Consimțământul persoanei vătămate
Conform art.22 Cod Penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cadrul infracțiunilor contra vieții, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Condiții:
- Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală;
- Persoana vătămată să fie titularul valorii ocrotite;
- Titularul valorii să poată dispune de aceasta în mod legal;
- Consimțamântul trebuie să fie serios, liber exprimat, dat în cunoştință de cauză, determinat şi neechivoc;
- Consimțământul poate fi exprimat în orice formă: oral, scris sau tacit;
- Consimțământul poate fi exprimat personal sau, excepțional, prin reprezentant;
- Consimțământul trebuie să intervină anterior primului act de executare a faptei tipice. Dacă consimțământul persoanei vătămate se regăseşte printre elementele de tipicitate obiectivă, atunci consimțământul nu este cauză justificativă, ci cauză care înlătură chiar tipicitatea.
Efecte:
Fapta nu este infracțiune şi prin urmare este înlăturată răspunderea penală.
Dacă consimțământul este dat pentru comiterea faptei cu intenție, dar din culpă se produce un rezultat mai grav, făptuitorul va răspunde pentru fapta comisă din culpă.
Produce efecte in rem, nu se pot aplica pedepse, măsuri educative ori de siguranță.
Nu se atrage răspunderea civilă delictuală din moment ce persoana vătămată a consimțit la producerea prejudiciului.
Consimțământul nu justifică faptele penale care aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri.