Comunicarea citatiei partilor prin scrisoare recomandata de catre expert.

 

Art.158 Cod procedura civila

Art.163 Cod procedura civila

 

Partile sunt citate de catre expert pentru a da lamuriri in legatura cu o lucrare care presupune o cercetare la fata locului sau in situatiile in care aceste lamuriri sunt apreciate ca fiind necesare.

Citarea partilor se face prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, procedura de comunicare fiind supusa regulilor prevazute de art.163 Cod procedura civila.

Atunci cand partea si-a ales domiciliul procesual in conditiile art.158 Cod procedura civila, comunicarea citatiei de catre expert se va face la acest loc pentru respectarea principiului fundamental al dreptului la aparare.

 

(Decizia civila nr. 267/10.02.2016)

 

Prin cererea inregistrata la data de 20.08.2013, reclamanta

P.E.E. a chemat in judecata pe parata SC S.L.SRL, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata la plata sumei de 15700 lei, reprezentand salariul lunar conform contractului individual de munca nr.16/28.10.2011 si a celui cu nr.11/16.01.2012, la plata diferentei de diurna ce nu i-a fost calculata in mod legal, a indemnizatiei pentru incetarea contractului individual de munca prin acord, precum si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul individual de munca cu nr.16/2011, avand functia de conducator auto, pentru un salariu de baza de 568 lei, ce nu i-a fost achitat, afland ulterior ca parata nu a inregistrat contractul la ITM. La data de 16.01.2012 partile au incheiat un nou contract individual de munca, salariul de baza fiind de 840 lei, pe care de asemenea nu l-a primit nici pana la data de 6.06.2013, cand raporturile de munca au incetat prin acordul partilor. Desi parata i-a achitat diurna cuvenita, aceasta a fost calculata in mod nelegal la km parcursi. De asemenea, parata trebuia sa-i plateasca si o indemnizatie de incetare a contractului prin acord, astfel cum se intampla in situatia concedierii neculpabile a salariatului. Arata reclamanta ca aceasta opinie este sustinuta de dreptul comparat, respectiv de Dreptul francez al muncii.

In drept, s-au invocat dispozitiile Codului muncii.

La data de 20.05.2014, parata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia prematuritatii actiunii, intemeiata pe dispozitiile art. 60

¹

lit.e din Legea nr. 192/2006, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca raporturile de munca dintre parti au inceput la data de 16.01.2012, chiar daca negocierile s-au purtat inca din toamna anului 2011, insa contractul individual de munca nu a putut fi incheiat intrucat reclamanta nu avea toate avizele profesionale necesare. S-a mai aratat ca pe parcursul derularii contractului a achitat reclamantei toate drepturile banesti cuvenite, astfel cum rezulta din statele de plata, iar diurna a fost de 35 de euro/zi. De asemenea, apreciaza ca solicitarea reclamantei de acordare a indemnizatiei de incetare a contractului individual de munca nu are temei de drept.

In drept, s-au invocat dispozitiile Codului muncii si ale HG nr.518/1995.

In sustinerea intampinarii, parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si cu interogatoriul reclamantei.

Instanta a incuviintat si administrat urmatoarele mijloace de proba: inscrisuri, interogatoriul paratei, precum si raport de expertiza de specialitate intocmit de expertul contabil B.F., interogatoriul reclamantei neputand fi administrat, intrucat aceasta nu s-a prezentat in mod motivat in fata instantei.

Prin sentinta civila nr.1495 din data de 17 iunie 2015, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1269 lei, cu titlu de drepturi salariale in suma neta, aferente perioadei 30.10.2011-6.06.2013, suma de 6599 euro, echivalent in lei la data platii, reprezentand diurna, precum si suma de 3000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta a fost angajata societatii parate in functia de conducator auto, potrivit contractul individual de munca depus la dosar, pana la data de 6.06.2013, cand raporturile de munca au incetat prin acordul partilor.

Partile isi disputa insa data la care au inceput aceste raporturi de munca, reclamanta depunand la dosar contractul individual de munca nr.16/28.10.2011, act semnat de ambele parti, care nu a fost insa declarat la I.T.M..

Cu toate acestea, ca urmare a uni control efectuat de inspectorii acestei institutii, parata a fost obligata sa inregistreze contractul individual de munca nr.16/28.10.2011.

Insa, astfel cum rezulta din dispozitiile art.16 din Codul muncii, pentru incheierea valabila a unui contract individual de munca nu se cere inregistrarea acestuia la organele abilitate ale statului, ci este suficient consimtamantul partilor si respectarea conditiilor de forma, aceste conditii fiind respectate in cauza.

Avand in vedere cererile reclamantei privind drepturile salariale neplatite de angajator, in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertul intocmind doua variante de calcul, tinand cont si de ipoteza in care parata prezinta si alte documente justificative.

Or, conform art.272 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, iar tribunalul a adus la cunostinta sanctiunea ce intervine in situatia neindeplinirii acestei obligatii, respectiv decaderea.

De asemenea, potrivit art.168 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.

Prin urmare, tribunalul a apreciat ca sustinerile expertului vizand ca numai statul de plata constituie document justificativ pentru plata salariului, sunt contrare dispozitiilor legale exprese.

Dispozitiile art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilitatii definesc documentul justificativ ca documentul in care se consemneaza in momentul efectuarii ei orice operatiune economico-financiara efectuata, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate.

In speta, societatea parata a intocmit state de plata individuale, semnate de reclamanta, ce, coroborate cu mentiunile din registrul de casa care dovedesc iesirea numerarului din contabilitate, fac dovada platii salariului de parata catre reclamanta.

Prin urmare, instanta a admis in parte primul capat de cerere, vizand plata salariului si a obligat parata doar la plata sumei de 1269 lei cu acest titlu.

In schimb, in ce priveste dovada achitarii diurnei, fata de al carei cuantum total stabilit de expert reclamanta nu a avut obiectiuni, instanta nu a retinut ca fiind platite decat sumele virate prin ordin bancar.

Expertul a identificat semnatura reclamantei de primire a unor sume in euro pe deconturi intocmite de parata insa, astfel cum a subliniat acesta si a observat si instanta, este imposibil de stabilit cu ce titlu au fost platite aceste sume.

Aceasta intrucat, conform art.12 din HG nr.518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aplicabil si in cauza, potrivit art.17 din acelasi act, dat fiind ca la nivelul societatii nu s-au negociat alte drepturi, sumele in valuta cuvenite personalului, in conditiile stabilite prin hotarare, se acorda sub forma de avans, justificarea sumelor cheltuite in valuta, cu exceptia celor reprezentand drepturile de diurna, facandu-se pe baza de documente la intoarcere.

Rezulta deci, ca in sumele primite cu titlu de avans de reclamanta se includ si alte drepturi, nu numai diurna.

Or, parata avea obligatia sa faca dovada achitarii diurnei, proba pe care nu a facut-o, in ciuda solicitarii exprese a instantei.

Prin urmare, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantei cu titlu de diurna suma de 6599 euro, echivalent in lei la data platii.

Cererea reclamantei de acordare a unei indemnizatii pentru incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor s-a retinut a fi lipsita de temei de drept, fie el legal sau contractual, nici reclamanta neindicand de altfel un astfel de temei.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis in parte actiunea si in temeiul art.453 Noul Cod de procedura civila a obligat parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata efectuate de aceasta in cauza, constand in onorariu de avocat si de expert.

Impotriva sentintei civile nr.1495 din data de 17 iunie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, a formulat in termen apel parata

S.C. S.L. S.R.L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, parata a sustinut ca hotararea este nelegala si netemeinica, intrucat nu au fost respectate dispozitiile art.335 alin.1 din Noul Cod de procedura civila in ce priveste conditia termenului de 5 zile, si ca urmare nu s-a putut prezenta la data  si ora convocarii.

De asemenea a precizat expertului faptul ca sediul procesual ales este la adresa Cabinetului de avocat C.C., si cu toate acestea nu au fost convocati in mod legal.

Expertiza nu a fost comunicata, ca si celelalte acte din dosar, intrucat ca si in cazul expertizei, nu s-a avut in vedere sediul social ales al paratei, desi acesta era indicat in intampinare si toate celelalte inscrisuri depuse, fiind incalcate dispozitiile art.153 si urmatoarele din Noul Cod de procedura civila, astfel ca se impune anularea actelor de procedura intocmite cu nerespectarea dispozitiilor legale.

In ce priveste fondul cauzei, solutia este de asemenea gresita, intrucat din actele dosarului rezulta ca pentru perioada in care reclamanta a fost salariata societatii, i-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite, inclusiv diurna.

Pentru toate cele aratate, s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reclamanta P.E.E. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia nr. 267/10.02.2016, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul formulat de parata  S.C. S.L. S.R.L., a anulat

sentinta si a trimis cauza spre rejudecare, la tribunal.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.158 Noul Cod de procedura civila, parata si-a ales sediul procesual la avocatul care ii asigura reprezentarea in proces, asa cum rezulta din intampinarea depusa la instanta de fond, precum si din inscrisurile ulterioare depuse de parata.

In acest context procedura se considera legal indeplinita daca dovada de indeplinire a comunicarii este semnata de functionarul public sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei, ori, in lipsa acestora, de administratorul cladirii, paznicul sau agentul de paza potrivit art.162 alin.(1) Noul Cod de procedura civila, ori din dosar a rezultat ca instanta de fond a incalcat dispozitiile imperative in ce priveste citarea paratei S.C. Sava Logistic S.R.L.

Mai mult din dosar a rezultat ca s-au incalcat si dispozitiile art.335 Noul Cod de procedura civila, in ceea ce priveste faptul ca ”citatia, sub sanctiunea nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de efectuare a lucrarii, iar confirmarea de primire va fi alaturata raportului de expertiza”.

Obligatia de citare trasata expertului consta in trimiterea catre parti a unei scrisori recomandate cu continut declarat, continut stabilit in chiar cuprinsul dispozitiei alin.(1) al art.335 Noul Cod de procedura civila: ziua, ora si locul unde se va face lucrarea.

De asemenea, scrisoarea trebuie remisa destinatarului cu confirmare de primire, care va fi alaturata raportului de expertiza.

Fiind un act integrat procedurii de judecata in general, expertul trebuia sa respecte alegerea de domiciliu facuta de parte chiar si in cazul citarii pentru expertiza, ceea ce expertul cauzei nu a facut.

Potrivit art.336 Noul Cod de procedura civila,”constatarile si concluziile motivate ale expertului vor fi consemnate intr-un raport scris, care va fi depus cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata”, ori nici acest termen nu a fost respectat de instanta.

Nerespectarea acestui termen, reprezinta o incalcare a dreptului la aparare, avand in vedere ca s-ar putea prezuma ca partile nu au studiat cu adevarat elementele dosarului, astfel incat nu au putut in mod real sa formuleze observatii sau sa fie ascultate cu respectarea contradictorialitatii si egalitatii armelor (CEDO – Hotararea din 28 aprilie 2006, cauza Albina c Romaniei si Hotararea din 8 iulie 2006, cauza Vlasia Grigore Vasilescu c Romaniei).

Pentru toate cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, prin nerespectarea dispozitiilor legale in ce priveste citarea, ce atrage anularea acesteia potrivit dispozitiilor art.480 alin.(1) si (3) Noul Cod de procedura civila.

Din acest motiv, s-a apreciat ca tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, considerente pentru care nu vor fi analizate celelalte motive de apel ce privesc fondul cauzei.

Pe cale de consecinta conform dispozitiilor art.480 alin.(1) si (3) din Noul Cod de procedura civila, a admis apelul, a anulat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare, la tribunal.