CONCEDIERE INDIVIDUALA, PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. ANGAJATORULUI NU II REVINE OBLIGATIA DE A-I OFERI SALARIATULUI UN ALT LOC DE MUNCA.
art. 65 Codul muncii
decizia nr. 6/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in procedura recursului in interesul legii
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila
Decizia nr. 920 din 18 aprilie 2016.
In conformitate cu prevederile art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar potrivit art.65 alin.2 Codul muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In situatia concedierii individuale, pentru motive care nu tin de persoana salariatului – art.65 Codul muncii (ipoteza din cazul in speta) angajatorului nu ii revine obligatia de a-i oferi salariatului un alt loc de munca, astfel cum s-a statuat si de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 6/2011 pronuntata in procedura recursului in interesul legii.
Prin decizia civila nr. 920/18 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.N. impotriva sentintei civile nr.3001/6.11.2015 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimatul C. N..
Curtea reaminteste ca, in conformitate cu prevederile art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar potrivit art.65 alin.2 Codul muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Or, in cauza pendinte judecatii, din adresele nr. – 3034/30.08.2013, 2152/1.09.2014, 2525/1.09.2015 emise de Inspectoratul Scolar Judetean Prahova, Compartimentul Plan Scolarizare, Retea Scolara, Salarizare, Normare, vizând normarea de personal din cadrul C.N., anterioara si ulterioara concedierii, Curtea retine caracterul efectiv, real si serios al desfiintarii locului de munca ocupat de apelantul-contestator (sofer, conform contractului individual de munca nr. 339/27.10.2008) fiind astfel respectate dispozitiile art.65 Codul muncii, mentionate in preambulul expunerii.
Pe de alta parte, se impune a se preciza ca in situatia concedierii individuale, pentru motive care nu tin de persoana salariatului – art.65 Codul muncii (ipoteza din cazul in speta) angajatorului nu ii revine obligatia de a-i oferi salariatului un alt loc de munca, astfel cum s-a statuat si de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 6/2011 pronuntata in procedura recursului in interesul legii.
In acest context, fata de dispozitiile art. 517 alin.4 Cod pr.civila, ce consacra in mod expres caracterul obligatoriu al deciziilor date in interesul legii, in ceea ce priveste dezlegarea problemelor de drept judecate, nu i se poate da eficienta juridica sustinerii apelantului in sensul ca angajatorul avea obligatia de a-i oferi un alt loc de munca.
Ca atare, sub acest aspect, proba cu martori nu este concludenta, cum in mod corect a retinut si prima instanta, când a respins administrarea acestei probe.
In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in baza art.479 alin.2 Cod pr.civila, a respins ca neintemeiata cererea de completare a probatoriului, iar in temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civila, a respins apelul ca nefondat.
(Judecator
Cristina-Paula Brotac)