Concurs ideal de infractiuni, Aplicarea principiului ne bis in idem.

Avand in vedere ca fapta pentru care inculpatul este judecat in prezentul dosar este concurenta cu o alta fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani (prin sentinta penala nr.16/13.01.2014 a Tribunalului Constanta pronuntata in dosar nr. 12017/118/2012, definitiva prin decizia penala nr. 526/16.09.2014 a Curtii de Apel Constanta), instanta de fond in mod corect a dispus contopirea pedepselor si reducerea din pedeapsa finala aplicata a perioadei executate de la 23.10.2012 la 23.01.2013, respectiv de la 14.10.2014 la zi.

Cu privire la aplicarea principiului
ne bis in idem
in cazul unui concurs ideal de infractiuni, in jurisprudenta CEDO s-a retinut ca „nu se contesta faptul ca, prin utilizarea notiunii de concurs ideal, statele pot sa sanctioneze de 2 ori aceeasi fapta, cu conditia ca cele 2 fapte sa difere prin scopul aplicarii sanctiunii ori prin obiectul care este protejat” (v. Hotararea CEDO in cauza Fischer contra Austriei din 29 mai 2001).

Raportat la argumentele expuse in cauza CEDO mentionata mai sus, Curtea a retinut ca prin retinerea folosirii agresiunii fizice a inculpatului [...] fata de politistul [...] pentru infractiunea de ultraj (pentru care acest inculpat a fost deja condamnat printr-o hotarare definitiva) se acopera acelasi „rau social” (v. Hotararea CEDO in cauza Fischer contra Austriei din 29 mai 2001) ca si in cazul infractiunii de tentativa de talharie care face obiectul prezentului dosar si in care s-a retinut de asemenea aceeasi fapta de agresare fizica a politistului [...] de catre inculpatul [...].

Totodata, si hotararea din 23.06.2015 in cauza Butnaru si Bejan-Piser impotriva Romaniei este aplicabila in prezenta cauza, avand in vedere ca in acest dosar inculpatul este judecat in esenta pentru aceleasi acte de violenta exercitate asupra politistului [...] pentru care a fost judecat anterior in alt dosar si a fost condamnat pentru comiterea infractiunii de ultraj.

Art. 32 C.proc.pen. raportat la art 233 Cod penal Hotararea CEDO din 23.06.2015 in cauza Butnaru si Bejan-Piser impotriva Romaniei

Art. 46 alin. 1 Cod procedura penala Hotararea CEDO in cauza Fischer contra Austriei din 29 mai 2001

Instanta constata ca prin sentinta penala nr. 1361 din data de 18.11.2015 pronuntata de Judecatoria Constanta, in dosarul penal nr. 15041/212/2015, s-a hotarat:

„In baza
art. 16 alin. 1 lit. i C.proc.pen.
admite exceptia existentei autoritatii de lucru judecat si inceteaza procesul penal fata de inculpatul
[...]
privind savarsirea infractiunii de complicitate la tentativa la talharie prevazuta de art. 48 C.pen., raportat la art. 32 C.pen. raportat la art. 233 C.pen., intrucat
exista autoritate de lucru judecat.

In baza art. 32 alin. 1 C.pen. raportat la art. 233 C.pen., cu referire la art. 5 C.pen.,

condamna pe inculpatul
[...]
la pedeapsa de
2 ani si 6 luni inchisoare
pentru savarsirea infractiunii de
tentativa la talharie.

In baza
art. 67 alin. 2 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. h,j C.pen.
,
interzice
inculpatului
[...]
dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme si dreptul de a parasi teritoriul Romaniei pe o perioada de 5 ani, calculata de la data executarii pedepsei inchisorii, conform
art. 68 alin. 1 lit. c

100. pen.

In baza art. 65 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului [...] drepturile prevazute de art. 66 alin. 1 lit. h,j C.pen., pe durata executarii pedepsei inchisorii, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

Constata ca infractiunea constatata prin prezenta hotarare este concurenta cu infractiunea prevazuta de art. 233 C.pen. pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr. 16/13.01.2014 emisa de Tribunalul Constanta in cadrul dosarului nr. 12017/118/2012 definitiva prin decizia penala nr. 526/16.09.2014 a Curtii de Apel Constanta.

In baza
art. 40 alin. 1 C.pen., art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.
aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare pe care o sporeste cu 10 luni, inculpatul
[...]
urmand sa execute in final pedeapsa de 5 ani si 10 luni inchisoare.

Pedeapsa se executa in regim de detentie, conform art. 60 C.pen.

In baza art. 45 alin. 2 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, j C.pen., interzice

inculpatului
[...]
dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice pe o durata de 2 ani, dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani, dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme pe o durata de 5 ani si dreptul de a parasi teritoriul Romaniei pe o perioada de 5 ani, durate calculate de la data executarii pedepsei inchisorii, conform
art. 68 alin. 1 lit. c C.pen
.

In baza art. 45 alin. 5 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului [...] drepturile prevazute de art. 66 alin. 1 lit.a, b, h, j C.pen., pe durata executarii pedepsei inchisorii, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

In baza art. 40 alin. 3 C.pen. scade din durata pedepsei inchisorii aplicate perioada executata de la 23.09.2012 la 23.01.2013 si de la 14.10.2014 la zi.

Anuleaza mandatul de executare emis in baza sentintei penale nr. 16/13.01.2014 emisa de Tribunalul Constanta in cadrul dosarului nr. 12017/118/2012 definitiva prin decizia penala nr. 526/16.09.2014 a Curtii de Apel Constanta, si dispune emiterea unor noi forme de executare la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

Ia act ca partea civila a renuntat la pretentiile civile.

In baza
art. 274 alin. 1 C.proc.pen.
obliga inculpatul
[...]
la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cuantum de 3000 de lei (1000 lei aferenti urmaririi penale si 2000 lei aferenti judecatii in prima instanta).

In baza
art. 275 alin. 3 C.proc.pen.
cheltuielile judiciare avansate de catre stat in legatura cu actiunea penala exercitata impotriva inculpatului
[...]
, raman in sarcina statului.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 04.07.2013, inculpatul [...], aflandu-se pe str. [...] din Eforie Nord, impreuna cu o alta persoana ramasa neidentificata, a fortat incuietoarea portierei dreapta fata a autoturismului Dacia Logan cu numarul de inmatriculare [...], apartinand persoanei vatamate [...], cu intentia de a sustrage bunuri din aceasta si fiind surprinsi de organele de politie, a incercat sa fuga de la fata locului, insa a fost retinut de catre comisarul de politie [...] caruia i s-a alaturat politistul [...] din cadrul Politiei Eforie. In acest context, inculpatul [...] a opus rezistenta fizica violenta imobilizarii si incatusarii din partea organului de politie, in sprijinul inculpatului intervenind si inculpatul [...] care s-a interpus fizic intre comisarul de politie [...] si inculpatul [...], pe care comisarul de politie il tinea de brat, inculpatul [...], pentru a obtine eliberarea coinculpatului [...], lovind cu cotul in zona gatului pe comisarul de politie [...]. In urma interactiunii fizice cu cei doi coinculpati, comisarul sef de politie [...] a suferit vatamari corporale ce au necesitat pentru vindecarea 1-2 zile de ingrijiri medicale. In urma loviturii aplicate in zona gatului, lucratorului de politie, de catre inculpatul [...], inculpatul [...] a reusit sa fuga de la fata locului.

Scopul prezentei in zona a coinculpatului [...] transportat in zona de catre [...], era furtul prin efractie de bunuri aflate in vehicule apartinand turistilor. Coinculpatii s-au deplasat in zona, alaturi de cea de-a treia persoana ramasa neidentificata, cu vehiculul Renault Megane cu numarul de inmatriculare [...], condus si stationat de catre inculpatul [...] in zona hotelului [...], in asteptarea coinculpatului [...] si insotitorului acestuia neidentificat, cat timp cei doi sustrageau prin efractie bunuri din vehiculele parcate in zona, pentru extragerea operativa a acestora din campul infractional.

In drept, instanta de fond a constatat ca fapta inculpatului [...] care la data de 04.07.2013 a inlaturat prin efractie sistemul de inchidere a portierei dreapta fata a vehiculului Dacia Logan cu numarul de inmatriculare [...] parcat in zona hotelului [...], Eforie Nord, cu intentia de a sustrage bunuri din interiorul vehiculului, rezolutie infractionala nematerializata intrucat inculpatul nu a identificat valori de sustras, si fiind surprins de interventia lucratorului de politie [...], s-a opus incatusarii prin manifestari fizice violente care au determinat si caderea la sol a inculpatului, alaturi de politist, inculpatul beneficiind totodata si de interventia coinculpatului [...] care a intervenit intre cei doi aplicand un cot in zona gatului si maxilarului lucratorului de politie fapt ce a determinat slabirea prinsorii si scaparea inculpatului [...] care a fugit de la fata locului, realizeaza elementul material al infractiunii de tentativa la talharie prevazuta de art. 32 C.proc.pen. raportat la art. 233 C.pen.

La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului [...] prima instanta a avut in vedere faptul ca acest inculpat a actionat in mod premeditat, calificat, dupa prospectarea temeinica prealabila a vehiculelor pretabile a fi penetrate prin efractie, beneficiind de sprijinul unei alte persoane la fata locului, fapta de furt ramanand in faza tentativei datorita absentei valorilor cautate din interiorul vehiculului al carui sistem de inchidere l-a inlaturat prompt, in mod calificat. Fapta a fost constatata in flagrant, pe fondul unor alte fapte sesizate organelor de politie a statiunii Eforie Nord. A fost savarsita in sezon estival, exploatand numarul mare de vehicule apartinand turistilor prezenti pe litoral. Odata surprins in flagrant, inculpatul s-a opus imobilizarii si incatusarii din partea organului de politie smucindu-se violent si beneficiind si de sprijinul inculpatului [...] condamnat definitiv pentru lovituri aplicate lucratorului de politie in aceste circumstante; s-a mai avut in vedere ca inculpatul a distrus sistemul de inchidere al portierei vehiculului [...], prejudiciul material fiind evaluat de proprietar la nivelul sumei de 500 lei cu care s-a constituit parte civila in procesul penal, dar la care a renuntat in faza judecatoreasca a procesului din pricina dificultatilor de ordin material si logistic pentru sustinerea pretentiilor in fata instantei, faptul inculpatul [...] a mai suferit o condamnare pentru o infractiune de talharie pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare in executarea careia se afla la acest moment. A mai fost sanctionat pentru fapte incriminate de regimul juridic al circulatiei rutiere in spatiul Uniunii Europene iar dupa sustragerea de sub prinsoarea organului de politie, inculpatul [...] s-a sustras cercetarilor fiind dat in urmarire internationala (arestat la 14.10.2014) in cadrul dosarului nr. 12017/118/2012 al Tribunalului Constanta. Infractiunea constatata prin prezenta hotarare a fost comisa sub imperiul masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, urmare a inlocuirii masurii arestului preventiv, in cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului.

In ceea ce-l priveste pe inculpatul [...], instanta de fond a retinut incidenta principiului
ne bis in idem
prev. de art.6 cod procedura penala si a dispus incetarea procesului penal pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, in urma admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a constatat ca inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de
complicitate la tentativa la talharie prev. de art.48 alin.l Cod penal rap. la art. 32 alin.l Cod penal rap. la art. 233 Cod penal cu referire la art.5 Cod penal, constand in aceea ca
“la data de 04.07.2013, aflandu-se in Eforie Nord, str. [...], in fata hotelului [...] inculpatul [...] l-a ajutat pe suspectul [...], sa-si asigure scaparea dupa ce acesta fusese prins in timp ce intentiona sa sustraga bunuri din autoturismului Dacia Logan cu nr. de inmatriculare [...], apartinand persoanei vatamate [...], prin agresare fizica a comisarului sef de politie [...], cauzandu-i acestuia vatamari corporale ce au necesitat pentru vindecare intre 1-2 zile de ingrijiri medicale”.

Instanta de fond a constatat ca pentru aceeasi fapta materiala, inculpatul [...] a fost trimis in judecata, anterior, prin rechizitoriul nr. 11150/P/2013 din data de 24.07.2015 in cuprinsul caruia retinandu-se ca
“
fapta inculpatului [...] constand in aceea ca, la data de 04.07.2013, in jurul orelor 13.30, aflandu-se in fata hotelului [...], l-a agresat fizic pe lucratorul de politie [...] in sensul ca l-a lovit cu cotul in zona maxilarului si l-a impins, in timp ce acesta il imobilizase pe numitul [...] intrucat l-a observat in timp ce fortase incuietoarea unui autoturism, asigurandu-i astfel acestuia scaparea din imobilizare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin.2,5 C.pen
.” Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub numarul 19484/212/2013 si a fost solutionata prin sentinta penala nr. 1025/18.09.2013 definitiva prin decizia penala nr. 960/07.11.2013 a Curtii de Apel Constanta. Prin hotararea judecatoreasca definitiva s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

“La data de 04.07.2013, partea vatamata [...], lucrator de politie in cadrul Politiei Eforie, fiind in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, a desfasurat impreuna cu colegii sai, martorii [...], [...] si [...], activitate de supraveghere a activitatii inculpatului [...], a numitului [...] si a altei persoane ramase neidentificate, care folosindu-se de masina marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...], condusa de inculpat, erau suspectati de comiterea unor furturi din autoturisme pe raza statiunii Eforie Nord.

In timpul supravegherii, partea vatamata a observat cum numitul [...] impreuna cu cealalta persoana ramasa neidentificata, au fortat incuietoarea unei masini, astfel ca a solicitat interventia celorlalti lucratori de politie in vederea prinderii celor doi. In continuare partea vatamata s-a deplasat spre cei doi suspecti, reusind dupa declinarea calitatii sa il imobilizeze pe numitul [...] in fata hotelului [...], persoana ramasa neidentificata reusind sa fuga de la fata locului, trecand in fuga pe langa autoturismul unde se afla inculpatul[...].

In conditiile in care numitul [...] incerca sa scape din prinsoare, partea vatamata a fost ajutata de martorul [...] - lucrator de politie, acestia reusind sa il imobilizeze astfel pe susnumit. In aceste circumstante, la fata locului s-au strans aproximativ 15-20 persoane, in fata carora cei doi lucratori de politie si-au declinat identitatea, martorul [...] aratandu-le si legitimatia.

In timp ce partea vatamata si martorul [...] il tineau pe numitul [...], asteptand sosirea celorlalti lucratori de politie, inculpatul [...], spre care s-a deplasat in fuga persoana ramasa neidentificata, a plecat de la masina marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...] spre lucratorii de politie, iar la momentul aproprierii de acestia le-a cerut intr-un mod agresiv sa ii dea drumul numitului [...].

Martorul [...] i-a aratat si inculpatului legitimatia si i-a prezentat calitatea de lucratori de politie, a sa si a partii vatamate, insa inculpatul, ignorand aceasta calitate, s-a bagat intre partea vatamata si martorul [...], dupa care a impins si lovit cu cotul in zona maxilarului partea vatamata, slabind astfel stransoarea cu care aceasta il tinea pe [...], acesta reusind sa se elibereze si sa fuga.

Dupa fuga acestuia, la fata locului a venit si martorul [...], care impreuna cu [...] l-au condus pe inculpat in holul Hotelului [...], unde i-au solicitat sa se legitimeze, timp in care inculpatul in continuare tipa si le adresa injurii, fiind nevoie ca receptionera hotelului, martora [...], sa le ceara sa inceteze. Intrucat inculpatul a sustinut ca are actele de identificare in masina, s-au deplasat impreuna la autoturismul marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...], iar dupa legitimare, inculpatul a plecat de la fata locului."

Prima instanta a retinut ca impotriva inculpatului [...] nu s-a formulat o acuzatie penala in legatura cu fapta
materiala
de “furt calificat” a carei constatare flagranta o urmareau politistii la data de 04.07.2013, inainte de retinerea inculpatului [...] si interventia coinculpatului [...], inculpatul [...] fiind acuzat, in prezenta cauza, pentru aceeasi fapta materiala de a fi intervenit in favoarea coinculpatului [...] pentru a asigura scaparea acestuia din prinsoarea politistului (astfel cum rezulta din sectiunea “in drept” a rechizitoriului 11547/P/2013 din 12.05.2015 si procesul verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat si a acuzatiei penale, alaturi de drepturile si obligatiile procesuale in legatura cu aceasta acuzatie), distincta de actiunile aceluiasi inculpat [...] din cursul aceleiasi zile de 04.07.2013, intreprinse incepand cu momentul localizarii pe raza statiunii (ora 10.00) si pana la momentul interventiei sale asupra politistului (ora 13.00), fapta pentru care a fost judecat si condamnat definitiv.

Totodata, s-a retinut ca instanta nu poate extinde procesul penal si pune in miscare actiunea penala cu privire la aceasta fapta materiala de “tentativa la furt calificat” (incadrata juridic ca “tentativa la talharie” si
numai
impotriva inculpatului [...] - prin aceea ca a patruns prin efractie in vehicul cu scopul de a sustrage bunuri si a intrebuintat violente pentru a-si asigura scaparea) documentata de organele de politie in cursul zilei de 04.07.2013 (inculpatul [...] fiind surprins transportand pe [...] la locul comiterii faptei de efractie in vederea sustragerii), dar care nu face obiectul sesizarii instantei prin rechizitoriul 11547/P/2013 din 12.05.2015 in privinta inculpatului [...], aceste institutii procesual penale nemairegasindu-se printre cele aflate la dispozitia instantei, in actuala reglementare.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si inculpatul [...].

In dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta s-a criticat gresita solutie de incetare a procesului penal dispusa fata de inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de complicitate la tentativa de talharie, aratandu-se ca in mod eronat instanta de fond a incercat in motivarea pe care a oferit-o in hotararea pronuntata, facand trimitere si la acea tentativa de furt, sa incerce sa pronunte o solutie cu aparenta de legalitate, nelegala, deoarece prin aceeasi actiune inculpatul [...] care pentru a-i asigura scaparea inculpatului [...] a lovit lucratorul de politie in timp ce l-a surprins pe acesta din urma incercand sa sustraga bunuri dintr-un autoturism Dacia Logan, intrunesc elementele constitutive a doua infractiuni, respectiv ultraj pentru care a si fost condamnat definitiv, dar si infractiunea scop sau infractiunea urmarita, si anume, sa asigure scaparea inculpatului [...] surprins de catre organele de politie in timp ce incerca sa sustraga anumite bunuri; s-a aratat ca, din acest punct de vedere, se justifica condamnarea inculpatului [...] si pentru aceasta complicitate la tentativa de talharie; inculpatul [...] de altfel a si fost gasit vinovat prin aceeasi hotarare pronuntata pentru aceasta tentativa de talharie, asadar instanta de fond nu a exclus aceasta infractiune scop pe care a si urmarit-o inculpatul [...], infractiunea mijloc fiind aceea de ultraj pentru care a fost condamnat definitiv; s-a mai aratat si ca prin rechizitoriul initial prin care s-a dispus trimiterea in judecata a acestui inculpat [...] pentru ultraj s-a dispus disjungerea cauzei pentru tentativa la talharie, nu se poate spune ca avem lacune din punct de vedere procedural iar sustinerile instantei de fond consemnate in motivarea sentintei pronuntate in sensul ca niciun moment nu s-a dispus vreo cercetare sau s-ar fi apreciat asupra vreunei infractiuni de furt calificat nu pot fi primite in conditiile in care din talharie se poate dispune schimbarea de incadrare juridica intr-o tentativa la furt daca ar putea fi vorba despre asa ceva.

In dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat sa se constate ca la instanta de fond inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, nu a contestat probele administrate in faza de urmarire penala, nu a solicitat schimbarea incadrarii juridice, aratandu-se ca faptul ca a declarat ca nu a lovit lucratorul de politie, ci doar l-a imbrancit ca sa scape nu impunea ca instanta de fond sa nu-l judece pe inculpat pe procedura simplificata, ci pe procedura de drept comun, nu a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3; in consecinta, s-a solicitat reanalizarea probelor si inculpatul sa fie judecat dupa procedura simplificata cu reducerea pedepsei de 1/3; in subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei avand in vedere cele expuse, faptul ca inculpatul a recunoscut si ca nu a contestat niciuna din probele administrate in faza de urmarire penala; avand in vedere ca fapta pentru care este judecat in prezentul dosar este concurenta cu o alta fapta pentru care este condamnat la pedeapsa de 5 ani, s-a solicitat sa se dispuna contopirea pedepselor si sa se reduca din pedeapsa perioada executata de la 23.10.2012 la 23.01.2013, respectiv de la 14.10.2014 la zi.

La termenul din data 04.02.2016, inculpatii [...] si [...] au precizat personal ca nu doresc sa dea declaratie in fata instantei de apel, uzand de dreptul la tacere prev. de art.83 lit.a) cod procedura penala.

In apel inculpatul [...] a depus la dosar un contract individual de munca.

Examinand sentinta apelata in raport de motivele de apel si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca apelurile formulate in cauza nu sunt fondate.

Prima instanta a retinut corect starea de fapt si a facut o analiza temeinica a probelor administrate in cauza, retinand vinovatia inculpatului [...] sub forma intentiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

In acest sens, Curtea are in vedere mijloacele de proba administrate in cauza.

Incadrarea juridica data faptei comise de inculpatul [...] este legala, instanta de fond efectuand o aplicare corespunzatoare a normelor in materie.

Astfel, fapta inculpatului [...] care la data de 04.07.2013 a inlaturat prin efractie sistemul de inchidere a portierei dreapta fata a vehiculului Dacia Logan cu numarul de inmatriculare [...] parcat in zona hotelului [...], Eforie Nord, cu intentia de a sustrage bunuri din interiorul vehiculului, rezolutie infractionala nematerializata intrucat inculpatul nu a identificat valori de sustras, si fiind surprins de interventia lucratorului de politie [...], s-a opus incatusarii prin manifestari fizice violente care au determinat si caderea la sol a inculpatului, alaturi de politist, inculpatul beneficiind totodata si de interventia coinculpatului [...] care a intervenit intre cei doi aplicand un cot in zona gatului si maxilarului lucratorului de politie fapt ce a determinat slabirea prinsorii si scaparea inculpatului [...] care a fugit de la fata locului, realizeaza elementul material al infractiunii de tentativa la talharie prevazuta de art. 32 C.proc.pen. raportat la art. 233 C.pen.

Fiind intrunite toate conditiile cerute de dispozitiile art. 396 alin. 2 cod procedura penala, in mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis in judecata.

In cadrul operatiunii de individualizare judiciara a pedepsei ce urma a fi aplicata, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal si a stabilit pentru inculpatul [...] o pedeapsa corespunzatoare gradului de pericol social concret a infractiunii si persoanei inculpatului.

Curtea constata ca nu este intemeiat motivul de apel invocat de catre inculpatul [...] prin care a solicitat retinerea si aplicarea prevederilor art.396 alin.10 cod procedura penala privind reducerea cu 1/3 a limitelor speciale de pedeapsa, instanta de fond retinand in mod corect prin incheierea de sedinta din data de 13.10.2015 raportat la declaratia inculpatului [...] data la acelasi termen ca acest inculpat nu a recunoscut acuzatia penala astfel cum a fost retinuta prin actul de sesizare al instantei unde se face referire la agresarea numitului [...] impreuna, prin referirea in sensul ca l-au agresat fizic pe comisarul sef de politie [...].

Curtea constata ca nu este intemeiat nici motivul de apel invocat de catre inculpatul [...] in subsidiar, respectiv reducerea cuantumului pedepsei avand in vedere cele expuse mai sus, respectiv faptul ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de talharie in forma tentativei, dar si faptul ca ulterior comiterii acestei fapte s-a sustras urmarii penale, precum si perseverenta infarctionala a inculpatului care a mai suferit o condamnare tot pentru comiterea unei infarctiuni de talharie.

Avand in vedere ca fapta pentru care este judecat in prezentul dosar este concurenta cu o alta fapta pentru care inculpatul [...] a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani (prin sentinta penala nr.16/13.01.2014 a Tribunalului Constanta pronuntata in dosar nr. 12017/118/2012, definitiva prin decizia penala nr.526/16.09.2014 a Curtii de Apel Constanta), instanta de fond in mod corect a dispus contopirea pedepselor si reducerea din pedeapsa finala aplicata a perioadei executate de la 23.10.2012 la 23.01.2013, respectiv de la 14.10.2014 la zi.

Modalitatea de executare a fost stabilita corespunzator de prima instanta, impunandu-se executarea efectiva a pedepsei aplicata inculpatului [...] raportat atat la faptul ca ulterior comiterii acestei fapte s-a sustras urmarii penale, precum si perseverenta infarctionala a inculpatului care a mai suferit o condamnare tot pentru comiterea unei infarctiuni de talharie.

In mod intemeiat instanta de fond a constatat si necesitatea interzicerii inculpatului [...] a dreptului de a parasi teritoriul national avand in vedere ca acest inculpat recurge fara rezerve la sustragerea de pe teritoriul tarii in cazul conflictelor cu legea penala, fata de care subzista un risc ridicat de reeditare din partea acestuia, pentru considerentele expuse mai sus.

Curtea constata ca nu sunt intemeiate nici motivele de apel invocate de catre Ministerul Public prin care s-a criticat admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat si dispunerea incetarii procesului penal cu privire la inculpatul [...].

In acest sens, Curtea are in vedere ca in prezentul dosar inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de
complicitate la tentativa la talharie prev. de art.48 alin.l Cod penal rap. la art. 32 alin.l Cod penal rap. la art. 233 Cod penal cu referire la art.5 Cod penal, constand in aceea ca
“la data de 04.07.2013, aflandu-se in Eforie Nord, str. [...], in fata hotelului [...] inculpatul [...] l-a ajutat pe suspectul [...], sa-si asigure scaparea dupa ce acesta fusese prins in timp ce intentiona sa sustraga bunuri din autoturismului Dacia Logan cu nr. de inmatriculare [...], apartinand persoanei vatamate [...], prin agresare fizica a comisarului sef de politie [...], cauzandu-i acestuia vatamari corporale ce au necesitat pentru vindecare intre 1-2 zile de ingrijiri medicale”.

In mod corect, instanta de fond a constatat ca pentru aceeasi fapta materiala, inculpatul [...] a fost trimis in judecata, anterior, prin rechizitoriul nr. 11150/P/2013 din data de 24.07.2015 in cuprinsul caruia retinandu-se ca “fapta inculpatului [...] constand in aceea ca, la data de 04.07.2013, in jurul orelor 13.30, aflandu-se in fata hotelului [...], l-a agresat fizic pe lucratorul de politie [...] in sensul ca l-a lovit cu cotul in zona maxilarului si l-a impins, in timp ce acesta il imobilizase pe numitul [...] intrucat l-a observat in timp ce fortase incuietoarea unui autoturism, asigurandu-i astfel acestuia scaparea din imobilizare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin.2,5 C.pen.” Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub numarul 19484/212/2013 si a fost solutionata prin sentinta penala nr. 1025/18.09.2013 definitiva prin decizia penala nr. 960/07.11.2013 a Curtii de Apel Constanta.

Prin hotararea judecatoreasca definitiva s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

“La data de 04.07.2013, partea vatamata [...], lucrator de politie in cadrul Politiei Eforie, fiind in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, a desfasurat impreuna cu colegii sai, martorii [...], [...] si [...], activitate de supraveghere a activitatii inculpatului [...], a numitului [...] si a altei persoane ramase neidentificate, care folosindu-se de masina marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...], condusa de inculpat, erau suspectati de comiterea unor furturi din autoturisme pe raza statiunii Eforie Nord.

In timpul supravegherii, partea vatamata a observat cum numitul [...] impreuna cu cealalta persoana ramasa neidentificata, au fortat incuietoarea unei masini, astfel ca a solicitat interventia celorlalti lucratori de politie in vederea prinderii celor doi. In continuare partea vatamata s-a deplasat spre cei doi suspecti, reusind dupa declinarea calitatii sa il imobilizeze pe numitul [...] in fata hotelului [...], persoana ramasa neidentificata reusind sa fuga de la fata locului, trecand in fuga pe langa autoturismul unde se afla inculpatul[...].

In conditiile in care numitul [...] incerca sa scape din prinsoare, partea vatamata a fost ajutata de martorul [...] - lucrator de politie, acestia reusind sa il imobilizeze astfel pe susnumit. In aceste circumstante, la fata locului s-au strans aproximativ 15-20 persoane, in fata carora cei doi lucratori de politie si-au declinat identitatea, martorul [...] aratandu-le si legitimatia.

In timp ce partea vatamata si martorul [...] il tineau pe numitul [...], asteptand sosirea celorlalti lucratori de politie, inculpatul [...], spre care s-a deplasat in fuga persoana ramasa neidentificata, a plecat de la masina marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...] spre lucratorii de politie, iar la momentul aproprierii de acestia le-a cerut intr-un mod agresiv sa ii dea drumul numitului [...].

Martorul [...] i-a aratat si inculpatului legitimatia si i-a prezentat calitatea de lucratori de politie, a sa si a partii vatamate, insa inculpatul, ignorand aceasta calitate, s-a bagat intre partea vatamata si martorul [...], dupa care a impins si lovit cu cotul in zona maxilarului partea vatamata, slabind astfel stransoarea cu care aceasta il tinea pe [...], acesta reusind sa se elibereze si sa fuga.

Dupa fuga acestuia, la fata locului a venit si martorul [...], care impreuna cu [...] l-au condus pe inculpat in holul Hotelului [...], unde i-au solicitat sa se legitimeze, timp in care inculpatul in continuare tipa si le adresa injurii, fiind nevoie ca receptionera hotelului, martora [...], sa le ceara sa inceteze. intrucat inculpatul a sustinut ca are actele de identificare in masina, s-au deplasat impreuna la autoturismul marca Renault Megan cu numarul de inmatriculare [...], iar dupa legitimare, inculpatul a plecat de la fata locului."

Prima instanta a mai retinut in mod corect ca impotriva inculpatului [...] nu s-a formulat o acuzatie penala in legatura cu fapta
materiala
de “furt calificat” a carei constatare flagranta o urmareau politistii la data de 04.07.2013, inainte de retinerea inculpatului [...] si interventia coinculpatului [...], inculpatul [...] fiind acuzat, in prezenta cauza, pentru aceeasi fapta materiala de a fi intervenit in favoarea coinculpatului [...] pentru a asigura scaparea acestuia din prinsoarea politistului (astfel cum rezulta din sectiunea “in drept” a rechizitoriului 11547/P/2013 din 12.05.2015 si procesul verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat si a acuzatiei penale, alaturi de drepturile si obligatiile procesuale in legatura cu aceasta acuzatie.), distincta de actiunile aceluiasi inculpat [...] din cursul aceleiasi zile de 04.07.2013, intreprinse incepand cu momentul localizarii pe raza statiunii (ora 10.00) si pana la momentul interventiei sale asupra politistului (ora 13.00), fapta pentru care a fost judecat si condamnat definitiv, instanta neputand extinde procesul penal si pune in miscare a actiunea penala cu privire la aceasta fapta materiala de “tentativa la furt calificat” (incadrata juridic ca “tentativa la talharie” si
numai
impotriva inculpatului [...] - prin aceea ca a patruns prin efractie in vehicul cu scopul de a sustrage bunuri si a intrebuintat violente pentru a-si asigura scaparea) documentata de organele de politie in cursul zilei de 04.07.2013 (inculpatul [...] fiind surprins transportand pe [...] la locul comiterii faptei de efractie in vederea sustragerii), dar care nu face obiectul sesizarii instantei prin rechizitoriul 11547/P/2013 din 12.05.2015 in privinta inculpatului [...], aceste institutii procesual penale nemairegasindu-se printre cele aflate la dispozitia instantei, in actuala reglementareca codului de procedura penala.

Curtea constata ca solutia procurorului din rechizitoriul intocmit de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta la data de 24.07.2014 (care a facut obiectul judecatii in celalalt dosar) prin care s-a dispus disjungerea cauzei si trimiterea acesteia la Politia Statiunii Eforie pentru continuarea cercetarilor fata de [...] sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la tentativa de talharie nu a fost corecta, atata timp cat s-a retinut ca exista un concurs ideal de infractiuni, nefiind respectate prevederile art.46 alin.1 cod procedura penala din care reiese ca disjungerea cauzei se poate dispune cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni, deci nu si in situatia in care o singura fapta intruneste elementele constitutive a mai mulor infractiuni (cazul concursului ideal de infractiuni).

Curtea mai constata ca in jurisprudenta CEDO cu privire la aplicarea principiului
ne bis in idem
in cazul unui concurs ideal de infractiuni, s-a retinut ca „nu se contesta faptul ca, prin utilizarea notiunii de concurs ideal, statele pot sa sanctioneze de 2 ori aceeasi fapta, cu conditia ca cele 2 fapte sa difere prin scopul aplicarii sanctiunii ori prin obiectul care este protejat” (v. Hotararea CEDO in cauza Fischer contra Austriei din 29 mai 2001).

Raportat la argumentele expuse in cauza CEDO mentionata mai sus, Curtea retine ca retinerea folosirii agresiunii fizice a inculpatului [...] fata de politistul [...] pentru infractiunea de ultraj (pentru care acest inculpat a fost deja condamnat printr-o hotarare definitiva) se acopera acelasi „rau social” (v. Hotararea CEDO in cauza Fischer contra Austriei din 29 mai 2001) ca si in cazul infractiunii de
tentativa de talharie care face obiectul prezentului dosar si care s-a retinut de asemenea aceeasi fapta de agresare fizica a politistului [...] de catre inculpatul [...].

In acelasi sens, Curtea are in vedere si o hotarare mai recenta CEDO, chiar impotriva Romaniei, respectiv Hotararea din 23.06.2015 in cauza Butnaru si Bejan-Piser impotriva Romaniei, definitiva la 23.09.2015, prin care s-a retinut ca a fost incalcat art.4 din Protocolul nr. 7 la Conventie privind interdictia neurmarii sau nepedepsirii unei persoane pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acelui stat.

In cauza mentionata mai sus s-a retinut ca reclamanta Butnaru a fost achitata, intr-o faza initiala, de acuzatia de lovire sau alte violente, iar ulterior a fost condamnata pentru talharie in raport tot cu acelasi incident, Curtea constatand ca reclamanta a fost acuzata in 2 randuri pentru aceleasi acte de violenta pe care le aplicase aceleiasi persoane si chiar daca atingerea adusa patrimoniului a fost imputata reclamantei in cadrul celei de a doua proceduri, totusi cele 2 proceduri coincideau in privinta actelor de violenta, concluzionand ca reclamanta a fost judecata in 2 randuri pentru aceleasi acte de violenta si, prin urmare, a fost incalcat art.4 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Fata de aspectele expuse mai sus, Curtea constata ca Hotararea din 23.06.2015 in cauza Butnaru si Bejan-Piser impotriva Romaniei este aplicabila si in prezenta cauza, avand in vedere ca in acest dosar inculpatul [...] este judecat in esenta pentru aceleasi acte de violenta exercitate asupra politistului [...] pentru care a fost judecat anterior in alt dosar si a fost condamnat pentru comiterea infractiunii de ultraj.

Prin urmare, in mod corect instanta de fond a admis exceptiei autoritatii de lucru judecat si a dispus incetarea procesului penal cu privire la inculpatul [...] in temeiul art.16 lit.i) cod procedura penala.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, in baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondate apelurile formulate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si de catre inculpatul [...] impotriva sentintei penale nr. 1361 din data de 18.11.2015 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. 15041/212/2015.

Decizia penala nr. 185/P/17.02.2016 Judecator redactor Dan Iulian Nastase

A.