CAUZA TANASOAICA IMPOTRIVA ROMANIEI


(Cererea nr. 3490/03)


Hotararea din 19 iunie 2012

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In cauza Tanasoaica impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecatori, si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

Dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 29 mai 2012,

Pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 3490/03 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, Petre Tanasoaica („reclamantul”), a sesizat Curtea la 8 ianuarie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Reclamantul este reprezentat de O. Cernaianu, avocat in Ramnicu Valcea. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, Razvan- Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. In urma abtinerii lui Corneliu Birsan (art. 28 din Regulamentul Curtii), judecator ales sa reprezinte Romania, presedintele camerei a desemnat-o pe Kristina Pardalos in calitate de judecator ad-hoc (art. 26 § 4 din conventie si art. 29 § 1 din regulament).
4. Reclamantul sustine ca i-a fost incalcat in mod nejustificat dreptul la libertatea de exprimare ca urmare a condamnarii sale pentru insulta.
5. La 8 februarie 2010, cererea a fost comunicata Guvernului. In conformitate cu art. 29 § 1 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt

I. Circumstantele cauzei

6. Reclamantul s-a nascut in 1955 si locuieste in Calimanesti.

A. Originea cauzei

7. La 3 noiembrie 2001, Directia Apelor Olt, institutie din cadrul Companiei Nationale a Apelor „
   Apele Romane’,
   (institutie publica de interes national) comunica ziarului local „
   Viata Valcii”
   un document privind calitatea apelor in judetul Olt pentru luna octombrie
   („Buletin de informare asupra calitatii apelor in B.H. Olt”).
   Dupa cum reiese din acest document, unsprezece societati comerciale figurau ca surse de poluare a apelor in judetul Olt. Intre aceste societati, figura S.C. A. - S.A., cu o rata de poluare cu amoniu care depasea de opt ori pragul admis. Partea relevanta din acest document se citeste dupa cum urmeaza:

Sursa de poluare	Qdegajata I/S	Praguri depasite
S.C. A. - S.A. Rm. Valcea	802,0	Amoniu - 8,0 ori

„[...] Principalele surse de poluare monitorizate in luna octombrie 2001 si indicatorii

regulamentari sunt dupa cum urmeaza:

Nota: tinand seama de depasirile pragurilor mentionate, au fost aplicate amenzi in

cuantum total de 2 1 475 ROL.”

 

8. Reclamantul, jurnalist de profesie si director al ziarului „Viata Valcii”, publica, la 15 noiembrie 2001, in acelasi ziar, un articol intitulat
   „S.C. A. ne otraveste cu amoniu”.
   Acest articol era precedat de urmatorul sapou:
   „in loc sa-si faca treaba pentru care este platit din bani publici, directorul B. S. are timp sa dea in judecata ziarul «Viata Valcii»'
   . Textul era insotit de o fotografie a directorului B.S. Acesta tinea in mana dreapta un pahar. Textul articolului se traduce dupa cum urmeaza:

„In luna octombrie, Directia Apelor Olt a monitorizat unsprezece surse de poluare de pe raza judetului Valcea. In urma analizelor, s-a constatat o depasire a pragurilor admise. [...] Societatea comerciala A. a depasit, de asemenea, de opt ori pragul de amoniu legal admis si SPGCL B a inregistrat cea mai mare depasire a pragului de amoniu, respectiv de unsprezece ori. Pentru cele mentionate, autoritatile au aplicat sanctiuni in cuantum total de 21 475 000 lei.”

B. Condamnarea reclamantului pentru insulta

9. La o data neprecizata, B.S., director al societatii A., a depus o plangere penala pentru insulta si calomnie impotriva reclamantului. In fata Judecatoriei Ramnicu Valcea, B.S. a afirmat ca articolul in cauza continea acuzatii grave in ceea ce il priveste, care ar fi putut, daca s-ar fi dovedit a fi exacte, sa-l expuna unei condamnari pentru genocid. De asemenea, B.S. afirma ca publicarea fotografiei sale, modificata, reprezentandu-l zambind cu un pahar de vin in mana, i-a adus atingere onoarei si reputatiei. Acesta s-a constituit parte civila si a solicitat o despagubire de 9 miliarde lei (ROL).
10. Prin hotararea din 16 aprilie 2002, instanta l-a achitat pe reclamant pentru acuzatia de calomnie (art. 206 C. pen.), in ceea ce priveste afirmatiile continute in articol, care constituiau, potrivit motivarii din hotarare, informatii generale, fara referire la persoana lui B.S., si l-a condamnat la plata unei amenzi penale de 2 000 000 ROL (aproximativ 64 EUR) pentru insulta, ca urmare a afirmatiei din continutul sapoului si titlul articolului. Instanta a respins actiunea civila. Partea relevanta a motivarii se citeste dupa cum urmeaza:

„[...] In sapoul articolului, se afirma ca in loc sa-si faca treaba pentru care este platit din bani publici, directorul B. S. are timp sa dea in judecata ziarul
Viata Valcii.
Trebuie retinut ca titlul si sapoul articolului au fost redactate de inculpatul Tanasoaica Petre - directorul ziarului. In ceea ce priveste fotografia partii vatamate, trebuie constatat faptul ca a fost publicata fara consimtamantul acesteia, in scopul unei asocieri intre societatea A. si conducerea sa, ca modalitate tehnica de ilustrare a articolului [...]. In ceea ce priveste afirmatiile inculpatului Tanasoaica Petre, instanta pronunta achitarea sa [...] pentru infractiunea de calomnie in absenta elementelor constitutive ale acestei infractiuni, dat fiind ca nu este vorba despre un fapt determinat, ci despre o afirmatie cu caracter general. In ceea ce priveste afirmatiile facute de inculpat in sapou si in titlul articolului, au fost reunite elementele constitutive ale infractiunii de insulta, motiv pentru care, in conformitate cu art. 205 C. pen., inculpatul este condamnat la plata unei amenzi penale de 2 000 000 ROL [...]”.

11. In urma recursului lui B.S. si al reclamantului, prin hotararea din 8 iulie 2002, Tribunalul Valcea a admis recursul lui B.S., a casat decizia si l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi de 5 000 000 ROL (adica aproximativ 160 EUR) pentru insulta (art. 205 C. pen.) si la plata, in solidar cu ziarul, a unei despagubiri de 10 000 000 ROL (adica aproximativ 320 EUR), in favoarea lui B.S. Tribunalul a dispus suspendarea executarii pedepsei. Partea relevanta a motivarii instantei se citeste dupa cum urmeaza:

„[...] Prin articolul publicat de inculpatul Tanasoaica Petre in ziarul «Viata Valcii» din data de 15 noiembrie 2001, intitulat «S.C. A. ne otraveste cu amoniu», prin afirmatiile facute in acest articol si prin publicarea fotografiei partii vatamate, inculpatul a adus atingere onoarei si demnitatii de care se bucura partea vatamata in cadrul societatii A., precum si in exteriorul acesteia, comitand astfel infractiunea de insulta, prevazuta de art. 205 C. pen., astfel cum s-a stabilit de catre prima instanta.”

11. D
    reptul intern si international relevante
12. Dispozitiile relevante ale Codului penal in vigoare la momentul faptelor se citesc dupa cum urmeaza:

A. Legislatia nationala

Art. 205. Insulta

„Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.”

In urma adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, insulta se pedepseste doar cu amenda. Ordonanta a fost publicata la 27 mai 2002 in Monitorul Oficial.

Art. 206. Calomnia

„Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la trei ani sau cu amenda.”

13. Prin decizia nr. 62/2007 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala legea de abrogare a art. 205-207 C. pen. care incriminau insulta si calomnia, pe motiv ca reputatia persoanelor, astfel cum este garantata de Constitutie, trebuia protejata in mod imperativ prin sanctiuni de drept penal.
    
    
    ^[569]
    
    

B. Textele Consiliului Europei

14. 2. Rezolutia nr. 1577 (2007) a Adunarii Parlamentare, intitulata „Spre o depenalizare a calomniei”, prevede urmatoarele:

„[...]

11. „[Adunarea] constata cu deosebita ingrijorare ca numeroase state membre prevad pedepse cu inchisoarea pentru calomnie si ca unele state persista sa recurga la acestea in practica, de exemplu, Azerbaidjan si Turcia.[...]

13. Prin urmare, Adunarea considera ca pedepsele cu inchisoarea pentru calomnie trebuie abrogate fara intarziere. Acesta solicita, in special statelor ale caror legislatii prevad inca pedepse cu inchisoarea - desi nu sunt impuse in practica - sa le abroge fara intarziere, pentru a nu oferi nicio scuza, fie si nejustificata, anumitor state care continua sa recurga la acestea, antrenand astfel o degradare a libertatilor publice. [...]

17. In consecinta, Adunarea invita statele membre:

1. sa aboleasca fara intarziere pedepsele cu inchisoarea pentru calomnie;
2. sa garanteze ca nu exista nici un recurs abuziv la procedurile penale [...];
3. sa defineasca mult mai precis in legislatia lor conceptul de calomnie, pentru a evita o aplicare arbitrara a legii, si pentru a garanta ca dreptul civil ofera o protectie eficienta a demnitatii persoanei afectate de calomnie;

[...]

17.6. sa elimine din legislatia referitoare la calomnie orice protectie sporita a personalitatilor publice, conform jurisprudentei Curtii [...]”.

15. 2. Pasajele relevante din Rezolutia nr. 1165 (1998) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind dreptul la respectarea vietii private, rezolutie adoptata de Adunarea Parlamentara la 26 iunie 1998, sunt descrise in cauza
    Axel Springer AG impotriva Germaniei
    [(MC), nr. 39954/08, pct. 51, 7 februarie 2012)]
16. Recomandarea nr. 1885(2009) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind elaborarea unui protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un mediu sanatos se citeste dupa cum urmeaza in partea sa relevanta:

„[...]

9. Avand in vedere faptul ca societatea in ansamblul sau si fiecare individ, in special, trebuie sa transmita generatiilor viitoare un mediu sanatos si durabil, potrivit principiului solidaritatii dintre generatii, Adunarea invita guvernele statelor membre:

1. sa asigure o protectie adecvata a vietii, sanatatii, integritatii fizice si bunurilor persoanei, astfel cum sunt garantate de art. 2, art. 3 si art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului;
2. sa creeze sisteme de informatii privind mediul si sa favorizeze, ori de cate ori este posibil, participarea publicului in procesul decizional [...]”.

In drept

I. C
u privire la pretinsa Incalcare a art
. 10
din conventie

17. Reclamantul sustine ca hotararea din 8 iulie 2002 a Tribunalului Valcea constituie o atingere adusa dreptului sau la libertatea de exprimare in temeiul art. 10 din conventie, redactat astfel:

„1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa impuna societatilor de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune un regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati, care implica datorii si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrictii sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”

18. Guvernul contesta acest argument.

Observatie prelim inara

19. Fara a ridica o exceptie preliminara, Guvernul isi exprima indoielile cu privire la respectarea de catre reclamant a termenului de sase luni prevazut de art. 35 § 1 din conventie.
20. Curtea aminteste ca cererea a fost depusa la 8 ianuarie 2003, dupa cum atesta stampila postei aplicata pe plicul primei scrisori a reclamantului, primita de Curte la 15 ianuarie 2003, in timp ce ultima hotarare definitiva interna dateaza din 8 iulie 2002.

In consecinta, reclamantul a sesizat Curtea in termenul de sase luni prevazut la art. 35 § 1 din conventie.

1. 
   Cu privire la admisibilitate
   

21. Curtea constata ca cererea nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 § 3 a) din conventie. Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

2. 
   Cu privire la fond
   

1. Argumentele partilor

1. 
   Reclamantul
   

22. Reclamantul sustine, in primul rand, ca articolul isi are originea intr-un raport redactat de Directia Apelor din judetul Olt care indica o depasire a nivelului de amoniu in apele deversate de S.C. A. - S.A. Potrivit reclamantului, articolul incriminat se dorea a fi un semnal de alarma cu privire la pericolul pentru sanatatea publica generat de poluarea produsa de societatea A., condusa de directorul B.S.
23. Reclamantul afirma ca condamnarea sa nu a fost nici proportionala cu scopul legitim urmarit, nici „necesara intr-o societate democratica”. Potrivit acestuia, mesajul transmis de articolul in litigiu viza o problema de interes public, respectiv poluarea apelor si consecintele sale asupra sanatatii populatiei si asupra mediului (
    Guerra si altii impotriva Italiei,
    19 februarie 1998,
    Culegere de hotarari si decizii
    1998-I). Articolul critica activitatea unei persoane juridice ce avea ca obiectiv asigurarea unui serviciu de interes public, platita de catre autoritatile locale. Potrivit reclamantului, sursa informatiilor care au stat la baza articolului era una oficiala si publica. Acesta adauga ca publicarea articolului in cauza nu viza in nicio masura viata privata a directorului B.S., ci modul in care acesta administra societatea A., care era sursa de poluare a apei in judetul Olt. In fine, reclamantul considera ca fotografia care insoteste articolul in litigiu nu era de natura sa aduca atingere reputatiei lui B.S.

2. 
   Guvernul
   

24. Curtea reaminteste ca art. 10 din conventie nu garanteaza libertatea de exprimare fara nicio restrictie, chiar si in cazul comunicarii, prin intermediul presei, al unor informatii de interes general. Potrivit Guvernului, aceasta implica anumite indatoriri si responsabilitati, pentru a nu aduce atingere dreptului la respectarea reputatiei. Totusi, instantele interne sunt cele care trebuie sa pastreze un echilibru just intre protectia libertatii de exprimare si dreptul la reputatie al persoanelor aflate in cauza
    (Pfeiffer impotriva Austriei,
    nr. 12556/03, pct. 35, 15 noiembrie 2007, si
    Petrina impotriva Romaniei,
    nr. 78060/01, pct. 36, 14 octombrie 2008). Guvernul adauga ca plata amenzii penale pentru insulta impusa reclamantului a fost suspendata de Tribunalul Valcea.
25. Potrivit Guvernului, condamnarea reclamantului poate fi analizata ca o ingerinta in exercitarea dreptului sau la libertatea de exprimare, prevazuta de lege, si care urmarea un scop legitim, si anume protejarea reputatiei sau drepturilor altora. Afirmatiile cu privire la otravirea cu amoniu si utilizarea abuziva a banilor publici erau extrem de grave si il puteau expune pe B.S., daca se dovedeau a fi adevarate, unei condamnari pentru genocid si deturnare de fonduri publice. Reclamantul a utilizat un stil virulent pentru a-si transmite mesajul catre cititori
    („a otravi”
    ,
    „in loc sa-si faca treaba
    , „
    cheltuirea banilor publici”),
    cu imputari de fapt precise in ceea ce il priveste pe B.S.
26. La cele de mai sus se adauga utilizarea fotografiei lui B.S., fara acordul prealabil al acestuia, care il reprezinta zambind, cu un pahar de alcool in mana, fotografie care fusese realizata in cursul unei ceremonii de casatorie la care cel din urma participa. Guvernul considera ca aceasta fotografie a fost utilizata de catre reclamant cu scopul de a induce cititorilor ideea ca B.S. era o persoana dependenta de alcool, aducand astfel atingere reputatiei acestuia (
    Gurgenidze impotriva Georgiei,
    nr. 71678/01, pct. 55, 17 octombrie 2006).
27. In fine, Guvernul subliniaza sursa de informatii a reclamantului - buletinul de informare al Directiei Apelor Olt - care era o sursa de ordin tehnic, necesitand explicatii din partea unui expert. Potrivit Guvernului, eventuala poluare se referea la apele reziduale deversate de societatea A., nu la apa potabila. In acest context, potrivit Guvernului, reclamantul ar fi trebuit sa solicite informatii suplimentare inainte de publicarea articolului incriminat (a se vedea,
    a contrario, Colombani si altii impotriva Frantei,
    nr. 51279/99, pct. 65, 25 iunie 2002).

2. Motivarea Curtii

28. Partile sunt de acord cu faptul ca condamnarea reclamantului constituie „o ingerinta a autoritatilor publice” in dreptul sau la libertatea de exprimare.
29. O astfel de ingerinta reprezinta o incalcare a conventiei daca nu indeplineste cerintele art. 10 . Prin urmare, trebuie sa se verifice daca era „prevazuta de lege”, urmarea unul sau mai multe scopuri legitime cu privire la respectivul punct si era „necesara intr-o societate democratica”.

1. 
   Prevazuta prin lege
   

30. Curtea constata ca temeiul legal al condamnarii reclamantului este art. 205

3. pen., astfel cum era in vigoare la vremea respectiva, care pedepsea calomnia. Ingerinta in litigiu era asadar „prevazuta prin lege” in sensul art. 10 din conventie.

2. 
   Scop legitim
   

31. Nu se contesta faptul ca aceasta avea un scop legitim, si anume protejarea reputatiei sau a drepturilor altora, in sensul art. 10 § 2 din conventie, ceea ce poate ingloba, potrivit jurisprudentei Curtii (
    Chauvy si altii impotriva Frantei,
    nr. 64915/01, pct. 70, CEDO 2004-VI, si
    Pfeifer impotriva Austriei,
    nr. 12556/03, pct. 35, 15 noiembrie 2007), dreptul la respectarea vietii private, in sensul art. 8 din conventie. In schimb, partile nu sunt de acord in privinta problemei de a stabili daca ingerinta era „necesara intr-o societate democratica”.

3. 
   Necesara intr-o societate democratica
   

i) Principii generale

32. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si garantiile acordate presei au o deosebita importanta [a se vedea,
    mutatis mutandis,
    intre altele,
    Fressoz si Roire impotriva Frantei
    (MC), nr. 29183/95, CEDO 1999-I, pct. 45, si
    Dupuis impotriva Frantei,
    nr. 1914/02, pct. 33, 7 iunie 2007].
33. Presa joaca un rol esential intr-o societate democratica; in cazul in care nu poate depasi anumite limite, mai ales din domeniul protectiei reputatiei a drepturilor tertilor, aceasta este obligata totusi sa comunice respectand indatoririle si responsabilitatile sale, informatii si idei privind toate chestiunile de interes general
    (De Haes si Gijsels impotriva Belgiei,
    hotarare din 24 februarie 1997,
    Culegere
    1997-I, pct. 37;
    Fressoz si Roire,
    citata anterior, pct. 45). In cadrul acestei functii a presei, libertatea jurnalistica implica si posibilitatea de a recurge la anumita doza de exagerare, sau chiar de provocare
    (Gawsda impotriva Poloniei,
    nr. 26229/95, pct. 34, CEDO 2002—II).
34. Curtea reaminteste ca limitele criticii admisibile in privinta unui om politic, vizat in aceasta calitate, sunt mai mari decat in privinta unei simple persoane particulare: spre deosebire de al doilea, primul se expune in mod inevitabil si constient unui control atent al faptelor si gesturilor sale atat din partea ziaristilor, cat si din partea majoritatii cetatenilor; in consecinta, trebuie sa arate mai multa toleranta
    (Lingens impotriva Austriei,
    8 iulie 1986, pct. 42, serie A nr. 103). Acest principiu nu se aplica numai in cazul oamenilor politici, ci se extinde la orice persoana care poate fi calificata drept persoana publica, si anume ca, prin actele sale
    (Krone Verlag GmbH & Co. KG impotriva Austriei,
    nr. 34315/96, pct. 37, 26 februarie 2002;
    News Verlags GmbH & Co.KG impotriva Austriei,
    nr. 31457/96, pct. 54, CEDO 2000-I) sau chiar prin pozitia sa
    [Verlagsgruppe News GmbH impotriva Austriei (nr. 2),
    nr. 10520/02, pct. 36, 14 decembrie 2006], intra in sfera arenei publice.
35. Art. 10 § 2 din conventie subliniaza ca exercitarea libertatii de exprimare cuprinde „indatoriri si responsabilitati” care sunt valabile si pentru public, chiar si atunci cand este vorba despre probleme de mare interes general. Aceste indatoriri si responsabilitati pot avea o importanta deosebita in cazul in care exista riscul de a se aduce atingere reputatiei unei persoane mentionate nominal si de a fi incalcate „drepturile altora”. Astfel, trebuie sa existe motive specifice pentru a putea scuti publicul de obligatia care ii revine de obicei de a verifica declaratiile de fapt calomniatoare. In aceasta privinta, intra in special in joc natura si gradul acuzatiei in cauza, precum si masura in care publicul poate considera in mod rezonabil sursele sale ca fiind credibile in ceea ce priveste sustinerile respective [(
    Pedersen si Baadsgaard impotriva Danemarcei
    (MC), nr. 49017/99, pct. 78, CEDO 2004—XI, si
    Tonsbergs BladA.S. si Haukom impotriva Norvegiei,
    nr. 510/04, pct. 89, CEDO 2007-III)].
36. Atunci cand examineaza necesitatea unei ingerinte intr-o societate democratica in vederea „protejarii reputatiei sau a drepturilor altora”, Curtea poate verifica daca autoritatile nationale au pastrat un echilibru just intre protejarea a doua valori garantate de conventie si care pot fi in conflict in anumite cauze: si anume, pe de o parte, libertatea de exprimare, astfel cum este protejata de art. 10, si, pe de alta parte, dreptul la respectarea vietii private, astfel cum este garantat de art. 8
    (Hachette Filipacchi Associes impotriva Frantei,
    nr. 71111/01, pct. 43, 14 iunie 2007, si
    MGNLimited impotriva Regatului Unit,
    nr. 39401/04, pct. 142, 18 ianuarie 2011).
37. De altfel, dreptul la protejarea reputatiei, fiind un element al vietii private, este un drept care intra in cadrul art. 8 din conventie
    (Chauvy si altii,
    citata anterior, pct. 70;
    Pfeifer,
    citata anterior, pct. 35; si
    Polanco Torres si Movilla Polanco impotriva Spaniei,
    nr. 34147/06, pct. 40, 21 septembrie 2010). Totusi, pentru ca art. 8 sa fie luat in considerare, atacul asupra reputatiei personale trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa fi fost realizat intr-o maniera care sa prejudicieze beneficiul personal al dreptului la respectarea vietii private
    (A. impotriva Norvegiei,
    nr. 28070/06, pct. 64, 9 aprilie 2009).
38. Curtea reaminteste ca, in temeiul art. 10 din conventie, statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a examina necesitatea si amploarea unei ingerinte in libertatea de exprimare protejata de aceasta dispozitie
    (Tammer impotriva Estoniei,
    nr. 41205/98, pct. 60, CEDO 2001-I, si
    Pedersen si Baadsgaard,
    citata anterior, pct. 68).
39. In cauze precum prezenta speta, Curtea considera ca, in principiu, solutionarea cererii nu poate fi alta, fie ca cererea a fost introdusa in fata sa in temeiul art. 10 din conventie de catre jurnalistul care a publicat articolul in litigiu, fie in temeiul art. 8, de catre persoana care face obiectul respectivului articol. Astfel, aceste drepturi merita
    apriori
    un respect egal
    [Hachette Filipacchi Associes (ICIPARIS) impotriva Frantei,
    nr. 12268/03, pct. 41, 23 iulie 2009;
    Timciuc impotriva Romaniei
    (dec.), nr. 28999/03, pct. 144, 12 octombrie 2010; si
    Mosley impotriva Regatului Unit,
    nr. 48009/08, pct. 111, 10 mai 2011; a se vedea si pct. 11 din Rezolutia Adunarii Parlamentare - supra, pct. 15]. Prin urmare, marja de apreciere ar trebui in principiu sa fie aceeasi in ambele cazuri.
40. In cazul in care punerea in balanta a acestor doua drepturi de catre autoritatile nationale a fost realizata respectandu-se criteriile stabilite de jurisprudenta Curtii, trebuie sa existe motive serioase pentru ca opinia Curtii sa se substituie celei emise de instantele interne [MGN
    Limited,
    citata anterior, pct. 150 si 155, si
    Palomo Sanchez si altii impotriva Spaniei
    (MC), nr. 28955/06, 28957/06, 28959/06 si 28964/06, pct. 57, 12 septembrie 2011].
41. Curtea reaminteste ca a stabilit deja sase criterii ce trebuie analizate in cazul punerii in balanta a dreptului la libertatea de exprimare si a dreptului la respectarea vietii private: contributia la o dezbatere de interes general, notorietatea persoanei vizate si subiectul articolului, comportamentul anterior al persoanei in cauza, metoda de obtinere a informatiilor si veridicitatea acestora, continutul, forma si repercusiunile publicarii si gravitatea sanctiunii impuse (a se vedea in acest sens,
    Axel Springer AG,
    citata anterior, pct. 90-95).

ii) Aplicarea principiilor sus-mentionate

42. Curtea noteaza ca, in speta, reclamantului i-a fost aplicata o amenda penala pentru insulta dupa ce a publicat, in ziarul local „
    Viata Valcii’,
    articolul de presa intitulat
    „S.C. A. ne otraveste cu amoniu
    , insotit de o fotografie a lui B.S.
43. Curtea observa ca articolul incriminat a fost publicat in urma comunicarii la redactia ziarului de catre Directia Apelor Olt a unui buletin de informare asupra calitatii apelor in judetul mentionat (a se vedea supra, pct. 7 si 8). Desi mai multe societati figurau ca surse de poluare a apelor in judetul Olt, reclamantul si-a axat articolul pe societatea „A.”, cu o rata de poluare cu amoniu care depasea de peste opt ori pragul admis. Nici instantele interne, nici Guvernul nu contesta caracterul de interes public al informatiilor cu privire la nivelul de poluare a apelor in judetul Olt. In acest sens, Curtea tine sa aminteasca faptul ca functiei presei de diseminare a informatiilor si ideilor privind toate problemele de interes general i se adauga dreptul publicului de a le primi (a se vedea supra, pct. 33).
44. In plus, in domeniul mediului, vizat de articolul incriminat, Curtea reaminteste importanta accesului publicului la concluziile studiilor preliminare privind mediul, precum si la informatiile care permit evaluarea pericolului la care acesta este expus, care face parte din obligatiile pozitive in temeiul art. 8 din conventie (a se vedea in acest sens
    Tatar impotriva Romaniei,
    nr. 67021/01, pct. 88, 27 ianuarie 2009, si supra, pct. 16).
45. In ceea ce priveste notorietatea lui B.S., Curtea reaminteste ca este necesar sa se faca distinctie intre persoanele particulare si persoanele care actioneaza intr-un context public, in calitate de personalitati politice sau persoane publice. Pe acest subiect, Curtea considera ca, in principiu, aprecierea gradului de notorietate a unei persoane revine in primul rand instantelor interne. Or, in speta, Curtea constata ca instantele interne nu au analizat acest criteriu, inainte de a concluziona cu privire la incalcarea dreptului la respectarea vietii private a lui B.S. (a se vedea supra, pct. 11).
46. Curtea releva ca B.S. era, la momentul faptelor, director general al unei societati care asigura un serviciu public si functiona gratie subventiilor de stat. Din acest punct de vedere, Curtea considera ca, desi nu s-a dovedit ca acesta nu se bucura de o larga notorietate la nivel national, poate fi totusi asimilat unei persoane publice, limitele criticii admisibile fiind, in acest caz, mai mari
    (Petrenco impotriva Republicii Moldova,
    nr. 20928/05, pct. 55, 30 martie 2010).
47. In ceea ce priveste subiectul articolului, Curtea observa ca analiza articolului in litigiu facuta de instantele interne se axeaza pe afirmatii considerate calomnioase, fara ca acestea sa fie totusi repuse, in cadrul rationamentului, in contextul lor. In absenta unei analize critice si circumstantiale a articolului in litigiu, o astfel de metoda nu permite identificarea cu suficienta certitudine a motivelor care au condus la sanctiunea penala (a se vedea,
    a contrario, MGNLimited,
    citata anterior, pct. 150 si 155).
48. Dupa cum reiese dintr-o lectura simpla a articolului in cauza, reclamantul dorea sa traga un semnal de alarma si sa informeze populatia din judetul Dolj cu privire la poluarea apelor de catre societatea A. In opinia Curtii, acest episod privind poluarea raspundea unui interes public, important in speta.
49. Chiar daca sapoul articolului poate sugera un litigiu subiacent intre B. S. si ziarul „
    Viata Valcii
    ’(a se vedea supra, pct. 8), Curtea nu are niciun element care sa confirme aceasta teza si nu i se poate reprosa lui B.S. ca s-a facut remarcat.
50. In ceea ce priveste intrebarea daca reclamantul a actionat cu buna-credinta si a respectat obligatia obisnuita care revine jurnalistilor de a verifica acuzatiile de fapt, Curtea noteaza ca afirmatiile incriminate cu privire la B.S. decurgeau dintr-un buletin de informare provenind de la un organism oficial, care nu a fost contestat si care putea fi in mod legitim considerat credibil in ceea ce priveste afirmatiile in litigiu. Pentru Curte, atunci cand presa contribuie la dezbaterea publica asupra problemelor care suscita o preocupare legitima, aceasta ar trebui in principiu sa se poata baza pe rapoarte oficiale fara a fi nevoie sa intreprinda cercetari independente. In caz contrar, presa ar putea cel putin sa-si joace rolul sau vital de „caine de paza". Curtea considera ca reclamantul putea sa se bazeze in mod rezonabil pe raportul Directiei Apelor Olt fara a fi nevoie sa mai verifice el insusi exactitatea faptelor care fusesera consemnate (a se vedea,
    mutatis mutandis, Colombani si altii,
    citata anterior, pct. 65).
51. In plus, contrar afirmatiilor Guvernului privind caracterul tehnic al informatiilor continute in acest document, Curtea este de parere ca, chiar daca datele privind nivelul concentratiei de amoniu ar putea fi caracterizate ca tehnice, informatiile referitoare la depasirea unui prag admis par a fi informatii care nu necesita un aviz clar in aceasta privinta din partea unui expert in domeniu (a se vedea pct. 7,
    infine).
    In aceste conditii si tinand seama de interesul public, Curtea nu vede niciun motiv sa se indoiasca de faptul ca reclamantul a actionat cu buna-credinta in aceasta privinta.
52. Examinand expresiile utilizate de reclamant, Curtea admite ca limbajul utilizat de reclamant ar putea fi considerat provocator. Totusi, este adevarat ca orice persoana care se angajeaza in dezbatere publica de interes general, precum reclamantul din speta, nu trebuie sa depaseasca anumite limite atunci cand, in special, respectand reputatia si drepturile altora, ii este permis sa recurga la un anumit grad de exagerare, chiar de provocare (a se vedea supra, pct. 33,
    infine).
53. In ceea ce priveste termenii utilizati de reclamant, chiar daca tribunalul nu a efectuat analiza detaliata a acestora, Curtea poate admite ca expresii ca
    „in loc sa-si faca treaba pentru care este platit din bani publicifii
    „
    societatea A. ne otraveste cu amoniu
    ar putea fi considerate provocatoare. Astfel, afirmatiile reclamantului sunt considerate imputari de fapte sau judecati de valoare, nefiind lipsite de un temei de fapt. De altfel, afirmatiile incriminate nu contineau nicio insulta personala si se inscriau in contextul unei dezbateri de interes pentru populatia judetului Olt. In plus, ele au facut obiectul publicarii intr-un ziar cu tiraj local.
54. Faptul ca au fost folosite anumite expresii cu scopul cel mai probabil sa capteze atentia publicului nu poate in sine sa ridice o problema in temeiul jurisprudentei Curtii [
    Flinkkila si altii,
    citata anterior, pct. 74, si
    Pipi impotriva Turciei
    (dec.), nr. 4020/03, 15 mai 2009].
55. In ceea ce priveste publicarea fotografiei lui B.S., care insoteste articolul in litigiu, Curtea constata ca instantele interne nu au discutat niciodata problema impactului publicarii acestei fotografii in momentul punerii in balanta a drepturilor care decurg din art. 8 si art. 10 din conventie (a se vedea,
    a contrario, MGNLimited,
    citata anterior, pct. 155/ In consecinta,

Curtea nu poate fi de acord cu interpretarea data de Guvern in ceea ce priveste publicarea fotografiei lui B.S.

56. In fine, Curtea aminteste ca natura si severitatea sanctiunii aplicate sunt de asemenea elemente care se iau in considerare atunci cand se impune aprecierea proportionalitatii ingerintei
    [Cumpana si Mazare impotriva Romaniei
    (MC), nr. 33348/96, pct. 111, CEDO 2004-XI]. Or, in speta, cu toate ca sanctiunea aplicata reclamantului fusese suspendata, aceasta ar fi putut avea un efect descurajator asupra reclamantului in ceea ce priveste exercitarea libertatii de exprimare
    (ibidem, Cumpana si Mazare,
    citata anterior, pct. 114).
57. Prin urmare, a fost incalcat art. 10 din conventie.

II. C
u privire la aplicarea art
. 41
din conventie

58. Potrivit art. 41 din conventie,

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca

dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor

acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

1. 
   Prejudiciu
   

59. Reclamantul solicita 360 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material care rezulta din amenda aplicata de instantele interne. Cu titlu de prejudiciu moral, el solicita 10 000 EUR ca urmare a atingerii aduse reputatiei sale profesionale si private.
60. Guvernul se opune platii cu titlu de prejudiciu material invocat de reclamant, intrucat amenda a fost platita in solidar cu ziarul si, in orice caz, nu exista nicio dovada care sa ateste plata acesteia. In ceea ce priveste prejudiciul moral, potrivit Guvernului, o despagubire in cuantum de 1 000 EUR ar fi suficienta. In orice caz, Guvernul considera ca simpla constatare a unei incalcari a art. 10 din conventie poate constitui in sine o reparatie suficienta.
61. Curtea observa ca reclamantul nu a dovedit in nici un fel ca a platit suma pe care o pretinde cu titlu de prejudiciu material. Prin urmare, este necesar sa se respinga aceasta cerere. Curtea considera totusi ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil ca urmare a condamnarii sale. Tinand seama de circumstantele cauzei si pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41, Curtea acorda reclamantului, ca reparatie pentru prejudiciul moral, suma de 7 500 EUR.

2. 
   Cheltuieli de judecata
   

62. Reclamantul nu solicita rambursarea cheltuielilor de judecata.

3. 
   Dobanzi moratorii
   

63. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana,

majorata cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara
   cererea admisibila;
2. Hotaraste
   ca a fost incalcat art. 10 din conventie;
3. Hotaraste

1. ca statul parat sa-i plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, suma de 7 500 EUR (sapte mii cinci sute de euro), pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, care va fi convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii;
2. ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

4. Respinge
   cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
5. 
   Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 19 iunie 2012, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte

 

^[1]

 Rectificata la 5 mai 2009. Anterior, numele reclamantului a fost redactat Yesaiahu Jonatan Katz.

[2]

Hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie;

[3]

Prin Decretul nr. 326/1985, Consiliul de Stat a autorizat construirea unei centrale hidroelectrice, „Calimanesti”, pe raul Siret.

[4]

Prin scrisorile din 29 august si 19 noiembrie 1996, societatea H. a informat reclamanta ca, in urma cererii sale din 20 mai 1994, aceasta a fost inscrisa pe lista persoanelor „dispuse sa vanda” terenurile necesare pentru construirea centralei hidroelectrice. In afara de aceasta, societatea H. a precizat reclamantei ca vanzarea terenului urma sa fie incheiata dupa exproprierea pentru cauza de utilitate publica a terenurilor respective in temeiul Legii nr. 33/1994, ca dosarul de expropriere era in curs de constituire, si ca o chirie stabilita de catre un expert urma sa fie platita locuitorilor respectivi ai satului, pe baza unui contract de inchiriere, astfel cum se indica in anuntul afisat la primarie, chirie pe care persoana in cauza ar fi refuzat-o cu ocazia unei conversatii telefonice. In scrisoarea din 9 martie 1998, societatea H. a indicat ca, deoarece terenurile

[5]

La 1 septembrie 2000, reclamanta a solicitat societatii H. sa incheie un contract de inchiriere. Desi, prin scrisoarea din 3 octombrie 2000, societatea H. si-a exprimat acordul cu privire la incheierea unui astfel de contract, partile nu au luat masuri concrete in acest sens si nu s-a ajuns la semnarea unui contract.

2. Proceduri initiate de catre reclamanta impotriva societatii H.

1. Plangeri penale impotriva conducerii societatii H.

[6]

La 5 octombrie 1999, reclamanta a formulat in fata Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie o plangere penala impotriva lui N.E., directorul societatii H., pentru tulburare de posesie, abuz in functie si ocuparea terenurilor agricole, infractiuni prevazute la art. 220 si 247 C. pen. si, respectiv, la art. 108 din Legea nr. 18/1991. La 30 mai 2000 si la 22 iulie 2002, Parchetul de pe langa Tribunalul Tecuci a dispus incetarea urmaririi penale fata de N.E. in ceea ce priveste ultimele doua infractiuni, in special pentru motivul ca N.E. nu era director al societatii la momentul respectiv. Pentru acelasi motiv, prin hotararea din 2 septembrie 2002, Judecatoria Tecuci l-a achitat pe N.E. pentru tulburare de posesie. In temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen., instanta nu s-a pronuntat cu privire la cererea reclamantei, care se constituise parte civila in ceea ce priveste chiria datorata de catre societatea H.

[7]

La 7 noiembrie 2007, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I.
Circumstantele cauzei

[8]

Reclamantul s-a nascut in 1930 si are domiciliul in Oradea.

[9]

In dimineata zilei de 13 octombrie 1999, masina condusa de catre acesta a lovit un biciclist, iar acesta din urma a decedat cateva minute mai tarziu, in drum spre spitalul cel mai apropiat. La 31 ianuarie 2000, Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea a trimis reclamantul in judecata pentru ucidere din culpa, infractiune pedepsita de art. 178 alin. (2) C. pen.

^[10]

 Textul a fost rectificat la 17 martie 2009; anterior avea urmatoarea formulare: „Reclamantii, care beneficiaza de asistenta judiciara, sunt reprezentati de Diana Olivia Hatneanu si Raluca Cojocaru Stancescu, avocati in Bucuresti, si de Stephen Fietta si Ram Murali, avocati in Londra. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.”

[11]

In 1995, Agentia australiana pentru protectia mediului a adoptat o serie de standarde generale de gestiune ecologica a industriei miniere
(Best practice environmental management in mining).
Aceste standarde defineau normele care trebuiau respectate pentru gestionarea deseurilor, alegerea locatiei pentru desfasurarea activitatii tehnologice, verificarea compatibilitatii sale cu terenul si apa, desfasurarea si monitorizarea sa.

100. Studiul de impact asupra mediului realizat in 1993 (rezumat)

[12]

Acest studiu presupune o evaluare generala a impactului asupra mediului pe care il are tehnologia folosita pentru tratarea minereurilor de aur in regiunea Baia Mare. Astfel cum subliniaza autorii, acest studiu reprezenta o conditie pentru obtinerea autorizatiei de mediu. Conform concluziilor sale, documentatia prezentata de societatea comerciala

[13]

La 3 aprilie 2007, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

1. Circumstantele cauzei

[14]

Prin hotararea din 17 octombrie 2002, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe

reclamant la sapte ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, retinandu-se

[16]

La 1 iunie 2004, Parchetul a pronuntat o rezolutie de neincepere a urmaririi penale pe motiv ca infractiunile pretinse nu au fost confirmate de documentele de la dosar. In urma contestatiei reclamantului, la 5 iulie 2004, prim-procurorul parchetului a confirmat neinceperea urmaririi penale, considerand ca depunerea plangerii si examenul medical trebuiau sa aiba loc imediat dupa pretinsa agresiune.

[17]

La 30 martie 2007, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

1. Circumstantele cauzei

[18]

Reclamanta s-a nascut in 1947 si are domiciliul in Alexandria.

[19]

Prin hotararea din 30 octombrie 2001, judecatoria a examinat pe fond plangerea lui M.N. si a achitat reclamanta de acuzatia de calomnie. Bazandu-se pe probele prezentate de catre parti, s-a considerat ca elementele constitutive ale infractiunii de calomnie nu erau intrunite in masura in care intentia reclamantei de a-i fi publicata scrisoarea nu fusese stabilita.

M.N. a formulat recurs impotriva acestei hotarari.

[20]

La sedinta din 20 decembrie 2001, in fata Tribunalului Teleorman s-au prezentat

reclamanta, care nu era reprezentata de un avocat, consilierul partii vatamate si procurorul.

[22]

La 11 februarie 2002, tribunalul i-a acordat reclamantei o copie a hotararii din 21 decembrie 2001.

[23]

La 24 ianuarie 2006, presedintele sectiei a treia a decis sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[24]

Reclamantul s-a nascut in 1973 si are domiciliul in Constanta.

[25]

Conform reclamantului, atat acesta, cat si mama sa s-au plans la procuror de violentele la care a fost supus de catre agentii de politie si au solicitat un examen medico- legal, dar procurorul a amanat in mai multe randuri vizita medicala pentru o data ulterioara. In perioada 10-26 septembrie 2002, acesta s-a aflat in stare de arest preventiv la sediul Politiei Constanta, inainte de a fi transferat la penitenciarul Poarta Alba, dupa ce urmele de violenta de pe fata lui au disparut.

2. Versiunea Guvernului

[26]

Fara a prezenta in realitate o versiune diferita a faptelor, Guvernul contesta in mod

implicit versiunea reclamantului, facand trimitere in aceasta privinta la fisa medicala din

11 septembrie 2002, ulterior detinerii reclamantului si eliberata - conform Guvernului -

in penitenciarul Poarta Alba. Fisa includea pe aceeasi pagina: la rubrica „starea de sanatate la intrarea in penitenciar”, mentiunea „sanatos clinic” si semnatura medicului I.M.C.;

si in josul paginii, la rubrica „concluzii”, alte mentiuni cu privire la istoricul medical

[31]

Prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 19 septembrie 2002, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a respins plangerea reclamantului pentru nerespectarea dreptului la aparare in cursul anchetei, ca urmare a faptului ca nu a fost asistat de catre

[32]

La 25 mai 2007, Curtea a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din conventie, aceasta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[33]

Reclamantul s-a nascut in anul 1951 si locuieste la Negostina, judetul Suceava.

1. Prima procedura privind plata drepturilor de autor

[34]

La 31 mai 1984, reclamantul, care lucra ca inginer chimist intr-o intreprindere

de stat, a fost recunoscut ca autor al unei inventii si i s-a eliberat un brevet din partea

Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci. In perioada 1984-1991, aceasta inventie a fost

utilizata in productia industriala de catre intreprinderea de stat respectiva.

[38]

Prin scrisoarea din 24 mai 1996 adresata societatii debitoare, Parchetul General a reamintit conducerii societatii sfaturile oferite cu ocazia unei sedinte care a avut loc

[39]

Hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie ca urmare a duratei procedurilor solutionate prin hotararile din 21 iunie 2002 si din 28 iunie 2002;

[40]

Hotaraste ca a fost incalcat art. 13 din conventie;

[41]

Hotaraste ca nu este necesara pronuntarea cu privire la capatul de cerere privind nerespectarea dreptului de a avea acces la o instanta, garantat de art. 6 § 1 din conventie, datorita cuantumului cheltuielilor de judecata stabilite prin hotararile din 21 iunie 2002 si 24 ianuarie 2003;

[42]

Hotaraste

a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in temeiul art. 44 § 2 din conventie, 7000 EUR (sapte mii euro) cu titlu de prejudiciu moral, la care se va adauga orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;

[43]

La 28 aprilie 2004, Guvernul a adus la cunostinta Curtii decesul reclamantului,

survenit la 8 septembrie 2001 in spitalul penitenciar Dej, si a solicitat scoaterea cauzei

de pe rol. La 31 august 2004, luand in considerare situatia familiala a reclamantului

- care nu avea familie - si plangerile prezentate de catre persoana in cauza inainte de

deces, Curtea a decis sa respinga cererea Guvernului si sa continue examinarea cererii, in

temeiul art. 37 § 1
in fine
din conventie.

[49]

Din notele medicilor generalisti O.S si A.C. din cadrul Penitenciarului Aiud

rezulta ca, dupa spitalizarea sa, reclamantul a fost examinat in doua randuri la cabinetul

medical din penitenciar, si anume la sfarsitul lunii iulie si la sfarsitul lunii august 1998. Acesta a refuzat tratamentul prescris si a returnat medicamentele. Printre medicamentele prescrise la Penitenciarul Aiud se numara Nitropector. Reclamantul a afirmat ca, atunci

cand a fost trimis la Penitenciarul Aiud, nu a beneficiat de niciun tratament medical intre

sfarsitul lunii iulie si sfarsitul lunii august 1998, acesta fiindu-i refuzat de catre medicii

O.S. si A.C. cu toate ca suferise hemoragii nazale si crize cardiace. In sprijinul afirmatiilor

[55]

Dosarul medical nu contine nicio referire la asistenta medicala acordata reclamantului si la tratamentul administrat acestuia intre 24 august si 7 septembrie 2001, cu exceptia unei scurte adnotari la 4 septembrie 2001. La aceasta data, reclamantului, examinat de doctorul O.S., i s-au prescris paracetamol si ampicilina pentru o „infectie acuta a cailor respiratorii superioare”.

[56]

Hotaraste ca a fost incalcat art. 2 din conventie sub aspect procedural, in ceea ce priveste obligatia statului parat de a desfasura o ancheta efectiva;

[57]

La 17 noiembrie 2006, presedintele celei de-a treia sectii a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[58]

Reclamanta s-a nascut in 1972 si are domiciliul in Bucuresti.

1. Inceperea urmarii penale impotriva reclamantei

[59]

La o data neprecizata din 2000, conducerea si salariatii societatii D. au fost

cercetati penal pentru inselaciune, pe motivul ca societatea respectiva, sub forma unei

societati autorizate, actiona ca intermediar pentru obtinerea unor contracte de munca in

[62]

Reclamanta a depus plangere impotriva ordonantei procurorului din 26 februarie 2001, solicitand eliberarea sa sau inlocuirea masurii solicitate cu obligatia

de a nu parasi localitatea [art. 136 lit. b) C. proc. pen.]. Aceasta a sustinut faptul ca nu

avea antecedente penale, ca avea un copil minor si ca avea o problema de sanatate, fiind

spitalizata, in iulie 2000, la momentul desfasurarii faptelor incriminate. Prin hotararea

[66]

Astfel cum reiese dintr-o nota a parchetului redactata a doua zi, un complet de

judecata al Tribunalului Bucuresti a fost constituit in seara de 26 iunie 2001; in jurul orei 19,

[68]

La 22 si 26 februarie 2001, procurorul a audiat reclamanta in prezenta unui avocat numit din oficiu. Reclamanta a negat ca avea cunostinta de activitatile ilegale ale societatii D., sustinand ca nu a lucrat pentru aceasta decat din luna iunie 2000 si ca a fost spitalizata in perioada 3 iulie - 1 august 2000. In ceea ce priveste contactele sale cu

[69]

4000 EUR (patru mii de euro) cu titlu de cheltuieli de procedura, suma ce va fi platita direct avocatului reclamantei;

[70]

La 29 noiembrie 2007, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[71]

Reclamanta este Parohia greco-catolica Sfantul Vasile Polona, aflata sub tutela

Arhidiocezei Romane Uniate din Alba Iulia si Fagaras, cu sediul in Bucuresti.

[73]

Reclamanta a formulat recurs invocand, printre altele, art. 6 din conventie si cerinta termenului rezonabil al procedurilor.

[74]

Reclamanta pretinde ca i-a fost incalcata libertatea religioasa, in masura in care slujba religioasa nu s-a putut desfasura in bune conditii. Considerand ca nu pierduse niciodata bunurile in cauza, reclamanta se plange, de asemenea, de nerespectarea dreptului sau de proprietate asupra acestora. Reclamanta se sprijina, in aceasta privinta, pe refuzul prelungit al instantelor de a recunoaste propria competenta de a solutiona fondul litigiului cu privire la proprietatea asupra edificiului de cult, casei parohiale si terenului aferent. Aceasta considera, de asemenea, ca autoritatile nationale nu si-au indeplinit obligatia de a garanta libertatea sa religioasa si dreptul la respectarea propriilor bunuri fara discriminare. In plus, reclamanta sustine ca a fost privata de aceste drepturi doar pe motiv ca apartinea cultului greco-catolic minoritar si ca era in litigiu cu majoritatea ortodoxa. In cele din urma, aceasta se plange ca nu exista nicio instanta nationala in fata careia ar fi putut introduce in mod eficient plangerile prezentate mai sus. Reclamanta invoca art. 9, 13 si 14 din conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1.

1. Cu privire la admisibilitate

112. Tinand seama de toate elementele de care dispune, Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt in mod evident nefondate in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.

[75]

La 23 martie 2004, Curtea a hotarat sa comunice Guvernului capetele de cerere

intemeiate pe art. 2, art. 5 § 1 si 4 si pe art. 8 din conventie.

[77]

La 9 august 2000, avocata reclamantului a solicitat prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie accesul la materialul de urmarire

[78]

La 5 martie 2008, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul vor fi examinate impreuna.

In fapt,

1. Circumstantele cauzei

[79]

Reclamanta s-a nascut in 1961 si are domiciliul in Iasi.

[80]

La 21 decembrie 2000, Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

(„comisia judeteana”) a autorizat reclamanta, in calitate de mostenitoare a lui C.C.,

[82]

La 26 iulie 2006, comisia judeteana a admis cererea si a modificat decizia din

21
decembrie
2000
, prin care reclamanta era autorizata sa intre in posesia terenului

[84]

Pana in prezent, reclamanta nu a intrat in posesia terenului.

[85]

La
8
iunie 2006, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului

capetele de cerere privind art. 3, art. 5 § 3 si art.
6
§ 1 din conventie. In conformitate

cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul

cauzei vor fi examinate impreuna.

[89]

In perioada 14 mai - 11 iunie 2002, reclamantul a fost transferat la penitenciarul - spital pentru o noua expertiza medico-legala. In urma examinarii urologice efectuate cu aceasta ocazie, el a fost spitalizat la sectia de urologie a spitalului civil „Sfantu Ioan” cu diagnosticul „suspiciune de tumora vezicala”.

[90]

La 4 aprilie 2008, Curtea a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate

cu art. 29 § 3 din conventie, aceasta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul

cauzei vor fi examinate impreuna. In temeiul art. 44 § 1 a) din regulamentul Curtii,

aceasta a transmis, de asemenea, o copie a cererii guvernului german, care nu a dorit sa-si

prezinte punctul de vedere asupra cauzei.

[95]

Prin comunicarea din 14 noiembrie 2005, transmisa de Guvern in anexa la observatiile sale, primaria a comunicat reclamantilor ca a transmis dosarul acestora

[96]

Reclamantul s-a casatorit cu A.D. Cuplul a avut o fiica, D., nascuta la

28 august 1994. La 14 ianuarie 1999, A.D. a decedat de leucemie, iar copilul a ramas in

grija tatalui la Botosani.

[99]

La 1 martie 2001, reclamantul a mandatat un executor judecatoresc pentru executarea ordonantei presedintiale. La 7 martie 2001, insotit de reclamant si de agenti de politie din Barsana, executorul judecatoresc s-a prezentat la gradinita unde bunicii o inscrisesera pe D., dar aceasta din urma era absenta. De asemenea, acesta nu a gasit

[100]

Un parinte care are toate drepturile parintesti a fost in imposibilitatea de a-si exercita drepturile si de a mentine contacte cu fiica sa din cauza ca bunicii carora le-a incredintat-o s-au opus. O situatie inacceptabila, bineinteles, dar poate ca raspunsul nu este nici alb, nici negru. Poate ca alegerea nu trebuia sa se faca intre domiciliul permanent

[101]

La 24 octombrie 2006, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[102]

Reclamantii, frati, s-au nascut in 1966 si 1958 si locuiesc in Bucuresti si, respectiv,

Turceni.

[104]

Politistii i-au obligat pe reclamanti sa urce in masina unui civil, C.G.L. P.C. si

4. N. au lovit cu pumnii si cu picioarele fata si genunchiul celui de-al doilea reclamant pentru a-l urca in masina pe acesta. Politistii i-au dus pe reclamanti la sediul politiei din Turceni. Pe drum, C.G.L. si D.N. i-au lovit in cap, fata si corp, in timp ce M.M. ii ajuta pe agresori sa ii imobilizeze pe reclamanti. Un alt politist, maiorul N.S., care se afla pe scaunul din dreapta soferului, s-a abtinut sa intervina pentru a pune capat violentelor.

[105]

8 000 EUR (opt mii euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de

[106]

La 23 aprilie 2002, Curtea a declarat cererea nr. 75109/01 partial inadmisibila si a comunicat Guvernului capetele de cerere intemeiate pe art. 3, art. 5 § 3, art. 6 § 2 si art. 8 § 1. La 26 octombrie 2005, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului capetele de cerere intemeiate pe art. 3, art. 6 § 1 si 3 si art. 8 si ridicate in cererea nr. 12639/02. In temeiul art. 42 § 1 din regulament, la 17 noiembrie 2005, Curtea

[107]

Reclamantul nu a contestat aceasta decizie a procurorului.

[108]

La 30 august 2007, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I. Circumstantele cauzei

[109]

Reclamanta s-a nascut in anul 1958 si locuieste in Izvoru Berheciului, in judetul Bacau.

[110]

La 26 februarie 2004, reclamanta a sesizat Judecatoria Bacau cu o actiune civila indreptata impotriva a trei persoane particulare, actiune care viza recuperarea unei creante de 300 000 000 ROL (adica aproximativ 7 400 EUR) care reprezinta contravaloarea unui imobil aflat in proprietatea sa. Prin incheierile din 23 martie, 8 si 27 aprilie 2004,

[111]

Apoi, Guvernul subliniaza ca, la momentul faptelor, chiar inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 195/2004, in judetul Bacau, cererile de scutire erau de competenta instantelor. In plus, acesta considera ca valoarea taxelor judiciare de timbru de 440 EUR nu era excesiva in raport cu valoarea pretentiilor reclamantei.

[112]

Reclamanta contesta acest argument si considera suma excesiva.

2. Motivarea Curtii

[113]

Curtea ia act de faptul ca, in speta, recursul reclamantei, introdus in cadrul unei actiuni impotriva unor persoane particulare care viza recuperarea unei creante, a fost anulata pentru neplata taxelor judiciare de timbru, a caror valoare era calculata sub forma unui procent din valoarea in litigiu. In ceea ce priveste scopul legitim urmarit, Curtea admite ca un astfel de sistem are ca scop limitarea actiunilor abuzive in justitie si strangerea de fonduri pentru bugetul justitiei. Prin urmare, este necesar sa se examineze

^[114]


 Potrivit art. 43 din conventie, intr-un termen de 3 luni de la data hotararii unei Camere, orice parte in cauza poate, in cazuri exceptionale, sa ceara retrimiterea cauzei in fata Marii Camere. Un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere accepta cererea in cazul in care cauza ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea conventiei sau a protocoalelor sale sau o alta problema grava cu caracter general. In cazul in care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cauzei printr-o hotarare.

[115]

in iunie 2000, reclamantul a sesizat CNSAS cu o solicitare privind accesul la propriul dosar intocmit de fosta Securitate. Acesta nu a primit raspuns in termen de treizeci de zile, conform art. 12 din Legea nr. 187/1999. in septembrie 2000, reclamantul a adresat CNSAS o noua solicitare in care a cerut informatii cu privire la o eventuala colaborare a unor membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane cu fosta Securitate. Nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut de lege.

[116]

Reclamantul a subliniat, la finalul interventiei sale, ca nu existau probe care sa-i permita sa afirme ca A.P. cedase intr-adevar presiunilor Securitatii, dar ca venise in fata jurnalistilor pentru a-si exprima suspiciunile si pentru a prezenta argumentele sale,

^[117]


Legea nr. 187/1999 a fost abrogata prin art. 38 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial, nr. 182 din 10 martie 2008.

^[118]


Dispozitiile vechiului Cod penal care incriminau faptele de insulta si calomnie au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, insa prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 (publicata in Monitorul Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007) Curtea Constitutionala a decis ca dispozitiile referitoare la abrogarea art. 205-207 C. pen. sunt neconstitutionale. In urma publicarii deciziei Curtii Constitutionale, in jurisprudenta aceasta situatie a fost interpretata diferit de catre organele judiciare. Astfel, unele parchete si instante au concluzionat ca infractiunile de insulta si calomnie sunt in continuare incriminate, iar alte parchete si instante au apreciat ca decizia Curtii Constitutionale nu a avut nici un efect asupra dezincriminarii celor doua infractiuni.

La 25 august 2010, Procurorul General al Romaniei a promovat un recurs in interesul legii, in vederea stabilirii consecintelor deciziei Curtii Constitutionale asupra efectelor dispozitiilor art. 205-207 C. pen. Prin Decizia nr. 8 a Sectiilor Unite ale inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii, in sensul ca normele de incriminare a insultei si calomniei precum si prevederile din Codul penal privind proba veritatii, nu trebuie reincriminate, judecatorii urmand a-si motiva decizia data dupa ce au fost sesizati de Procurorul General al Romaniei in legatura cu solutiile diferite ale instantelor.

In noul Cod penal, neintrat inca in vigoare, adoptat prin Legea nr. 286/2009 - Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, insulta si calomnia nu sunt incriminate.

^[119]


Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[120]

La 2 aprilie 2003, Ministerul de Interne a solicitat presedintelui Curtii de Apel

Bucuresti prelungirea masurii de luare in custodie publica a reclamantului in centrul

de tranzit pe motiv ca autoritatile competente nu au fost in masura sa execute masura

expulzarii de pe teritoriul romanesc, reclamantul nefiind in posesia unui document de

transport valid.

[125]

Conform sustinerilor Guvernului, la 26 iunie 2003 o noua cerere care viza prelungirea masurii de luare in custodie publica a reclamantului a fost admisa prin hotararea din 2 iulie 2003 a Curtii de Apel Bucuresti, dispunand prelungirea acestei masuri pana la 8 septembrie 2003. Copii ale respectivelor hotarari judecatoresti nu au fost furnizate la dosar.

limba romana si intr-o limba de circulatie internationala.

5. OUG nr. 194/2002 a fost republicata succesiv, ultima data in Monitorul Oficial nr. 421 din

[127]

 iunie 2008, si a fost modificata prin OUG nr. 12/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 136 din 1 martie 2010, si prin Legea nr. 157/2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 533 din 28 iulie 2011.

^[128]


Abrogata prin art. 152 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania, publicata in Monitorul Oficial, nr. 428 din 18 mai 2006.

^[129]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[130]

Reclamantul a sustinut ca, la 13 aprilie 1996, Nela a primit un telefon din partea Sectiei de Politie nr. 14, prin care era informata ca sotul sau fusese arestat si ca ii putea duce haine si mancare. in jurul pranzului, reclamantul si Nela au mers sa il vada pe Gabriel. Acesta era sanatos, nu s-a plans de rele tratamente, iar hainele sale erau in stare buna, nefiind nici rupte, nici sifonate. Gabriel le-a spus ca urma sa fie transferat la Sectia de Politi nr. 9 si i-a cerut reclamantului sa aiba grija de sotia si fiica sa. Reclamantul a plecat acasa, in timp ce Nela a ramas cu Gabriel pana in jurul orei 4 dupa-amiaza, cand a fost transferat la Sectia de Politie nr. 9.

[131]

Hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din conventie, atat pe fond, cat si sub aspect procedural;

[132]

Doua considerente distincte sustin opinia noastra. In primul rand, suntem constiente de multitudinea de probe care confirma o problema recunoscuta la nivel international: discriminarea etniei rome in Romania. Considerata individual, aceasta ar fi trebuit sa determine o obligatie din partea autoritatilor de a initia o ancheta cu privire la agentii de politie raspunzatori pentru decesul acestui tanar de etnie roma. In plus, realizam dificultatile intampinate de reclamant in a stabili ca discriminarea generata de etnia fratelui sau a stat la baza evenimentelor care au iesit la iveala. In consecinta, consideram ca, in cazul in care un stat este puternic criticat la nivel international pentru modul in care trateaza o minoritate etnica, justitia poate impune ca sarcina sa ii revina acelui stat in a dovedi ca discriminarea nu a avut nicio legatura cu evenimentele care stau la baza capetelor de cerere. Cu alte cuvinte, ca parte a obligatiei generale de a raspunde si de a cerceta plangerile de discriminare a romilor aflati in arest, statul roman trebuie sa fie in postura de a raspunde acuzatiilor reclamantului prin referinta la informatii relevante si autentice, care sa dovedeasca ca membrii etniei rome nu sunt tratati diferit de ceilalti membri ai societatii romanesti atunci cand sunt arestati. In acest caz, neindeplinirea respectivei obligatii constituie, in opinia noastra, o incalcare a art. 14, coroborat cu art. 2 si art. 3 din conventie.

^[133]


A se vedea, de exemplu, rapoartele si observatiile comitetului care monitorizeaza implementarea Conventiei Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si, in special, observatiile referitoare la Romania ale Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale din 22 septembrie 1995. A se vedea, de asemenea, observatiile referitoare la Romania ale Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale din 19 august 1999, raportul lui Sir Nigel Rodley, raportor special pe probleme de tortura, prezentat in urma Rezolutiei Comisiei Natiunilor Unite privind Drepturile Omului nr. 1999/32 si rapoartele Comisiei europene impotriva rasismului si intolerantei (ECRI) a Consiliului Europei.

[134]

In lipsa probelor folosirii efective a unui limbaj rasist, o persoana in pozitia reclamantului este in situatia aproape imposibila de a demonstra ca discriminarea bazata pe etnia fratelui sau a fost unul din factorii care au determinat evenimentele care au iesit la iveala. Intr-o situatie normala, persoana care face acuzatia trebuie sa dovedeasca. Totusi, Curtea a recunoscut anterior faptul ca dispozitiile conventiei nu duc in toate cazurile la o aplicare riguroasa a principiului
affirmanti incumbit probatio

[Aktas impotriva Turciei
(fragmente), nr. 24351/94, pct. 272, CEDO 2003-V]. In cazul in care drepturile fundamentale ale omului sunt in joc, Curtea nu a ezitat sa isi dezvolte dispozitii probatorii pentru a contribui la aflarea adevarului, determinand, atunci cand este necesar, un transfer al sarcinii probei de la reclamant la Guvern (a se vedea,
Tomasi

impotriva Frantei,
27 august 1992, pct. 108-111, seria A nr. 241-A). In opinia noastra, un

[137]

Dupa cum s-a retinut anterior, statul parat nu a putut oferi date statistice relevante, realiste si centralizate cu privire la informatiile solicitate de Curte in ceea ce priveste violenta, inclusiv decesul provocat de agentii de politie persoanelor aflate in arest si, in special, membrilor comunitatii rome. Bazandu-se pe drepturile personale ale romilor si pe dispozitiile legale interne referitoare la protectia datelor ca o justificare a incapacitatii sale de a oferi informatiile solicitate, acesta a sustinut in continuare ca chiar daca romii si-ar preciza etnia la momentul depunerii plangerilor, statul ar fi supus unei sarcini disproportionate de corelare a acestor informatii.

^[138]


A se vedea, cu titlu de exemplu, Raportul ECRI din 22 iunie 2001.

^[139]


A se vedea art. 2, art. 4, art. 5 si art. 6 din Conventia internationala a Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, ratificata de Romania in 1970.

^[140]


A se vedea Raportul Comisiei Europene privind situatia persoanelor de etnie roma din Uniunea Europeana largita (2004) si, in special, alin. (3) din capitolul „Schimbari politice”.

^[141]


Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etnica, include in mod explicit datele statistice ca fiind mijloace de stabilire a discriminarii indirecte.

^[142]


A se vedea Dimitrina Petrova, Statistici etnice, publicata la Centrul european pentru Drepturile Omului, 21 iulie 2004.

[143]

In plus, Curtea nu poate ignora faptul ca diferite organisme internationale au subliniat problema abuzurilor din partea politiei fata de comunitatea roma in Romania si ca doua organisme internationale au mentionat in mod expres cazul victimei ca exemplu al unui astfel de abuz fata de romi (Raportul lui Sir Nigel Rodley, Raportor special pe probleme de tortura, prezentat Comisiei Natiunilor Unite pentru drepturile omului, Rezolutia nr. 1999/32; Raportul Amnesty International referitor la Romania, 2002). De asemenea, am retinut faptul ca dosarul include un raspuns al Guvernului

^[144]


La 15 februarie 2011, Guvernul Romaniei a solicitat revizuirea hotararii, in temeiul art. 80 din conventie, informand Curtea ca societatea Placebo Consult a fost lichidata, iar directorul si singurul actionar al acesteia a murit inainte de pronuntarea hotararii. Prin hotararea din 21 iunie 2011, Curtea a admis cererea de revizuire si a decis sa stearga cererea societatii de pe rol. S-a retinut ca, dupa decesul unicului asociat al societatii reclamante, nicio persoana nu a depus observatii ca raspuns la hotararea din 21 septembrie 2010 si, eventual, sa justifice vreo calitate pentru continuarea procedurii.

^[145]


Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[146]

Prin hotararea din 16 februarie 2004, inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul de noua judecatori, a admis recursul Procurorului general, a anulat hotararile din 19 martie si 29 noiembrie 2002 si a dispus trimiterea cauzei in fata Curtii de Apel Bucuresti, spre rejudecarea temeiniciei pretentiilor reclamantei. inalta Curte a stabilit ca instantele inferioare au omis sa stabileasca in mod cert daca neexecutarea obligatiei de livrare ii era imputabila sau nu paratei Sidetrans SA, in timp ce doar in primul caz aceasta din urma putea fi obligata la plata daunelor-interese compensatorii.

^[147]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[148]

Legile nr. 112/1995 si 10/2001 au consacrat principiul restituirii imobilelor nationalizate si al despagubirii in cazurile in care restituirea nu mai era posibila. Legea nr. 112/1995 a introdus plafonarea despagubirii, eliminata prin Legea nr. 10/2001.

^[149]


 A se vedea si, mai recent, Decizia nr. 220 din 15 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial

nr. 522 din 25 iulie 2011, unde Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate

a prevederilor art. 182 lit. a) si c) din titlul VII intitulat „Regimul stabilirii si platii despagubirilor

aferente imobilelor preluate in mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile

proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata din oficiu de ICCJ -

Sectia contencios administrativ si fiscal. Curtea a retinut ca este optiunea exclusiva a legiuitorului

de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta, prevederile

de lege criticate fiind in acord cu art. 44 din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele

dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

[158]

Cu privire la cererile transmise comisiei centrale in temeiul Legii nr. 247/2005 si care nu au facut obiectul unei decizii, inalta Curte a declarat ca instantele nu se puteau substitui comisiei centrale pentru calcularea despagubirilor (hotararea nr. 4894 din 27 aprilie 2009 si hotararea nr. 5392 din 11 mai 2009, pronuntate de Sectia civila a

^[159]


 Fondul Proprietatea a fost listat la Bursa de Valori la 25 ianuarie 2011, valoarea nominala a unei actiuni fiind un leu.

[160]

La 2 martie 2010, cu ocazia celei de a 1078-a reuniuni, Delegatii Ministrilor, care

supravegheaza executarea hotararilor Curtii, au reamintit, in privinta cauzelor
Strain,

[162]

Unele tari (Albania, Bulgaria, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si

Lituania) prevad diverse forme de restituire si/sau de despagubire prin legi denumite

„de restituire”. Altele au inclus chestiunea restituirii bunurilor in legi privind reabilitarea

(Germania, Moldova, Republica Ceha, Rusia, Slovacia si Ucraina). In cele din urma,

chestiunea este abordata, de asemenea, in legi privind proprietatea (Germania, Bulgaria,

Estonia, Republica Ceha si Slovenia).

[168]

In Lituania, restituirea este posibila doar pentru imobilele cu destinatie de locuinte. In Serbia, legea nu prevede decat restituirea partiala a terenurilor agricole. In cele din urma, in Republica Ceha si in Bulgaria, legile de restituire precizeaza bunurile care fac obiectul acestora.

3. Limitarile temporale

[169]

Unele legislatii impun limitari temporale in cazul introducerii unei cereri de

restituire sau de despagubire. Este cazul Albaniei si al Estoniei (in care fostii proprietari

[171]

Unele legislatii stabilesc plafoane pentru despagubire (Germania, Rusia, Ucraina) sau plati esalonate (Moldova).

5. Autoritatile competente pentru a decide cu privire la restituire sau la despagubire

[172]

Autoritatile responsabile sa se pronunte cu privire la restituire sau la despagubire pot sa fie de natura judiciara sau de natura administrativa. Printre cele mai frecvente se numara comisii speciale de restituire si de despagubire (Albania, Bulgaria, Moldova, Muntenegru), organe administrative (Lituania), Ministerul de Finante sau Ministerul Justitiei si chiar instante (Republica Ceha). In toate statele, deciziile organelor administrative pot fi contestate in fata instantelor administrative sau civile.

[173]

In ceea ce priveste actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile civile de drept comun, Curtea apreciaza ca respingerea sa, motivata prin necesitatea de a asigura aplicarea coerenta a legilor de reparatie, nu arata, in sine, o problema din perspectiva dreptului de acces la instanta, garantat la art. 6 § 1 din conventie, cu conditia ca procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 sa fie o cale de atac efectiva
(
Faimblat
,
citata anterior, pct. 33).

[174]

Subliniind ca autoritatile administrative sau instantele interne nu au recunoscut niciodata doamnelor Atanasiu si Poenaru dreptul la restituirea apartamentului in litigiu sau la o despagubire, Guvernul constata ca aceste reclamante nu erau titulare nici ale unui bun, nici ale unei creante fata de stat, in temeiul careia sa fi putut pretinde ca au cel putin o „speranta legitima” de a obtine folosinta efectiva a unui bun.

2. Reclamantele

[175]

Doamnele Atanasiu si Poenaru contesta argumentul Guvernului.

[176]

Acestea considera ca, in circumstantele specifice ale legislatiei romanesti

privind restituirea imobilelor nationalizate, existenta unui „bun”, in sensul art. 1 din

Protocolul nr. 1 la conventie, decurge din intrunirea a trei elemente: intrarea in vigoare

a Legii nr. 10/2001, vointa persoanei interesate de a beneficia de aceasta, exprimata

[180]

Curtea nu considera necesara solutionarea acestei controverse, care intra sub

incidenta teoriei si a practicii interne.

[182]

Prin urmare, este necesar sa se constate ca, in ciuda nepronuntarii, pana in

prezent, a unei decizii de catre primarie, reclamantele sunt, cel putin, beneficiarele unui

drept la despagubire. Avand in vedere hotararile judecatoresti interne, care reprezinta,

in sensul precedentelor hotarari ale Curtii, „o jurisprudenta consacrata a instantelor”,

aceasta creanta constituie un „interes patrimonial” suficient recunoscut in dreptul intern

si care intra sub incidenta notiunii de „bunuri”, reglementata la art. 1 din Protocolul nr. 1

(a se vedea,
mutatis mutandis, Kopecky,
citata anterior, pct. 52).

[189]

Guvernul face trimitere la planul de actiuni prezentat Comitetului de Ministri, la 25 februarie 2010, si care trebuie sa permita identificarea celor mai bune solutii pentru a face mai eficient procesul de restituire. Printre solutiile avute in vedere se numara infiintarea unei comisii interministeriale, modificarea legislatiei relevante si organizarea unor reuniuni cu asociatii si societatea civila.

[190]

 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[191]

In ceea ce priveste igiena in celule, Guvernul evidentiaza ca aceasta era responsabilitatea detinutilor, care primeau produse de curatenie. Pubelele cu capac

[192]

La 9 iulie 2003, reclamantul a solicitat administratiei penitenciarului o copie dupa un raspuns pe care l-ar fi primit la una din plangerile sale adresate parchetului. Cererea sa a fost respinsa fara justificare. Reclamantul pretinde ca, de mai multe ori, administratia penitenciarului a refuzat sa ii inmaneze copii dupa documentele care se aflau in dosarul sau de penitenciar.

5. Retragerea drepturilor parintesti ale reclamantului

[193]

In urma divortului reclamantului, la 22 decembrie 1999, cei doi copii minori ai sai

au fost incredintati fostei sale sotii. In pofida divortului, sotii si cei doi copii au continuat

[195]

Redactat in urma unei vizite efectuate in Romania de catre membrii din Biroul Comisarului pentru Drepturile Omului intre 13 si 17 septembrie 2004, raportul de monitorizare a Romaniei de catre Comisarul pentru Drepturile Omului, publicat la

[196]

Curtea reaminteste ca, in cauza
Petrea impotriva Romaniei,
(nr. 4792/03, pct. 36-37,

29 aprilie 2008), a constatat ca un recurs intemeiat pe dispozitiile OUG nr. 56/2003

reprezenta un recurs efectiv in sensul art. 35 § 1 din conventie, in ceea ce priveste acuzatiile

referitoare la lipsa de asistenta medicala adecvata, acordata detinutilor. In speta, Curtea

[200]

In aceasta privinta, Curtea observa ca, spre deosebire de cauza
V.D
.
, citata anterior,

in speta, necesitatea unui tratament dentar specific nu a fost constatata de personalul

medical specializat in fisa medicala a reclamantului (supra, pct. 33), iar reclamantul nu a prezentat nicio dovada privind necesitatea unui asemenea tratament, dupa iesirea sa din inchisoare in 2006
[
Solovyev impotriva Rusiei
(dec.), nr. 76114/01, 27 septembrie 2007

si
a contrario V.D.
,
citata anterior, pct. 85]. In plus, din dosar nu reiese ca nu ar fi putut

sa isi puna o proteza dentara din moment ce, conform propriilor sale afirmatii, dispunea

de partea pe care trebuia sa o suporte din suma necesara, potrivit legii, pentru realizarea unei proteze dentare
(
a contrario V.D.
citata anterior, pct. 85). Avand in vedere cele de

[206]

In speta, Curtea constata ca anumite aspecte ale conditiilor de detentie a reclamantului in Penitenciarul Bucuresti-Jilava fac obiectul unei dispute intre parti. Cu toate acestea, Curtea considera ca, chiar si astfel, este in masura sa faca o apreciere a cauzei intemeindu-se pe argumentele partilor si pe rapoartele in care sunt descrise conditiile de detentie din penitenciarul in cauza (supra, pct. 39-41). Cu privire la acest aspect, observa

[207]

In speta, Curtea observa ca nu se contesta faptul ca reclamantul a prezentat in

mod repetat plangeri catre diverse autoritati, printre care Tribunalul Bucuresti, in care

a evocat conditiile detentiei sale (pct. 25). Aceasta apreciaza ca autoritatile erau, astfel,

suficient de informate cu privire la situatia reclamantului si ca au avut posibilitatea de

a examina conditiile de detentie a persoanei interesate sau, cel putin, de a-i indica sa

[212]

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca Guvernul nu a dovedit in

mod suficient in speta ca reclamantul dispunea de o actiune efectiva in sensul art. 13 din

[214]

Reclamantul nu a prezentat observatii cu privire la acest aspect.

[215]

Reclamantul se plange de lipsa de acces la dosarul sau medical din inchisoare,

invocand art. 8 din conventie.

[217]

Curtea evidentiaza ca, in speta, reclamantul a putut obtine copii ale documentelor sale pe care le-a putut trimite Curtii de la primele etape ale procedurii, dupa introducerea cererii sale. in ceea ce priveste refuzul autoritatilor penitenciarului de a-i furniza o copie a unui raspuns pe care l-ar fi primit la una din plangerile sale adresate parchetului, acest capat de cerere vizeaza o eventuala omisiune a autoritatilor, ulterioara datei de 25 iunie 2003, data la care a intrat in vigoare OUG nr. 56/2003. in cauza
Petrea,
citata

^[218]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[219]

Cu toate acestea, in cazul in care Curtea ar constata ca a avut loc o ingerinta in

dreptul reclamantilor la viata de familie, Guvernul considera ca, din motivele enumerate

mai jos, ingerinta era prescrisa de lege, avea un scop legitim si nu era excesiva.

Ingerinta a avut o baza legala in Conventia de la Haga, si anume art. 13 alin. 1 lit. b).

Scopul legitim al masurii era protejarea drepturilor si intereselor minorilor, in masura in

care, atunci cand s-a pronuntat hotararea incriminata, curtea de apel a luat in considerare

nivelul efectiv de trai pe care l-ar fi avut copiii daca s-ar fi inapoiat in Israel sa locuiasca

impreuna cu tatal lor (a se vedea,
mutatis mutandis, Bianchi impotriva Elvetiei,
nr. 7548/04,

pct. 78, 80, 22 iunie 2006).

Masura impusa era proportionala si necesara intr-o societate democratica, avand in

vedere si faptul ca Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca art. 3 din Conventia de la

Haga nu era aplicabil circumstantelor din cauza.

[231]

Curtea este competenta sa examineze procedura urmata de instantele interne, in special sa constate daca aceste instante, in aplicarea si interpretarea dispozitiilor Conventiei de la Haga, au protejat drepturile garantate de conventie, in special pe cele ale art. 8 (a se vedea, in acest sens,
Bianchi
,
citata anterior, pct. 92 si
Carlson impotriva Elvetiei
,
nr. 49492/06, pct. 73, 6 noiembrie 2008).

[232]

 De asemenea, astfel cum s-a afirmat deja in
Varnava si altii impotriva Turciei
(MC),

[233]

In plus, neaplicarea art. 3 din Conventia de la Haga nu a fost singurul argument care a determinat refuzul instantei nationale de a dispune inapoierea copiilor. Celelalte argumente prezentate de curtea de apel, bazate pe interesele copiilor si pe dovada, adusa

^[234]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[235]

La 1 august 2004, cei trei reclamanti insotiti de politie au mers la domiciliul copilului. Din declaratia martorului B.A. facuta in fata unui notar public reiese ca a avut loc o cearta cu aceasta ocazie, in urma careia bunica paterna a fost lovita, iar hainele i-au fost rupte. Copilul a fost luat cu forta de reclamanti. Conform martorului, politia nu a intervenit. In urma acestor evenimente, o amenda contraventionala a fost aplicata ultimului reclamant pentru deranjarea linistii publice.

100. Demersuri efectuate prin intermediul unui executor judecatoresc

[236]

La 14 iulie 2004, cei trei reclamanti au mandatat un executor judecatoresc pentru

a pune in executare hotararea din 6 mai 2004.

[238]

La 29 decembrie 2004, autoritatea tutelara le-a raspuns ca, in timpul vizitelor efectuate la domiciliul bunicilor paterni, se constatase ca minorul traia intr-un climat

[239]

Ulterior, instantele nationale au considerat ca nu era necesar sa se modifice incredintarea copilului, avand in vedere ca situatia faptica nu se modificase substantial in comparatie cu perioada in care aceasta hotarare fusese pronuntata, ca se parea ca minorul s-a integrat bine in familia bunicilor paterni de care acesta era foarte atasat, ca o schimbare a incredintarii nu ar fi fost in interesul acestuia, dat fiind, in special, faptul ca prima reclamanta si sotul acesteia intentionau sa ramana sa lucreze in strainatate si sa incredinteze minorul bunicilor respectivi.

[240]

In circumstantele cauzei, hotararile care stabilesc programul de vizitare al reclamantilor la opt ore pe saptamana reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului lor la respectarea vietii de familie. Acelasi lucru este valabil si atunci cand este vorba, ca in speta, de relatiile dintre un copil care a locuit un anumit timp cu bunicii sai (
Bronda impotriva Italiei
,
9 iunie 1998, pct. 51,
Culegere de hotarari si decizii
1998-IV si supra, pct. 20).

[241]

in ceea ce priveste acuzatia reclamantilor cu privire la lipsa examinarii argumentelor lor de catre instantele nationale, reiese din dosar ca judecatoria a examinat cererea acestora in detaliu. in ceea ce priveste procedura de revizuire introdusa de reclamanti, tribunalul a confirmat hotararea instantei inferioare. Curtea considera ca,

[242]

Ultimii doi reclamanti subliniaza ca au fost impiedicati sa aiba contact cu nepotul

lor, cum li se permitea prin hotararea din 6 mai 2004, din cauza opunerii bunicilor paterni. Acestia adauga ca au depus o plangere penala la politia locala pentru a se constata refuzul bunicilor paterni de a respecta hotararea citata anterior si ca s-a dispus neinceperea

urmaririi penale in cauza, iar aceasta decizie nu le-a fost comunicata decat la 6 mai 2010,

data la care raspunderea penala a bunicilor paterni era deja prescrisa. Acestia adauga faptul ca, desi s-au prezentat de mai multe ori la domiciliul nepotului, nu au putut intra in contact cu acesta. Acestia considera ca, prin atitudinea lor, autoritatile locale, politia

si instantele nationale i-au sustinut pe bunicii paterni. In plus, acestea l-au descurajat

[247]

In cele din urma, Guvernul observa ca, in urma unui examen psihologic, s-a stabilit ca H.P. suferea de tulburari emotionale din cauza conflictelor in familie. In plus, s-a recomandat ca minorul sa nu mai fie expus la conflictele familiale si sa nu mai fie luat de catre reclamanti impotriva vointei sale.

1. Motivarea Curtii

a) Principii generale

[248]

Curtea face trimitere mai intai la principiile fundamentale care rezulta din

jurisprudenta sa, aplicabile in cauza, pe care le-a mentionat deja la pct. 70 de mai sus.

Aceasta reaminteste ca acelasi lucru este valabil si atunci cand este vorba, ca in speta, de

[251]

Curtea a observat deja ca, desi defineste caracterul temporar al ordonantelor

presedintiale, dreptul intern nu ofera nicio precizare cu privire la procedura care trebuie

[253]

Cu titlu introductiv, Curtea observa ca Guvernul indica faptul ca prima reclamanta

se afla pentru perioade lungi in strainatate. In mod similar Guvernului, Curtea admite

ca, avand in vedere ca realizarea dreptului de vizita implica in sine prezenta mamei

copilului, se intelege ca, in speta, nu se poate impune autoritatilor obligatia de a pune in

aplicare hotararea din 6 mai 2004 in absenta persoanei in cauza. Totusi, aceasta observa ca partile nu au informat-o cu privire la perioadele in care prima reclamanta se afla in Romania in timpul perioadei cuprinse intre 6 mai 2004 si 14 martie 2005. Conform

[258]

In cadrul demersurilor lor, in noiembrie 2004, reclamantii au informat autoritatea

tutelara cu privire la dificultatile intampinate pentru punerea in aplicare a dreptului lor

de vizita stabilit prin hotararea din 6 mai 2004. Or, aceasta autoritate s-a limitat sa transmita reclamantilor o comunicare in care erau descrise relatiile existente intre parti, asigurandu-i de comportamentul adecvat al bunicii paterne in relatia cu autoritatile

(supra, pct. 48), ceea ce nu raspundea in niciun fel dificultatilor legate de punerea in

[262]

Curtea este constienta de faptul ca dificultatile intampinate in executarea

hotararii din 6 mai 2004 prin care era conferit reclamantilor dreptul de vizita proveneau in mare parte din animozitatea existenta intre cei doi parinti si familiile acestora. Totusi,

autoritatile trebuie sa intervina in special atunci cand situatia este conflictuala intre parti, fara sa le revina, bineinteles, o obligatie in privinta rezultatului. Cu toate acestea, Curtea

nu poate admite, in circumstantele cauzei, ca reclamantii sa fie considerati raspunzatori

de ineficienta hotararilor sau a masurilor relevante in vederea stabilirii unor contacte

efective
(mutatis mutandis
,
Hokkanen,
citata anterior, pct. 60).

[268]

In cele din urma, Curtea observa ca nu sunt justificate capetele de cerere

intemeiate pe art. 14 din conventie si pe art. 5 din Protocolul nr. 7 la conventie. Tinand

seama de ansamblul elementelor de care dispune si in masura in care este competenta

sa se pronunte cu privire la pretentiile formulate, Curtea nu a evidentiat nicio incalcare

[272]

In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al cuantumului lor. In speta, tinand seama de documentele pe care le detine si de jurisprudenta sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile de judecata din procedura nationala, considera rezonabila suma de 2 500 EUR pentru procedura in fata Curtii si acorda suma respectiva primei reclamante.

^[273]


Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag, 11.

^[274]


Pentru lista detaliata a reclamantilor, a se vedea hotararea in extenso pe site-ul

www.ier.ro


.

[275]

Art. 322 pct. 9. C. proc. civ. prevede ca o cauza poate fi revizuita in fata instantelor interne in cazul in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti.

In drept

[276]

in temeiul art. 6 § 1, art. 2 § 1, art. 13 si a art. 17 din conventie, reclamantii s-au

plans ca respingerea cererii lor de Tribunalul Bucuresti era contrara solutiei adoptate in

[278]

In ceea ce priveste hotararea pronuntata de Curtea Suprema de Justitie la

1 octombrie 2003, Guvernul observa ca aceasta nu era destinata unificarii practicii

[280]

Curtea observa ca hotararile judecatoresti aplicabile in prezenta cauza care privesc dreptul la plati compensatorii se aplica si persoanelor aflate intr-o situatie similara, si anume persoanelor concediate din diferite filiale ale aceleiasi companii, inainte de

[281]

In primul rand, Curtea a precizat ca o hotarare in care se constata o incalcare impune statului parat obligatia legala de a pune capat acestei incalcari si de a acorda reparatie pentru consecintele acesteia, astfel incat sa restabileasca pe cat posibil situatia existenta inainte de incalcare [a se vedea
Brumarescu impotriva Romaniei
(reparatie echitabila) (MC), nr. 28342/95, pct. 19, CEDO 2001-I, si
Fostul rege al Greciei si altii impotriva Greciei
(MC) (reparatie echitabila), nr. 25701/94, pct. 72].

^[282]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[283]

O rezolutie similara a fost emisa de procuror la 11 octombrie 2002 pentru autorizatiile si permisele de vanatoare tiparite de asociatia reclamanta in iunie 2001.

4. Procedura pentru dizolvarea asociatiei reclamante

[284]

La 8 august 2001, AGVPS-Bucuresti a solicitat radierea asociatiei reclamante din

registrul federatiilor, pe motiv ca utiliza in mod abuziv denumirea de „Asociatia generala

a vanatorilor si pescarilor sportivi din Romania”, pe care reclamanta o avea din 1953.

Prin hotararea din 25 septembrie 2001, Tribunalul Bacau a respins cererea, considerand

ca cele doua structuri fusesera infiintate in mod legal. In urma recursului formulat de

[289]

Reclamanta a formulat recurs, reiterand opozitia sa fata de cererile de modificare

a obiectului actiunii si de interventie voluntara a ministerului. Pe fond, aceasta a sustinut

ca statutul si activitatea federatiei nu erau contrare legii. In ceea ce priveste acordarea permiselor si autorizatiilor de vanatoare, aceasta a sustinut ca litigiul cu privire la validitatea acestor acte era in continuare pendinte si ca Parchetul de pe langa Curtea

Suprema de Justitie a dispus, la 5 septembrie si 11 octombrie 2002, incetarea urmaririi penale privind aceleasi fapte. Precizand ca parchetul a refuzat sa ii puna la dispozitie

motivarea rezolutiei de incetare a urmaririi penale, aceasta a solicitat instantei sa faca

[294]

In temeiul art. 56, la cererea oricarei persoane interesate, instanta poate dispune dizolvarea unei persoane juridice daca scopul sau activitatea acesteia a devenit ilicita sau contrara ordinii publice.

2. Legea nr. 103/1996 (in vigoare pana la 9 noiembrie 2006)

[295]

Art. 5 prevede ca organizatiile vanatoresti erau afiliate, in scopul reprezentarii la nivel national si international, la Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania. Tot in temeiul art. 5, Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania este o persoana juridica de utilitate publica care asigura indeplinirea

[296]

In speta, Curtea observa ca litigiul care face obiectul prezentei cereri se refera la dizolvarea federatiei reclamante, afectand astfel insasi existenta juridica a acesteia si capacitatea sa de a ramane titulara unor drepturi si obligatii cu caracter civil, conferite in temeiul dreptului roman persoanelor juridice care au statut juridic de federatie.

Prin urmare, este necesar sa se concluzioneze ca art. 6 § 1 este aplicabil in speta.

100. Cu privire la celelalte motive de inadmisibilitate

[297]

Curtea constata ca cererea nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 § 3

din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de

inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

[300]

Aceasta evidentiaza faptul ca atat asupra ei, cat si asupra membrilor sai au fost exercitate presiuni pentru a se afilia la AGVPS-Bucuresti si ca, in absenta informatiilor, o parte din membri au parasit federatia. Aceasta prezinta declaratii notariale, efectuate in vederea afilierii persoanelor interesate la AGVPS-Bucuresti, prin care noua asociatii de pescari au renuntat in mod explicit la calitatea de membru al federatiei reclamante sau au declarat ca nu sunt afiliati la o alta „AGVPS” in afara de cea care are sediul la Bucuresti.

2. Motivarea Curtii

[301]

Curtea reaminteste ca publicitatea procedurii organelor judiciare mentionate la

art. 6 § 1 protejeaza justitiabilii impotriva unei justitii secrete care scapa controlului

public; de asemenea, aceasta constituie unul dintre mijloacele necesare pentru a pastra

increderea in instantele judecatoresti. Prin transparenta pe care o confera administrarii justitiei, aceasta contribuie la realizarea scopului art. 6 § 1: procesul echitabil, a carui

garantare se numara printre principiile fundamentale ale oricarei societati democratice

in sensul conventiei. Locul important pe care il ocupa dreptul la un proces echitabil

[307]

Curtea observa ca un numar ce nu poate fi neglijat de asociatii au parasit federatia

pentru a se alatura AGVPS-Bucuresti sau au fost nevoite sa declare ca nu erau afiliate

la o alta AGVPS inainte de a fi admise in AGVPS-Bucuresti. In acest context, Curtea

[310]

De asemenea, acesta considera ca Legea nr. 103/1996 conferea prerogative

specifice in favoarea AGVPS, respectiv asociatiei preexistente si nu unei federatii cu

acelasi nume si care s-a infiintat ulterior. In plus, subliniaza ca statutul de persoana juridica de utilitate publica i-a fost recunoscut doar AGVPS-Bucuresti si nu reclamantei.

Conform acestuia, statutul reclamantei era contrar Legii nr. 103/1996, deoarece aceasta

nu a respectat criteriile de atribuire a permiselor de vanatoare prevazute de legea

mentionata, si reaminteste ca permisele eliberate de aceasta au fost anulate prin ordinul ministrului de resort din 9 ianuarie 2002.

[316]

In aceasta ultima privinta, Curtea reaminteste ca statele dispun de un drept de

verificare a conformitatii scopului si activitatilor unei asociatii cu regulile stabilite de

legislatie, dar ca acestea trebuie sa se foloseasca de dreptul mentionat in mod adecvat cu

obligatiile lor in temeiul conventiei si sub rezerva controlului organelor acesteia.

[320]

Motivul principal pentru care instantele au dispus dizolvarea asociatiei reclamante a fost faptul ca aceasta nu obtinuse statutul de utilitate publica. Or, ministerul de resort o informase pe aceasta, la 11 septembrie 2001, ca putea recurge la procedura de dizolvare si ii solicitase, la 9 ianuarie 2002, sa isi modifice statutul in conformitate cu Legea nr. 103/1996 - ceea ce putea sa insemne, in egala masura, obtinerea statutului de utilitate publica sau incetarea eliberarii autorizatiilor si permiselor de vanatoare neconforme. Totusi, reclamanta nu a raspuns acestor cereri, nici macar pentru a contesta

^[321]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[322]

in 2005, reclamantul a depus, de asemenea, o plangere penala la Parchetul de pe

langa Curtea de Apel Bucuresti impotriva a patru ofiteri de politie de la brigada antidrog

si a trei traducatori autorizati, sustinand, in principal, ca ofiterii de politie facusera uz

de violenta, de amenintari si manipulare pentru a obtine probe pentru raportul politiei

[326]

In conformitate cu informatiile oferite de Inspectoratul de Politie Bucuresti, celulele din unitatile de detentie ale politiei aveau o suprafata de 20 m

²

, fiecare avand intre patru si cinci paturi si trei ferestre cu o suprafata de 2,5 m

²

. Toaletele si dusurile erau amplasate in celule, iar apa calda era disponibila in permanenta. Detinutii aveau acces la ferestre, pentru a se asigura astfel aerisirea celulei. Nu au fost furnizate informatii concrete despre sederea reclamantului in arest, intrucat, conform legislatiei in vigoare, documentele relevante sunt pastrate de conducerea penitenciarului numai timp de cinci ani, termen care a expirat deja in cazul reclamantului.

2. Detentia in Penitenciarul Rahova

[327]

Conform reclamantului, conditiile de detentie in Penitenciarul Rahova sunt la fel

de improprii: iarna era foarte frig, de vreme ce sistemul de termoficare functiona pe un

interval de timp redus, apa calda era disponibila numai o jumatate de ora pe saptamana,

erau intre zece si doisprezece detinuti intr-o celula cu zece paturi, mancarea era pastrata

in conditii insalubre, iar carne aproape ca nu exista deloc.

[332]

In timpul detentiei, reclamantul nu a solicitat sa fie eliberat inainte de termen din motive medicale si nici sa fie consultat de un medic specialist sau sa fie dus la un spital civil pentru analize. Conform informatiilor din fisa sa medicala de la penitenciar, reclamantul isi continua tratamentul pentru diversele sale afectiuni.

^[333]


 Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 980 din 15 februarie 2007.

[334]

In plus, Curtea reitereaza ca scopul termenului de sase luni prevazut la art. 35 este de a promova certitudinea juridica, asigurand ca acele cauze care ridica probleme in temeiul conventiei sunt analizate in termen rezonabil si ca deciziile din trecut nu pot face la infinit obiectul unui recurs. De asemenea, norma ii permite eventualului reclamant sa ia in considerare depunerea unei cereri si, in caz afirmativ, sa decida cu privire la capetele de cerere si argumentele specifice care trebuie invocate (a se vedea, de exemplu,
Worm impotriva Austriei,
29 august 1997, pct. 32-33,
Culegere de hotarari si decizii,
1997-V).

(a) Incidentul din 21 iunie 2001

[335]

Incidentul in cauza a avut loc cu doi ani si jumatate inainte de intrarea in vigoare

a Legii nr. 281/2003. Ordonanta in speta a fost emisa de procuror la 27 august 2003.

[337]

Rezulta ca acest capat de cerere trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 1 si 4

din conventie pentru neepuizarea cailor de atac interne.

[339]

Prin urmare, considera ca, dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003, reclamantul ar fi trebuit sa depuna o plangere in fata instantelor interne despre pretinsa lipsa de tratament medical.

[340]

Acesta a invocat art. 6 § 1 si art. 6 § 3 (b)-(d) din conventie, care se citesc dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil [...], de catre o instanta [...], care va hotari [.] asupra temeiniciei oricarei acuzatii penale

indreptate impotriva sa.

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

[...]

2. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

100. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

[347]

Guvernul a sustinut ca reclamantul, care fusese asistat de un avocat, avusese posibilitatea de a-si pregati apararea si de a prezenta argumente in fata instantei. De asemenea, acesta a subliniat ca reclamantul nu se plansese niciodata in fata instantelor interne cu privire la calitatea serviciilor de asistenta judiciara prestate de avocatii sai.

2. Reclamantul

[348]

Reclamantul a contestat argumentul Guvernului. In special, acesta a argumentat ca instantele interne si-au bazat, de fapt, deciziile numai pe raportul investigatorilor sub

[349]

In plus, avand in vedere afirmatiile paratilor privind implicarea politiei,

instantele interne nu au putut sa asigure respectarea principiului impartialitatii, in

special al egalitatii armelor, prin absenta audierii ofiterilor de politie sub acoperire si prin

neacordarea posibilitatii interogarii lor de catre inculpati, chiar si in scris. In plus, instanta

ar fi trebuit sa analizeze sau cel putin sa ofere o explicatie mai amanuntita cu privire

la motivul respingerii celorlalte cereri de probe (audierea unor martori suplimentari si

inregistrarea video).

[356]

Curtea nu a identificat nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins si, prin urmare, respinge cererea. Pe de alta parte, considera ca reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu ca urmare a conditiilor sale de detentie si a lipsei unui proces echitabil. Prin urmare, ii acorda 10 000 EUR pentru prejudiciul moral.

^[357]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[358]

La 24 septembrie 2004, in temeiul art. 409 si art. 410 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen., Procurorul general al Romaniei a sesizat Curtea Suprema de Justitie cu un recurs in anularea hotararii definitive din 7 octombrie 2003, citata anterior. Acesta a subliniat

ca, prin interpretarea legislatiei interne si a probelor depuse la dosar, Curtea Suprema

comisese o grava eroare de fapt prin achitarea reclamantului si stabilise o incadrare juridica incorecta a faptelor. Acesta a subliniat ca reclamantul era coautor al infractiunii

de omor calificat, pe care o savarsise cu intentie indirecta. A facut referire la toate probele

administrate in timpul procedurii ordinare.

[364]

Curtea constata ca acest capat de cerere presupune doua aspecte pe care le va examina succesiv.

A. Cu privire la capatul de cerere intemeiat pe securitatea raporturilor juridice

[365]

Reclamantul considera ca dreptul sau la un proces echitabil si principiul securitatii raporturilor juridice au fost incalcate ca urmare a anularii printr-un recurs extraordinar a hotararii definitive de achitare pronuntate in favoarea sa.

1. Cu privire la admisibilitate

[366]

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul

art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

[368]

Reclamantul contesta aceste argumente. Subliniaza ca aceeasi jurisdictie de nivel superior, si anume Inalta Curte de Casatie si Justitie, a pronuntat, intr-un interval de un an si cinci luni, doua hotarari definitive complet diferite. Astfel, reclamantul a fost achitat de orice acuzatie penala prin hotararea definitiva din 7 octombrie 2003, in timp ce, prin hotararea definitiva din 14 martie 2005, a fost condamnat. De altfel, acesta precizeaza ca nici recursul in anulare, nici hotararea din 14 martie 2005, nu mentioneaza care a fost eroarea grava de fapt comisa de instanta de recurs. Acesta subliniaza ca, in timpul procedurii recursului in anulare, nu a fost administrata nicio proba si nu a fost audiat niciun martor. Nici macar el nu a fost audiat in timpul acestei proceduri extraordinare. In cele din urma, acesta evidentiaza contradictia existenta, potrivit lui, in argumentele Guvernului, care, pe de o parte, subliniaza ca aceasta cale extraordinara de atac a fost abrogata si, pe de alta parte, sustine ca aceasta cale de atac era necesara in speta pentru a garanta o buna administrare a justitiei.

2. Motivarea Curtii

[369]

Curtea reaminteste mai intai ca respectarea dreptului la un proces echitabil si a

principiului securitatii raporturilor juridice presupune ca nicio parte sa nu fie autorizata

sa solicite supervizarea unei hotarari definitive si executorii numai in scopul obtinerii unei reexaminari a cauzei si a unei noi decizii in aceasta privinta. In special, supervizarea

nu trebuie sa devina un apel mascat si simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere

[373]

In continuare, Curtea observa ca admiterea recursului in anulare formulat de Procurorul general a condus la condamnarea reclamantului pentru o fapta de natura penala. In consecinta, este necesar sa se retina ca situatia reclamantului, achitat printr-o

hotarare definitiva si condamnat in urma recursului in anulare, s-a agravat la incheierea

acestei cai de atac. Faptul ca a fost gratiat in executarea pedepsei este irelevant, avand in vedere ca situatia sa juridica s-a schimbat, de la statutul de persoana achitata deoarece

nu a savarsit nicio fapta de natura penala la statutul de persoana condamnata pentru o

infractiune. Nu este relevant nici faptul ca respectiva condamnare pronuntata in urma acestui recurs in anulare corespundea solutiei pronuntate prin hotararea din prima instanta, avand in vedere ca aceasta hotarare fusese casata prin decizia definitiva din 7 octombrie 2003.

[378]

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca utilizarea recursului extraordinar ca un apel mascat si anularea hotararii definitive din 7 octombrie 2003 au distrus echilibrul just care trebuie pastrat intre interesele individului si necesitatea de a garanta eficacitatea justitiei penale, aducand atingere chiar esentei unui proces echitabil
(Bujnita,
pct. 23
in fine, Radchikov,
pct. 52, si
Savinski,
pct. 25, hotarari citate anterior).

In consecinta, a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.

B. Cu privire la capatul de cerere intemeiat pe durata procedurii

[379]

Reclamantul considera ca durata procedurii penale initiate impotriva sa nu este rezonabila.

1. Cu privire la admisibilitate

[380]

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

[381]

In schimb, aceasta considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi remediat doar prin constatarea incalcarii din prezenta hotarare. Pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din conventie si tinand seama de circumstantele specifice ale cauzei, Curtea considera ca trebuie sa i se acorde reclamantului 4 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral si sa fie respinse cererile de reparatie echitabila cu titlu de prejudiciu moral pentru celelalte capete de cerere.

^[382]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

^[383]


 A se vedea supra, nota 5, pag. 35.

[384]

Curtea reaminteste ca, potrivit unui principiu de drept international consacrat,

statele au dreptul, fara a aduce atingere angajamentelor care decurg pentru acestea din tratate, de a controla intrarea neresortisantilor pe teritoriul lor (a se vedea, printre multe altele,
Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit,
28 mai 1985, pct. 67, seria A nr. 94, si
Boujlifa impotriva Frantei,
21 octombrie 1997, pct. 42,
Culegere

1997-VI).Cu toate acestea, in masura in care ar aduce atingere unui drept protejat de art. 8 § 1, deciziile lor in domeniu trebuie sa se dovedeasca necesare intr-o societate

[387]

Tinand seama de aceste circumstante specifice, Curtea concluzioneaza ca masurile

in litigiu au adus atingere atat „vietii private” a reclamantului, cat si „vietii de familie” a

acestuia.

[390]

Desigur, este adevarat ca notiunea de „siguranta nationala” nu poate face obiectul

unei definitii exhaustive, putand avea un sens larg, cu o mare marja de apreciere lasata

la dispozitia executivului (a se vedea
Hewitt si Harman impotriva Regatului Unit,

nr. 20317/92, decizia Comisiei, 1 septembrie 1993, nepublicata, si
Christie impotriva

[394]

Reclamantul denunta o incalcare a garantiilor procedurale in cazul expulzarii. Acesta invoca art. 1 din Protocolul nr. 7, care se citeste dupa cum urmeaza:

[395]

Cu privire la neepuizarea cailor de recurs interne, reclamantul afirma ca, la

28 februarie 2005, in fata Curtii de Apel Bucuresti, la momentul recursului impotriva

ordonantei de expulzare, a depus o plangere penala prin care denunta relele tratamente

[398]

Prin urmare, Curtea decide sa admita exceptia formulata de Guvern si sa respinga

acest capat de cerere pentru neepuizarea cailor de recurs interne.

[400]

Curtea subliniaza mai intai ca nu poate face speculatii cu privire la evolutia

economica pe care ar fi putut-o cunoaste societatea comerciala fondata de reclamant in

cazul in care acesta din urma nu ar fi fost expulzat.

[403]

In speta, tinand seama de documentele si de criteriile mentionate anterior, Curtea considera excesiva suma pretinsa pentru onorariul avocatului si considera rezonabil sa acorde cu acest titlu suma de 6 300 EUR pentru toate cheltuielile.

100. Dobanzi moratorii

[404]

Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 8 din conventie si pe art. 1 din Protocolul nr. 7 si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
2.  Hotaraste ca a fost incalcat art. 8 din conventie;
3.  Hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 7;

^[405]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[406]

Politistii au confiscat cutitele de la primul reclamant si de la fratele acestuia si le-au depus in masina lor. L.N.D si C.M. le-au condus pe persoanele in cauza si pe S.C. la urgente. Acesta din urma a fugit dupa ce au sosit la spital.

2. Starea de sanatate a primului reclamant si a politistului L.N.D.

[407]

Primul reclamant a ajuns la urgente in coma profunda. I s-a pus un diagnostic de

„traumatism cranio-cerebral grav, o rana provocata de glont, o rana cranio-duro-cerebrala

temporo-parietala stanga si parietala superioara, precum si o fractura cu infundare

[410]

In jurul orei 22.25, un procuror militar, insotit de trei politisti, a inceput o ancheta

la fata locului. A descoperit aici un cartus, o pereche de papuci, o bara de protectie de la o

masina Dacia si sange pe pamant. Au fost facute fotografii si a fost filmat amplasamentul.

In procesul-verbal redactat cu aceasta ocazie, procurorul a mentionat ca L.N.D. afirma

ca a fost agresat de un tigan, al carui nume il aflase ulterior.

[415]

Dupa redactarea depozitiei, procurorul i-a solicitat lui V.S. sa o semneze. Desi nu a putut sa o citeasca, acesta s-a conformat.

[416]

La 31 octombrie 2000, INML a prezentat raportul tehnico-stiintific realizat cu

privire la traiectoria obiectului de la originea ranilor in cauza. Din acesta reiesea ca forma

si directia ranilor corespundeau partilor rupte din camasa pe care o purta politistul, ca era

posibil ca aceste rani si rupturi sa fi fost cauzate de cutitul care fusese confiscat si ca, avand

in vedere localizarea si forma acestora, era posibil ca ranile sa fi fost cauzate in cursul unei

agresiuni. Concluzia raportului era ca probabilitatea unei automutilari era redusa.

[422]

La 11 iulie 2001, L.N.D. a fost audiat de parchet. Acesta a confirmat declaratiile

prevazute in raportul sau din 19 mai 2000.

[424]

La 7 martie 2002, avocatul primului reclamant s-a infatisat la parchet si a solicitat o copie a deciziei din 24 iulie 2001, care i-a fost refuzata. Totusi, aceasta a putut sa consulte la fata locului decizia respectiva, precum si documente care nu fusesera inca depuse la dosarul cauzei, care fusese transmis intre timp la INML. In aceeasi zi, aceasta a solicitat in scris la parchetul militar comunicarea unei copii a dosarului penal astfel incat reclamantul sa isi poata sustine cererea cu care intentiona sa sesizeze Curtea.

[425]

In raportul sau intitulat „Utilizarea armelor de foc si mentinerea ordinii”, intocmit in februarie 2004 in cadrul unei campanii pentru controlul armelor,
Amnesty International

a criticat aspru utilizarea armelor de foc in Romania. Reiese ca, de la jumatatea anilor

1990, zeci de persoane au fost omorate si multe altele ranite in cadrul unor evenimente in timpul carora politisti au tras in fugari care nu reprezentau nicio amenintare mortala. Se indica in raport ca legislatia nationala permite agentilor „sa aresteze un suspect

surprins in flagrant delict care incearca sa scape, refuzand sa se supuna ordinului de a ramane la locul infractiunii”, in detrimentul principiilor internationale in materie de drepturile omului. Se precizeaza in raport ca, in septembrie 2000, Ministerul de Interne a adoptat noi norme pentru reglementarea utilizarii armelor de foc, care au limitat aplicarea dispozitiei mentionate anterior la „infractiunile grave”, insa chestiunea cui ii revine sarcina de a se pronunta cu privire la gravitatea unei infractiuni si in functie de ce criterii a ramas fara raspuns. Focurile de arma trase de politisti asupra unor persoane suspectate ca ar fi savarsit infractiuni minore au continuat sa fie incadrate in utilizarea legala a armelor de foc. Noua lege privind organizarea si functionarea politiei, intrata in vigoare in mai 2000, nu a fi modificat aceste dispozitii.

[429]

in speta, este evident ca reclamantul a fost ranit grav la cap cu o arma de foc cu care s-a tras de la o distanta mica si ca acesta sufera in prezent de afazie, precum si de o infirmitate fizica si psihica permanenta (supra, pct. 28 si 67). in aceste conditii, Curtea considera ca persoana in cauza a fost victima unui comportament care, prin insasi natura sa, a pus in pericol viata acestuia, chiar daca, in cele din urma, acesta a supravietuit
(
Makaratzis
,
citata anterior, pct. 55,
Karagiannopoulos impotriva Greciei
,
nr. 27850/03, pct. 39, 21 iunie 2007).

[430]

Prin urmare, art. 2 este aplicabil in speta.

[431]

Curtea constata ca acest capat de cerere formulat de reclamant nu este in mod

vadit nefondat, in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca

acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie

declarat admisibil.

[435]

In afara de aceasta, rectificarea adusa fragmentului din raportul medico-

legal privind ranile lui L.N.D. ar fi echivoca. Intr-adevar, in primul raport din

15 septembrie 2000, INML a precizat ca politistul prezenta doua rani provocate probabil

de o sabie, dar in al doilea raport, intocmit la 21 octombrie 2000, dupa redactarea unei

[439]

In concluzie, trebuie sa se constate ca Guvernul nu a demonstrat ca recurgerea la forta letala era absolut necesara in speta.

ii) Argumentele Guvernului

[440]

Guvernul considera ca recurgerea la forta in prezenta cauza se inscrie in prevederile art. 2 § 2 lit. a) din conventie, dispozitie care autorizeaza utilizarea fortei in cazul in care se dovedeste absolut necesara pentru exercitarea legitimei aparari.

[441]

In cele din urma, este necesar sa se reaminteasca faptul ca, privit in ansamblu, textul acestei dispozitii arata ca paragraful 2 nu defineste toate situatiile in care este permisa cauzarea intentionata a mortii, ci le descrie pe cele in care poate exista „recurgere ...] la forta”, ceea ce poate conduce la cauzarea involuntara a mortii. Utilizarea sintagmei „absolut necesara” lasa sa se inteleaga ca trebuie aplicat un criteriu de necesitate mai strict si imperios decat cel utilizat in mod normal pentru a stabili daca interventia statului este „necesara intr-o societate democratica” in temeiul art. 8-11 § 2 din conventie. In special,

^[442]


Legea nr. 17/1996 a fost abrogata prin art. 145 din Legea nr. 295/200 privind regimul armelor si munitiilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 583 din 30 iunie 2004.

^[443]


Legea nr. 26/1994 a fost abrogata prin art. 52 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, publicata in Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002.

[444]

Pentru aprecierea probelor, Curtea adopta, in general, criteriul probei „dincolo

de orice indoiala rezonabila”. Cu toate acestea, o asemenea proba poate reiesi dintr-o

serie de indicii sau din supozitii necontestate, suficient de grave, precise si concordante.

[447]

De altfel, Curtea observa ca argumentul potrivit caruia reclamantul si fratele

acestuia au fost inarmati cu cutite, iar reclamantul l-a atacat pe L.N.D. se bazeaza pe

rapoarte aproape identice intocmite de cei trei politisti in cauza si pe care parchetul le-a acceptat fara rezerve. Acest argument se bazeaza, de asemenea, pe declaratiile

[450]

Curtea identifica alte omisiuni si contradictii in ancheta desfasurata de autoritati.

In ceea ce priveste probele privind traiectoria glontului tras de L.N.D., Curtea subliniaza

ca observatiile din raportul de expertiza intocmit la 28 februarie 2001 de medicul legist A.P. sunt contradictorii cu concluziile mentionate in acesta (supra, pct. 67). Or, prima

decizie prin care s-a dispus incetarea urmaririi penale, pronuntata la 24 iulie 2001, s-a intemeiat tocmai pe acest raport. Cu toate acestea, doar la 15 mai 2002, la mai mult de un an dupa aceasta, a fost rectificata contradictia respectiva de comisia de control a INML. De asemenea, Curtea observa ca L.N.D. nu a fost audiat de parchet decat la

11 iulie 2001, si anume la un an si doua luni de la deschiderea anchetei.

[455]

De altfel, procurorii militari insarcinati cu ancheta au dat dovada de lipsa de impartialitate. Acestia ar fi incercat sa influenteze martorii in momentul primelor depozitii ale acestora. De asemenea, acestia nu si-au indeplinit obligatia de a conduce ancheta personal, martorii fiind audiati de colegii politistilor implicati. Cele trei persoane care au fost obligate sa depuna marturie la inspectorat au fost retinute aici pana dimineata, desi politistilor implicati li s-ar fi solicitat doar sa redacteze rapoarte, iar acestia nu au fost audiati decat dupa mai multe luni.

[456]

Am votat ca majoritatea in favoarea constatarii incalcarii art. 2. Cu toate acestea, doresc sa adaug ca, in opinia mea, rationamentul camerei nu este complet in ceea ce priveste primul aspect privind obligatiile pozitive care decurg din aceasta dispozitie, si anume cele referitoare la cadrul legislativ si normativ care reglementeaza utilizarea armelor de catre politie. Este interesant ca Guvernul insusi invoca art. 6 din

^[457]


A se vedea supra, pag. 88.

^[458]


A se vedea, de exemplu, rapoartele si observatiile comitetului insarcinat cu supravegherea punerii in aplicare a Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. A se vedea, in special, concluziile finale referitoare la Romania ale Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale din 22 septembrie 1995. A se vedea, de asemenea, concluziile finale privind Romania ale aceluiasi comitet din data de 19 august 1999. A se vedea si raportul lui Sir Nigel Rodley, raportor special cu privire la problema torturii, prezentat in temeiul Rezolutiei nr. 1999/32 a Comisiei pentru Drepturile Omului a Organizatiei Natiunilor Unite. Pe de alta parte, Comisia Europeana impotriva Rasismului si Intolerantei (ECRI) a exprimat o preocupare specifica in primul sau raport privind Romania in 1999, in care a estimat ca acte de violenta erau comise in public impotriva unor membri ai unor grupuri minoritare diferite, in special romi/tigani. ECRI a facut apel la o consolidare a formarii in administrarea justitiei, adresandu-se in special profesorilor din scolile militare si de politie. In rapoartele sale ulterioare din 2001 si 2005, ECRI a subliniat persistenta unor probleme grave in toata tara, din punct de vedere al atitudinilor si al comportamentului politiei fata de membrii comunitatii rome. Mai specific, ECRI a deplans faptul ca aveau loc in continuare cazuri de violenta din partea politistilor fata de membri ai acestei comunitati, cauzand rani grave, uneori mortale, si a pledat in favoarea punerii in aplicare a unui sistem independent destinat anchetarii cu privire la abuzurile de putere ale politiei.

^[459]



Cobzaru impotriva Romaniei,
nr. 48254/99, pct. 97, 26 iulie 2007.

^[460]


A se vedea, printre altele,
Stoica impotriva Romaniei,
nr. 42722/02, pct. 80, 81 si 132, 4 martie 2008;
Gergely impotriva Romaniei,
nr. 57885/00, pct. 16 si 25, CEDO 2007-V;
Cobzaru,
citata anterior, pct. 101; si
Moldovan si altii impotriva Romaniei
(nr. 2), nr. 41138/98 si 64320/01, pct. 140, CEDO 2005-VII.

^[461]



Cobzaru
, citata anterior, pct. 98.

^[462]



Medvedyev si altii impotriva Frantei
(MC), nr. 3394/03, pct. 117, CEDO 2010-,..

^[463]



Pekov impotriva Bulgariei,
nr. 50358/99, pct. 73, 30 martie 2006.

^[464]



X si Y impotriva Suediei,
nr. 7376/76, decizia Comisiei din 7 octombrie 1976, Decizii si rapoarte (DR) 7, p. 123 (cauza se referea la o detentie de o ora, inainte de o expulzare).

^[465]



Engelsi altii impotriva Tarilor de Jos,
8 iunie 1976, pct. 58, seria A nr. 22.

^[466]


Nu sunt convinsa ca este cazul. Pe planul faptelor, cauza se distinge integral de cauza
Stefanov impotriva Bulgariei,
pe care se sprijina majoritatea. In plus, Curtea a confirmat ca termenii „[in vederea] garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege” se refera doar la cazurile in care legea permite detinerea unei persoane pentru a o obliga sa execute o obligatie specifica si concreta pe care a neglijat-o pana in prezent. O interpretare extensiva care permite detinerea in temeiul art. 5 § 1 b) ar genera rezultate incompatibile cu ideea de preeminenta a dreptului. Aceasta ar justifica, de exemplu, o internare administrativa cu scopul de a constrange un cetatean sa isi indeplineasca, intr-o anumita privinta, datoria generala de respectare a legii (
Engel si altii
, citata anterior, pct. 69) (n. jud. Ann Power).

^[467]



Medvedyev
,
citata anterior. A se vedea, de asemenea, printre altele,
Amuur impotriva Frantei
,
25 iunie 1996, pct. 50,
Culegere de hotarari si decizii
1996-III;
Steel si altii impotriva Regatului Unit,
23 septembrie 1998, pct. 54,
Culegere
1998-VII;
Baranowski impotriva Poloniei
,
nr. 28358/95, pct. 50-52, CEDO 2000-III; si
Jecius impotriva Lituaniei
,
nr. 34578/97, pct. 56, CEDO 2000-IX.

^[468]



Medvedyev
,
citata anterior, pct. 79; a se vedea, de asemenea, printre multe altele,
Bozano impotriva Frantei
,
18 decembrie 1986, pct. 54, seria A nr. 111;
Amuur
,
citata anterior, pct. 50;
Ilascu si altii impotriva Moldovei si Rusiei
(MC), nr. 48787/99, pct. 461, CEDO 2004-VII;

Georgiei
(MC), nr. 71503/01, pct. 171, CEDO 2004-II;
McKay impotriva Regatului Unit
(MC), nr. 543/03, pct. 30, CEDO 2006-X, si
Mooren impotriva Germaniei
(MC), nr. 11364/03, pct. 76, CEDO 2009-....

^[469]



Amuur
,
citata anterior, pct. 50;
Goussinski impotriva Rusiei
,
nr. 70276/01, pct. 62, CEDO 2004-IV.

^[470]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[471]

In apel, procurorul a sustinut ca, aproband scopurile stipulate in statutul asociatiei, incheierea din 9 februarie 2004 a incalcat art. 4 si art. 10 din Legea nr. 514/2003 in masura in care i-a permis reclamantului apararea si promovarea drepturilor persoanelor particulare, in timp ce doar avocatii aveau dreptul de a reprezenta sau asista persoanele particulare in relatiile lor cu institutiile judiciare. De asemenea, procurorul a criticat art. 20 alin. (3) lit. j) din statut, care i-a permis consiliului colegiului sa emita un aviz cu privire la infiintarea, in raza sa, a societatilor de exercitiu liberal al activitatilor de consultanta, asistenta si reprezentare juridica, precum si sa solutioneze reclamatiile privind onorariile consilierilor juridici ce activeaza in regim de libera practica. De asemenea, procurorul a contestat art. 20 alin. (3) lit. l), care ii permitea consiliului colegiului sa organizeze

[472]

De asemenea, instanta a sustinut faptul ca dispozitiile art. 20 alin. (3) lit. j) din statutul reclamantului erau contrare art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, care prevedea ca doar avocatii pot oferi un exercitiu liberal al activitatilor de consultanta, asistenta si reprezentare juridica. Instanta de apel a considerat ca aceste aspecte de nelegalitate au fost recunoscute si de reclamant, care sustine ca le-a eliminat prin adoptarea unui protocol aditional la statutul sau. Cu toate acestea, adoptarea protocolului aditional nu putea valida incheierea din 9 februarie 2004, avand in vedere ca respectiva decizie a tinut seama de situatia existenta la momentul la care a fost pronuntata.

[473]

Curtea reitereaza faptul ca termenul de „victima” in contextul art. 34 din conventie denota persoana afectata direct de actul sau omisiunea in cauza (a se vedea
Ludi impotriva Elvetiei,
15 iunie 1992, pct. 34, seria A nr. 238). Prin urmare, conditiile care se aplica cererilor individuale conform conventiei nu sunt neaparat aceleasi cu criteriile nationale referitoare la
locus standi
in justitie. Legislatia nationala in materie poate avea scopuri diferite de cele prevazute de art. 34 si, chiar daca uneori aceste scopuri pot fi similare, acest lucru nu este intotdeauna necesar. intr-adevar, obiectul care sta

^[474]


 Decizia nr. 22 din 12 iunie 2006 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, publicata in Monitorul Oficial nr. 936 din 20 noiembrie 2006, prin care s-a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul general. Astfel, s-a decis ca, in aplicarea dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare, cererile de autorizare si de inmatriculare a societatilor comerciale de consultanta, asistenta si reprezentare juridica sunt inadmisibile.

[475]

Aceasta incalcare este justificata de dispozitiile art. 11 doar daca este „prevazuta de lege”, urmareste unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevazute la paragraful 2 si este „necesara intr-o societate democratica” pentru indeplinirea acestor scopuri.

[476]

In consecinta, a fost incalcat art. 11 din conventie.

^[477]


 Cu privire la retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, a se vedea supra, nota 1, pag. 11.

[478]

In timpul deliberarii, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca nu a fost vorba de o greseala intentionata din partea reclamantului, care doar interpretase gresit documentele trimise de FPS. In consecinta, aceasta a decis sa schimbe incadrarea juridica a faptelor de care reclamantul era acuzat, conform art. 334 C. proc. pen., in neglijenta in serviciu, infractiune prevazuta la art. 249 C. pen. Aceasta l-a condamnat pe reclamant la un an de inchisoare cu suspendare, la plata sumei de 15 000 USD societatii C. si la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 4 milioane de lei.

11. Dreptul intern relevant

[479]

Dispozitiile relevante ale Codului penal prevad urmatoarele:

[480]

Guvernul admite ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor de care reclamantul

era acuzat, in etapa deliberarii, poate fi interpretata ca fiind contrara dispozitiilor art. 6 § 3

lit. a) si b). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca, in realitate, schimbarea incadrarii juridice denuntate de reclamant i-a fost favorabila. In aceasta privinta, se subliniaza ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care a fost condamnat in cele din urma este mai usoara decat cea prevazuta pentru infractiunea de abuz in serviciu contra

intereselor publice, de care a fost initial acuzat.

[484]

Curtea nu doreste sa conteste dreptul Curtii Supreme de Justitie, conform art. 334

100. proc. pen., de a schimba incadrarea juridica a acuzatiei cu care a fost sesizata in mod

[486]

In aceste conditii, Curtea nu poate admite argumentul Guvernului conform caruia

orice eventuala atingere adusa dreptului la aparare al reclamantului a fost considerabil

redusa ca urmare a faptului ca schimbarea incadrarii juridice mentionata anterior a

avut impact doar asupra elementului moral al infractiunii. Bineinteles, este adevarat

ca noua interpretare a probelor efectuata de Curtea Suprema s-a bazat pe fapte, astfel

cum acestea au fost stabilite de instantele inferioare. Bineinteles, Curtea reaminteste ca acuzatul are dreptul de a fi informat nu doar cu privire la faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si cu privire la incadrarea juridica a faptelor, si aceasta in mod detaliat (supra, pct. 19 si,
mutatis mutandis, Penev impotriva Bulgariei,
nr. 20494/04, pct. 42, 7 ianuarie 2010). In aceasta privinta, Curtea subliniaza faptul ca nu este deloc vorba despre a aprecia temeinicia mijloacelor de aparare pe care reclamantul le-ar fi putut invoca daca ar fi avut posibilitatea de a dezbate infractiunea pentru care a fost condamnat in cele din urma. Aceasta evidentiaza doar faptul ca se poate sustine ca

[492]

Invocand jurisprudenta Curtii, Guvernul considera in primul rand ca aceasta nu poate specula cu privire la rezultatul unei proceduri conforme art. 6 din conventie si, prin urmare, ii cere sa respinga cererea de despagubire materiala. De asemenea, acesta afirma

ca sumele indicate de reclamant sunt speculative. In ceea ce priveste suma care reprezinta

reducerea salariala generata de indepartarea sa din functia de director, Guvernul

subliniaza faptul ca reclamantul nu a oferit niciun raport de expertiza in sprijinul cererii

sale si ca, in fapt, a fost indepartat din functia de director in 2001, cu mult inainte de condamnarea sa de catre Curtea Suprema de Justitie. In ceea ce priveste valoarea actuala a sumei de 7 500 USD, in realitate, aceasta se ridica la 27 181 RON, conform indicelui preturilor de consum indicat de Institutul National de Statistica pentru perioada octombrie 2005 - noiembrie 2008. In sfarsit, Guvernul considera ca redeschiderea

[497]

In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In speta, Curtea retine ca reclamantul nu a prezentat documente justificative in sprijinul solicitarii sale. Prin urmare, aceasta trebuie respinsa.

100. Dobanzi moratorii

[498]

Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

[499]

La 27 mai 2004, reclamantul a fost examinat de catre un medic expert al asigurarilor

sociale, care avea competenta de a stabili daca afectiunea de care suferea ii afecta sau

nu capacitatea de lucru, demers necesar pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Cladirea in care a avut loc acest examen era dotata cu rampa de acces. Medicul a emis o

decizie prin care reclamantul era inclus in categoria de invaliditate „de gradul doi”, care echivaleaza cu o pierdere totala a capacitatii de lucru, fara a necesita asistenta. In temeiul acestei decizii, reclamantul a solicitat Casei Judetene de Pensii Neamt, autoritate al carei sediu era prevazut cu o cale de acces pentru persoanele cu mobilitate redusa, acordarea unei pensii de invaliditate. Casa Judeteana de Pensii Neamt a admis cererea acestuia prin decizia din 28 iunie 2004 care ii acorda o pensie de invaliditate cu o valoare net inferioara valorii ultimului sau salariu si care, conform reclamantului, abia ii acoperea cheltuielile cu intretinerea imobilului in care locuia.

[503]

Situatia reclamantului s-a inrautatit in urma unei decizii administrative prin care i se suspenda inmatricularea vehiculului sau - care era adaptat persoanelor cu dizabilitati locomotorii - din cauza unor deficiente tehnice pe care acesta nu le-a putut remedia din cauza vechimii vehiculului si a mijloacelor sale financiare reduse. Acesta a devenit din ce in ce mai izolat si dependent de anturajul sau, infrastructura publica (trotuare, pasaje pietonale etc.) si mijloacele de transport in comun nefiind adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilitati locomotorii. Prin urmare, reclamantului i-a devenit imposibil sa se deplaseze pe o distanta mai mare de 600 m de la apartamentul sau, situat la parterul unui imobil din cartierul Darmanesti, in apropiere de centrul orasului Piatra Neamt, unde locuia impreuna cu sotia si cei doi copii. Acesta nu mai putea avea acces la anumite cladiri din oras destinate publicului, precum supermarketuri, biblioteca, posta, stadion, muzee, teatre si sali de expozitie din cauza lipsei accesului special pentru persoanele cu handicap.

b) Versiunea Guvernului

[504]

In urma unui plan de restructurare a companiei unde reclamantul lucra, locul sau

de munca a fost modificat la 1 ianuarie 2004 printr-un protocol aditional la contractul

de munca acceptat de acesta. In ciuda modificarii formale a locului sau de munca,

reclamantul a continuat sa isi desfasoare activitatea in acelasi loc, cu acordul angajatorului

sau, care dorea astfel sa il scuteasca de deplasari. Reclamantul nu a facut nicio cerere

de modificare sau imbunatatire a conditiilor sale de munca. La inceputul anului 2004,

[510]

In noiembrie 2004, in urma unei noi examinari a starii sale de sanatate, dupa cum prevede legea pentru persoanele care primesc pensii de invaliditate, reclamantul a facut

obiectul unei decizii prin care i se constata invaliditatea „de gradul I” si i s-a acordat

dreptul de a beneficia de un asistent personal. In temeiul legislatiei in vigoare, putand

opta fie pentru un asistent, fie pentru o indemnizatie lunara cu acest titlu, reclamantul

[514]

Activitatile relevante ale Consiliului Europei cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati si datoria statelor de a asigura egalitatea sanselor in raport cu celelalte persoane se rezuma in mod exhaustiv in cauzele
Matka impotriva Poloniei
(dec.), nr. 56550/00, CEDO 2006-IV, si
Zehnalova si Zehnal impotriva Republicii Cehe
(dec.), nr. 38621/97, CEDO 2002-V.

2. Dreptul intern relevant

a) Dispozitiile referitoare la protectia speciala a persoanelor cu handicap

[515]

La momentul faptelor, protectia speciala a persoanelor cu handicap era

reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 din 29 iunie 1999,

^[517]


OUG nr. 102/1999 a fost abrogata in temeiul art. 103 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial nr. 1 din 3 ianuarie 2008.

^[518]


Legea nr. 343/2004 a fost abrogata in temeiul art. 102 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

[519]

Decizia casei de pensii prin care putea fi admisa sau nu cererea de acordare a pensiei

putea fi contestata de persoana in cauza in fata instantei competente din localitatea de

domiciliu, in termen de patruzeci si cinci de zile de la data comunicarii deciziei.

[522]

De asemenea, acesta se plange de dificultatile considerabile cu care se confrunta in ceea ce priveste reinnoirea contactelor sale cu lumea exterioara si dezvoltarea personalitatii sale, dificultati care, in opinia sa, rezultau din faptul ca nu mai putea folosi mijloacele de transport in comun si nu mai putea avea acces la anumite cladiri din oras destinate publicului, precum supermarketuri, biblioteca, posta, stadion, muzee, teatre si sali de expozitie din cauza lipsei accesului special pentru persoanele cu handicap. Acest lucru i-ar afecta grav integrarea in societate, l-ar afecta moral, l-ar face sa resimta un sentiment de marginalizare in societate, unde nu ar putea sa isi exercite drepturile garantate de conventie.

In drept

A. Observatie preliminara privind incadrarea capetelor de cerere ale reclamantului

[523]

In cererea sa, reclamantul invoca numeroase dispozitii ale conventiei si ale protocoalelor sale aditionale, si anume art. 6 § 1 si 3 lit. b) si c), art. 10, art. 13, art. 17 si art. 18 din conventie, precum si art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 12.

[524]

In plus, Guvernul observa ca, avand in vedere actele medicale prezentate, este

imposibila evaluarea situatiei medicale a reclamantului la momentul faptelor si ca, fara

a nega gravitatea afectiunii sale, trebuie sa se constate ca, la acel moment, persoana in cauza era capabila sa se deplaseze la diferite institutii din orasul Piatra Neamt, precum si la locul sau de munca, unde era capabil sa urce in mod regulat intre unsprezece si doisprezece trepte. Prin urmare, in opinia Guvernului, nu exista un obstacol de nedepasit in ceea ce priveste urcarea de catre persoana in cauza a singurei trepte de 17 cm care se afla la intrarea in sediul Tribunalului Neamt. De asemenea, Guvernul sustine ca reclamantul putea trimite contestatiile prin posta sau putea initia procedurile prin intermediul unui mandatar, cum facuse cu alte ocazii (supra, pct. 7 si 43). Guvernul evidentiaza ca, in

[527]

Si art. 34 din conventie poate intra in cauza daca se dovedeste ca reclamantul nu a putut epuiza caile de recurs interne, conform art. 35 § 1 din conventie, si nici consulta un avocat care sa il ajute sa isi pregateasca apararea in fata instantelor nationale, si nici comunica liber cu Curtea, din cauza lipsei unor amenajari speciale care sa le permita persoanelor cu mobilitate redusa sa foloseasca serviciile publice de posta. In aceasta privinta, Curtea reamintese ca indeplinirea unui angajament asumat in temeiul conventiei impune uneori masuri pozitive din partea statului si ca, intr-un astfel de caz, acesta nu trebuie sa se limiteze la a ramane pasiv
[
Marckx,
citata anterior, pct. 31, si
De Wilde, Ooms si Versyp impotriva Belgiei
(art. 50), 10 martie 1972, pct. 22, seria A nr. 14].

[528]

De asemenea, Curtea observa ca, avand in vedere natura procedurilor pe care

reclamantul dorea sa le initieze la nivel national, asistenta unui avocat nu era o conditie pentru a initia sau a asigura buna desfasurare a acestora pana la obtinerea unei decizii

definitive. In plus, modul extrem de clar si coerent in care reclamantul, fara a apela la serviciile unui avocat, si-a formulat capetele de cerere in fata Curtii, a prezentat faptele cererii sale si a raspuns in scris tuturor cererilor Curtii din 19 august 2004, data

introducerii cererii, din 21 decembrie 2009, data de la care, in urma unei cereri din partea Curtii, a fost reprezentat de un avocat, pune sub semnul indoielii relevanta argumentului sau confrm caruia acesta nu a putut initia proceduri judiciare fara a beneficia de asistenta unui avocat. In esenta, este vorba de prezentarea in fata instantelor nationale a acelorasi fapte si capete de cerere prezentate in fata Curtii. De asemenea, Curtea evidentiaza ca persoana in cauza putea si sa contacteze baroul avocatilor prin posta sau fax si ca, in orice caz, daca acesta a introdus o actiune in instanta fara a beneficia de asistenta din partea unui avocat, ar fi putut solicita instantei competente, pentru a examina aceasta actiune, sa beneficieze de asistenta gratuita din partea unui avocat care sa-i acorde asistenta sau care sa ii apere drepturile in cursul procedurilor nationale (supra, pct. 35).

[532]

Reclamantul pretinde o discriminare contrara art. 14 din conventie, citat anterior, in ceea ce priveste exercitarea dreptului la respectarea vietii sale private, din cauza starii sale fizice. Conform art. 8 din conventie:

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.

2. Nu este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.”

[533]

In primul rand, persoana in cauza pretinde ca situatia sa nu a fost examinata

corespunzator de comisia insarcinata cu expertiza persoanelor cu handicap astfel incat

respectiva autoritate sa se pronunte in deplina cunostinta de cauza, cu privire la drepturile

sale prevazute de legislatia nationala, printre care, in special, dreptul de a beneficia de ajutorul unui asistent cu activitatile zilnice, de tratament medical si de un program de readaptare si integrare sociala corespunzator situatiei sale speciale. De asemenea, acesta se plange de consecintele asupra vietii sale private pe care le-a avut decizia fostului sau angajator de a-i incheia contractul de munca, cea a comisiei de expertiza prin care i-a

[537]

Reclamantul contesta argumentele Guvernului invocand, pe de o parte,

consecintele directe si imediate pe care deciziile in litigiu le-au avut asupra vietii sale private, care, in opinia sa, fac art. 8 aplicabil. Pe de alta parte, acesta sustine ca i-a fost

imposibil sa aiba acces in sediile instantelor si ale autoritatilor competente pentru a

introduce eventuale contestatii impotriva deciziilor in litigiu sau pentru a participa la procedurile nationale, circumstante care, in opinia sa, au facut ineficiente caile de recurs indicate de Guvern. Acesta subliniaza ca, in ciuda deficientelor sale fizice, nu a ramas inactiv: acesta s-a deplasat in repetate randuri la sediile instantelor din Piatra Neamt pentru a gasi o modalitate de contestare a deciziilor referitoare la drepturile sale fara a reusi totusi, obstacolele arhitecturale ramanand aceleasi mai multe luni; in plus, acesta a telefonat Avocatului poporului pentru a se plange de modul in care pensia sa de invaliditate a fost calculata si a incercat, fara succes, sa ia legatura, telefonic, cu diversele institutii in cauza.

[541]

In speta, reclamantul nu pretinde ca respectivele cai de recurs indicate de Guvern

supra, pct. 58, nu ofereau perspective rezonabile de reusita sau ca ar fi fost, in fapt,

epuizate. Argumentele sale vizeaza, in esenta, imposibilitatea materiala in care s-a aflat

de a avea acces la acestea din cauza obstacolelor arhitecturale care l-au impiedicat sa

depuna cereri sau sa participe la procedura in fata instantelor si autoritatilor in cauza. In temeiul art. 6 § 1, Curtea a constatat ca nu existasera obstacole de nedepasit care sa impiedice persoana in cauza sa conteste deciziile referitoare la drepturile sale cu caracter civil si care i-ar fi incalcat astfel accesul la instanta. Curtea nu identifica niciun element care sa conduca la o concluzie diferita in temeiul art. 8.

[546]

In sfarsit, fara a subestima dificultatile cu care reclamantul se poate confrunta zilnic in demersurile pe care le intreprinde pentru a stabili si dezvolta contacte cu lumea exterioara, Curtea considera important si faptul ca, din noiembrie 2004, adica la putin

^[547]


 Art. 278

¹

C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr. 281/2003 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala.

^[548]


 Pentru lista detaliata a reclamantilor, a se vedea hotararea in extenso pe site-ul

www.ier.ro

.

³

Noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011 - a intrat in vigoare la 1 octombrie 2012. Prevederile privind raspunderea delictuala se regasesc la art. 1349 din noul cod:

[550]

Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

[551]

Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

[552]

In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.

[553]

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.

[554]

Dispozitiile relevante din Codul penal, in vigoare la momentul faptelor, sunt urmatoarele:

^[555]


 Dispozitiile vechiului Cod penal care incriminau faptele de insulta si calomnie au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, insa prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 (publicata in Monitorul Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007) Curtea Constitutionala a decis ca dispozitiile referitoare la abrogarea art. 205-207 C. pen. sunt neconstitutionale. In urma publicarii deciziei Curtii Constitutionale, in jurisprudenta aceasta situatie a fost interpretata diferit de catre organele judiciare. Astfel, unele parchete si instante au concluzionat ca infractiunile de insulta si calomnie sunt in continuare incriminate, iar alte parchete si instante au apreciat ca decizia Curtii Constitutionale nu a avut niciun efect asupra dezincriminarii celor doua infractiuni.

La 25 august 2010, Procurorul General al Romaniei a promovat un recurs in interesul legii, in vederea stabilirii consecintelor deciziei Curtii Constitutionale asupra efectelor dispozitiilor art. 205-207 C. pen. Prin Decizia nr. 8 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii, in sensul ca normele de incriminare a insultei si calomniei precum si prevederile din Codul penal privind proba veritatii, nu trebuie reincriminate, judecatorii urmand a-si motiva decizia data dupa ce au fost sesizati de Procurorul General al Romaniei in legatura cu solutiile diferite ale instantelor.

In noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009 - Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, insulta si calomnia nu sunt incriminate.

^[556]


A se vedea supra, nota 4, pag. 113.

^[557]


A se vedea supra, nota 3, pag. 72.

^[558]


 Prevederile privind filiatia din noul Cod civil (a se vedea si supra, nota 3, pag. 72) se regasesc la art. 408 si urm.

^[559]


 A se vedea supra, nota 4, pag. 113.

^[560]


 Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011. Prevederile privind prescriptia extinctiva se regasesc la art. 2500 si urm. din noul Cod civil.

^[561]


 Legea nr. 487/2002 a fost republicata in Monitorul Oficial nr. 852 din 13 septembrie 2012.

^[562]


 Pentru lista detaliata a reclamantilor, a se vedea hotararea
in extenso
pe site-ul

www.ier.ro


.

^[563]


 OUG nr. 50/2008 a fost abrogata prin art. 16 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial nr. 17 din 10 ianuarie 2012.

^[564]


 Legea nr. 16/1991 a fost republicata in Monitorul Oficial nr. 77 din 31 ianuarie 2011. Prevederile citate aici se regasesc la art. 3 si, respectiv, art. 4.

^[565]


Legea nr. 23/1969 a fost abrogata prin art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006.

^[566]


Instructiunile respective nu au fost niciodata publicate in Monitorul Oficial. Anumite prevederi se regasesc insa in Ordinul ministrului justitiei nr. 3352 din 13 noiembrie 2003, publicat in Monitorul Oficial nr. 840 din 26 noiembrie 2003, precum si in HG nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 24 din 16 ianuarie 2007.

[567]

Cu privire la durata procedurii penale

^[568]


 Legea nr. 188/200 a fost republicata in Monitorul Oficial nr. din 20 octombrie 2011. Prevederile citate aici se regasesc in forma republicata la, respectiv, art. 47, 48, 56, 60 si 61,

^[569]


 A se vedea supra, nota 4, pag. 113.