Competenta teritoriala a instantei investita cu solutionarea contestatiei impotriva deciziei privind restituirea in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
19 martie 2020Comunicarea citatiei partilor prin scrisoare recomandata de catre expert.
19 martie 2020
Compunerea completului de judecata in cazul conflictelor de munca. Calea de atac in astfel de litigii.
Art.266 din Codul muncii
Art.55 din Legea nr.304/2004
Art.214 din Legea nr.62/2011
Pentru aceste considerente se apreciaza ca litigiul dedus judecatii este un litigiu de munca, raportat si la dispozitiile art.266 din Codul muncii si, pe cale de consecinta, compunerea completului de judecata este cea la care se refera art.55 din Legea nr.304/2004, respectiv un judecator si doi asistenti judiciari.
Respectarea compunerii completului de judecata este obligatorie avand in vedere ratiunile pentru care in materia conflictelor de munca si de asigurari sociale s-a derogat de la norma de drept comun si, mai mult, judecarea cauzei cu respectarea normelor precitate are consecinte si asupra caii de atac pe care partea nemultumita de hotararea pronuntata o poate exercita.
Potrivit art.214 din Legea nr.62/2011, calea de atac in astfel de litigii este apelul si nu recursul, apel in care partea are posibilitatea sa formuleze critici de natura sa devolueze fondul, nefiind supusa restrictiilor la care se refera art.488 din Codul de procedura civila la care se raporteaza art.20 din Legea nr.554/2004.
(Decizia nr. 1509/R-CONT
/
02 Noiembrie 2016)
Prin sentinta civila nr.319 pronuntata de Tribunalul Arges la 4 aprilie 2016 a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul DI in contradictoriu c u parata Regia Nationala a Padurilor – ROMSILVA – Directia Silvica Arges.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca incetarea contractului de munca al reclamantului a avut loc la momentul emiterii deciziei de pensionare pe caz de boala, respectiv septembrie 2012, moment de la care acesta beneficia de drepturile la care se refera art.172 din Contractul colectiv de munca 2012-2014 si care trebuiau valorificate intr-un termen de 15 zile.
Faptul ca in septembrie 2015 reclamantul s-a pensionat pentru limita de varsta nu il pune in situatia de a beneficia de drepturile mentionate in Contractul colectiv 2015-2017, deoarece nu mai avea calitatea de salariat la momentul emiterii acestei din urma decizii.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul, pentru motive incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod de procedura civila sustinand, in esenta, urmatoarele:
- prin decizia de pensionare pe caz de boala, reclamantul nu a avut transata situatia incetari oricaror raporturi de munca prin pensionare, de vreme ce decizia medicala era revizuibila si pana la implinirea varstei de 65 ani exista posibilitatea de a lucra cu norma redusa. Art.173 din Contractul colectiv de munca nu mentioneaza pierderea dreptului de a beneficia de sumele compensatorii in situatia pensionarii pentru limita de varsta, ceea ce presupune ca reclamantul a continuat sa mentina acest drept;
- decizia prin care au fost transate definitiv aspectele privind pensionarea reclamantului este cea din 19 septembrie 2015 si in raport de aceasta se discuta dreptul la cele 10 salarii compensatorii mentionate in Contractul colectiv de munca 2015-2017, retinand ca recurentul a facut dovada unei vechimi de peste 35 de ani in unitati silvice;
- instanta nu a clarificat natura juridica a termenului de 15 zile mentionat in Contractul colectiv de munca 2012-2014, contract care de altfel nu era aplicabil in cauza.
La dosar s-a depus intampinare de catre parata-intimata, iar recurentul a formulat precizari si clarificari ale motivelor de recurs.
Examinand calea de atac se apreciaza ca ea se impune a fi admisa pentru un aspect de ordine publica pus in discutie din oficiu de catre instanta si care face inutila cercetarea aspectelor deduse judecatii de catre parti.
Astfel, in discutia partilor s-a pus natura juridica a litigiului si in raport de aceasta gresita compunere a completului de judecata, motiv de nelegalitate la care se refera dispozitiile art.488 alin.1 pct.1 din Codul de procedura civila.
Sub un prim aspect se apreciaza ca motivul de nelegalitate la care se refera pct.1 al art.488 din legea de procedura este distinct de cel mentionat la pct.3, referitor la incalcarea competentei de ordine publica, care poate fi valorificat numai in masura in care exceptia a fost invocata in conditiile legii.
In ceea ce priveste gresita compunere a instantei de judecata legiuitorul nu a inteles sa conditioneze valorificarea acestei critici de invocarea nelegalitatii intr-un anumit termen si avand in vedere ca alcatuirea instantei si in mod special a completului de judecata constituie aspecte de ordine publica se apreciaza ca ele pot fi invocate din oficiu de catre instanta, in conditiile art.489 alin.3 din Codul de procedura civila.
Stabilirea compunerii completului de judecata nu poate fi facuta decat in raport de determinarea naturii juridice a litigiului, aspect de natura sa determine si caile de atac pe care partile le pot valorifica.
Sub acest aspect se impune sa se retina ca pretentiile reclamantului privesc neacordarea de catre parata a 10 salarii compensatorii, drept ce isi are temeiul in dispozitiile Contractului colectiv de munca. Celelalte pretentii din cererea de chemare in judecata, respectiv anularea adreselor prin care parata comunica refuzul de plata, refuz exprimat in calitatea sa de angajator, actualizarea sumei si plata dobanzii legale, ca de altfel si a daunelor cominatorii, constituie cereri accesorii, fata de pretentia principala, asa cum sunt ele definite de dispozitiile art.39 alin.4 din Codul de procedura civila.
Asadar, ceea ce se incearca a se valorifica in principal de catre reclamant este dreptul la plata unor sume compensatorii recunoscute de Contractul colectiv de munca cu ocazia iesirii la pensie a fostilor salariati ai Regii Nationale a Padurilor.
Este real ca potrivit art.58 din OUG nr.59/2000 „(
1) Personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, in masura in care prezenta ordonanta de urgenta nu dispune altfel.”,
norma in raport de care se poate sustine natura de contencios administrativ a litigiilor privind raporturile de munca ale personalului silvic.
In cauza se apreciaza insa ca reclamantul doreste sa valorifice un drept ce nu-si gaseste suportul decat in Contractul colectiv de munca (fiind fara relevanta pentru stabilirea naturii juridice daca este vorba de contractul pentru anii 2012-2014 sau cel aferent anilor 2015-2017). Or, in absenta unor reglementari ale dreptului dedus judecatii in Legea nr.188/1999, ca act normativ de drept comun in materia exercitarii unor activitati de interes public si chiar in OUG nr.59/2000, se impune aprecierea ca natura juridica a litigiului se stabileste in raport de izvorul dreptului ce constituie obiectul dedus judecatii. Un astfel de izvor este Contractul colectiv de munca si legislatia muncii, legislatie ce se aplica in completarea dispozitiilor Legii nr.188/1999.
Potrivit dispozitiilor art.278 alin.2 din Legea nr.53/2003 „
Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective
.”
Textul recunoaste valoarea de drept comun a legislatiei muncii chiar in absenta unui contract individual de munca, impunandu-se cu atat mai mult in situatia in care exista un astfel de contract, iar norma speciala a Legii nr.188/1999 si a OUG nr.59/2000 nu contine reglementari proprii in materia dedusa judecatii.
In aceasta ordine de idei se impune a fi observata si solutia pronuntata de instanta suprema intr-un recurs in interesul legii (Decizia nr.3/2014) care a retinut posibilitatea derogarii de la dispozitiile art.58 din OUG nr.59/2000, in cazul raspunderii patrimoniale a personalului silvic, acordand prioritate dreptului comun si caracterizand litigiul ca avand natura unui contencios social si nu administrativ.
Pentru aceste considerente se apreciaza ca litigiul dedus judecatii este un litigiu de munca, raportat si la dispozitiile art.266 din Codul muncii si, pe cale de consecinta, compunerea completului de judecata este cea la care se refera art.55 din Legea nr.304/2004, respectiv un judecator si doi asistenti judiciari.
Respectarea compunerii completului de judecata este obligatorie avand in vedere ratiunile pentru care in materia conflictelor de munca si de asigurari sociale s-a derogat de la norma de drept comun si, mai mult, judecarea cauzei cu respectarea normelor precitate are consecinte si asupra caii de atac pe care partea nemultumita de hotararea pronuntata o poate exercita.
Potrivit art.214 din Legea nr.62/2011, calea de atac in astfel de litigii este apelul si nu recursul, apel in care partea are posibilitatea sa formuleze critici de natura sa devolueze fondul, nefiind supusa restrictiilor la care se refera art.488 din Codul de procedura civila la care se raporteaza art.20 din Legea nr.554/2004.
Concluzionand in sensul ca litigiul dedus judecatii se supune jurisdictiei muncii si ca hotararea criticata a fost pronuntata cu incalcarea normelor privind compunerea completului de judecata, in baza art.496 si art.498 din Codul de procedura civila, Curtea a admis calea de atac, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Arges – Sectia de conflicte de munca si asigurari sociale, statuare in raport de care a devenit inutila verificarea celorlalte sustineri ale partilor.
