Confiscarea specială

Conform art.112 Cod Penal, sunt supuse confiscării speciale:

• Bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; nu au existat anterior săvârșirii faptei, ci au fost create prin aceasta; dacă dobânditorul bunului produs prin săvârșirea faptei este de bună-credință, confiscarea nu va opera asupra bunului, dobânditorul rămânând în posesia acestuia.
• Bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; pot aparține făptuitorului, altei persoane care a cunoscut scopul folosirii lor; în această situați, fapta este săvârșită cu intenție.
• Bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; pot aparține făptuitorului, altei persoane care a cunoscut scopul folosirii lor; fapta este săvârșită cu intenție.
• Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor; este necesar ca bunurile să fi fost efectiv date, nu promise.
• Bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
• Bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală, precum deținerea de instrumente în vederea falsificări de valori.

În cazul prevăzut la lit.b şi c, dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuția bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală  , se dispune confiscarea lor în întregime.

În cazurile prevăzute la lit.b şi c, dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparțin infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozițiilor de mai sus.

Dispozițiile de la lit.b nu se aplică în cazul faptelor săvârșite prin presă.

Dacă bunurile supuse confiscării potrivit lit.b-e nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurența valorii acestora.

Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obținuți din explotarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute la lit.b şi c.

Măsura este obligatorie, privativă de bunuri, se poate dispune alături de alte măsuri de siguranță şi are caracter personal şi irevocabil.

Se pot confisca şi bunurile care fac parte din mijloacele de existență sau sunt necesare pentru trebuința zilnică sau pentru exercitarea profesiei.

Sustragerea de la executare reprezintă infracțiunea de neexecutare a sancțiunii penale.