Competența materială

Judecătoriile judecă:

• În primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
• Cererile date de Codul Civil în competența intanței de tutelă şi de familie;
• Cererile referitoare la înregistrările din registrele de stare civilă;
• Cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau juridice;

În acestă materie, indiferent de valoarea dreptului de creanță pretins, competența va aparține judecătoriei, chiar dacă valoarea obiectului cererii depăşeşte 200.000 lei.

• Cererile de evacuare;

Chiar dacă cererea de evacuare este formulată pe calea ordonanței preşedințiale, competența va aparține tot judecătoriei.

• Cererile referitoare la zidurile şi şanțurile comune, distanța construcțiilor şi plantațiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe care judecătorească;
• Cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grănițuire;
• Cererile posesorii;
• Cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;

Dacă obligația de a face sau de a nu face este evaluabilă în bani, atunci devin incidente regulile referitoare la plafonul valoric, ceea ce înseamnă că cererile a căror valoare este până în 200.000 lei inclusiv vor fi soluționate în primă instanță de judecătorie,  în timp ce acelea care depăşesc acest plafon revin în competența de soluționare în primă instanță a tribunalului.

• Cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
• Cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;

Competența aparține judecătoriei chiar şi atunci când se formulează o cerere prin care se solicită, pe de o parte, reducțiunea liberalităților excesive, iar pe de altă parte, partajarea bunurilor, chiar dacă valoarea liberalităților ar depăşi cuantumul de 200.000 lei, întrucât cererea de partaj nu poate fi calificată ca fiind o cerere accesorie în raport de cererea de reducțiune, partajul constituind finalitatea oricărei cereri în materie succesorală.

• Orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesionişti sau neprofesionişt;
• Căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu actvitate jurisdicțională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
• Orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Tribunalele judecă:

• În primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, ceea ce înseamnă că tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanță, în sensul că, ori de câte ori, nu se prevede competența unei alte instanțe de a rezolva în primă instanță o anumită cerere, aceasta va fi soluționată de tribunal în primă instanță;
• Ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;
• Ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
• Orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Astfel, tribunalele judecă în primă instanță, ca instanță de apel, ca instanță de recurs, precum şi contestațiile în anulare, sau revizuirile formulte împotriva hotărârilor pronunțate de către tribunal.

Tribunalul soluționează în primă instanță cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesionişti sau neprofesionişti, cu excepția celor date în competența judecătoriilor.

De asemenea, cererile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părților, profesionişti sau neprofesionişti, în afara celor date în competența altor instanțe; cererile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, dacă prin legea specială nu se stabileşte altfel.

Tribunalul soluționează în căile de atac apelurile împotriva hotărârilor pronunațte de judecătorii î primă instanță.

Tribunalul este instanță de recurs când se atacă hotărârea prin care se constată renunțarea la judecată în fața judecătoriei; hotărârea prin care s-a dispus suspendarea cauzei în primă instanță de către judecătorie; hotărârea care constată perimarea cauzei în fața judecătoriei;  hotărârea pronunțată de judecătorie în baza recunoaşterii pretențiilor; hotărârea care consfințeşte tranzacția intervenită între părți pronunțată de către judecătorie, care poate fi atacată cu recurs doar pentru motive procedurale la instanța ierarhic superioară.

Curțile de apel judecă:

• În primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;
• Ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță;
• Ca instanță de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
• Orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Curtea de apel soluționează în primă instanță litigiile privind actele administative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuții, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai de 1.000.000 lei, dacă prin lege oganică specială nu se prevede altfel.

De asemenea, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare.

Alte cereri date în competența curții de apel: cererile de îndreptare a greşelilor materiale, de lămurire sau de completare a propriilor hotărâri şi încheieri; cererile de strămutare pentru bănuială legitimă, de la o judecătorie sau tribunal din circumscripția sa teritorială; căile extraordinare de atac de retractare (contestația în anulare şi revizuirea), îndreptate împotriva propriilor hotărâri; conflictele de competență dintre două judecătorii din circumscripția sa teritorială, care nu sunt în raza aceluiaşi tribunal, precum şi dintre două tribunale din circumscripția sa teritorială sau dintre un tribunal din raza sa de activitate şi un alt organ cu activitate jurisdicțională sau un tribunal arbitral.

Înalta Curte de Casație şi Justiție judecă;

• Recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
• Recursurile în interesul legii;
• Cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
• Oricare alte cereri date prin lege în competența sa.