/07.06.2016 si nr. 60685/112390/07.08.2016, apelantii-intimati au precizat ca, in opinia lor, penalitatile calculate pentru nefinalizarea Ansamblului P. ar trebui sa curga de la data de 01.01.2011, in continuare, intrucat paratele nu fac dovada finalizarii Ansamblului P.

In mod judicios a retinut tribunalul ca acestei sustineri i se opune chiar puterea de lucru judecat invocata de apelantii-intimati la punctul 1 si care se deduce din considerentele sentintei civile nr. 202/ 05.02.2013 a Tribunalului Iasi, instanta retinand ca Ansamblul P. a fost finalizat la data de 31.12.2010.

In raport de cele expuse, doar pentru intervalul 09.07.2010 - 31.12.2010 ar fi putut fi calculate si percepute penalitati de intarziere pentru nefinalizarea la termen a Ansamblului P., insa, pentru acest interval apelantii-intimati nu au investit prima instanta cu o astfel de solicitare, asa cum rezulta atat din precizarile facute cu privire la capatul de cerere in analiza, cat si din toate anexele, care cuprind tabelele de calcul ale sumei solicitate la punctul doi, prin care se calculeaza penalitatile in continuare, incepand cu data de 31.12.2010.

In consecinta, desi intimatele apelante se afla in intarziere doar pentru intervalul 09.07.2010 - 31.12.2010, prin raportare la considerentele sentintei civile nr. 202/ 05.02.2013, apelantii-intimati C si M au inteles sa investeasca instanta solicitand sume de bani cu titlu de penalitati de intarziere pentru nefinalizarea la termen a Ansamblului P., pentru o perioada ulterioara datei de 31.12.2010.

In fine, un ultim aspect invocat vizeaza pretinsa nerespectare a dispozitiilor art. 6 din contract, astfel cum a fost modificat prin art. 8 alin. 3 din actul aditional nr. 1/02.07.2007: „In scopul garantarii obligatiei de plata a cotei de profit aferente CLMI, SCIG se obliga sa emita in favoarea CLMI, la data semnarii procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor pentru Ansamblu P., o scrisoare de garantie bancara, neconditionata, irevocabila, la prima si simpla cerere”.

Sustin apelantii-intimati ca aceasta scrisoare de garantie bancara nu a fost emisa nici pana astazi, desi a fost solicitata, ceea ce face sa opereze prezumtia neindeplinirii conditiei de depunere, respectiv lipsa procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor pentru Ansamblu P.

Aceasta solicitare este formulata direct in fata instantei de apel, cu incalcarea dispozitiilor art. 478 alin. 3 C.proc.civ., astfel incat nu va fi examinata de instanta de control.

In fata tribunalului, apelantii-intimati au sustinut doar ca finalizarea unei lucrari se realizeaza la expirarea termenului de garantie, tribunalul respingand aceste argumente cu motivarea ca acestia nu au invocat, in sustinere, un text de lege si ca acestea sunt contrare chiar art. 3 din HG nr. 273/1994, chestiune ce nu a fost criticata de apelanti prin apelul dedus judecatii.

III. Instanta de apel constata ca este admisibila
critica intimatelor-apelante potrivit cu care instanta le-a obligat, in mod gresit, la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorar de avocat, in conditiile in care intimata nu a fost asistata de un avocat ales.

In acelasi sens este admisibila critica apelantelor-intimate cu privire la cheltuielile de judecata acordate, sustinand ca au solicitat obligarea partilor adverse la plata onorariului de expert in suma de 2.990 lei, iar instanta le-a acordat suma de 1.500 lei, cu titlul de onorariu de avocat.

Fata de dispozitiile art. 453 alin. 1-2 din Codul de procedura civila, instanta constata ca intimatele-apelante-parate sunt in culpa procesuala proportional cu solutia data pretentiilor principale, astfel incat cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecata apare ca intemeiata in parte si urmeaza a fi incuviintata, in limita pretentiilor admise.

In cauza, reclamantii au efectuat si dovedit cheltuieli de judecata intr-un cuantum de 2.990 lei, reprezentand onorariu expert.

Instanta de apel are in vedere ca, prin apelul formulat, nu se critica cuantumul cheltuielilor de judecata acordate, prin raportare la limita in care au fost admise pretentiile, ci doar titlul cu care acestea au fost acordate, respectiv de onorariu avocat, in loc de onorariu expert.

Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea admite apelurile formulate de C si M, obligand paratele sa plateasca reclamantilor C si M, cheltuieli de judecata in suma de 1.500 lei, reprezentand onorariu expert, fiind pastrate celelalte dispozitii ale sentintei atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.