Cerere de ordonanţă preşedinţială formulată în cursul procedurii insolvenţei. Condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă de la 1865

 

Cuprins pe materii: Insolvenţă

Indice alfabetic: Cerere de ordonanţă preşedinţială formulată în cursul procedurii insolvenţei

Temei de drept: art. 581 din Codul de procedură civilă, art. 149 din Legea nr. 85/2006

Vremelnicia reprezintă una din condiţiile pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, nicidecum o alternativă de aplicare a ordonanţei preşedinţiale, astfel încât neîndeplinirea acesteia face de prisos analiza existenţei celorlalte condiţii.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 457/16.10.2018

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, printre altele, cu cele ale Codului de procedură civilă.

Codul de procedură civilă de la 1865 prevede, în articolul 581 alineat (1): „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Este de principiu că textul citat stabileşte două condiţii de admisibilitate, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale iar din cea din urmă decurge şi o a treia condiţie, ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. La cele menţionate se adaugă şi condiţia implicită a existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului, care a şi fost consacrată expres în Noul Cod de procedură civilă.

Curtea notează că judecătorul sindic a considerat că nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile de admisibilitate, respectiv aceea ca măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (măsura ce se solicită a fi încuviinţată având caracter definitiv) şi existenţa unei „aparenţe de drept” în favoarea reclamantului.

Se cuvine a observa că în prezenta cale de atac lichidatorul se concentrează în argumentaţie pe cerinţa aparenţei de drept, fără a se referi la condiţia vremelniciei, care nu este sub nici o formă îndeplinită în cauză.

În dezacord cu cele susţinute în motivarea recursului, curtea reţine că vremelnicia nu este o situaţie alternativă de aplicare a ordonanţei preşedinţiale, ci o cerinţă de admisibilitate a acesteia, impunându-se ca aceste condiţii de admisibilitate să fie îndeplinite cumulativ.

Curtea de apel constată că în absenţa caracterului provizoriu (vremelnic) al măsurii, este anodină din punct de vedere juridic eventuala existenţă a aparenţei de drept în favoarea reclamantului, ce este de prisos a mai fi examinată în această cale de atac.

Raportat considerentelor expuse şi în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea respinge recursul şi menţine sentinţa judecătorului sindic.