Competenta instantei in contestatia privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj

 

Art.48 alin.3 din Legea nr.76/2002

Art.119 alin.2 din Legea nr.76/2002

 

Litigiile avand ca obiect stabilirea si plata indemnizatiei de somaj se solutioneaza in regim de urgenta potrivit normelor procedurale pentru „conflictele de drepturi”, potrivit art.119 alin.2 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Natura juridica a „conflictelor de drepturi” este determinata de natura juridica a indemnizatiei de somaj suportata din bugetul asigurarilor sociale de stat potrivit art.48 alin.3 din Legea nr.76/2002, astfel ca orice conflict de interese in legatura cu drepturile de asigurari sociale de stat atrage dupa sine competenta tribunalului, ca instanta de fond, cu atributii jurisdictionale in aceasta materie.

(Decizia civila nr.111/19.09.2016)

 

 

 

Prin actiunea inregistrata la data de 20.01.2016, pe rolul Tribunalului Valcea, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, reclamantul T.I. a formulat, in contradictoriu cu parata A.J.O.F.M. Valcea, contestatie impotriva deciziei nr. 371 din 16.11.2015 si a deciziei nr. 1 din 05.01.2016, solicitand anularea deciziilor.

De asemenea, reclamantul a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 371 din 16.11.2015, in temeiul art.14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, in ceea ce priveste suspendarea, sunt intrunite cumulativ conditiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube in patrimoniul sau, aspectele de nelegalitate invocate privind Decizia nr. 371 din 16.11.2015 si reluate prin decizia nr. 1 din 05.01.2016, fiind de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ respectiv.

Astfel, a sustinut reclamantul ca prin decizia de impunere nr. 371 din 16.11.2015, A.J.O.F.M. Valcea l-a obligat la plata sumei de 14.809 lei reprezentand indemnizatie de somaj necuvenita calculata pentru perioada 14.06.2013 - 31.03.2014, dobanzi in cuantum de 2.978 lei, calculate pentru perioada de 21.10.2013-01.10.2015, precum si penalitati de intarziere in cuantum de 1.916 lei, calculate pentru aceeasi perioada, respectiv 21.10.2013-01.10.2015, desi din adresa nr.2798 din 16.12.2015, eliberata de catre D.J.S. Valcea, rezulta cu certitudine faptul ca a depasit valoarea indicatorului social de referinta de 500 lei numai in luna august 2013, octombrie 2013 si decembrie 2013.

Reclamantul a invocat prevederile art. 34 lit. b din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora somerii beneficiaza de indemnizatie de somaj daca nu realizeaza venituri sau realizeaza, din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat valoarea indicatorului social de referinta in vigoare, respectiv 500 lei.

A afirmat reclamantul ca, in considerarea dispozitiilor legale mentionate, in mod nelegal se considera ca trebuie sa restituie indemnizatia de somaj necuvenita calculata pe intreaga perioada.

Referitor la cea de-a doua conditie impusa de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004 privind iminenta producerii unei pagube in patrimoniul sau, reclamantul considera ca si aceasta este indeplinita, avand in vedere faptul ca potrivit deciziei privind acordarea pensiei pentru limita de varsta nr. 221994 din 15.05.2014, beneficiaza de pensie in cuantum de 1301 lei, fiind singurul intretinator al familiei.

In ceea ce priveste fondul cauzei, reclamantul a precizat ca decizia nr. 371 din 16.11.2015 si decizia nr. 1 din 05.01.2016, sunt nelegale. In acest sens arata ca din adresa eliberata de Directia de Statistica Valcea nr. rezulta ca nu a avut un venit constant, lunar, mai mare de 500 lei in perioada 14.06.2013-31.03.2014, depasind valoarea indicatorului social de referinta de 500 lei numai in lunile august, octombrie si decembrie 2013.

Reclamantul a mai aratat ca, potrivit art. 111 si art. 119,  pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii debitului, iar pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere. Sustinand ca decizia de impunere nr. 371/16.11.2015 i s-a comunicata la data de 18.11.2015, reclamantul a considerat ca numai dupa aceasta data, in mod legal, se puteau calcula dobanzi si penalitati de intarziere.

La data de 02.02.2016, instanta, verificandu-si din oficiu competenta, in conformitate cu prevederile art. 200 alin. 1

¹

C.pr.civ

^.

, a invocat exceptia de necompetenta functionala a Sectiei a II-a Civile a Tribunalului Valcea in solutionarea cauzei.

Prin incheierea din data de 24/02.02.2016, Tribunalul Valcea, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis exceptia de necompetenta functionala a acestei sectii si a transpus cauza la Tribunalul Valcea, Sectia I civila, retinand urmatoarele:

Stabilirea dreptului la indemnizatia de somaj, precum si a obligatiei de restituire a acestei indemnizatii (in cazurile prevazute de lege) sunt reglementate de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Art. 119 din actul normativ mentionat prevede ca ,, (1) Litigiile rezultate ca urmare a aplicarii prevederilor prezentei legi se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente, potrivit legii.

(2) Litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj se solutioneaza in regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevazute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel”, norme care vizeaza inclusiv competenta instantei.

Sistemul asigurarilor pentru somaj face parte din sistemul asigurarilor de stat, iar potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, ,,Jurisdictia asigurarilor sociale se realizeaza prin tribunale si curti de apel”.

Pe de alta parte, potrivit  art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, ,,(3) In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea partilor, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, societati, registrul comertului, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime si fluviale.”

Avand in vedere natura litigiului, care se circumscrie materiei asigurarilor sociale, pentru care a fost stabilita o jurisdictie speciala, tinand seama si de prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care exclud astfel de litigii de la controlul instantei de contencios administrativ, instanta apreciaza ca revine Sectiei I Civile a Tribunalului Valcea competenta de solutionare a cauzei, sectie in cadrul careia functioneaza complete specializate in judecarea cauzelor de asigurari sociale.

In ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea deciziei de impunere, competenta de solutionare revine aceleiasi instante, potrivit art. 123 C.pr.civ., avand in vedere faptul ca este o cere incidentala. In consecinta, instanta, in temeiul art. 200 alin. 1

¹

coroborat cu art. 136 alin. 1 C.pr.civ., a admis exceptia de necompetenta functionala a Sectiei a II-a Civile din cadrul Tribunalului Valcea, invocata din oficiu, cu consecinta transpunerii cauzei la Sectia I Civila a aceleiasi instante.

Cauza a fost inregistrata la sectia I Civila, a Tribunalului Valcea.

In cadrul procedurii prealabile prevazuta de art. 200 Cod procedura civila, parata a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei functionale a Sectiei I a tribunalului, pe motiv ca cererea reprezinta o contestatie impotriva unui act administrativ, iar pentru contestarea acestuia exista o procedura speciala, competenta de solutionare revenind instantelor de contencios administrativ; s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe motiv ca nu s-a facut dovada de catre contestatoare a indeplinirii procedurii prealabile, procedura ce reprezinta o conditie de exercitare a dreptului la actiune, in baza art.193 Cpr.civ.

Pe fond, a solicitat respingerea actiunii privind anularea titlului de creanta, aratand in esenta ca titlul de creanta contestat, respectiv Decizia nr. 371 din 16.11.2015 s-a emis ca urmare a comunicarii de catre DGFP Valcea a bazei de date cu veniturile impozabile obtinute de platitorii de venit pe anul 2013, unde contestatorul figureaza cu venituri impozabile din drepturi de autor. Regula instituita prin dispozitiile Legii nr.76/2002 in vederea acordarii indemnizatiei de somaj este aceea ca persoana sa nu realizeze venituri, si doar ca exceptie se poate cumula indemnizatia de somaj cu venituri din activitati autorizate mai mici decat indicatorul social de referinta.

Fata de dispozitiile art.44 prin care se dispune incetarea platii indemnizatie de somaj de la data la care desfasoara o activitate pentru o perioada mai mare de 12 luni, in baza unui raport juridic in considerarea caruia se realizeaza venituri din drepturi de autor si drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13

¹

din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare se desprinde concluzia ca daca somerul realizeaza venituri din drepturi de autor si drepturi conexe atunci acestea, indiferent de cuantumul lor, exclud beneficiul indemnizatiei de somaj.

Contestatoarea avea posibilitatea in baza art. 45 din aceeasi lege, sa solicite suspendarea platii indemnizatiei de somaj, in situatia in care desfasurarea activitatii in temeiul contractului civil era pentru o perioada mai mica de 12 luni.

Au fost operate in baza de date modificarile necesare, urmand ca sumele incasate necuvenit de catre aceasta sa se constate ca debit in vederea recuperarii.

Prin aceeasi decizie s-au mai stabilit in sarcina contestatorului obligatii de plata in suma de  14.809 lei reprezentand dobanzi calculate pentru perioada 14.06.2013 – 31.03.2014 si obligatii de plata in suma de 2978 lei reprezentand dobanzi si 1916 lei penalitati de intarziere.

Decizia mentionata s-a emis cu respectarea dispozitiilor legale prevazute prin art. 47 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

La termenul din data de 7 iunie 2016, instanta a pus in discutie exceptia necompetentei functionale a Sectiei I Civile a Tribunalului Valcea.

Prin incheierea  nr. 57/07.06.2016, Tribunalul Valcea, Sectia I civila a admis exceptia de necompetenta functionala a Sectiei I Civila - Conflicte de Munca a Tribunalului Valcea; a constatat ivit conflictul negativ intre cele doua sectii, Sectia I Civila si Sectia a II-a, de Contencios Administrativ si Fiscal si a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila, in vederea solutionarii conflictului ivit intre cele doua sectii ale Tribunalului Valcea, retinandu-se urmatoarele:

Codul fiscal, conform art.1 din Legea nr.571/2003, stabileste cadrul legal pentru impozitele, taxele si
contributiile sociale obligatorii prevazute la art. 2
, care constituie
venituri la bugetul de stat
, bugetele locale,
bugetul asigurarilor sociale de stat
, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate,
bugetul asigurarilor pentru somaj
si fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, precizeaza contribuabilii care au obligatia sa plateasca aceste impozite, taxe si contributii sociale, precum si modul de calcul si de plata al acestora.

Contributiile sociale reglementate prin codul fiscal, conform art.2 din actul normativ, sunt urmatoarele:

a)
contributiile de asigurari sociale datorate bugetului asigurarilor sociale de stat
;

b) contributiile de asigurari sociale de sanatate datorate bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

c) contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

d)
contributiile asigurarilor pentru somaj
datorate bugetului asigurarilor pentru somaj;

e) contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator bugetului asigurarilor sociale de stat;

f) contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator potrivit art.4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, cu modificarile ulterioare.

Conform art.1 alin.3 din Codul de procedura fiscala, prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

a) inregistrarea fiscala;

b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

c)
solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale
.

Din dispozitiile legale precitate s-a constatat ca bugetul

asigurarilor sociale de stat este distinct de  bugetul asigurarilor pentru somaj, tot diferite fiind si contributiile sociale reprezentate de

contributiile de asigurari sociale, respectiv contributiile asigurarilor pentru somaj
.

Este adevarat ca sistemul asigurarilor de somaj este parte integranta din sistemul complex al asigurarilor sociale de stat, insa bugetele, respectiv contributiile aferente sunt distincte.

De asemenea, jurisdictia speciala statuata prin dispozitiile art.152 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitare de pensii publice vizeaza exclusiv materia asigurarilor sociale reglementate prin aceasta lege.

Totodata, faptul ca litigiile privind
stabilirea
si
plata indemnizatiei de somaj
se solutioneaza in regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevazute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel, conform art.119 alin.2 din Legea nr.76/2002, nu conduce la concluzia ca orice litigiu ce vizeaza creante datorate bugetului asigurarilor pentru somaj ar constitui un conflict de drepturi si ar atrage competenta instantei specializate de dreptul muncii. Se observa ca textul pe de o parte nu se refera la o creanta fiscala, iar pe de alta parte vizeaza explicit doar doua cazuri de competenta, anume pentru litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, legea neputand fi extinsa si pentru alte situatii neprevazute in mod expres.

Conform art.110 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, colectarea creantelor fiscale consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale. Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz (alin.2).

Dispozitiile alin.3 lit.a al aceluiasi articol sunt in sensul ca titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, un  asemenea titlu fiind si decizia de impunere.

Potrivit chiar mentiunilor din cuprinsul deciziei de impunere contestate, aceasta constituie titlu de creanta, iar procedura de contestare a acestuia este cea reglementata de dispozitiile Codului de procedura fiscala, anume contestatia la organul fiscal emitent.

Or, potrivit art.119 alin.1 din Legea nr.76/2002, litigiile rezultate ca urmare a aplicarii prevederilor prezentei legi se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente, potrivit legii, situatiile de exceptie fiind prevazute la alin.2.

Actul contestat este titlu de creanta, devenind titlu executoriu la data scadentei obligatiei de plata.  

Decizia emisa de intimata, conform art.47 din Legea nr.76/2002, pentru recuperarea sumelor acordate in mod necuvenit din bugetul asigurarilor pentru somaj este, in mod necontestat, un act administrativ in sensul dispozitiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, prin care se stabileste o obligatie patrimoniala in sarcina unei persoane fizice.

Intimata, in calitate de emitent al acestei decizii, este autoritate publica (art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004).

Prin urmare, instantele judecatoresti competente sa solutioneze contestatia impotriva unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligatii de plata in sarcina contestatorului, obligatii datorate bugetului asigurarilor pentru somaj, coroborand dispozitiile legale precitate (art.119 alin.1 din Legea nr.76/2002 si art.218 alin.2 din O.G.nr.92/2003), sunt cele de contencios administrativ.

Pe rolul Curtii de Apel Pitesti, Sectia I civila, cauza a fost inregistrata la data de 16.06.2016.

Prin sentinta civila nr.111/19.09.2016, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a stabilit competenta de solutionare a cauzei privind actiunea civila formulata de reclamantul T.I., in contradictoriu cu paratul M.M.F.P.S.P.V. – AJOFM Valcea, in favoarea Sectiei I Civila a Tribunalului Valcea.

Pentru a hotari astfel, Curtea, analizand conflictul negativ de competenta ivit intre cele doua sectii, Sectia I civila, conflicte de munca si asigurari sociale si Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, ale Tribunalului Valcea, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata, constata ca este competenta sa solutioneze cauza Sectia I civila a Tribunalului Valcea, pentru argumentele ce urmeaza:

Sumele acordate fara temei legal din bugetul asigurarilor pentru somaj reprezentand debite constituite la bugetul asigurarilor sunt recuperate de la debitori pe baza deciziilor emise de Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca, aceste acte avand puterea unor titluri executorii.

Litigiile care se nasc in legatura cu stabilirea si plata indemnizatiei de somaj se solutioneaza potrivit normelor procedurale prevazute pentru „conflictele de drepturi”, potrivit art.119 alin.2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Prin sintagma de „norme procedurale”, legiuitorul a inclus si normele de competenta, astfel ca legea speciala care reglementeaza competenta in materia conflictelor de drepturi este competenta sa solutioneze si contestatia formulata impotriva unei decizii de impunere, dispozitiile art.119 alin.1 cuprinzand o reglementare generala cu privire la competenta instantei.

In dispozitiile art.119 alin.2, facandu-se referire la normele procedurale aplicabile unui litigiu nascut in legatura cu indemnizatia de somaj a fost folosita sintagma de „conflicte de drepturi” fara a se explica semnificatia si continutul sau, insa natura juridica a acestor conflicte rezulta din natura drepturilor care fac obiectul litigiului.

Potrivit art.48 alin.3 din Legea nr.76/2002, drepturile de asigurari sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizatie de somaj se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, orice conflict de interese in legatura cu aceste drepturi putand fi calificat ca un conflict de asigurari sociale care atrage dupa sine competenta sectiei specializata in aceasta materie, respectiv a Sectiei I civila, conflicte de munca si asigurari sociale.

Fata de aceste argumente si de dispozitiile art.136 alin.1 si 2 si art. 135 alin.1 si 4 raportat la art.133 Cod procedura civila, s-a stabilit competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Valcea, Sectia I-a civila, conflicte de munca si asigurari sociale.