Conținutul raportului juridic. Clasificarea drepturilor subiective civile

Conținutul raportului juridic este format din drepturile şi obligațiile subiectelor.

Noțiune

Raportul juridic civil simplu:

Când raportul juridic are în conținutul său depturi reale sau drepturi nepatrimoniale, subiectul activ are în principiu numai drepturi, iar subiectul pasiv – nedeterminat -  are numai obligația negativă şi generală de a nu face.

Raportul juridic complex:

În cazul raporturilor obligaționale, fiecare subiect are atât depturi cât şi obligații.

Dreptul subiectiv civil – este prerogativa recunoscută subiectului activ, de către dreptul obiectiv ( totalitatea normelor juridice existente la un moment dat într-o societate), de a avea el însuşi o conduită, precum şi de la a pretinde de la subiectul pasiv o conduită, putând apela, la nevoie, la forța de constrângere a statului.

 

Clasificarea drepturilor subiective civile

 

După gradul de opozabilitate – absolute şi relative;

După natura conținutului – patrimoniale şi personale nepatrimoniale;

După corelație – principale şi accesorii;

După gradul de certitudine conferit titularilor – simple şi afectate de modalități.

 

Drepturile absolute şi drepturile relative

 

Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil în temeiul căruia titularul său poate avea el însuşi o anumită conduită. Este de natură a produce efecte față de toate persoanele fizice şi juridice.

Sunt absolute toate drepturile personale nepatrimoniale şi drepturile patrimoniale reale.

Dreptul relativ este acel drept subiectiv civil în temeiul căruia titularul său – subiectul activ – poate pretinde o anumită conduită subiectului pasiv, adică să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Produce efecte numai între titularul său ca subiect activ şi una sau mai multe persoane individualizate, ca subiect pasiv. Sunt drepturi relative toate depturile patrimoniale de creanță.

 

Drepturile patrimoniale şi drepturile personale nepatrimoniale

 

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective civile care au conținut economic, evaluabil în bani.

Totalitatea drepturilor patrimoniale, precum şi a obligațiilor cu un conținut economic, evaluabil în bani, care aparțin unei persoane alcătuiesc patrimoniul persoanei respective. ( art.31, alin.1, Cod civil)

 

Drepturile patimoniale se clasifică în drepturi reale şi drepturi de creanță.

 

Dreptul real este acel drept subiectiv civil patrimonial în temeiul căruia titularul său îşi poate exercita prerogativele asupra unui bun determinat, în mod direct, fără a fi necesară intervenția unei alte persoane. Subiectul activ are un drept de urmărire şi un drept de preferință. Dreptul de urmărire constă în prerogativa recunoscută titularului de a pretinde restituirea bunului de la orice persoană l-ar deține; în timp ce dreptul de preferință constă în prerogativa recunoscută titularului dreptului real de a-şi realiza dreptul cu precădere față de titularii altor drepturi.

Drepturile reale sunt limitate ca număr. Intră în această categorie dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia, precum şi drepturile reale accesorii.

Dreptul de creanță este acel drept subiectiv civil patrimonial în temeiul căruia titularul său, subiect activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva.

În această categorie, ambele subiecte sunt determinate. Drepturile de creanță sunt nelimitate ca număr şi au ca izvor actele şi faptele juridice.

Drepturile personale nepatrimoniale reprezintă drepturi subiective civile care nu pot fi evaluate în bani, fiind strâns legate de personalitatea umană. Din această categorie fac parte: drepturile care privesc existența şi integritatea fizică şi morală a persoanei, drepturile care privesc atributele de identificare ale persoanei şi drepturile care privesc creația intelectuală.

 

Drepturile principale şi drepturile accesorii

 

Dreptul principal este acel drept subiectiv civil care are o existență independentă.

Dreptul accesoriu este acel drept subiectiv civil care nu are o existență independentă, depinzând de un drept principal. Accesoriul urmează întotdeauna soarta principalului.

Toate drepturile personale nepatrimoniale sunt drepturi principale.

Drepturile patrimoniale pot fi principale sau accesorii.

Drepturile patrimoniale principale se împart în drepturi reale principale şi în drepturi de creanță principale.

Drepturile reale principale sunt dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia, iar drepturile reale accesorii sunt dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile şi deptul de retenție.

Drepturile de creanță principale sunt reprezentate de majoritatea drepturilor de creanță, în timp ce drepturile de creanță accesorii depind de cele principale, aceastea fiind: dreptul la dobândă, drepturi subiective ce au ca izvor fideiusiunea, dreptul de a pretinde arvună, clauza penală, etc.

 

Drepturi simple şi drepturi afectate de modalități

 

Dreptul simplu este acel drept subiectiv civil care conferă titularului său deplină certitudine şi siguranță, el putând fi exercitat în mod necondiționat. Majoritatea drepturilor subiective civile sunt simple.

Dreptul afectat de modalități nu conferă titularului său aceeaşi certitudine şi siguranță ca un drept simplu, existența sau exercitarea lui, depinzând de un eveniment viitor, sigur sau nesigur ca realizare, adică de o modalitate ( un termen, o condiție, o sarcină).

Dreptul subiectiv afectat de un termen ( un eveniment viitor şi sigur ca realizare) poate fi exercitat la împlinirea termenului sau se poate stinge la împlinirea acestuia.

Dreptul subiectiv afectat de o condiție (eveniment viitor şi nesigur ca realizare) este incert în ceea ce priveşte însăşi exitența sa.

Dreptul subiectiv afectat de o sarcină este o obligație impusă gratificatului în actele cu titlu gratuit, dar nesigur în ceea ce priveşte eficacitatea lui.

Dreptul eventual este acel drept subiectiv civil căruia îi lipseşte fie obiectul, fie titularu.

Dreptul viitor este dreptul subiectiv civil căruia îi lipsesc atât obiectul cât şi subiectul.