Contestatie in anulare Eroare materiala

o

- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep. : art. 503 alin. (2) pct. 2, alin. (3)

I
n sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ., eroarea materiala vizeaza greseli legate de aspecte formale ale judecarii apelului si nu greseli de judecata, deci nu de interpretare a dispozitiilor legale, de apreciere a probelor administrate ori de apreciere asupra necesitatii administrarii de noi probe.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 3 din 11 ianuarie 2017, rezumata de judecator Florin Suiu)

Prin sentinta civila nr. 1921/14.03.2016, Tribunalul Arad a admis actiunea civila formulata de reclamanta A... impotriva paratei B... cu consecinta anularii certificatului de mostenitor nr. 6/2014 si a contractului de donatie nr. 154/2014, repunand partile in situatia anterioara incheierii celor doua acte juridice.

Prin decizia civila nr. 241/21 septembrie 2016 pronuntata in dosar nr. x/108/2015 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat apelul declarat de parata impotriva sentintei.

Prin contestatia in anulare formulata, parata contestatoare a solicitat anularea deciziei astfel pronuntata si, pe cale de consecinta, admiterea apelului si respingerea actiunii introductive.

In motivare a invederat ca solutia contestata este rezultatul unei erori materiale evidente in sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 si alin. (3) C. pr. civ. care rezulta din interpretarea eronata a actelor notariale intocmite, instanta de apel neavand in vedere situatia de fapt reala, total opusa celei prezentate de reclamanta intimata.

Astfel, desi retine ca nu este vorba de o lipsa a discernamantului, instanta de apel a constatat incidenta erorii-viciu de consimtamant si a apreciat ca nu se impune efectuarea unei expertize medicale care sa stabileasca situatia in care se afla reclamanta, respectiv daca putea sau nu sa aiba reprezentarea actelor pe care le-a incheiat. Apoi, instanta a apreciat ca fiind suficiente declaratiile unor martori care nu au cunostinte medicale si care nu au fost prezenti la notar pentru a se stabili daca, la momentul incheierii actelor, reclamanta era sau nu in eroare cu privire la actele intocmite.

A aratat ca s-a ocupat personal de reclamanta si de starea de sanatate a acesteia, fapt dovedit cu corespondenta purtata cu medicul curant si cu declaratiile martorilor audiati,insa aceste aspecte nu au fost luate in considerare de instante, consecinta fiind conturarea unei imagini nereale a relatiilor dintre parti; ca ambele instante au dat o valoare gresita depozitiilor martorilor si le-au interpretat in mod unilateral, dand eficienta unor aspecte fara legatura cu cauza si care nu aveau cum sa fie cunoscute de martori.

In drept a invocat prevederile art. 503 si urm. C. pr. civ.

Examinand decizia criticata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor de drept indicate, instanta a retinut urmatoarele:

Contestatia in anulare este reglementata de legea procedurala civila ca fiind o cale extraordinara de atac, de retractare, pe calea careia partea interesata tinde sa obtina de la instanta care a pronuntat o hotarare definitiva desfiintarea propriei hotarari si rejudecarea pricinii. Date fiind consecintele juridice ale desfiintarii unei asemenea hotarari, dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta cale de atac sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse la alte situatii decat cele avute in vedere de legiuitor.

Raportand aceste considerente la situatia dedusa judecatii, instanta a constatat ca sustinerile contestatoarei sunt nefondate ca temeiuri de anulare a deciziei contestate.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2, alin. (3) C. pr. civ. (a carui incidenta a fost invocata), hotararea poate fi atacata cu contestatie in anulare cand dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale.

In sensul acestei norme, eroarea materiala vizeaza greseli legate de aspecte formale ale judecarii apelului, greseli involuntare si nu de judecata, deci nu de interpretare a dispozitiilor legale, de apreciere a probelor administrate ori de apreciere asupra necesitatii administrarii de noi probe.

Conform celor mai sus-aratate, solicitand anularea hotararii data de curtea de apel, contestatoarea a invederat ca solutia de respingere a apelului rezulta din interpretarea eronata a inscrisurilor si a declaratiilor de martori si din refuzul administrarii de probe suplimentare, ceea ce a condus, in opinia domniei sale, la stabilirea unei stari de fapt neconforma cu realitatea si, pe cale de consecinta, la interpretarea si aplicarea gresita a normelor ce reglementeaza viciile de consimtamant ca motive de nulitate a contractului.

Or, a observat instanta, aceste sustineri nu se constituie in evidentieri a vreunei erori materiale in sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ. mai sus evocat ci in veritabile critici de netemeinicie si nelegalitate care, vizand o hotarare definitiva, nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, contestatia in anulare formulata de parata contestatoare a fost respinsa.