Constatare caracter politic, Despagubiri materiale

Drept civil

Legea nr. 221/2009; decretul nr. 183/1949; Decretul nr. 151/1950;

OUG. nr. 214/1999; C. civ. art. 998 si urmatoarele;

Decret-Lege nr. 118/1990

Fapta de opozitie la intovarasire, atitudinea ostila fata de conducerea intovarasirii si organelor puterii locale de stat, impotrivire la comasarea terenului si in final, condamnarea lui pentru delictulprev. de la art. 5, 7 si 13 din Decretul nr. 151/1950, constituie condamnare cu caracter politic in sensul cerintelor Legii nr. 221/2009. Partea nu este indreptatita la acordarea daunelor materiale, avand in vedere ca, terenul nu i-a fost confiscat autorului sau, ci doar comasat la intovarasire, restituirea facand obiectul Legii 18/1990, iar instanta nu poate in cauza de fata sa analizeze legalitatea procedurii de reconstituire, amplasament, marimea suprafetei.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 721 din 17 septembrie 2014

Prin sentinta civila nr. 1213 din 17.12.2013, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar nr. 2680/103/2012, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul T. P., in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti (reprezentat in proces de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Neamt, fost D.G.F.P.), avand ca obiect constatare caracter politic si despagubiri.

S-a constatat caracterul politic al masurii condamnarii la 2 ani inchisoare corectionala dispusa impotriva tatalui reclamantului, T. I., prin sentinta penala nr.1341 din 5 sept. 1959 pronuntata de Tribunalul Popular al Raionului Roman in dosarul nr. 2822/1959.

A fost obligat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, la plata sumei de 227.194 lei catre reclamantul T. P., reprezentand echivalentul suprafetei de teren de 1,25 ha confiscata prin sentinta penala nr.1341/5 sept. 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Roman.

S-a respins, ca neintemeiat, capatul de cerere privind daunele morale.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele :

Prin cererea inregistrata sub nr. 2680/103/07.06.2012 reclamantul T. P. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate caracterul politic al condamnarii penale a autorului sau, T. Gh. I.; sa fie obligat paratul la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale, precum si la plata despagubirilor materiale reprezentand echivalentul bunurilor confiscate prin hotararea penala de condamnare nr.1341 din 05.09. 1959 a fostului Tribunal Popular Raion Roman.

In motivarea actiunii reclamantul a invederat urmatoarea situatie de fapt:

Tatal sau, T. Gh. I., decedat, cu ultimul domiciliu in comuna Horia, jud. Neamt, a fost condamnat la doi ani de inchisoare corectionala prin sentinta penala nr.2822/1959, confiscarea suprafetei de teren de 1,25 ha teren arabil si recoltele aferente, ca urmare a faptului ca s-a opus colectivizarii, a intors araturile efectuate de colhoz pe terenul sau si a semanat cu propriile mijloace acest teren.

In cuprinsul sentintei penale se motiveaza ca prin aceasta fapta „a infrant dispozitiunile Decretului nr.151/1950 si in consecinta urmeaza a-l sanctiona in raport de prevederile acestui decret, inclusiv cu confiscarea bunurilor in cauza.. .iar faptul ca la dosar sa depus adeverinta nr. 1301 din 16.07.1959 din care rezulta ca inculpatul ar fi trecut cu intreg terenul sau la intovarasirea 1 Mai din comuna Horia de la data de 25.02.1959 invedereaza o data mai mult pozitia sa fata de sectorul socialist. Ori, este de observat ca aceasta inscriere in intovarasire care s-a facut dupa inceperea cercetarilor, s-a facut numai pentru ca organele de drept sa aprecieze o alta pozitie a inculpatului fata de noul care se naste in lumea satelor noastre”.

In cuprinsul Decretului nr.151/1950 se arata ca faptele prevazute in acest decret se constata si se judeca dupa Decretul nr.183/1949, act normativ inserat in cuprinsul Legii nr.221/2009, art. nr.1 alin.(2) litera „f” ca fiind fapte pentru care condamnarile au caracter politic.

Paratul Ministerul Finantelor Publice, (reprezentat in proces in baza mandatului de reprezentare nr.158634/16.10.2012, de catre D.G.F.P. Neamt) a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:

Condamnarea dispusa in cauza nu are caracterul politic vizat de Legea nr.221/2009 si nici nu se face dovada confiscarii suprafetei de teren de 1,25 ha teren arabil.

Din dispozitivul sentintei penale nr.1341/05.09.1959, rezulta ca autorul reclamantului a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru art.5, 7 si 13 din Decretul nr.151/1950. Totodata, s-a declarat confiscata suprafata de 1,25 ha teren din parcela B. comuna Cirligi, fosta proprietate a lui S.M., care se atribuie Sfatului Popular Cirligi. S-a mai declarat confiscata recolta de orz si grau ce se afla in custodie la Intovarasirea 8 Martie, Secuieni, obligand in schimb intovarasirea sa despagubeasca pe inculpat cu contravaloarea semintei si muncii.

Din cuprinsul hotararii de condamnare a numitului T. I. rezulta faptul ca, desi in primavara anului 1958, i s-a pus in vedere ca terenul sau in suprafata de 1,25 ha de la Basta- Secuieni va intra in perimetrul Intovarasirii din satul Basta si s-au definitivat formele legale in luna septembrie 1958 si octombrie 1958, inculpatul care a primit loc in schimb, a intrat totusi in perimetrul intovarasirii legal constituit si a arat semanand grau si orz de toamna.

Comasarea bunurilor agricole din Romania in baza Decretului nr. 151/1950 a fost o activitate de notorietate care a afectat majoritatea proprietarilor de terenuri din Romania, si nu doar cazuri izolate, de aceea considera ca, legiuitorul, daca ar fi considerat ca si condamnarile dispuse pentru incalcarea acestui decret ar avea caracter politic, ar fi prevazut acest act normativ in mod expres la art. 1 alin. (2) din Legea nr.221/2009.

Un argument care duce la concluzia ca aceasta condamnare nu poate avea caracter politic este si faptul ca, acelasi Decret nr.151/19950, la art.1, respectiv art.5 prevedea ca „loturile faramitate vor putea fi comasate prin schimburi de terenuri” iar „Schimburile de terenuri se vor face la suprafete egale urmarindu-se ca taranimea muncitoare sa primeasca pe cat posibil, terenuri de calitate si in pozitii cat mai avantajoase.”

Asa cum legiuitorul a mentionat in mod expres ca au caracter politic de drept condamnarile dispuse in baza anumitor norme legale cum sunt art. 2 lit. a), b), d) si e), art. 3 lit. a), b), f), g) si h) si art. 4 din Decretul nr.183/1949 pentru sanctionarea infractiunilor economice, publicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949, ar fi putut in mod asemanator sa mentioneze la caracterul politic de drept si Decretul nr.151/1950.

Faptul ca incalcarea dispozitiilor Decretului nr.151/1950 constituia infractiune care se pedepsea cu inchisoare, amenda si confiscarea bunurilor in cauza, era prevazut in cuprinsul decretului in cauza, respectiv la art. 13, iar trimiterea de la acest articol, in ce priveste doar constatarea, urmarirea si judecarea, la procedura prevazuta de Decretul nr.183/1949, nu confera caracterul politic vizat de Legea nr.221/2009 doar prin simplul fapt ca anumite articole din Decretul nr.183/1949 sunt mentionate expres la art. 1 alin. 2 din Legea nr.221/2009, acestea fiind situatii total diferite de cea reglementata de Decretul nr.151/1950.

Pe cale de consecinta, atata timp cat condamnarea suferita de autorul reclamantului nu are caracter politic, nu are caracter politic nici confiscarea dispusa prin aceeasi sentinta penala.

Si capatul de cerere privind acordarea despagubirilor reprezentand contravaloarea bunurilor confiscate este neintemeiat, atata timp cat aceasta masura nu este rezultatul unei condamnari cu caracter politic asa cum este cerinta Legii nr.221/2009.

In alta ordine de idei, acest capat de cerere este neintemeiat, intrucat, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar si prevederile Decretului nr.151/1950, autorul reclamantului, pentru suprafata comasata de 1,25 si ulterior confiscata, a primit in schimb aceeasi suprafata de teren de 1,25 ha.

Din cuprinsul sentintei penale nr.1341/05.09.1959 rezulta ca schimbul de teren a fost definitivat in luna octombrie 1958 de catre Intovarasire prin autentificarea de la Notariatul Roman sub nr. 6672/26.09.1958.

Terenul de 1,25 ha care a intrat la comasare (intovarasire) se afla situat in localitatea Basta comuna Secuieni, fapt ce rezulta din preambulul sentintei penale nr.1341/05.09.1959. Asa cum rezulta si din fila din registrul agricol din 1959, terenul care a fost confiscat in baza sentintei penale (ca o sanctiune a faptului ca T. I. a continuat sa exploateze si acest teren in conditiile in care primise altul in schimb), a fost cel situat in localitatea Basta, deci cel care a fost supus comasarii. Din dispozitivul sentintei penale rezulta ca s-a dispus confiscarea unei singure suprafete de 1,25 ha, iar reclamantul sustine, asa cum ar rezulta si din registrul agricol ca este cea situata in Basta.

In aceste conditii, atata timp cat autorul reclamantului a primit in locul suprafetei de teren de 1,25 ha, ce a facut obiectul comasarii si care este acelasi cu cel confiscat, alt teren la schimb, conform actului notarial nr. 6672/26.09.1958, cererea reclamantului de obligare a Statului Roman la plata de despagubiri reprezentand contravaloarea acestui teren este neintemeiata.

Tot neintemeiata si fara obiect este si cererea reclamantului privind obligarea Statului Roman la plata despagubirilor reprezentand contravaloarea recoltelor confiscate (orz si grau) aferente terenului confiscat.

Prin sentinta penala nr. 1341/05.09.1959 s-a hotarat: „Declar confiscata recolta de orz si grau ce se afla in custodie la Intovarasirea 8 Martie - Secuieni, obligand in schimb Intovarasirea sa despagubeasca pe inculpat cu contravaloarea semintei si muncii.” Rezulta ca autorul reclamantului deja a fost despagubit pentru aceasta confiscare, despagubire ce s-a dispus de instanta de judecata avand in vedere art. 14 din Decretul nr.151/1950 care prevedea: „Recolta de pe terenurile care au facut obiectul schimburilor apartine acelora care au facut semanaturile’’. Prin admiterea acestui capat de cerere s-ar face o dubla reparatie, deci o imbogatire fara justa cauza.

In masura in care, instanta de judecata va retine caracterul politic al condamnarii raportat la prevederea legala in baza careia a fost dispusa, solicita respingerea ca neintemeiat a capatului de cerere avand ca obiect obligarea Statului Roman la plata despagubirilor cu titlu de daune morale, pentru urmatoarele motive:

In primul rand, nu se face pe deplin dovada condamnarii cu caracter politic, sentinta penala nr.1341/05.09.1959 nepurtand mentiunea definitiva si irevocabila. Totodata, nu se face dovada executarii pedepsei dispuse prin aceasta hotarare penala.

Dispozitiile art. 5 alin.1 lit.a teza intai din Legea nr. 221/2009, au fost declarate neconstitutionale prin Deciziile nr.1358 si nr.1360 din 21.10.2010, care au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr.761/15.11.2010.

De asemenea, prin Decizia nr.12/19.09.2011, pronuntata in dosarul nr. 14/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J., Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati, statuand ca urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si 1360/2010, dispozitiile art. 5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.

Dispozitiile din Codul civil, nu pot constitui, doar ele singure, temei legal pentru obligarea Statului Roman la plata de daune morale pentru prejudiciile morale produse de regimul comunist in urma cu peste 60 de ani, cu atat mai mult cu cat o actiune in despagubiri in baza Codului civil este prescrisa.

Astfel, considera ca dreptul la actiunea pentru repararea posibilului prejudiciu moral creat de regimul comunist, s-a nascut la data cand acesta a cazut, respectiv la data Revolutiei din 22 decembrie 1989, sau cel mai tarziu la data publicarii in Monitorul Oficial a Decretului- Lege nr.118/1990, primul act normativ care a reglementat in mod expres si special recunoasterea caracterului politic al unor masuri dispuse in regimul comunist si acordarea unor drepturi in considerarea repararii unor prejudicii aduse prim masurile nelegale si nedrepte de catre acel regim autoritar, sau, cel mult, de la data intrarii in vigoare a Constitutiei - 8 decembrie 1991.

Art. 2517 Cod civil prevede ca termenul de prescriptie este de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, acelasi termen fiind reglementat si de legislatia aplicabila inainte de 1 octombrie 2011, respectiv de art.3 alin. 1 din Decretul 167/1958.

In aceste conditii, o actiune avand ca obiect repararea prejudiciului moral produs de regimul comunist este prescrisa.

Considera ca prevederile art.1357 din noul Codul civil, nu sunt aplicabile in speta, neputand sta la baza acordarii de daune morale pentru niste fapte produse acum 60 de ani si intr-un context istoric special care a afectat un numar foarte mare de persoane, precum si inainte de ratificarea de catre Romania, prin Legea nr.30/1994, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

In dovedire s-au depus la dosar in copii: Sentinta penala nr. 1341/5 septembrie 1959 a Tribunalului Popular Raion Roman; Titlul de proprietate nr. 37/666/1995 emis de Comisia Judeteana Neamt de aplicare a Legii fondului funciar; acte de stare civila; extrase de rol agricol; cereri de inscriere in G.A.C. din 26 si 27 februarie 1962; hotararea nr.4808/08.06. 2006 emisa de Comisia judeteana Neamt; sentinta civila nr.2112/4 oct. 2006 a Judecatoriei Roman; sentinta civila nr.1071/07.03.2001 a Judecatoriei Roman; Titlul de proprietate nr.6273/2008; decizia civila nr.1449/AC/2001 a Tribunalului Neamt; raport de expertiza (extrajudiciara) intocmit in dosarul nr.1757/AC/2001 al Tribunalului Neamt; sentinta civila nr.5808/2001 a Judecatoriei Roman; Titlul de proprietate nr.37/107/1995; decizia civila nr.4409/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La solicitarea instantei, Directia Generala a Penitenciarelor a inaintat adresa nr.24507/5.03.2013 si Fisa matricola penala a defunctului T. Gh. I.

In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice si s-au atasat spre consultare dosarul nr.1500/2000 al Judecatoriei Roman si nr.1757/AC/2001 al Tribunalului Neamt

Din examinarea probelor administrate tribunalul a retinut, in fapt, urmatoarele:

Dispozitiile art. 4 din Legea nr.221/2009 (pe care si-a intemeiat reclamatul primul capat de cerere) prevad ca persoanele condamnate penal in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decat cele prevazute la art.1 alin. (2) (care sunt considerate ca fiind, de drept, condamnari cu caracter politic) pot solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii lor, potrivit art.1 al. 3).

Art.1 alin. 3) prevede: “constituie condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul din scopurile prevazute la art.2 alin.1) din O.U.G. nr.214/1999”.

Din cuprinsul dispozitiilor art.2 al. 1) din O.U.G. nr.214/1999 rezulta ca pentru a fi considerate ca avand caracter politic infractiunile savarsite trebuiau sa fi avut drept scop: sustinerea sau aplicarea principiului democratiei si a pluralismului politic; propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta; actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist; respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale; inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala.

In speta, prin sentinta penala nr.1341/5 septembrie 1959 a Tribunalului Popular Raion Roman, T. Gh. I., (tatal reclamantului) a fost condamnat la doi ani inchisoare corectionala in temeiul dispozitiilor art. 5, 7, si 13 din Decretul nr.151/1950 si s-a dispus confiscarea suprafetei de teren de 1,25 ha din parcela „Bodancea”, comuna Cirligi, fosta proprietate a lui S.M., precum si recolta de orz si grau aflata in custodie la “Intovarasirea 8 Martie” Secuieni si a fost obligata Intovarasirea sa-l despagubeasca pe inculpat cu c/valoarea semintei si a muncii.

In cuprinsul sentintei s-a retinut ca in toamna anului 1958, desi i se adusese anterior la cunostinta ca terenul proprietatea sa, de 1,25 ha, situat in punctul “Teodoru” din satul Basta, comuna Secuieni, va intra in perimetrul Intovarasirii „8 Martie” din satul Basta si ca in schimbul acestuia va primi un teren in punctul „Bodancea”, Cirligi apartinand numitului S.M., inculpatul T. Gh. I. a inturnat aratura facuta cu tractorul de Intovarasirea agricola si a insamantat grau si orz de toamna “infrangand astfel dispozitiile Decretului nr. 151/1950”.

Din cuprinsul fisei matricole penale nr.29/1959 intocmita de Penitenciarul Roman rezulta ca T. Gh. I. a fost arestat la 20 noiembrie 1959, in baza mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 1917/1959 si a fost eliberat la data de 09.04.1961.

Decretul nr.151/1950 pentru comasarea si circulatia terenurilor agricole prevedea comasarea terenurilor in cadrul intovarasirilor agricole prin schimburi de terenuri.

La art. 13 se prevedea ca nerespectarea dispozitiilor referitoare la comasarea si schimbul terenurilor constituie infractiune care se pedepsea cu inchisoare corectionala de la 6 luni la 6 ani si cu confiscarea bunurilor in cauza.

In aliniatul 2 al art.13 se mentioneaza: “constatarea, urmarirea si judecarea se vor face potrivit Decretului nr. 183/30.04.1949 pentru sanctionarea infractiunilor economice”.

Printre condamnarile considerate ca avand de drept caracter politic prevazute la art.1 din Legea nr. 221/2009 figureaza si cele dispuse in baza Decretului nr. 183/1949 la care face trimitere art. 13 din Decretul nr. 151/1950.

Decretul nr.151/1950 nu este enumerat in art. 1 din Legea nr. 221/2009, dar condamnarea autorului reclamantului la 2 ani inchisoare corectionala pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a comasarii terenurilor a avut caracter politic deoarece prin atitudinea lui a urmarit scopurile prevazute de art. 2, al. 1) lit . “c” si “d” din O.U.G. nr. 214/1999, respectiv manifestarea impotrivirii fata de ordinea sociala instaurata dupa 6 martie 1945 de regimul totalitar precum si recunoasterea si respectarea drepturilor sociale si economice.

Pe cale de consecinta, cum in cauza sunt intrunite cerintele prevazute de art.1 alin. (3) din Legea nr.221/2009, tribunalul, in temeiul dispozitiilor art.4 (1) din Legea nr.221/2009, a constatat caracterul politic al condamnarii penale dispuse impotriva tatalui reclamantului prin sentinta penala nr. 1341/5 sept. 1959 a fostului Tribunal Popular al Raionului Roman.

Capatul de cerere vizand acordarea sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale a fost respins pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Desi reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.5 (1) lit. “a” din Legea nr.221/2009 care reglementa posibilitatea acordarii de daune pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarile cu caracter politic pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aceste dispozitii nu mai puteau constitui temei al unei astfel de cereri la data introducerii de catre reclamant a actiunii (6.06.2012).

Astfel, prin Deciziile nr. 1358/21.10.2010 si nr. 1360 din 21.10.2010 Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art.5 al. 1 lit. a teza I-a din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6.03.1945 - 22.12. 1989, cu modificarile si completarile ulterioare sunt neconstitutionale. Intrucat dispozitiile art.147 alin.1 si 4 din Constitutie prevad ca dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, cum deciziile Curtii Constitutionale au fost publicate in Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010, iar termenul de 45 de zile s-a implinit la 30 decembrie 2010, fara ca Parlamentul sau Guvernul sa aduca vreo modificare Legii nr.221/2009, dispozitiile art.5, alin. 1) lit. a teza I-a din Legea nr.221/2009 si-au incetat, de drept, efectele nemaiputand fi aplicate in speta de fata.

Mai mult, la data de 19 septembrie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, in solutionarea unui recurs in interesul legii, prin decizia nr. 12/2011 ca: “urmarea deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si 1360/2010, dispozitiile art.5 alin. 1) lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.“

In ce priveste sustinerea reclamantului ca, prin aplicarea Deciziilor nr.1358 si 1360/21.10.2010 ale Curtii Constitutionale se incalca dispozitiile art. 6 si 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia susmentionata, a examinat modalitatea in care se produc efectele deciziilor Curtii Constitutionale atat din perspectiva dreptului intern, national, cat si din perspectiva dreptului european (respectarea procedurii juridice echitabile in intelesul art. 6, paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului; respectarea dreptului la un bun in sensul art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si principiul nediscriminarii partilor) si a statuat ca nu se incalca prevederile art.6 si 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Actiunea nu a putut fi admisa nici in temeiul dispozitiilor art.998 - 999 Cod civil (cele ale art. 1349 - 1395 din Noul Cod Civil invocate de parat, nefiind aplicabile in cauza de fata in raport de dispozitiile art. 5 din Legea nr.221/2009).

Codul civil reglementeaza in art.998-999 conditiile generale de atragere a raspunderii civile delictuale, dispozitiile invocate constituind dreptul comun in aceasta materie. Dispozitiile legale mentionate nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului pentru erorile judiciare savarsite in procese penale, intrucat pentru aceste situatii exista o reglementare legala speciala, ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care se poate angaja raspunderea statului si conditiile atragerii raspunderii, reglementare reprezentata de dispozitiile art. 504 Cod de procedura penala.

Fata de acest temei de drept, admisibilitatea actiunii civile in antrenarea raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept este conditionata de existenta unei hotarari definitive data in urma rejudecarii cauzei penale, prin care s-a stabilit ca persoana condamnata nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista, ori ca a intervenit orice alta eroare judiciara ce nu ar fi imputabila victimei. Asemenea hotarare nu exista in cauza de fata, astfel ca actiunea in plata de despagubiri civile nu poate fi intemeiata nici din perspectiva art.504 Cod de procedura penala.

Cat priveste dispozitiile art. nr. 5 pct. 5 din CEDO si art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, data fiind ratificarea Conventiei de catre Romania, in luna iunie 1994, prin Legea nr. 30/1994, tribunalul a retinut ca in mod constant Curtea Europeana a statuat ca aceasta conventie nu le impune statelor contractante nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau prejudiciile cauzate inainte ca ele sa fi ratificat Conventia
(Kopecky impotriva Slovaciei).

Sub acest aspect, tribunalul mai retinut ca nu poate face nici aplicarea obligatiei stabilite in art. 20 alin. 2 din Constitutie, potrivit caruia, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.

Pentru toate aceste considerente, cererea in despagubiri pentru prejudicial moral suferit de autorul reclamantului, constatandu-se a fi neintemeiata, a fost respinsa, avandu-se in vedere textele de lege analizate.

Cererea reclamantului de acordare de despagubiri materiale reprezentand echivalentul bunurilor confiscate prin hotararea penala de condamnare este intemeiata in parte.

Astfel, dispozitiile art.5 alin. 1 lit. b din Legea nr.221/2009 prevad ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei, in termen de 3 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurilor administrative daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.245/2005.

Prin sentinta penala nr. 1341/5 sept. 1959 a Tribunalului Popular Raion Roman s-a declarat confiscata suprafata de 1,25 ha teren din parcela Bodancea, comuna Carligi (fosta proprietate a lui S.M.), precum si recolta de orz si grau ce se afla in custodie la Intovarasirea „8 Martie” Secuieni, fiind obligata Intovarasirea sa-l despagubeasca pe inculpatul T. Gh. I. cu contravaloarea semintei si a muncii.

Cererea reclamantului de despagubire pentru recolta confiscata nu a fost primita intrucat, din interpretarea dispozitiilor art. 5, al. 1, lit. b din Legea nr.221/2009 rezulta ca pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumeaza sferei de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv terenuri si constructii (imobile prin natura) si utilaje si instalatii preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie).

A fost apreciata insa ca fiind intemeiata cererea de acordare de despagubiri reprezentand echivalentul suprafetei de teren care i-a fost confiscata prin hotararea de condamnare.

Astfel, din cuprinsul hotararii penale rezulta ca tatal reclamantului avea in proprietate o suprafata de teren arabil de 1,25 ha situata in satul Basta la punctul „Teodoru”, care in primavara anului 1958 a fost comasata fortat in perimetrul intovarasirii agricole fiindu-i atribuita “in schimb” o suprafata de 1,25 ha teren situata in punctul “Bodancea”, sat Carligi, proprietatea numitului Samson Mircea.

Se retine in sentinta ca: “din cuprinsul procesului-verbal incheiat de Sfatul Popular Raion Roman rezulta ca in primavara anului 1958 inculpatul a trebuit sa fie lasat sa-si cultive singur terenul si ca i s-a pus in vedere ca, in cazul in care se va face comasarea, schimbul dintre el si numitul S.M. va ramane valabil“.

Din probele administrate in cauza a reiesit ca nici def. T. Gh. I. (decedat la 28 ianuarie 1987) si nici mostenitorii acestuia, (printre care figureaza si reclamantul) nu au redobandit dreptul de proprietate si nici nu au fost compensati pentru suprafata de teren de 1,25 ha, care a facut obiectul confiscarii, nici in baza legilor fondului funciar, nici a Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 245/2005, astfel ca in cauza sunt intrunite cerintele prevazute de art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009.

Desi paratul a sustinut (pe baza adresei nr. 7110/03.01.2013 a Primariei comunei Horia) ca reclamantul nu este indreptatit a beneficia de despagubiri pentru terenul confiscat pe motiv ca mostenitorilor def. T. Gh. I. li s-a reconstituit potrivit legilor fondului funciar drept de proprietate si pentru suprafata de 1,25 ha teren situat in punctul “Teodoru” care a fost comasata si a facut obiectul schimbului cu terenul de 1,25 ha din punctual “Bodancea“ (ce apartinuse in proprietate numitului S.M.), probele administrate in cauza infirma aceste sustineri.

Astfel, def. T. Gh. I. figura in evidentele rolului agricol din perioada 1959 - 1963 inscris cu o suprafata totala de 8,13 ha care includea si suprafata de 1,25 ha teren arabil din pct. “Basta” (care apare ca fiind taiata cu o linie) pentru care, pe verso-ul filei de rol s-a facut mentiunea ca a fost confiscata prin hotararea Tribunalului Roman nr. 1341/1959 (in realitate aceasta fiind cea care a facut obiectul schimbului cu terenul confiscat ulterior).

Din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 1243/16.03.1991) formulata de T. I. F. (sotia def. T. Gh. I. si mama reclamantului) rezulta ca s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 8,11 ha teren pe care o avea inscrisa in rolul agricol din 1959 - 1963 cu mentiunea expresa ca in aceasta suprafata intra si cei 1,25 ha teren confiscat abuziv si pentru care sotul sau a fost condamnat.

De asemenea, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si pentru suprafata totala de 5,5 ha teren arabil (dispusa in mai multe trupuri) despre care a precizat ca de teama sa nu fie considerati chiaburi nu a fost inscrisa in rolul agricol.

Asa cum rezulta din considerentele sentintei civile nr.2112/4 oct. 2006 a Judecatoriei Roman si din Titlul de proprietate nr. 37/666/1995, cererea a fost admisa, in parte, pentru o suprafata de 6,42 ha din cea de 8,11 ha inscrisa in rolul agricol, iar titlul s-a eliberat pentru suprafata totala de 6,52 ha.

Rezulta, asadar, ca suprafata de 1,25 ha teren din sat Basta nu a facut obiectul reconstituirii.

De asemenea, prin sentinta susmentionata s-a dispus reconstituirea in favoarea reclamantului T. P. (in calitate de mostenitor al def. T. Gh. I.) pentru o suprafata de inca 0,48 ha teren situata in punctul “Moldova Seaca” despre care s-a retinut ca a fost dovedita prin contracte de vanzare - cumparare si nu cu evidentele rolului agricol pentru a se concluziona ca facea parte din cei 8,13 ha.

Prin adresa nr. 7110 3.01.2013 Primaria comunei Horia sustine ca in favoarea mostenitorilor def. T. Gh. I. s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafata de 10,5107 ha teren care include si suprafata de 1,25 ha, conform deciziei civile nr. 133/20.01.2004 si ca fiilor def. T. Gh. I. (respectiv C.I.N., H.I.J. si T. I. V.) li s-a reconstituit drept de proprietate si in nume propriu, ceea ce a dus la dublarea suprafetelor de teren.

De asemenea, sustine ca terenul de 1,25 ha se afla pe teritoriul administrativ al satului Basta, comuna Secuieni “reconstituirea facandu-se pe vechiul amplasament”.

Or, din cuprinsul deciziei civile nr. 133/AC/20.05.2004 a Tribunalului Neamt rezulta ca s-a dispus partajarea averii def. T. Gh. I. care cuprindea (printre altele) atat suprafata de 6,52 ha inscrisa in Titlul de proprietate nr. 37/666/1996 cat si suprafata de teren inscrisa in titluri de proprietate emise in nume propriu unor mostenitori care la data casatoriei fusesera inzestrati de catre defunct.

Verificand amplasamentele terenurilor inscrise in acele titluri (asa cum sunt evidentiate si in cuprinsul raportului de expertiza intocmit in dosarul nr. 1757/AC/2001 al Tribunalului Neamt in care s-a pronuntat decizia nr.133/AC/2004 a Tribunalului Neamt) se deduce ca niciunul din terenurile reconstituite prin titluri emise in nume propriu unor mostenitori nu are legatura cu terenul din punctul “Teodoru” sat Basta sau cu cel din punctul “Bodancea” sat Carligi (dat in schimb), acestea avand amplasamente in zone precum: punct “Dragomiresti”, “racla 3”, “racla IV”, pct. “Turica”, pct.” Bursucarie”, pct. “Acasa”, etc.

De altfel, aceleasi sustineri ale Primariei comunei Horia legate de existenta unor suprapuneri intre terenurile reconstituite pe baza registrului agricol al def. T. Gh. I. si cele reconstituite in nume propriu unora dintre mostenitori au fost invocate si cu ocazia solutionarii dosarului nr.3427/2006 al Judecatoriei Roman in care s-a pronuntat sentinta civila nr.2112/2006, prin care s-a reconstituit petentului T. P. drept de proprietate pentru o suprafata de 0,48 ha teren.

In considerentele sentintei s-au retinut urmatoarele: “Este adevarat ca in timpul vietii tatal petentului si-a inzestrat copiii cu suprafata totala de 8,5132 ha, asa cum rezulta din sentinta civila nr.1071/7.03.2001 a Judecatoriei Roman, insa, potrivit raportului de expertiza efectuat de expertul M.G. in dosarul nr.1757/AC/2001, toate suprafetele de teren cuprinse in titlurile de proprietate ale celor 7 mostenitori cat si terenul def. T. Gh. I. (T.P. nr.37/666/1996) sunt distincte, de sine statatoare si nu exista nici o suprapunere intre ele. Prin urmare nu rezulta nicio dublare a suprafetelor de teren asa cum sustine Comisia comunala Horia”.

Mai mult, desi Primaria comunei Horia a sustinut (prin adresa mentionata anterior) ca suprafata de 1,25 ha teren ce formeaza obiectul dosarului se afla pe teritoriul administrativ al comunei Secuieni, sat Basta si a fost “reconstituita pe vechiul amplasament” mostenitorilor def. T. Gh. I., din adresa nr. 2680/103 din 11.03.2013 trimisa de Primaria comunei Secuieni a reiesit ca suprafata de 1,25 ha teren din punctual numit “Teodoru” este in prezent ocupata de locuintele a 11 cetateni (printre care si S.M.) carora li s-au constituit drept de proprietate prin titluri emise in conformitate cu legile fondului funciar.

Rezulta asadar ca mostenitorilor def. T. Gh. I. nu li s-a restituit in proprietate si nu au fost compensati pentru suprafata de teren care a fost confiscata prin hotararea penala (cea situata in punctul “Bodancea” sau pentru cea situata in punctul “Teodoru”), comasata in intovarasirea agricola.

Mai mult, toate demersurile intreprinse pentru identificarea fostului amplasament al suprafetei de 1,25 ha teren situata in punctul “Bodancea” (care ar fi apartinut inainte de efectuarea schimbului lui S.M.) au ramas fara rezultat.

Astfel, fata de imprejurarea ca din considerentele sentintei penale a reiesit ca in schimbul terenului proprietatea def. T. Gh. I. situat in sat Basta, comuna Secuieni, pct. “Teodoru” (comasat in perimetrul intovarasirii agricole) acesta ar fi primit o suprafata echivalenta de 1,25 ha amplasata in pct. “Bodancea”, sat Carligi, ce ar fi apartinut in proprietate numitului S.M., schimb ce a facut obiectul contractului autentificat sub nr. 6672/26 sept. 1958 de Notariatul de stat Roman, la solicitarea instantei, Arhivele Nationale, Serviciul Judetean Neamt, prin adresa nr. 2391/C/25.03.2013 a comunicat ca nu detine actul susmentionat si nici in tomul cu acte autentificate in data de 26 sept. 1958 de Notariatul de stat Roman nu figureaza inscris actul solicitat.

De asemenea, solicitandu-se relatii Primariei comunei Secuieni, care detine evidentele rolurilor agricole ale numitului S.M. (cel ce aparea ca fost proprietar al terenului din pct. “Bodancea”, confiscat prin sentinta penala), prin adresa nr.2860/103/11.09.2013 a comunicat ca S.M., intre anii 1956 - 1958 nu figureaza cu pozitie de rol, iar in registrul din 1959 - 1963 figureaza cu suprafata de 1,22 ha in pct. “Acasa” din care 0,10 ha curti si 0,14 ha in tarla “Flamanda” si ca in evidentele detinute la nivelul institutiei nu apare mentionat vreun schimb de teren din punctul “Bodancea”, sat Carligi in punctul “Teodoru”, sat Basta.

Intrucat terenul confiscat prin hotararea penala de condamnare facuse obiectul unui contract de schimb cu suprafata de 1,25 ha teren din pct. “Teodoru” in conditiile Decretului nr. 151/1950 care prevedea (la art. 5) ca schimburile de terenuri se vor face “la suprafete egale si urmarindu-se ca, la schimb, sa se primeasca pe cat posibil terenuri de calitate si in pozitii cat mai avantajoase“, cum in lipsa oricaror date privind vecinatatile terenului din cuprinsul sentintei penale, evidentelor rolurilor si in lipsa actului de schimb, identificarea suprafetei din pct. “Bodancea” nu a fost posibila, avand in vedere ca dispozitiile art. 5 alin.1) lit. b din Legea nr. 221/2009 prevad ca despagubirile reprezinta echivalentul bunurilor confiscate, fata de trimiterea la dispozitiile Legii nr.10/2001 care prevad ca despagubirile prin echivalent se stabilesc luandu-se in considerare (pentru terenuri) valoarea de piata de la data solutionarii cererii de acordare de despagubiri (notificarii), tribunalul, mergand pe rationamentul ca terenul din punctul “Bodancea” avea calitatea si zona de amplasament asemanatoare cu cel din pct. “Teodoru” (cu care fusese schimbat), urmeaza a avea in vedere la calculul despagubirilor cuvenite reclamantului, terenul din pct. “Teodoru”, care a fost identificat in urma probelor administrate.

Astfel, prin expertiza topografica intocmita in cauza de expert Munteanu Gheorghe, a fost identificata suprafata de 1,25 ha teren amplasata in pct. “Teodoru” ca fiind in prezent stapanita de numitul S.M. si de S.V. C., care au casele de locuit si gospodariile amplasate pe

aceasta si carora li s-a emis T.P. nr. 59/425/ 1995 si T.P. nr. 59/438/1995.

Expertul a mentionat ca terenul, in anul 1959, era amplasat in extravilan, avand categoria de folosinta arabil (de altfel si martorul audiat, S.V., a relatat ca terenul era situat “in capatul satului”) insa, in decursul timpului a fost inclus in intravilanul satului Basta, comuna Secuieni avand in prezent categoria de folosinta curti - constructii, arabil, vii, livezi.

Prin expertiza, valoarea suprafetei de 1,25 ha a fost stabilita (in urma obiectiunilor formulate de ambele parti) in 3 variante, expertul precizand ca standardele internationale de evaluare prevad posibilitatea mai multor abordari: tinand cont de H.G. nr.834/1991 si H.G. nr. 500/1994; de preturile practicate de notariate si prin metoda comparatiei directe.

Astfel, potrivit primei metode a stabilit o valoare de circulatie de 227.194 lei; potrivit preturilor practicate de notariate o valoare de 33.750 lei si potrivit metodei comparatiei directe o valoare de 334.253 lei.

Avand in vedere ca din interpretarea dispozitiilor art. 5 alin. 1) lit. b din Legea nr. 221/2009 cat si ale Legii nr. 10/2001 se deduce ca despagubirile reprezinta echivalentul terenului ce nu poate fi restituit in natura care se stabilesc potrivit valorii de piata de la data solutionarii cererii (notificarii) stabilita potrivit standardelor internationale, tribunalul a apreciat ca suma care reflecta “valoarea de piata a terenului” este cea de 227.194 lei.

Aceasta intrucat este calculata prin luarea in considerare a unor criterii exact stabilite prin acte normative (H.G. nr. 500/1994 si H.G. nr.834/1991) si este mai apropiata si de valoarea rezultata prin metoda comparatiei directe (de 334.253 lei).

Valoarea stabilita potrivit “preturilor practicate de notariate” nu poate fi luata in considerare, nereflectand adevarata valoare de circulatie (de piata) a terenului cat timp tabelele cuprinzand valorile medii estimate ale terenurilor reprezinta valori sub care partile care tranzactioneaza nu pot cobori pentru a nu se eluda taxele notariale.

Faptul ca valoarea de 33.750 lei nu reflecta valoarea de piata a terenului rezulta din compararea pretului pe m.p. pentru terenuri similare din anuntul publicitar (depus la dosar, fila 66) unde acesta variaza intre 7 - 15 euro/m.p. cu cel de 0,20 - 0,60 euro/m.p. din “Tabelul cu valoarea medie estimata a terenurilor” intocmit de Camera Notarilor Publici Bacau, avut in vedere de expert.

Or, cat timp valoarea de piata a terenului este definita de catre Standardele Internationale de Evaluare ca fiind “suma estimata pentru care o proprietate va fi schimbata la data evaluarii intre un cumparator decis si un vanzator hotarat intr-o tranzactie cu pret determinat atractiv, dupa o activitate de marketing corespunzatoare in care partile au actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangere“, tribunalul a apreciat ca suma de 227.194 lei reflecta valoarea de piata a terenului confiscat prin hotararea penala de condamnare nr. 1341 din 5 sept. 1959 a fostului Tribunal Popular Raion Roman.

Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 5 alin 1) lit. b din Legea nr. 221/2009 paratul a fost obligat sa-l despagubeasca pe reclamant cu aceasta suma.

Fata de cheltuielile de judecata efectuate de reclamant in cuantum de 1.000 lei (reprezentand c/valoarea onorariu expert), in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod Procedura Civila, paratul a fost obligat si la plata acestora.

Impotriva sentintei civile mai sus mentionata a formulat si motivat in termen legal recursul, parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Neamt, institutie subordonata Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Iasi - A.N.A.F.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, urmatoarele:

- Instanta de fond a hotarat gresit ca masura condamnarii autorului intimatului- reclamant T. I. prin sentinta penala nr. 1341/5.09.1959 a Tribunalului Popular al Raionului Roman, in dosar nr. 2822/1959, are caracter politic prevazut de Legea nr. 221/2009.

Comasarea terenurilor in Romania conform Decretului nr. 151/1990 a fost o activitate de notorietate care a afectat majoritatea proprietarilor de terenuri, iar legiuitorul daca ar fi considerat ca si condamnarile dispuse pentru incalcarea acestui decret ar avea caracter politic

ar fi prevazut acest aspect in art. 1 al. 2 din Legea 221/2009.

• Asa cum rezulta din sentinta penala nr. 1341/1959, terenul cu privire la care s-a dispus confiscarea era situat in punctul Bodancea - Cirligi si a fost dat in compensarea terenului supus comasarii situat in Basta-Secuieni, conform Decretului 151/1990.

Rezulta ca terenul situat in Basta, com. Secuieni, in suprafata de 1,25 ha a ramas la „intovarasire” iar aceasta a facut obiectul legilor speciale de reparatie, respectiv a Legii nr. 18/1990.

Prin sentinta de condamnare se mentioneaza ca T. I. figureaza cu 8 ha teren. Din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca toate suprafetele de teren ( inclusiv cea de 1,25 ha situata in Basta - Secuieni) au facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea tuturor mostenitorilor defunctului T. I.. Terenul a reintrat in proprietatea autorului intimatului- reclamant prin reconstituirea dreptului de proprietate Legea 18/1990 si Legea 1/2000.

Faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut pe vechiul amplasament, nu il indreptateste pe intimatul-reclamant la despagubiri conform dispozitiilor art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.

Admiterea actiunii sub acest aspect conduce la o dubla reparatie, iar scopul Legii 221/2009 nu este de a se constitui intr-o noua lege de reparatie prin acordarea de despagubiri materiale.

• Statul Roman a fost obligat la plata sumei de 227.194 lei cu titlu de despagubiri fara a se avea in vedere sustinerile recurentei-parate prin care s-a aratat ca lucrarea efectuata de expert nu a fost efectuata cu respectarea art. 5 al.1 lit. c din O.G. nr. 24/2011 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 99/2013.
• Nu au fost precizate in urma obiectiunilor, suprafetele pe categorii de folosinta pentru cei 12.500 m.p. Valorile stabilite de expert la pct. 1-3 din completarea la expertiza nu sunt stabilite in conformitate cu prevederile legale si nu reflecta valoarea reala a terenului.
• Netemeinica si nelegala este hotararea si cu privire la obligarea Statului Roman la plata cheltuielilor de judecata, in conditiile in care actiunea a fost admisa doar in parte.

Intimatul legal citat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile recurate.

Intimatul a aratat ca infractiunea pentru care a fost condamnat are caracter politic chiar daca Decretul nr. 151/1950 nu este enuntat in art. 1 din Legea 221/2009.

Din probele administrate a reiesit ca nici autorul intimatului si nici succesorii acestuia nu au dobandit dreptul de proprietate si nici nu au fost compensati pentru suprafata de 1,25 ha teren ce a facut obiectul confiscarii, nici la legea fondului funciar nici conform Legii 10/2001 sau a Legii nr. 245/2005.

Cu privire la acordarea despagubirilor, recurenta-parata nu a adus probe pentru a demonstra o alta valoare a terenului, instanta retinand corect valoarea de 227.194 lei, atat timp cat valoarea de piata a terenului este definita de catre Standardele Internationale de Evaluare.

Netemeinica este si critica privind gresita obligare la plata cheltuielilor de judecata, fata de dispozitiile art. 276 Cod procedura civila care, se refera la imprejurarea in care pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte.

In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizand sentinta civila recurata sub aspectul motivelor de recurs formulate dar si potrivit art. 304 Cod procedura civila, Curtea de Apel retine urmatoarele :

Prin sentinta penala nr. 1341 din 05.09.1959 a fostului Tribunal Popular Raion Roman, antecesorul intimatului, numitul T. I., a fost condamnat la 2 ani inchisoare corectionala in temeiul dispozitiilor art. 5, 7 si 13 din Decretul nr. 151/1950 si s-a dispus confiscarea suprafetei de teren de 1,25 ha din parcela „ Bodancea” com. Cirligi, precum si recolta de orz si grau aflata in custodie la „ Intovarasirea 8 Martie” Secuieni si a fost obligata Intovarasirea sa-l despagubeasca pe inculpat cu c/val. semintei si a muncii.

In cuprinsul sentintei s-a retinut ca in toamna anului 1958, desi i se adusese la cunostinta ca terenul proprietatea sa, de 1,25 ha, situat in punctul „Teodoru” din sat Basta, com. Secuieni, va intra in perimetrul „Intovarasirii 8 Martie” si ca in schimbul acestuia va primi un teren in punctul „Bodancea”, Cirligi apartinand numitului S.M., inculpatul T. I. a inlaturat aratura facuta cu tractorul de Intovarasirea agricola si a insamantat grau si orz de toamna infrangand astfel Decretul nr. 151/1950.

Problema care se pune a fi cercetata cu prioritate in speta de fata si care constituie principalul motiv de recurs este acela de a se constata daca condamnarea aplicata antecesorului intimatului T. I., de 2 ani inchisoare corectionala pentru delictul prevazut de art. 5, 7 si 13 din Decretul nr. 151/1950 a avut un caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009.

Conform dispozitiilor art.3 din Legea Nr.221/2009, „constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative”, expres si limitativ enumerate de legiuitor.

In continuare, art. 4 alin.2 din OUG nr.214/1999 arata ca „persoanele condamnate penal in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decat cele prevazute la art. 3 alin (2) pot solicita instantei de judecara sa constate caracterul politic al condamnarii lor”, cu mentiunea ca „ prevederile art. 1 alin 3 se aplica in mod corespunzator”, respectiv „sa fi fost luate pentru fapte savarsite in unul din scopurile prev. la art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999”, respectiv: a ) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica; b) militarea pentru democratie si pluralism politic; c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta ; d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice, sociale si culturale; e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere sau de origine sociala.

Art. 3 din acelasi act normativ arata ca „prin masuri administrative abuzive se intelege orice masuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile mentionate la art. 2 alin (1), in baza carora s-a dispus una din masurile luate sa lit. a-e”.

Din analiza acestor reglementari rezulta ca legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infractiunile politice de cele de drept comun, distinctia fiind facuta in raport de elementele laturii subiective, respectiv motivul si scopul faptuitorului la momentul savarsirii faptei, in sensul ca prin mobilul sau imprejurarile savarsirii, o infractiune aparent de drept comun capata caracter politic.

Din interpretarea logica s gramaticala a textului art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999, rezulta ca forma de lupta impotriva regimului totalitar presupune, in mod evident o atitudine efectiva de implicare in rasturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimitatii puterii politice din acea perioada.

Fapta antecesorului intimatului reclamant de opozitie la intovarasire, atitudinea ostila fata de conducerea intovarasirii si organelor puterii locale de stat, impotrivire la comasarea terenului si in final, condamnarea lui pentru delictul prev. de la art. 5, 7 si 13 din Decretul nr. 151/1950, constituie condamnare cu caracter politic in sensul cerintelor Legii nr. 221/2009.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind obligarea Statului Roman la plata sumei de 227.194 lei catre intimatul-reclamant T. P., reprezentand echivalentul suprafetei de teren de 1,25 ha confiscata prin sentinta penala nr. 1341/05.09.1959, Curtea retine ca, acest teren nu a facut obiectul confiscarii ci al comasarii in perimetrul Intovarasirii 8 Martie Secuieni.

Astfel, terenul in suprafata de 1,25 ha situat in sat Basta, comuna Secuieni nu a facut obiectul confiscarii ce a fost dispusa prin sentinta penala nr. 1341/5.09.1959. In dispozitivul acestei sentinte penale se mentioneaza urmatoarele : „Declar confiscata suprafata de 1,25 ha teren din parcela Bodancea, comuna Carligi fosta proprietatea lui S.M. care se atribuie

Sfatului Pop. al comunei Carligi” In cuprinsul aceleiasi sentinte de condamnare instanta de judecata a retinut urmatoarele : „Avand in vedere lucrarile de la primele cercetari si cele din fata instantei, tribunalul retine in sarcina inculpatului faptul ca in primavara anului 1958 si anume la 7 mai 1958 Sfatul Popular al comunei Secuieni i-a facut cunoscut inculpatului ca terenul sau urmeaza a intra in perimetrul Intovarasirii 8 Martie din satul Basta comuna Secuieni si ca i s-a repartizat un teren corespunzator ca intindere la punctul Bodancea din comuna Carligi. Ca in luna septembrie 1958 schimbul a fost definitivat de catre intovarasire prin autentificarea de la Notariatul Roman sub nr. 6672/26 sept. 1958.(...) In dosar este si actul de schimb autentificat de Notariatul de Stat sub nr. 6672/26 sept. 1958.

Terenul situat in sat Basta comuna Secuieni a facut obiectul comasarii nu si a confiscarii dispusa prin sentinta penala de condamnare si in baza careia s-a constatat caracterul politic al acestei condamnari.

In cauza s-au acordat despagubiri in baza art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, pentru terenul situat in sat Basta, comuna Secuieni, in conditiile in care prin sentinta penala nr. 1341/05.09.1959 s-a dispus confiscarea terenului in suprafata de 1,25 ha situat in parcela Bodancea comuna Carligi, suprafata de teren pe care T. I. o primise in schimbul suprafetei de 1,25 ha din sat Basta, comuna Secuieni, ce urma sa intre la intovarasire.

Asa fiind, Tribunalul Neamt a apreciat gresit, fata de probatoriul administrat in cauza ca a fost vorba despre o confiscare a terenului de 1,25 ha, in realitate terenul a fost comasat, iar procedura de urmat in cauza de fata era Legea 18/1990. Or, inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca intimatul si ceilalti mostenitori ai defunctului T. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafete de teren.

In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, Curtea nu va mai analiza acest motiv de recurs, intrucat intimatul-reclamant nu este indreptatit la acordarea daunelor materiale, avand in vedere ca, terenul nu i-a fost confiscat autorului sau, ci doar comasat la Intovarasire, restituirea facand obiectul Legii 18/1990, iar instanta nu poate in cauza de fata sa analizeze legalitatea procedurii de reconstituire, amplasament, marimea suprafetei.

Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea va inlatura dispozitia cu privire la obligarea Statului Roman la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentand c/val. onorariu expert, in temeiul art. 274 Cod procedura civila.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul.