Conditii necesare pentru a fi valorificata adeverinta privind grupa a II-a de munca  

Legislatie relevanta
:
Ordinul nr. 50/1990
,
HG nr. 257/2011

Rezumat
:

Potrivit art. 126 al. 4 din HG 257/2011, adeverintele nevalorificate la stabilirea si/sau recalcularea pensiilor, intocmite si eliberate anterior intrarii in vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii si/sau modificarii drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza la stabilirea si/sau modificarea drepturilor de pensie daca indeplinesc conditiile legale de valabilitate, chiar daca nu sunt conforme cu modelul prevazut la alin. (1). Prin urmare, adeverinta invocata poate fi folosita la stabilirea drepturilor de pensie.

In ceea ce priveste plata contributiilor, trebuie mentionat ca nici anterior, dar nici prin Legea nr. 263/2010, respectiv HG 257/2011, legislatia nu impune ca adeverinta sa contina mentiunea ca s-au platit contributiile de asigurari sociale pentru grupa superioara de munca. Prin urmare, nu i se poate solicita fostului salariat o dovada pe care legea nu o impune.

 

     Sentinta civila nr. 643/14.11.2017 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr.424/12.07.2017 pronuntata de Tribunalul Braila a fost admisa contestatia formulata de formulata de contestatorul BS, in contradictoriu cu intimata CJP Braila.

A fost anulata decizia nr. R/11164/01.02.2017 emisa de intimata CJP Braila.

A fost obligata intimata sa emita o noua decizie, prin care sa stabileasca drepturile de pensie ale contestatorului incepand cu data de 27.12.2016, avand in vedere perioada lucrata de acesta in grupa a II-a de munca in procent de 100%, conform adeverintei nr. 1621/06.08.1997 emisa de SC S. SA Braila.

A fost obligata intimata sa ii plateasca contestatorului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Braila la data de …..2017 sub nr. ……/113/2017, contestatorul BS a contestat decizia nr. R 11164/01.02.2017 emisa de intimata CJP Braila, solicitand anularea acesteia si obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii in care sa fie valorificata perioada 04.06.1979-15.01.1994 lucrata in grupa  a II-a de munca, cu incepere  de la data depunerii dosarului de pensionare nr. 57623/27.12.2016.

De asemenea, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea contestatiei a aratat ca a lucrat in cadrul abatorului SC S. SA in functia de macelar, in conditii de umiditate excesiva si temperatura ridicata, asa cum este prevazut in art. 176 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, completat cu Scrisorile MMPS 5511/22.05.1991 si 5527/22.05.1991.

 Contestatorul a aratat ca, desi la dosarul depus in vedere pensionarii adeverinta nr. 1621/06.08.1997 emisa  de SC S. SA potrivit careia in perioada 04.06.1979-15.01.1994 a lucrat in conditii ce se incadreaza in grupa a II-a de munca in procent de 100%, perioada lucrata in conditii de grupa II la SC S. SA Braila nu i-a fost valorificata, motivandu-se ca temeiul legal este incorect. Impotriva deciziei a formulat contestatie la Comisia Centrala de Contestatii a Casei Nationale de Pensii, trimisa cu confirmare de primire la 24.02.2017, dar nu a primit raspuns.

Contestatorul a invocat prevederile art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 si a sustinut ca, asa cum rezulta din adeverinta emisa de conducerea SC S. SA, indeplineste conditiile prevazute de Ordinul 50/1990, Anexa 2 si Scrisoarea MMPS nr. 5527/1991 pct. 4 pentru incadrarea in grupa de munca.

A facut referire la dispozitiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, la decizia nr. 258/20.09.2004 pronuntata de completul de 9 judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si la art. 16 alin. 1 si art. 41 alin. 2 din Constitutie.

Contestatorul a invederat ca activitatile desfasurate de el au fost incadrate in grupa a II-a de munca in conformitate cu hotararea Consiliului de Administratie a SC S. SA din 04.09.1993, a sindicatului liber si a Scrisorilor MMPS 5511/22.05.1991 si 5527/22.05.1991. A mentionat ca in perioada 04.06.1979-15.01.1994 a lucrat ca macelar in abatorul  de porci si bovine  si a desfasurat activitatea  in procent  de 100% in conditii de grupa a II-a de munca in conformitate cu prevederile anexei II din Ordinul 50/1990, completat cu Scrisoarea 5527/22.05.1991 si 5511/19911 ale MMPS, precum si art. 1 din Legea 172/2016.

Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.

In aparare a aratat ca cererea contestatorului de inscriere la pensie pentru limita de varsta a fost respinsa deoarece varsta standard redusa datorita stagiului realizat in conditii deosebite si a legilor speciale nu poate fi mai mica decat varstele prevazute de lege si stagiul de cotizare realizat este mai mic decat cel necesar conform art. 55 din Legea nr. 263/2010.

Considera ca in mod corect nu a  fost luata in calcul perioada 04.06.1979-15.01.1994 ca fiind lucrata in grupa  a II-a de  munca, deoarece din prevederile pct. 3 din Ordinul 50/1990 rezulta faptul ca pentru a putea fi incadrat in grupa de munca contestatorul trebuia sa lucreze efectiv  in locurile de munca si  activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2 de la Ordinul 50/1990, certificarea temeiului legal complet fiind absolut necesara. Conform adeverintei nr. 1621/06.08.1997, incadrarea contestatorului in grupa a II-a de munca in perioada 04.06.1979-15.011.1994 s-a facut in baza adresei nr. 5527/1991 pct. 4, adresa care reprezinta o Scrisoare a M.M.P.S. continand un punct de vedere exprimat de o autoritate si neavand caracterul unui act normativ care sa permita incadrarea unei persoane in grupa superioara de munca.

Intimata a mai invocat faptul ca in carnetul de munca al contestatorului nu este inscrisa nicio mentiune referitoare la grupa de munca, desi Ordinul 50/1990 cuprinde aceasta obligatie a angajatorului, iar din adeverinta mentionata nu rezulta faptul ca unitatea angajatoare ar fi retinut  si virat cota de  CAS aferenta grupei a II-a de munca.

In drept, si-a intemeiat apararile pe dispozitiile Legii nr. 263/2010 modificata si completata si pe HG nr. 257/2011.

Contestatorul a formulat raspuns la intampinare, prin care si-a mentinut punctul de vedere expus in contestatie si a aratat ca sustinerile intimatei sunt nelegale.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 (forma in vigoare la data formularii cererii contestatoarei), adeverintele care atesta incadrarea persoanelor in fostele grupe I si/sau a II-a de munca sunt valorificate numai in situatia in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile intocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

In baza acestei dispozitii legale, CJP are dreptul si obligatia sa verifice daca exista documente din care sa rezulte ca activitatea salariatului a fost incadrata in grupa de munca mentionata in adeverinta si nu poate fi obligata sa valorifice orice adeverinta eliberata de angajator.

Adeverinta reprezinta un inscris care nu are valoare probatorie absoluta in raport de Casa de Pensii, care este tert, ci, potrivit art. 158 din Legea 263/2010, trebuie sa aiba la baza documente verificabile, nefiind necesar sa fie anulata pentru ca sa se poata refuza valorificarea ei.

Chiar daca angajatorul poarta intreaga raspundere pentru valabilitatea si corectitudinea datelor inscrise in adeverinta, in aplicarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 Casa de Pensii este abilitata sa analizeze continutul adeverintei prin raportare la alte inscrisuri doveditoare si sa refuze valorificarea acesteia atunci cand constata ca aspectele mentionate nu sunt dovedite.

Prin urmare, este necesar sa se analizeze probele administrate pentru a se putea stabili daca perioadele in discutie constituie stagiu realizat in grupa a II-a de munca.

In speta se constata ca, potrivit inscrierilor din carnetul de munca al contestatorului, in perioada 04.06.1979-15.011.1994 acesta a fost salariat al SC S. SA Braila, avand functia pe macelar.

Prin adeverinta nr. 1621/06.08.1997 emisa de angajator se atesta faptul ca in perioada mentionata contestatorul a lucrat in functia de macelar in cadrul Sectiei Sacrificari, loc de munca prevazut de Ordinul 50/1990 anexa 2 si Scrisoarea nr. 5527/1991 pct. 4, loc care se incadreaza in grupa a II-a de munca cu un procent de 100%.

In adeverinta s-a mentionat ca a fost eliberata in baza Scrisorilor MMPS nr. 5511/22.05.1991 si nr. 5527/22.05.1991 si a Hotararii Consiliului de Administratie si sindicatului liber din data de 04.03.1993.

Se observa ca, in conformitate cu pct. 176 din Anexa nr.2 la Ordinul nr. 50/1990, beneficiaza de incadrare in grupa a II-a de munca si “muncitorii de la fierberea si afumarea preparatelor din carne si peste, precum si cei din abatoarele de pasari, porci si bovine care efectueaza deplumarea, eviscerarea, parlirea si transarea in conditii de umiditate excesiva si temperatura ridicata”.

Coroborand aceste dispozitii legale cu mentiunile din carnetul de munca al contestatorului, instanta a constatat ca specificul activitatii desfasurate de acesta a determinat angajatorul ca, prin Hotararea din data de 04.03.1993 a Consiliului de Administratie si a Sindicatului Liber, sa dispuna incadrarea sa in grupa a II-a de munca in procent de 100% in temeiul Ordinului 50/1990, anexa 2.

Potrivit Ordinului 50/1990, intreaga procedura privind incadrarea in grupe de munca este supravegheata, indrumata si controlata de Ministerul Muncii, autoritate centrala cu atributii in ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale, care ar fi putut sesiza chiar la acel moment nelegala incadrare in grupe de munca a angajatilor unei societati.

Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca este atributul conducerii unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, conform art. 6 din Ordinul 50/1990, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), Casa de Pensii neputand face aprecieri cu privire la conditiile de lucru ale contestatorului sau procentului lucrat in aceste conditii, prin prisma functiei pe care salariatul a indeplinit-o.

Daca se dovedeste ca, in aplicarea Ordinului nr. 50/1990, sindicatele si conducerea au fost de acord cu incadrarea activitatii unui salariat in grupa a II-a de munca, adoptand o hotarare in acest sens, Casa de Pensii nu poate interveni, intrucat s-ar ajunge la o aplicare excesiva a art. 158 din Legea 263/2010.

Din adeverinta nr. 1621/06.08.1997 emisa de angajator reiese ca exista o asemenea hotarare a Consiliului de Administratie si a sindicatului liber, adoptata la data de 04.03.1993, iar intrucat intimata nu a contestat validitatea adeverintei sub acest aspect, este irelevant faptul ca hotararea mentionata nu a fost depusa la dosar.

Pentru considerentele expuse, instanta a constatat ca in mod netemeinic si nelegal la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului intimata nu a valorificat ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca perioada mentionata in adeverinta nr. 1621/06.08.1997 emisa de SC S. SA Braila.

Drept urmare, a admis contestatia si a dispus anularea deciziei nr. R/11164/01.02.2017.

Totodata, instanta a obligat pe intimata sa emita o noua decizie prin care sa stabileasca drepturile de pensie ale contestatorului avand in vedere perioada lucrata de acesta in grupa a II-a de munca in procent de 100%, conform adeverintei nr. 1621/06.08.1997 emisa de SC S. SA Braila.

Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, stabilirea drepturilor de pensie se va face incepand cu data inregistrarii cererii contestatorului (27.12.2016).

Ca parte cazuta in pretentii intimata a fost obligata, in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, sa plateasca contestatorului cheltuielile de judecata in suma de 500 lei, constand in onorariul avocatului, dovedit cu chitanta depusa la dosar.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata CJP Braila, considerand-o nelegala pentru urmatoarele considerente:

Temeiul legal in baza caruia i-a fost acordata contestatorului grupa de munca este incorect, deoarece incadrarea s-a facut in temeiul unei adrese, care reprezinta o scrisoare a MMPS, un punct de vedere exprimat de o autoritate, neavand caracterul unui act normativ care sa permita incadrarea unei persoane in grupa superioara de munca. La data emiterii adeverintei, era in vigoare Ordinul 50/1990, iar angajatorul trebuia si putea sa precizeze in baza carui punct din acest act normativ a facut incadrarea.

Art. 15 din Ordinul 50/1990 precizeaza ca dovedirea perioadelor lucrate in grupa superioara se face pe baza inregistrarii in carnetul de munca, iar in carnetul de munca al contestatorului nu exista o astfel de mentiune.

Nu s-a facut dovada retinerii contributiei de asigurari sociale pentru grupa de munca.

In drept, a invocat art. 466, 470-471 Cod de procedura civila.

Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reluand argumentele expuse in contestatie.

Apelul este nefondat.

Sub un prim aspect, dispozitiile art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministrului Muncii si Protectiei Sociale prevedeau ca dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locuri de munca si activitati ce se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii, se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca. La momentul formularii cererii de pensionare, legea in vigoare este 263/2010, prevedea, in art. 158, posibilitatea implicita ca dovedirea perioadelor de vechime realizate in grupa a II-a de munca sa se poata face si prin adeverinte, emise conform legii, pe baza documentelor verificabile intocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. In acest sens, art. 123 al. 2 din HG  257/2011 prevede ca dovada se poate face prin carnetul de munca si/sau adeverinte. Prin urmare, chiar daca nu exista mentiuni in carnetul de munca privind grupa de munca, dovedirea prestarii activitatii in grupa a II-a de munca se poate face si prin adeverinta eliberata de angajator. In consecinta, acest motiv de apel este neintemeiat.

Prerogativa Casei de pensii de a nu valorifica orice adeverinta eliberata de angajatori a fost recunoscuta de prima instanta, ea rezulta din interpretarea literala a textului art. 158 alin. 4 din Legea 263/2010, din folosirea sintagmei „numai in situatia in care”. Se admite deci ca pot exista situatii in care adeverintele nu pot fi valorificate. Tribunalul a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 158 din Legea 263/2010 referitoare la valoarea probatorie a adeverintei care atesta incadrarea contestatorului in grupa a II-a de munca.

Curtea constata ca angajatorul SC S. SA Braila a emis, la data de 06.08.1997, adeverinta nr. 1621/06.08.1997 in care se arata perioada in care contestatorul a fost incadrat in grupa a II-a de munca si temeiul juridic generic al incadrarii: Ordinul nr. 50/1990 si scrisoarea 5527/1991 pct. 4 a MMPS Bucuresti.

La nivelul anului 1994, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a emis o forma consolidata intitulata “Ordinul nr. 50/1990 si Ordinul nr. 125/1990 completate cu avizele ulterioare”. In esenta, aceasta forma consolidata reprezinta o unificare a tuturor ordinelor care reglementau grupele de munca, plecand de la forma de baza a Ordinului nr. 50/1990, completata cu toate avizele acordate unitatilor pana la nivelul anului 1994. Pct. 4 din scrisoarea 5527/1991 a MMPS Bucuresti se regaseste la pct.  pct. 176 din Anexa nr.2 La Ordinul nr. 50/1990, potrivit caruia beneficiaza de incadrare in grupa a II-a de munca si  “muncitorii de la fierberea si afumarea preparatelor din carne si peste, precum si cei din abatoarele de pasari, porci si bovine care efectueaza deplumarea, eviscerarea, parlirea si transarea in conditii de umiditate excesiva si temperatura ridicata”, la care se incadreaza si activitatea de macelar efectuata de contestator. Prin urmare, temeiul juridic, chiar daca nu este raportat la forma consolidata a ordinului, care nu a fost niciodata publicata, ci la continutul scrisorii, este un temei legal si corect, prevazut intr-un ordin al ministrului, a carui valoare de act normativ nu poate fi contestata.

La data emiterii adeverintei, nu era prevazuta o procedura speciala de eliberare a adeverintelor care atesta incadrarea in grupele de munca. Potrivit art. 126 al. 4 din HG 257/2011, adeverintele nevalorificate la stabilirea si/sau recalcularea pensiilor, intocmite si eliberate anterior intrarii in vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii si/sau modificarii drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza la stabilirea si/sau modificarea drepturilor de pensie daca indeplinesc conditiile legale de valabilitate, chiar daca nu sunt conforme cu modelul prevazut la alin. (1). Prin urmare, adeverinta invocata poate fi folosita la stabilirea drepturilor de pensie.

In ceea ce priveste plata contributiilor, trebuie mentionat ca nici anterior, dar nici prin Legea 263/2010, respectiv HG 257/2011, legislatia nu impune ca adeverinta sa contina o astfel de mentiune, ca s-au platit contributiile de asigurari sociale pentru grupa superioara de munca. Prin urmare, nu i se poate solicita fostului salariat o dovada pe care legea nu o impune.

Sentinta este legala si temeinica, iar motivele de apel neintemeiate.

In consecinta, in baza art. 480 cod de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.