Concediere comunicata prin mijloace electronice de comunicare la distanta, tardivitatea contestarii deciziei, calculul termenului

Decizia de concediere individuala se poate comunica prin posta electronica, aceasta reprezentand o modalitate de comunicare apta din punct de vedere procesual sa declanseze curgerea termenului de contestare jurisdictionala a deciziei, in conditiile in care salariatul a comunicat angajatorului aceste date de contact si exista o uzanta a acestei forme de comunicare intre parti.

Temei de drept: art.211 alin.1 lit.a in Legea 62/2011

Decizia nr. 834/15 noiembrie 2016

Prin sentinta civila nr. 1218 din data de 18 mai 2015 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a respins, ca tardiva, contestatia formulata de contestatorul D.A. in contradictoriu cu parata S.C. „L.L.E.E.” SRL impotriva deciziei de concediere nr. FD 11/22.01.2014 emisa de catre parata.

S-a respins cererea reclamantului privind obligarea angajatorului sa-si respecte obligatiile din contractul individual de munca nr.172/11.01.2013, in sensul de a permite

contestatorului sa-si desfasoare activitatea si sa-i plateasca drepturile salariale incepand cu data de 01.02.2014.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele considerente de fapt si de drept expuse rezumativ:

Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta sub nr. 6975/99/2014 contestatorul D.A. a solicitat obligarea angajatorului parat SC „L.L.E.E.” SRL sa-si respecte obligatiile din contractul individual de munca nr. 172/11.01.2013, in sensul de a-i permite sa-si desfasoare activitatea pentru care a fost angajat si de a-i achita drepturile salariale cuvenite incepand cu luna februarie 2014 si pana Ia solutionarea prezentului litigiu

Contestatorul a fost salariat al intimatei din luna ianuarie 2013, cand a incheiat cu aceasta contractul individual de munca nr. 172/11.01.2013, pentru functia de reprezentant comercial. In cadrul relatiilor de serviciu curente contestatorul purta corespondenta de serviciu cu reprezentantii intimatei utilizand adresa de mail. Contestatorul a depus la dosarul 6975/99/2014 listarea unei vaste corespondente electronice transmise sau expediate de la/la aceasta adresa de mail, cerere concediu odihna din 24.09.2013, fila 65 - mesaj despre fisa de evaluare din 20.12.2013; contestare evaluare din 20.01.2013. Adresa de mail a fost modificata pentru 28.02.2014, data de cand mesajele apar transmise de la adresa de mail.

La data de 22.01.2014, ora 6.26 pm i s-a transmis contestatorului prin corespondenta electronica decizia de concediere, mesajul respectiv poarta o titulatura foarte explicita cu privire la continutul documentului atasat - ”decizie concediere_22.01.2014.pdf”.

Mesajul a fost citit la data de 23.01.2014. de contestator, insa acesta pretinde ulterior acestei date ca nu a avut cunostinta de existenta unei decizii de concediere emisa pe numele sau. In acest sens, contestatorul solicita in mesajele sale catre intimata ulterioare datei de

2014. sarcini de serviciu si in aprilie 2014 realizeaza o corespondenta recomandata cu aviz de primire in care solicita comunicarea ”eventualei” decizii de concediere.

Prin adresa 444/25.04.2014 intimata arata ca a comunicat decizia de concediere prin mail la 22.01.2014, dovada in acest sens fiind mentiunea de ”mesaj citit” a mail-ului respectiv, dar si actele de predare-primire a masinii, telefonului, imprimantei, laptop-ului de serviciu efectuate la sediul firmei, sediu unde contestatorul putea solicita direct primirea unui alt exemplar al deciziei de concediere.

In primul rand, ca situatie de fapt in prezenta cauza, instanta retine regularitatea corespondentei in forma electronica intre partile din prezenta cauza si faptul ca nu au existat alte inadvertente anterioare sau ulterioare datei de 22.01.2014 cu privire la receptionarea acestei corespondente sau imposibilitatea citirii ei. Cu privire la continutul mail-ului prin care i s-a comunicat decizia de concediere, contestatorul nu a formulat un raspuns imediat in care sa reclame deficiente de receptionare, apararile sale cu privire la deficientele de comunicare a deciziei de concediere fiind re-construite in raspunsul la Intampinare depus la 25.02.3015 in dosarul X/99/2014.

Initial, in actiunile introductive, a sustinut ca nu are cunostinta despre situatia contractului sau individual de munca, si dupa primirea documentatiei aferente deciziei de concediere arata ca ”Parata vrea sa induca instantei impresia identitatii dintre comunicarea prin email a unui fisier cu denumirea decizie de concediere, al carui continut nu il poate dovedi, si comunicarea in scris a deciziei de concediere contestate in acest proces, insa nu exista argumente obiective, cu atat mai mult cu cat nu a facut nicio incercare de a-mi comunica decizia de concediere printr-un alt mijloc.” In concluzie, contestatorul si-a modificat apararea de la a sustinerile initiale ca era in necunostinta cu privire la situatia sa angajat/concediat, la a sustine ca nu a primit fizic documentul decizie de concediere deoarece exista dubii asupra continutului mail-ul din data de 22.01.2014.

Instanta retine ca, in lipsa reclamarii vreunei deficiente in ceea ce priveste receptarea mail-ului ce continea decizia de concediere contestata, intimata nu a avut niciun motiv pentru care sa repete comunicarea acestei decizii prin vreun al mod de transmitere, atunci indicat de contestator.

Potrivit art. 76 alin. 1 si 77 C.muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si produce efecte de la data comunicarii, putand fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii, potrivit art. 268 alin.1 lit. a C.muncii, sau 45 de zile de la data luarii la cunostinta, potrivit art. 211 alin.1 lit.a din Legea nr. 62/2011.

Contestatorul invoca nerespectarea de catre intimata a prevederilor art. 252 C.muncii referitoare la comunicarea deciziei de sanctionare disciplinara, insa aceste prevederi nu sunt incidente in speta, contestatorul fiind concediat prin Decizia nr. FD11-din 22.01.2014 pentru necorespundere profesionala in temeiul art. 61 lit d din C.muncii.

Instanta retine ca primirea fara rezerve si obiectiuni din partea contestatorului a mail- ului din data de 22.01.2014 reprezinta o comunicare in forma scrisa a deciziei de concediere atasate acestui mail, fiind respectate astfel exigentele art. 76 alin.1 C.muncii.

Raportand data promovarii contestatiei la Decizia nr. FD11-din 22.01.2014 -

2014. la data retinuta ca data a comunicarii - 23.01.2014, instanta constata ca promovarea contestatiei la aceasta decizie s-a facut cu depasirea termenului de 45 de zile prevazut de art. 211 alin.1 lit.a din Legea nr. 62/2011, si pe cale de consecinta va respinge ca tardiva contestatia formulata de contestatorul D.A. in contradictoriu cu parata S.C. „L.L.E.E.” SRL impotriva deciziei de concediere nr. FD 11/22.01.2014 emisa de catre parata.

Vazand ca raporturile de munca dintre parti au incetat in temeiul deciziei de concediere nr. FD 11/22.01.2014 la data de 11.03.2014, astfel cum se atesta prin Adeverinta nr. 397/14.04.2014, drepturile salariale fiind achitate pe cale de consecinta de parata pana la aceasta data, instanta va respinge cererea reclamantului privind obligarea angajatorului sa-si respecte obligatiile din contractul individual de munca nr.172/11.01.2013, in sensul de a permite contestatorului sa-si desfasoare activitatea si sa-i plateasca drepturile salariale incepand cu data de 01.02.2014.

Impotriva acestei solutii, a formulat apel D.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare s-a aratat, dupa reluarea situatie de fapt privind raporturile dintre parti, ca intrucat parata nu i-a mai permis sa isi desfasoare activitatea profesionala, dar nici nu i-a comunicat o decizie de concediere in forma scrisa, existand astfel riscul sa fie cercetat disciplinar pentru absente repetate de la serviciu, a actionat-o in judecata, in dosarul nr. 6975/99/2014, si a solicitat obligarea angajatorului sa-si respecte obligatiile din contractul individual de munca nr. 172/11.01.2013.

La data de 06.11.2014 i-a fost comunicata de catre Tribunalul Iasi intampinarea paratei din dosarul nr. 6975/99/2014, precum si inscrisurile anexat acestei intampinari, printre care si Decizia de concediere nr. FD 11 din data de 22.01.2014, emisa de parata.

Avand in vedere faptul ca aceasta comunicare a fost prima comunicare reala a deciziei de concediere, cu toate ca parata a afirmat in dosarul nr. 6975/99/2014 ca i-a comunicat anterior aceasta decizie, a contestat in justitie decizia de concediere in termenul prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, calculat de la comunicarea deciziei de concediere in dosarul nr. 6975/99/2014, la data de 06.11.2014.

Contestatia a fost inregistrata sub nr. 9760/99/2014, iar acest dosar a fost conexat Ia dosarul nr. 6975/99/2014, prin incheierea din data de 08-04.2015.

Parata a invocat exceptia tardivitatii contestatiei, sustinand ca i-a comunicat decizia de concediere la data de 22.01.2014, printr-un email, iar Tribunalul a admis aceasta exceptie, apreciind ca parata a dovedit comunicarea deciziei de concediere la data de 22.01.2014.

Pe langa reprosuri nefondate privind lipsa sa de reactie la sustinerile angajatorului privind concedierea, instanta a ignorat situatia conflictuala existenta intre parti si a stabilit in mod nefondat ca este certa primirea si citirea de catre mine a deciziei de concediere la data de

2014. respectiv 23.01.2014.

Hotararea Tribunalului este nelegala.

Reclamantul nu avea obligatia de a cere transmiterea de catre angajator a deciziei de concediere. De altfel, pana in aprilie 2014, cand a cerut in scris explicatii si comunicarea

eventualei decizii de concediere, angajatorul nu i-a vorbit niciodata despre concediere, in ciuda faptului ca erau discutii zilnice.

Instanta trebuia sa ia in considerare doar faptul ca angajatorului ii revine obligatia comunicarii deciziei de concediere, in scris (art. 76 alin. 1 din Codul muncii) si a dovedirii comunicarii catre salariat a deciziei de concediere si a datei certe a acestei comunicari, intrucat „decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului (art. 77 din Codul muncii), deci sa analizeze daca parata a dovedit in cauza de fata ca mi-a comunicat decizia de concediere si care este data certa a comunicari).

Comunicarea prin email a deciziei de concediere nu respecta obligatia comunicarii in scris si este incerta pentru urmatoarele motive;

• la data de 22.01.2014 situatia dintre parti era tensionata.

Angajatorul ii facea sicane de la sfarsitul lunii august a anului 2013, pentru a il determina sa demisioneze, iar continuarea activitatii se realiza foarte greu;

• serverul de email era al angajatorului, astfel incat administratorul serverului putea oricand sa faca modificari in cea ce priveste corespondenta electronica, atat prin adaugarea unor emailuri inexistente in trecut, cat si prin modificarea datelor din corespondenta electronica reala;
• corespondenta electronica din data de 22.01.2014, folosita de parata ca dovada a comunicarii deciziei de concediere, contine un fisier cu denumirea „decizie de concediere_22.01.2014.pdf", insa continutul acestui fisier nu este probat ca fiind Decizia de concediere m. FD 11 din data de 22.01.2014, pe care am primit-o la data de 06.11,2014, odata cu intampinarea paratei din dosarul nr. 6975/99/2014 al Tribunalului Iasi. Sub denumirea „decizie de concediere_22.01.2014.pdf putea fi un alt fisier, iar daca emailul a existat cu adevarat si a avut atasat un fisier, continutul acelui fisier a fost cu siguranta altul.
• parata a refuzat sa ii comunice „eventuala" decizie de concediere, atunci cand i s-a cerut acest lucru.

In fapt, comunicarea si data comunicarii deciziei de concediere au devenit certe abia la data de 06.11.2014, cand mi-a fost comunicata alaturat intampinarii paratei din dosarul nr. 6975/99/2014 al Tribunalului Iasi asa cum am aratat mai sus.

In consecinta,s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei Tribunalului si trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul Iasi.

In apel, s-a solicitat administrarea urmatoarelor probe; interogatoriu si expertiza informatica pentru a se stabili al cui este serverul de email pe care era stocata corespondenta electronica a paratei in luna ianuarie 2014, daca email-ul prin care se retine ca i-a fost comunicata decizia de concediere putea si a fost adaugat dupa data de 22.01.2014, daca fisierul anexat acestui email putea si a fost adaugat dupa data de 22,01,2014, daca se poate stabili cu certitudine care a fost continutul fisierului anexat emailului in discutie, iar daca da, sa se stabileasca acest fapt.

Intimata „L.L.E.E.” S.R.L a formulat intampinare, invocand prioritar exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al avocatului pentru sustinerea apelului si exceptia tardivitatii apelului.

Pe fond, s-a aratat, dupa expunerea sentintei pronuntate ca in mod corect, prima instanta a retinut ca decizia de concediere nr. FD 11/22.01.2014 i-a fost comunicata apelantului-contestator inca din data de 22.01.2014, prin corespondenta electronica, la e-mail fiind atasat documentul intitulat „decizie de concediere_22.01.2014 pdf.

Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la motivele de apel invocate si aparaile realizate, Curtea de Apel retine urmatoarele:

Potrivit art.211 alin.1 lit.a din Legea 62/2011 ” Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: a) masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa”.

Atat in fata primei instante, cat si in apel, in actiunea avand ca obiect contestarea deciziei de concediere , reclamantul a invocat, pe diverse temeiuri faptul ca luat la cunostinta de decizia nr. FD 11 din data de 22.01.2014, emisa de parata doar o data cu comunicarea intampinarii si inscrisurilor anexate in dosarul nr. 6975/99/2014, in speta la data de

2014. , data in raport de care trebuie calculat termenul prevazut de art.211 alin.1 lit.a din Legea 62/2011.

Intimata a sustinut si prima instanta a imbratisat aceasta opinie ca termenul trebuie calculat de la data comunicarii efective a deciziei prin e-mail, in speta 23.01.2015, asa cum rezultta din corespondenta electronica purtata de parti.

In raport de criticile formulate in apel si stadiul legislatie, instanta de apel a solicitat Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunii de drept litigioase.

Prin decizia nr.34 din 24.10.2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat :

„ In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 77 din Codul Muncii, cu referire la dispozitiile art. 278 alin. (1) din Codul Muncii si la dispozitiile art. 1326 din Codul Civil, decizia de concediere individuala emisa potrivit dispozitiilor art. 76 din Codul Muncii se poate comunica prin posta electronica, aceasta reprezentand o modalitate de comunicare apta din punct de vedere procesual sa declanseze curgerea termenului de contestare jurisdictionala a deciziei, potrivit dispozitiilor art. 211 alin. (1) lit. a din Legea nr. 62/2011 raportat la dispozitiile art. 216 din acelasi act normativ, cu referire la dispozitiile art. 184 alin. (1) din Codul de procedura civila, in conditiile in care salariatul a comunicat angajatorului aceste date de contact si exista o uzanta a acestei forme de comunicare intre parti. Decizia astfel comunicata prin posta electronica, in format PDF accesibil electronic, trebuie sa respecte doar cerintele formale impuse de dispozitiile art. 76 din Codul Muncii, nu si pe cele impuse de Legea nr. 455/2001, referitor la inscrisul in forma electronica.”

Raportat la decizia pronuntata, obligatorie potrivit art.521 alin.3 Cod procedura, emailul comunicat de catre societatea intimata la data de 22.01.2014, ora 6.26 pm care avea atasat fisierul intitulat „decizie concediere 22.01.2014 pdf” - f.111 dosar fond - reprezinta o modalitate de comunicare apta din punct de vedere procesual sa declanseze curgerea termenului prevazut de art.211 alin.1 lit.a din legea 62/2011.

Reclamantul, prin aparator s-a aparat, sustinand ca nu sunt intrunite cerintele cumulative stabilite prin decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, intrucat nu reclamantul a comunicat angajatorului aceste date de contact. Or, aceasta aparare este contrazisa de probele administrate, in special larga corespondenta electronica purtata intre parti. Mai mult, daca initial reclamantul utiliza o adresa interna a societatii intimate, ulterior acesta a apelat la o adresa de tip privat, pe care a pus-o la dispozitia angajatorului prin corespondenta initiata. Caracterul continuu si regulat al corespondentei electronice dintre parti a fost retinut corect si de prima instanta, rezultand cu certitudine din probele administrate, fiind indeplinita si cea de a doua conditie prevazuta prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie referitoare la necesitatea unei uzante a acestei forme de comunicare intre parti.

In ceea ce priveste, eventualele neregularitati ale cuprinsului fisierului atasat, se retine ca insasi titulatura acestuia era evidenta si lipsita de ambiguitati ”decizie de concediere

2014. pdf”. Reclamantul nu a invocat disfunctionalitati tehnice ce l-ar fi pus in situatia imposibilitatii obiective de a deschide acest fisier, ci doar asustinut ca nu l-a primit si ca operatorul server-ului avea posibilitatea modificarii transmisiunii electronice.

Pe de o parte, parata a depus la dosar dovada ca mesajul a fost citit la data de

2014. fiind aplicat un sistem automat de avertizare a transmitatorului in caz de deschidere a corespondentei electronice. Pe de alta parte, asa cum a sustinut si parata potrivit art.283 inscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumata a prezenta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in cazul in care ea este facuta in mod sistematic si fara lacune si cand datele inscrise sunt protejate contra alterarilor si contrafacerilor, astfel incat integritatea documentului este deplin asigurata. O astfel de prezumtie exista si in favoarea tertilor din simplu fapt ca inscrierea este efectuata de un profesionist. Expirarea termenului contractual in ceea ce priveste lucrarile de asistenta tehnica si service in domeniul IT incheiat intre LLK Lubricants Romania SRL si prestator LTS Romania nu conduce la inaplicabilitatea textului, astfel cum a sustinut reclamantul, in conditiile in care transmiterea electronica nu este conditionata de continuitatea relatiei comerciale, ci de caracterul sistematic si fara lacune a inscrierii.

Mai mult, trebuie subliniat ca dispozitiile art.211 alin.1 lit.a din Legea 62/2011 conditioneaza curgerea termenului de luarea la cunostinta
a masurii dispuse de angajator.
Or, toate elementele probatorii ale cauzei releva cu prisosinta ca acest moment a fost mult anterior comunicarii intampinarii in dosar 6975/99/2014.

In acest sens, la data de 24.03.2014 reclamantul a transmis un e-mail in care preciza expres „din continutul e-mail-lui am inteles ca angajatorul a hotarat incetarea contractului meu individual de munca, iar eu va solicit sa-mi respectati toate drepturile de angajat, inclusiv plata salariului, deoarece nu mi-a fost comunicata decizia de concediere”, decizia de concediere fiindu-i retransmisa in data de 25.03.2014 pe adresa de e-mail xxx@rdslink.ro.

La data de 14.04.2014, sub nr.397 societatea intimata a eliberat reclamantului o adeverinta in care se mentiona expres, la punctul 4, „incetat contractul individual de munca conform art.61 lit.d din Codul Muncii, 11.03.2014, decizie de incetare nr. FD 11/22.01.2014”.

In cererea scriptica formulata la data de 15.04.2014, reclamantul arata ca „cu putin timp mi s-a comunicat prin e-mail ca as fi fost concediat, desi compania nu mi-a comunicat vreodata o decizie de concediere”.

In consecinta, din continutul inscrisurilor expuse rezulta ca reclamantul cunostea masura de incetare a contractului sau individual de munca, reper in raport de care termenul de 45 de zile prevazut de art.211 alin.1 lit.a era implinit la data sesizarii instantei, 11.12.2014.

In consecinta, fata de toate aceste considerente, solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica, motiv pentru care in baza art.480 C.pr.civ a respins ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant D.A. impotriva sentintei civile nr. 1218/18.05.2015 pronuntata de Tribunalul Iasi, sentinta care a fost pastrata

In ceea ce priveste cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecata, aceasta a fost respinsa ca nefondata, in conditiile in care inscrisurile referitoare la rezervari pentru servicii de transport aerian sau hotelier sunt insuficient probator pentru a angaja raspunderea patrimoniala a reclamantului, in conditiile in care acestea nu sunt insotite de inscrisuri doveditoare ale platilor efective efectuate. In ceea ce priveste onorariul aparatorului, inscrisurile depuse nu sunt de asemenea suficiente pentru a se retine caracterul cert al unei obligatii pecuniare, suma de bani avansata de societate reprezentand valoarea lunara a prestatiilor aparatorului, iar estimarea orala realizata de aparator neavand valoare doveditoare.