CAUZA MARCU IMPOTRIVA ROMANIEI


(Cererea nr. 43079/02)


Hotararea din 26 octombrie 2010

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.


^[190]

In cauza Marcu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 5 octombrie 2010,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 43079/02 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, Valentin Marcu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 13 noiembrie 2002, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul se plange in special de conditiile proaste de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, de imposibilitatea de a avea acces la dosarul sau medical din inchisoare, precum si de retragerea automata a drepturilor parintesti, ca urmare a condamnarii sale penale.
4. La 3 decembrie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 1 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a nascut in 1962 si locuieste in Quakenbruck (Germania).

1. 
   Contextul cauzei
   

6. La 9 mai 2000, reclamantul a fost arestat preventiv fiind suspectat de savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat. La 2 iunie 2000, Tribunalul Bucuresti a prelungit aceasta masura.
7. Prin hotararea din 12 aprilie 2001, dupa audierea mai multor martori si a victimei, dupa confruntarea acestora cu reclamantul si dupa administrarea altor probe, Tribunalul Bucuresti a condamnat reclamantul la o pedeapsa de zece ani de inchisoare pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat. I-a fost aplicata pedeapsa complementara si accesorie de retragere a drepturilor parintesti, prevazuta la art. 64 lit. d) C. pen.
8. Reclamantul a introdus apel, solicitand reincadrarea juridica a faptelor si, in subsidiar, reducerea pedepsei. Prin hotararea din 10 iulie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul acestuia si a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta. In urma recursului reclamantului, care a reiterat motivele din apel, prin hotararea definitiva din 14 mai 2002, Curtea Suprema de Justitie a confirmat deciziile instantelor inferioare.

2. Conditiile de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava

9. Dupa arestarea sa preventiva, reclamantul a fost transferat, la 10 august 2000, la Penitenciarul Bucuresti-Jilava. A fost inchis aici intre 10 august 2000 si 22 iunie 2002, intre 7 decembrie 2002 si 10 aprilie 2003 si intre 15 aprilie 2003 si 10 septembrie 2004.
10. Dupa aceasta ultima data, a fost transferat la Penitenciarul Rahova, iar apoi la penitenciarele Giurgiu si Tulcea de unde a fost eliberat conditionat, la 6 septembrie 2006.

1. Conditiile de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, astfel cum au fost descrise de reclamant

11. Reclamantul pretinde ca, pe perioada detentiei sale in acest penitenciar, a fost plasat in celule a caror suprafata era de aproximativ 35 m
    
    ²
    
    , pentru treizeci de paturi si aproximativ cincizeci de detinuti. Celulele nu erau racordate la reteaua de apa potabila. Apa curenta disponibila continea nisip, rugina si, uneori, viermi.
12. In ceea ce priveste igiena, celulele erau infestate cu paraziti, in special plosnite, urechelnite, purici si sobolani. Potrivit reclamantului, celulele nu au fost dezinfectate pe perioada detentiei sale. Acesta atrage atentia asupra faptului ca nu exista lavabou sau chiuveta in celule si ca era obligat, asemenea celorlalti detinuti, sa isi clateasca ceasca in vasul de toaleta. Administratia penitenciarului nu oferea lenjerie de pat. Programul de dus era stabilit o data pe saptamana si dura cinci minute pentru aproximativ patruzeci de detinuti care aveau la dispozitie sapte sau opt dusuri de unde apa de-abia curgea.
13. Acesta precizeaza ca celulele nu erau incalzite in timpul iernii si ca era foarte cald in timpul verii. De asemenea, exista mucegai pe pereti.
14. In penitenciar, nu exista un spatiu special amenajat pentru a lua masa, reclamantul fiind obligat sa manance in celula, unde nu exista alt mobilier in afara de paturi. Hrana era de proasta calitate si continea adesea insecte sau diferite obiecte.
15. Reclamantul declara ca a fost inchis in celula cu detinuti, ale caror nume le mentioneaza, care sufereau de boli contagioase, precum tuberculoza, hepatita sau boli venerice, sau de boli mentale. Acesta pretinde ca nu putea iesi in fiecare zi la plimbare si ca administratia penitenciarului nu organiza nicio activitate educativa, culturala sau sportiva. Reclamantul subliniaza ca atat el, cat si ceilalti detinuti erau amenintati in mod constant de gardieni cu cagule si uneori chiar batuti, fara motiv.
16. In sprijinul acuzatiilor sale, reclamantul prezinta treizeci si doua de declaratii ale unor detinuti care ii confirma afirmatiile. Acesta a pastrat parazitii pe care ii gasise in celula sa si in mancare si i-a trimis prin posta unei rude apropiate in afara penitenciarului. Acesta din urma a facut poze pe care le-a trimis reclamantului pentru ca acesta sa le poata utiliza ca dovada in sprijinul afirmatiilor sale.

2. Conditiile de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, astfel cum au fost descrise de Guvern

17. Guvernul precizeaza ca, in timpul detentiei sale in Penitenciarul Bucuresti-Jilava, reclamantul a stat in celulele nr. 301 (2000-2001, 32,99 m
    
    ²
    
    pentru un numar mediu de 32-40 de detinuti), 303 (2001, 34,78 m2 pentru un numar mediu de 23-35 de detinuti), 317 (2001, 40,42 m2 pentru un numar mediu de 39-42 de detinuti), 215 (2002, 36,19 m2 pentru un numar mediu de 42-44 de detinuti), 216 (2002, 40,42 m2 pentru un numar mediu de 35-41 de detinuti), 207 (2003, 47,94 m2 pentru un numar mediu de 39-61 de detinuti), 618 (intre 16 februarie si 1 iunie 2004, 42,30 m2 pentru un numar mediu de 35-41 de detinuti) si 309 (intre 1 iunie si 10 septembrie 2004, 32,99 m2 pentru un numar mediu de 22-34 de detinuti). De asemenea, observa ca, din cauza fluctuatiei mari a detinutilor in penitenciar, administratia penitenciarului nu poate indica numarul de paturi existent in fiecare celula.
18. Guvernul adauga ca celulele dispuneau de mai multe piese de mobila (banca, mese dintre care una pentru a manca, cuier, scaune). In aceste celule existau apa curenta rece, toalete separate de restul celulei (perete si usa) si doua lavabouri din beton.
19. Accesul detinutilor din fiecare celula la sala de baie comuna (apa calda), echipata cu nouasprezece-douazeci si trei de dusuri, era asigurat o data pe saptamana, pentru o durata cuprinsa intre 15-30 de minute. Celulele erau incalzite de la 1 noiembrie pana la 31 martie. Cu toate acestea, datorita vechimii retelei de distributie a caldurii, existau pierderi importante pe circuit, astfel incat apa calda ajungea in caloriferele celulelor la o temperatura de aproximativ treizeci de grade. In timpul anilor 2000-2004, administratia penitenciarului a efectuat lucrari de ameliorare a instalatiei de apa potabila si de evacuare a apelor uzate, precum si lucrari de modernizare a cazanului.
    
    
    ^[191]
    
    
    existente in fiecare celula erau ridicate de trei ori pe zi. La fiecare trei luni aveau loc actiuni de dezinsectie si de deratizare, procese-verbale (netrimise) fiind redactate la incheierea acestor actiuni.

21. Durata plimbarilor zilnice era de treizeci de minute. In timpul perioadelor de plimbare, detinutii puteau efectua exercitii fizice. De asemenea, aveau acces la cartile din cele doua biblioteci ale inchisorii, la activitatile sportive sau religioase si se puteau uita la televizor.
22. In timpul anilor 2003-2004, detinutii aveau dreptul la cel putin un apel telefonic pe saptamana, iar reclamantul utilizase aceasta posibilitate de patruzeci si trei de ori in timpul acestei perioade.

3. Plangerile reclamantului referitoare la conditiile de detentie

23. In 2003, intemeindu-se in special pe probele mentionate mai sus (pct. 16), reclamantul a sesizat mai multe autoritati pentru a se plange de conditiile de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava.
24. Prin comunicarea din 8 octombrie 2003, Directia Nationala Anticoruptie a informat Penitenciarul Bucuresti-Jilava ca plangerea reclamantului fusese transmisa Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti pentru desfasurarea unei anchete. Reclamantul nu a fost informat cu privire la rezultatul acestei anchete.
25. Reclamantul a trimis plangeri similare Parlamentului, Presedintelui Republicii, Ministerului Justitiei,Tribunalului Bucuresti si Patriarhiei Ortodoxe. In general,plangerile sale erau transmise Administratiei Nationale a Penitenciarelor care, prin comunicarea din 24 noiembrie 2003, a informat reclamantul ca nu existau resurse financiare pentru modernizarea conditiilor de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava.
26. Ca raspuns la ancheta realizata cu privire la conditiile de detentie de Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputatilor, la 20 noiembrie 2003, Administratia Penitenciarului Bucuresti-Jilava a informat Administratia Nationala a Penitenciarelor ca niciuna dintre acuzatiile reclamantului nu corespundea realitatii. Mai precis, se mentiona ca probele prezentate de reclamant nu puteau proveni din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, dat fiind ca reclamantul nu era in posesia unui aparat foto.

3. 
   Asistenta medicala acordata reclamantului si accesul la dosarul sau medical in inchisoare
   

1. Versiunea reclamantului

27. Reclamantul pretinde ca, in timpul executarii pedepsei, i-au cazut dinti, dar ca cererea sa pentru obtinerea unei proteze dentare nu a fost examinata de autoritati, desi dispunea de o anumita suma de bani. De asemenea, pretinde ca nu a primit un tratament medical adecvat pentru insuficienta renala de care suferea. In plus, in timpul detentiei sale, ar fi avut hemoroizi, afectiune care nu fusese tratata in mod corespunzator de medicul penitenciarului.

28. La 3 iulie 2003, reclamantul a solicitat medicului penitenciarului un raport scris privind starea sa de sanatate si informatii cu privire la rezultatele analizelor efectuate in timpul detentiei sale. Potrivit afirmatiilor sale, reclamantul nu a primit niciun raspuns la cererea sa.

2. Versiunea Guvernului

29. De la 5 iulie pana la 10 august 2000, reclamantul a fost spitalizat la Penitenciarul-Spital Bucuresti-Jilava cu diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. I-a fost administrat un tratament, iar starea sa de sanatate s-a ameliorat la sfarsitul tratamentului. In perioada 10-15 aprilie 2003, reclamantul a fost spitalizat la sectia de pneumologie a aceluiasi spital, deoarece era suspect de tuberculoza. In urma examenelor de specialitate, diagnosticul nu a fost confirmat.
30. Guvernul observa ca din fisa medicala a reclamantului nu reiese ca acesta avea nevoie de o proteza dentara. Reclamantul ar fi solicitat de mai multe ori realizarea unor lucrari protetice fara sa fi platit suma de 150 de lei romanesti (RON), desi a afirmat ca dispunea de suma de bani necesara.
31. Reclamantul era mentionat in registrele cabinetului medical al penitenciarului ca suferind de sindrom disleptic, de o posibila infectie urinara, de infectie acuta a cailor respiratorii superioare. La 27 august 2003, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de hemoroizi si a primit un tratament conform prescriptiilor medicului.
32. La momentul transferului sau de la Penitenciarul Rahova la cel din Tulcea, analizele medicale ale reclamantului au concluzionat ca era „clinic sanatos”, desi persoana in cauza afirma ca suferea de litiaza renala. Diagnosticul de insuficienta renala nu a fost confirmat.
33. La 13 februarie 2004, reclamantul a solicitat din partea medicului penitenciarului un raport scris privind starea sa de sanatate. La 18 februarie 2004, i-a fost inmanat un raport medical, in care erau descrise bolile sale si tratamentul prescris, dupa cum confirma semnatura sa. Din acest raport depus la dosar nu reiese ca reclamantul avea nevoie de o proteza dentara.

4. 
   Refuzul administratiei penitenciarului de a inmana reclamantului copii dupa documentele din dosarul sau
   
   
   
   
   <sup>[192]
   
   
   
   
   
   
   
   [193]
   
   
   
   
   
   
   
   [194]</sup>
   
   
   
   sa locuiasca impreuna in casa reclamantului. In urma arestarii preventive a reclamantului, cei doi copii, in varsta de zece si, respectiv, unsprezece ani, au ramas singuri in casa, deoarece mama lor i-a parasit timp de doi ani. Bunica lor (mama reclamantului) ii vizita din cand in cand si le aducea de mancare.

36. Autoritatile au fost informate de situatia copiilor de catre reclamant care le solicitase de mai multe ori sa il elibereze, in timpul arestarii preventive, pentru a avea grija de ei. Autoritatea tutelara a realizat o ancheta la domiciliul reclamantului. In raportul din 30 noiembrie 2001, aceasta a constatat ca respectivii copii erau singuri in casa si a informat Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la acest fapt. Aceasta din urma a decis ca era in interesul copiilor sa ramana in casa. Cererile reclamantului pentru a fi eliberat in timpul arestarii preventive au fost respinse.
37. Prin hotararea definitiva din 14 mai 2002, Curtea Suprema de Justitie a confirmat condamnarea reclamantului la o pedeapsa de zece ani de inchisoare si retragerea drepturilor parintesti ale acestuia, cu titlu de pedeapsa accesorie.
38. In timpul executarii pedepsei, reclamantul s-a interesat la politie de soarta copiilor sai de mai multe ori. La 10 decembrie 2003, politia a informat reclamantul ca, la 26 septembrie 2002, copiii sai plecasera din Romania impreuna cu mama lor.

II. Dreptul si practica interne si internationale relevante

A. Rapoartele internationale privind conditiile de detentie

39. Principalele concluzii ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) pronuntate in urma vizitelor efectuate in inchisorile din Romania, precum si observatiile cu caracter general ale CPT, sunt prezentate pe scurt in hotararea
    Bragadireanu impotriva Romaniei
    (nr. 22088/04, pct. 73-76, 6 decembrie 2007).
40. Raportul CPT publicat in aprilie 2003 in urma vizitei sale din februarie 1999 in mai multe inchisori, printre care se numara Penitenciarul Bucuresti-Jilava, concluziona:

„Conditiile de detentie pentru majoritatea detinutilor in aceste institutii erau mizere. [...] Gradul de suprapopulare a dus la conditii de detentie care reprezentau o atingere, chiar un afront, adus demnitatii umane. De fapt, marea majoritate a detinutilor erau supusi unui ansamblu de factori negativi - suprapopulare, conditii materiale precare, lipsa de activitati - ceea ce ar merita cu usurinta calificativul de tratament inuman si degradant. [...] Lipsa drastica de spatiu vital si insuficienta paturilor generau o promiscuitate inacceptabila pentru marea majoritate a detinutilor. Cu titlu de exemplu, [in Penitenciarul Jilava] un numar de pana la 8 detinuti trebuiau sa imparta celule de 13 m

²

, si intre 35 si 40, celule intre 20 m

²

si 35 m

²

. In plus, lenjeria de pat era cel mai adesea de proasta calitate, murdara si uzata. In plus, numeroase celule erau murdare [...]”


^[195]

29 martie 2006, prezinta informatii cu privire la Penitenciarul Bucuresti-Jilava. Acest raport califica conditiile de detentie in aceasta unitate ca fiind „deosebit de dificile”, iar situatia ca fiind „alarmanta”. In plus, se subliniaza in raport ca „toate instalatiile erau uzate, ferestrele incapabile sa filtreze frigul, iar mobilierul dintr-o alta epoca”.

B. Dreptul si practica interne in materie de drepturi si de asistenta medicala acordate detinutilor

42. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56 din 25 iunie 2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate prevedea, de maniera generala, interdictia torturii, a tratamentelor inumane sau degradante si a relelor tratamente de oricare alta natura. Aceasta garanta in mod expres dreptul la informatie, dreptul de petitionare, dreptul la corespondenta, dreptul la convorbiri telefonice, dreptul de a primi vizite, dreptul de a primi bunuri si dreptul la asistenta medicala. OUG nr. 56/2003 a fost abrogata si inlocuita de Legea nr. 275/2006, publicata in Monitorul Oficial din 20 iulie 2006 si intrata in vigoare la 20 octombrie 2006, care a adus precizari cu privire la drepturile persoanelor private de libertate. Art. 33 din lege, intitulat „cazarea persoanelor condamnate”, prevede ca fiecarei persoane condamnate i se pune la dispozitie un pat, iar camerele de cazare trebuie sa dispuna de iluminat natural si de instalatiile necesare asigurarii iluminatului artificial corespunzator.
43. In ceea ce priveste, in special, dreptul detinutilor la asistenta medicala, dispozitiile relevante ale Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor si cele ale OUG nr. 56/2003 sunt descrise in cauza
    Maciuca impotriva Romaniei
    (nr. 25763/02, pct. 14, 26 mai 2009). Legislatia relevanta in materie de asigurari de sanatate pentru detinuti este descrisa in cauza
    V.D. impotriva Romaniei
    (nr. 7078/02, pct. 73-79, 16 februarie 2010).
44. Guvernul prezinta Curtii exemple de jurisprudenta ale instantelor nationale privind drepturile detinutilor; astfel, prezinta 12 hotarari definitive din 2005, 2006 si 2007, intemeiate pe OUG nr. 56/2003, privind dreptul la un tratament medical, accesul la dosar, dreptul la corespondenta si necesitatea de a beneficia de o alimentatie corespunzatoare in functie de starea de sanatate a persoanei in cauza. De asemenea, acestea se refera la contestatii ale sanctiunilor disciplinare, la plangeri impotriva conditiilor de transport necorespunzatoare sau a transferului intr-o celula cu fumatori, precum si impotriva refuzului administratiei de a inregistra perioadele de greva a foamei. Una din deciziile prezentate de Guvern dateaza din septembrie 2004 si se refera la lipsa de asistenta medicala si respectarea dreptului la corespondenta.
45. Intr-una din deciziile prezentate in fata Curtii, un detinut se plangea ca a fost obligat sa doarma in acelasi pat cu alti doi detinuti, fapt in urma caruia a inceput sa sufere de insomnie. In hotararea din 16 iunie 2006, sesizat cu o plangere intemeiata pe OUG nr. 56/2003, Tribunalul Dolj a examinat aceste acuzatii din perspectiva dreptului la un tratament medical. Dupa ce a constatat ca un anumit tratament a fost administrat persoanei in cauza si ca starea de sanatate a acesteia se ameliorase, instanta i-a respins cererea. De asemenea, sesizata de un detinut cu privire la acuzatiile privind conditiile de igiena si lipsa alimentatiei corespunzatoare pentru diabetul sau, in hotararea din 31 ianuarie 2006, Judecatoria Bucuresti a examinat tratamentul medical administrat persoanei in cauza.
46. De asemenea, Guvernul a depus la dosar trei hotarari ale instantelor nationale, pronuntate in 2007 si 2008, intemeiate pe Legea nr. 275/2006, si doua hotarari intemeiate pe dispozitiile din Codul civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala. Aceste hotarari se refera, mai precis, la dreptul la tratament medical.
47. Dispozitiile din Codul civil privind raspunderea civila delictuala, si anume art. 998-999, sunt descrise in hotararea
    Iambor impotriva Romaniei (nr. 1),
    (nr. 64536/01, pct. 142, 24 iunie 2008).
48. Dispozitiile relevante ale Constitutiei din 1991, precum si ale Constitutiei revizuite in 2003, privind aplicabilitatea directa a conventiei in drept intern, sunt descrise in cauza
    Abramiuc impotriva Romaniei
    (nr. 37411/02, pct. 61-62, 24 februarie 2009).

100. Dreptul intern care reglementeaza pedepsele accesorii

49. Dispozitiile relevante din Codul penal, care reglementeaza pedepsele complementare si accesorii aplicabile in cazul unei condamnari penale, astfel cum erau in vigoare la momentul faptelor, sunt descrise in cauza
    Sabou si Pircalab impotriva Romaniei
    (nr. 46572/99, pct. 21, 28 septembrie 2004).

In drept

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din conventie

50. Reclamantul se plange de conditiile proaste de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, in special de suprapopularea din celulele in care a stat si de conditiile de igiena deplorabile. De asemenea, acesta se plange de lipsa unui tratament medical adecvat. In aceasta privinta, invoca art. 3 din conventie, care prevede urmatoarele:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A. Cu privire la admisibilitate

1. Cu privire la exceptia Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne

51. Guvernul invoca inadmisibilitatea acestui capat de cerere pe motiv ca reclamantul ar fi putut introduce o actiune in despagubire in temeiul dispozitiilor de drept comun privind raspunderea civila delictuala (art. 998-999 C. civ.) sau o plangere impotriva administratiei centrului penitenciar Jilava in temeiul OUG nr. 56/2003, care garanteaza, in mod mai specific, drepturile persoanelor care executa o pedeapsa privativa de libertate, printre care dreptul de a primi asistenta medicala gratuita. Reclamantul nu s-a pronuntat cu privire la acest aspect.
    
    
    <sup>[196]
    
    
    
    
    
    
    
    [197]
    
    
    
    
    
    
    
    [198]
    
    
    
    
    
    
    
    [199]</sup>
    
    
    nu identifica nicio circumstanta care sa poata infirma o astfel de concluzie. Aceasta constata ca afectiunile in privinta carora reclamantul pretinde o lipsa de tratament medical adecvat (hemoroizii si insuficienta renala) au fost fie diagnosticate, fie aduse la cunostinta autoritatilor dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003, si anume la 25 iunie 2003 (supra, pct. 31 si 32). Deoarece reclamantul a omis sa introduca un recurs intemeiat pe dispozitiile OUG nr. 56/2003, capatul de cerere privind pretinsul caracter inadecvat al tratamentului sau medical, dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003, trebuie respins pentru neepuizarea cailor de atac interne, in conformitate cu art. 35 § 1 si 4 din conventie.

53. Cu toate acestea, in ceea ce priveste cererea sa pentru o proteza dentara, tinand seama de caracterul efectiv al acoperirii sistemului public al asigurarilor sociale de sanatate pentru detinuti in aceasta privinta, Curtea a considerat ca acest tratament medical specific seamana mai degraba cu situatia conditiilor materiale de detentie, pentru care nu existau cai de atac efective care trebuiau epuizate in baza OUG nr. 56/2003
    (
    V.D
    .
    citata anterior, pct. 86). In plus, in ceea ce priveste caracterul specific al capatului de cerere intemeiat pe conditiile materiale de detentie, Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca respectivele cai de atac propuse de Guvern nu reprezentau recursuri efective care trebuiau epuizate de reclamant
    (
    Petrea
    citata anterior, pct. 37,
    Branduse impotriva Romaniei
    ,
    nr. 6586/03, pct. 37 si 40, 7 aprilie 2009, si
    Eugen Gabriel Radu impotriva Romaniei
    ,
    nr. 3036/04, pct. 23, 13 octombrie 2009). Argumentele Guvernului nu pot conduce, in cauza, la o concluzie diferita.
54. Prin urmare, este necesar sa fie admisa exceptia Guvernului in ceea ce priveste capatul de cerere al reclamantului privind lipsa tratamentului medical adecvat dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003 si ca acesta sa fie respins pentru neepuizarea cailor de atac interne, in conformitate cu art. 35 § 1 si 4 din conventie. Cu toate acestea, exceptia Guvernului nu poate fi retinuta in ceea ce priveste capatul de cerere al reclamantului privind lipsa tratamentului dentar si conditiile materiale de detentie.

2. Alte motive de inadmisibilitate

55. Curtea observa ca, pretinzand lipsa unui tratament medical adecvat, reclamantul se plange de faptul ca cererile sale pentru obtinerea unei proteze dentare nu au fost examinate de autoritati, desi dispunea de o anumita suma de bani.
    
    
    <sup>[200]
    
    
    
    
    
    
    
    [201]
    
    
    
    
    
    
    
    [202]
    
    
    
    
    
    
    
    [203]
    
    
    
    
    
    
    
    [204]
    
    
    
    
    
    
    
    [205]</sup>
    
    
    mai sus si elementele pe care le detine, Curtea considera ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

3. Cu privire la temeinicie

57. Curtea constata ca celalalt capat de cerere al reclamantului, intemeiat pe conditiile materiale de detentie in Penitenciarul Bucuresti-Jilava, nu este in mod vadit nefondat, in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

58. Facand trimitere la descrierea conditiilor de detentie pe care le-a prezentat si la jurisprudenta Curtii in materie, Guvernul sustine ca, in speta, conditiile de detentie ale reclamantului erau conforme cu cerintele art. 3 din conventie. Acesta observa ca, in limitele posibilitatilor sale financiare, statul s-a angajat sa renoveze constant inchisoarea.
59. Reclamantul nu a prezentat observatii ca raspuns.
60. In primul rand, Curtea reaminteste ca art. 3 din conventie impune statului sa se asigure ca orice prizonier este detinut in conditii compatibile cu respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de executare nu supun partea interesata unei suferinte sau unei incercari de o intensitate care sa depaseasca nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei si ca, tinand seama de cerintele practice din inchisoare, sanatatea si confortul prizonierului sunt asigurate in mod corespunzator [
    Kudta impotriva Poloniei
    (MC), nr. 30210/96, pct. 92-94, CEDO 2000-XI]. In cazul evaluarii conditiilor de detentie, trebuie sa se tina seama de efectele cumulate ale acestora, precum si de afirmatiile specifice ale reclamantului
    (Dougoz impotriva Greciei,
    nr. 40907/98, pct. 46, CEDO 2001-II).
61. Curtea subliniaza ca reclamantul se plange de conditiile materiale, in special de conditiile de igiena si de suprapopulare, in timpul detentiei sale din Penitenciarul Bucuresti-Jilava pe o perioada de mai multi ani (din 10 august 2000 pana la 22 iunie 2002, din 7 decembrie 2002 pana la 10 aprilie 2003 si din 15 aprilie 2003 pana la 10 septembrie 2004). De asemenea, Curtea observa ca, in conformitate cu informatiile prezentate de catre parti si pe baza rapoartelor din partea CPT, a constatat deja incalcari ale art. 3 din conventie in cauze similare in care reclamantii denuntau conditiile materiale de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava, in special in ceea ce priveste suprapopularea si, in subsidiar, conditiile de igiena (a se vedea
    Maciuca,
    citata anterior, pct. 24-27,
    Jiga impotriva Romaniei,
    nr. 14352/04, pct. 65-66, 16 martie 2010,
    Viorel Burzo impotriva Romaniei,
    nr. 75109/01 si 12639/02, pct. 100, 30 iunie 2009 si
    Eugen GabrielRadu
    citata anterior, pct. 29-33).
    
    
    ^[206]
    
    
    ca rapoartele rezultate din vizitele CPT din februarie 1999 si ale Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului din septembrie 2004 califica, in mod unanim, drept „mizere” sau „alarmante” si cu instalatii invechite conditiile de detentie. Astfel cum observa CPT in raportul sau, Curtea nu poate sa nu tina seama de faptul ca aceasta situatie sanitara era exacerbata de o puternica suprapopulare, ceea ce reiese, de altfel, si din informatiile prezentate de Guvern. In afara de aceasta, nu se contesta faptul ca reclamantul era inchis in celula mare parte a zilei, beneficiind de o plimbare in curtea inchisorii numai pentru o perioada foarte scurta de timp si de acces la dusurile penitenciarului doar o data pe saptamana. Aceasta stare de fapt ridica in sine o intrebare din perspectiva art. 3 din conventie.

63. Curtea admite ca, in speta, nimic nu indica faptul ca a existat intr-adevar intentia de a-l umili sau injosi pe reclamant. Cu toate acestea, absenta unui astfel de scop nu poate exclude o constatare a incalcarii art. 3. Curtea apreciaza ca respectivele conditii de detentie, pe care reclamantul a trebuit sa le suporte timp de mai multi ani, l-au supus pe acesta unei incercari de o intensitate care depaseste nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei. Faptul ca persoana in cauza avea acces la cartile din biblioteca inchisorii si ca dispunea de un post de televiziune, desi laudabil, nu schimba situatia
    (Maciuca,
    citata anterior, pct. 26).
64. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca respectivele conditii de detentie a reclamantului, in special suprapopularea din celulele in care a stat si conditiile de igiena, combinate cu durata detentiei sale in asemenea conditii, trebuie analizate ca un tratament degradant.

Prin urmare, a fost incalcat art. 3 din conventie.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 13 coroborat cu art. 3 din conventie

65. Reclamantul sustine absenta unui recurs efectiv in dreptul roman, prin care sa fi putut invoca un capat de cerere intemeiat pe conditiile materiale de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava. Acesta invoca art. 13 din conventie, redactat dupa cum urmeaza:

„Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de [...] conventie au fost incalcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si daca incalcarea ar fi fost comisa de persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.”

1. Cu privire la admisibilitate

66. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie. In plus, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

2. Cu privire la fond

67. Guvernul face trimitere la argumentele sale, prezentate in cadrul exceptiei intemeiate pe neepuizarea cailor de atac interne. Mai specific, acesta considera ca reclamantul ar fi trebuit sa sesizeze instantele nationale fie cu o actiune intemeiata pe OUG nr. 56/2003, fie cu o actiune in raspundere civila. In plus, considera ca instantele nationale ar fi putut examina actiunea reclamantului in lumina principiilor stabilite de conventie si punand direct in aplicare jurisprudenta Curtii in materie. Reclamantul nu a prezentat observatii ca raspuns.
68. Curtea reaminteste ca art. 13 din conventie garanteaza existenta in dreptul intern a unei actiuni prin care exista posibilitatea prevalarii de drepturile si libertatile consacrate de conventie. Prin urmare, aceasta dispozitie are drept consecinta o actiune interna care sa permita examinarea continutului unei „plangeri credibile”, bazate pe conventie, si care sa ofere masurile de reparatie corespunzatoare.
69. Caracterul „efectiv” al unui „recurs”, in sensul art. 13, nu depinde de certitudinea unei solutii favorabile pentru reclamant. De asemenea, nu este nevoie ca „instanta” mentionata in aceasta dispozitie sa fie o institutie judiciara, dar in acest caz competentele sale si garantiile pe care le prezinta sunt luate in considerare in aprecierea caracterului efectiv al recursului exercitat in fata sa. De asemenea, toate recursurile oferite de dreptul intern pot raspunde cerintelor de la art. 13, chiar daca nici unul dintre acestea nu corespunde in intregime cerintelor acestuia.
70. Prin urmare, acesta trebuie sa stabileasca de fiecare data daca respectivele cai de atac de care dispun justitiabilii in dreptul intern sunt „efective”, in sensul ca pot impiedica aparitia sau continuarea unei incalcari pretinse sau pot furniza persoanei interesate o masura de reparatie corespunzatoare pentru orice incalcare deja produsa. Prin urmare, o actiune este efectiva atunci cand permite fie o interventie mai rapida a instantelor sesizate, fie furnizarea catre justitiabil a unei reparatii corespunzatoare pentru intarzierile deja semnalate
    [Kudla
    citata anterior, pct. 157-158, si
    Surmeli impotriva Germaniei
    (MC), nr. 75529/01, pct. 98-99, CEDO 2006-VII]. In afara de aceasta, Curtea reaminteste ca este de competenta Guvernului sa convinga Curtea ca recursul era efectiv si disponibil atat in teorie, cat si in practica, la momentul faptelor. Odata demonstrat acest lucru, reclamantului ii revine sarcina de a stabili daca recursul invocat de Guvern a fost intr-adevar utilizat sau daca, dintr-un motiv oarecare, nu era nici adecvat, nici efectiv in circumstantele specifice ale cauzei, sau daca anumite circumstante speciale il dispensau de aceasta obligatie
    [Selmouni impotriva Frantei
    (MC), nr. 25803/94, pct. 76, CEDO 1999-V].
71. Tinand seama de concluzia de la pct. 64 supra, Curtea considera ca plangerea reclamantului poate fi sustinuta cu probe. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca daca, in circumstantele spetei, dreptul roman oferea un recurs care sa ii permita persoanei interesate obtinerea unei masuri de reparatie cu privire la conditiile materiale de detentie.
    
    
    <sup>[207]
    
    
    
    
    
    
    
    [208]
    
    
    
    
    
    
    
    [209]
    
    
    
    
    
    
    
    [210]
    
    
    
    
    
    
    
    [211]</sup>
    
    
    urmeze o cale de atac si, dupa caz, de a-i propune o reparatie. In plus, Administratia Nationala a Penitenciarelor l-a informat despre lipsa resurselor pentru imbunatatirea conditiilor de detentie din Penitenciarul Bucuresti-Jilava (pct. 25
    in fine)
    .

73. In continuare, Curtea observa ca Guvernul evoca trei cai de atac pe care reclamantul le avea la dispozitie pentru a se plange de conditiile materiale proaste de detentie: o actiune intemeiata pe OUG nr. 56/2003, o alta actiune in raspundere civila delictuala si, in cele din urma, o actiune intemeiata direct pe dispozitiile conventiei.
74. In ceea ce priveste primele doua cai de atac, Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca, avand in vedere caracterul specific al respectivului capat de cerere intemeiat pe conditiile materiale de detentie, acestea nu reprezentau recursuri efective care trebuiau epuizate
    (
    Petrea
    citata anterior, pct. 37, si
    Marian Stoicescu impotriva Romaniei,
    nr. 12934/02, pct. 18, 16 iulie 2009; supra, pct. 53). De asemenea, subliniaza ca, din dispozitiile legale mentionate de Guvern (OUG nr. 56/2003 si articolele din Codul civil), nu reiese ca acestea se refereau in mod explicit la solutionarea unei probleme privind conditii materiale de detentie in fata instantelor interne. In plus, problemele care decurgeau din suprapopularea in penitenciare aveau in aparenta un caracter structural si nu se refereau doar la situatia personala a reclamantului
    [
    Kalachnikov impotriva Rusiei
    (dec.), nr. 47095/99, 18 septembrie 2001 si supra, pct. 40]. In afara de aceasta, Guvernul nu a demonstrat ce reparatie ar fi putut oferi reclamantului organele statului.
75. In plus, Curtea observa ca deciziile prezentate de Guvern, intemeiate pe dispozitiile legale mentionate, se refera mai specific la plangerile unor detinuti cu privire la alte probleme decat conditiile materiale de detentie. In afara de aceasta, atunci cand persoanele in cauza invocau suprapopularea sau conditiile de igiena, instantele examinau aceste afirmatii din perspectiva dreptului la tratament medical (supra, pct. 45). De asemenea, aceasta observa ca majoritatea deciziilor in cauza fusesera pronuntate dupa 2005 si ca numai una dintre ele data din septembrie 2004 (supra, pct. 44
    in fine
    ).
    In orice caz, aceasta ultima decizie se referea la lipsa de asistenta medicala si la respectarea dreptului la corespondenta si, prin urmare, nu era relevanta in speta.
76. Curtea retine ca OUG nr. 56/2003 a fost abrogata si inlocuita de Legea nr. 275/2006, intrata in vigoare la 20 octombrie 2006. Totusi, aceasta modificare legislativa este ulterioara eliberarii conditionate a reclamantului din 6 septembrie 2006.
77. In ceea ce priveste ultima cale de atac indicata de Guvern, Curtea evidentiaza ca, de fapt, conventia este direct aplicabila in Romania si prevaleaza asupra dispozitiilor de drept national care ar putea fi contrare acesteia (supra, pct. 48). De asemenea, s-a retinut deja faptul ca un sistem bazat pe suprematia conventiei si a jurisprudentei aferente asupra legislatiilor nationale este cel mai in masura sa asigure buna functionare a mecanismului de protectie creat de conventie si de protocoalele sale aditionale [
    Dumitru Popescu impotriva Romaniei (nr. 2)
    ,
    nr. 71525/01, pct. 103, 26 aprilie 2007]. Totusi, Guvernul nu a prezentat cazuri relevante de jurisprudenta cu privire la acest punct.
    
    
    <sup>[212]
    
    
    
    
    
    
    
    [213]</sup>
    
    
    conventie care sa-i fi permis introducerea unei plangeri intemeiate pe conditiile proaste de detentie in fata instantelor nationale. Aceasta concluzie nu aduce atingere in niciun fel oricarei evolutii pozitive pe care o pot inregistra, in viitor, dreptul si jurisprudenta interne cu privire la acest punct.

79. Prin urmare, a fost incalcat art. 13 coroborat cu art. 3 din conventie.

III. Cu privire LA pretinsa incalcare A ART. 8 si ART. 13 DIN coNvENTIE, intemeiata pe retragerea autoritatii parintesti

80. Invocand in esenta art. 8 si art. 13 din conventie, reclamantul pretinde ca retragerea autoritatii parintesti, ca pedeapsa accesorie la condamnarea sa penala, a adus atingere dreptului sau la respectarea vietii sale de familie si ca nu a dispus de un recurs efectiv in fata unei instante nationale pentru remedierea acestei situatii. Acesta subliniaza ca, in timpul executarii pedepsei, copiii sai au disparut. El invoca art. 13, citat anterior, si art. 8 din conventie, formulat dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.

2. Nu este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.”

1. Cu privire la admisibilitate

81. Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt in mod vadit nefondate in sensul art. 35 § 3 din conventie. In plus, Curtea constata ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.

2. Cu privire la fond

82. In ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 8 din conventie, Guvernul considera ca ingerinta suferita de reclamant era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, in special protectia intereselor superioare ale copilului. Potrivit acestuia, spre deosebire de cauza
    Sabou si Pircalab,
    gravitatea infractiunii pentru care a fost condamnat reclamantul justifica masura luata de instante.
83. Cu privire la capatul de cerere intemeiat pe art. 13, Guvernul sustine ca, in urma pronuntarii hotararii
    Sabou si Pircalab,
    instantele nationale au aplicat direct aceasta jurisprudenta a Curtii, in temeiul art. 20 din Constitutia Romaniei. De asemenea, acesta evidentiaza modificarea Codului penal, potrivit careia aplicarea pedepsei accesorii constand in interzicerea dreptului prevazut la art. 64 lit. d) era mai departe lasata la aprecierea instantelor desemnate cu procedura penala impotriva acuzatului.
    
    
    ^[214]
    
    

85. Curtea constata ca, dupa adoptarea hotararii din 14 mai 2002, reclamantul nu a avut nicio posibilitate efectiva de a-si exercita drepturile parintesti. Desigur, la momentul respectiv, copiii ii fusesera deja incredintati mamei in temeiul hotararii de divort (supra, pct. 35). Totusi, Curtea observa ca, in septembrie 2002, copiii au parasit teritoriul Romaniei, fara ca reclamantul sa fie informat si fara consimtamantul acestuia (supra, pct. 38).
86. Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca aplicarea interdictiei totale si absolute a exercitarii drepturilor parintesti, prin efectul legii, fara un control din partea instantelor al genului de infractiune savarsita si al interesului minorilor, nu poate sa raspunda unei cerinte primordiale legate de interesele copiilor si, prin urmare, sa urmareasca un scop legitim, cum ar fi protectia sanatatii, a eticii sau a educatiei minorilor. Astfel, aceasta a constatat incalcarea dreptului la respectarea vietii de familie, garantat de art. 8 din conventie
    (
    Sabou si Pircalab
    ,
    citata anterior, pct. 48-49). De asemenea, a apreciat ca o persoana aflata intr-o situatie asemanatoare celei a reclamantului nu dispunea de nicio cale de atac eficace pentru a-si apara drepturile care decurgeau din art. 8 in fata instantelor competente, ceea ce contravine art. 13
    (
    Sabou si Pircalab
    ,
    citata anterior, pct. 56).
87. Avand in vedere probele care i-au fost prezentate, Curtea considera ca Guvernul nu a expus nicio fapta si niciun argument care sa poata conduce la o concluzie diferita in prezenta cauza. In special, considera ca, desi infractiunea pentru care a fost condamnat reclamantul era grava si chiar daca ar fi putut justifica retragerea drepturilor parintesti, instantele au aplicat interdictia in mod automat
    (
    Iordache impotriva Romaniei
    ,
    nr. 6817/02, pct. 58, 14 octombrie 2008). Intr-adevar, nu au sustinut niciodata ca reclamantul era responsabil de o lipsa de ingrijire a copiilor sai minori sau ca ii supusese la rele tratamente si nu au utilizat nici faptele concrete ale cauzei pentru a explica aplicarea masurii luate. Instantele nu au avut in vedere nici interesul copiilor, nici nedemnitatea pretinsa a reclamantului pentru a interzice acestuia exercitarea drepturilor sale parintesti.
88. Curtea admite ca, dupa adoptarea hotararii
    Sabou si Pircalab
    ,
    instantele interne au aplicat in mod direct aceasta hotarare, ceea ce, potrivit Guvernului, ar fi modificat jurisprudenta instantelor in materie. Totusi, hotararea respectiva nu a fost adoptata de Curte decat la 28 septembrie 2004, si anume la mai mult de doi ani de la data la care interdictia a fost aplicata reclamantului. Cel putin pana la data respectiva, acesta nu a dispus de nicio cale de atac efectiva impotriva interdictiei automate care i-a fost aplicata. In plus, daca trebuie salutata modificarea Codului penal, acest element ulterior faptelor relevante nu poate convinge Curtea sa concluzioneze altfel in speta.
89. Tinand seama de cele de mai sus, Curtea constata ca, in speta, au fost incalcate art. 8 din conventie si art. 13 coroborat cu art. 8 din conventie.

IV. Cu PRIVIRE LA PRETINSA INCALCARE A ART. 8 DIN CONVENTIE, INTEMEIATA PE LIPSA DE ACCES LA DOSARUL MEDICAL DIN INCHISOARE


<sup>[215]







[216]</sup>

91. Guvernul invoca inadmisibilitatea acestui capat de cerere, afirmand ca reclamantul ar fi putut introduce o actiune intemeiata pe OUG nr. 56/2003, care garanteaza dreptul de a avea acces la dosarul medical din inchisoare. Reclamantul nu s-a pronuntat cu privire la acest aspect.
92. Curtea nu considera necesar sa examineze chestiunea eficacitatii in speta a unei eventuale actiuni intemeiate pe OUG nr. 56/2003 deoarece, in orice caz, capatul de cerere al reclamantului este inadmisibil din urmatoarele motive.
93. Potrivit Curtii, chestiunea accesului la informatiile continute in dosarul medical al reclamantului, detinut in conditii precare de igiena cu alte persoane bolnave, prezinta o legatura suficient de stransa cu viata sa privata in sensul art. 8 pentru a constitui o problema din perspectiva acestei dispozitii
    [mutatis mutandis, Roche impotriva Regatului Unit
    (MC), nr. 32555/96, pct. 155, CEDO 2005-X si
    McGinley si Egan impotriva Regatului Unit,
    9 iunie 1998, pct. 97,
    Culegeri de hotarari si decizii
    1998-III]. Cu toate acestea, observa ca, dupa pretinsul refuz primit initial de reclamant din partea medicului din inchisoare de a-i furniza un raport privind starea sa sanatate, la scurt timp dupa aceea, acestuia i s-a eliberat documentul in cauza (supra, pct. 34 si
    mutatis mutandis, V.D.,
    citata anterior, pct. 130).
94. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

V. Cu PRIVIRE LA PRETINSA INCALCARE A ART. 34 DIN CONVENTIE, INTEMEIATA PE LIPSA DE ACCES LA DOSARUL PERSONAL DIN INCHISOARE

95. Reclamantul se plange de refuzul administratiei penitenciarului de a-i furniza copii ale documentelor care se aflau in dosarul sau personal. Acesta invoca art. 34 din conventie, redactat dupa cum urmeaza:

„Curtea poate fi sesizata, printr-o cerere, de orice persoana fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept.”

96. Guvernul subliniaza ca reclamantul a avut acces la documente care se aflau in dosarul sau, intrucat persoana in cauza le-a depus in fata Curtii in sprijinul cererii sale. in plus, autoritatile nu au actionat cu intentia de a aduce atingere dreptului sau de recurs individual, nicio presiune ilicita nefiind exercitata asupra persoanei in cauza. Reclamantul nu a prezentat observatii in aceasta privinta.
    
    
    ^[217]
    
    
    anterior, Curtea a concluzionat ca un recurs intemeiat pe dispozitiile ordonantei citate reprezenta un recurs efectiv, in sensul art. 35 § 1 din conventie, in ceea ce priveste obstructionarile dreptului detinutilor la libera corespondenta
    (
    Petrea
    ,
    citata anterior, pct. 36,
    Maciuca
    ,
    citata anterior, pct. 31, si
    V.D
    .
    , citata anterior, 129). Or, in speta, Curtea constata ca reclamantul nu s-a prevalat de un astfel de recurs.

98. In orice caz, Curtea observa ca incidentul denuntat de reclamant nu a impiedicat introducerea prezentei cereri si ca acesta a putut sa isi sustina plangerile. In aceste circumstante, nu se poate deduce din pretinsul refuz al autoritatilor o vointa deliberata de a impiedica exercitarea dreptului reclamantilor la recurs individual
    (
    Damian-Burueana si Damian impotriva Romaniei
    ,
    nr. 6773/02, pct. 120, 26 mai 2009).
99. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

6. Cu privire la celelalte pretinse incalcari

100. Invocand art. 5 § 3 din conventie, reclamantul se plange de faptul ca nu a fost adus de indata in fata unui judecator pentru examinarea temeiniciei arestarii sale preventive. Din perspectiva art. 6 § 1, 2 si 3 lit. d) din conventie, reclamantul se plange de inechitatea procedurii penale declansate impotriva sa, in special de faptul ca martorii si partea vatamata nu au fost interogati in timpul anchetei.
101. In ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 5 § 3 din conventie, Curtea constata ca acesta a fost formulat la mai mult de sase luni de la controlul arestarii reclamantului de catre o instanta
     [
     Mujea impotriva Romaniei
     (dec.) nr. 44696/98, 10 septembrie 2002]. Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 6 § 1,2 si 3 lit. d) din conventie, avand in vedere toate elementele pe care le detine si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la acuzatiile formulate, Curtea nu a constatat nicio incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de articolele conventiei, iar acestea trebuie respinse ca fiind in mod vadit nefondate in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca acest capat de cerere este fie tardiv, fie in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 din conventie.

7. Cu privire la aplicarea art. 41 din conventie

102. Art. 41 din conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu

103. Reclamantul solicita 450 000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material si 650 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
104. Guvernul observa ca reclamantul nu si-a justificat in niciun fel cererea privind prejudiciul material si considera ca suma solicitata cu titlu de prejudiciu moral este excesiva in raport cu jurisprudenta Curtii in materie.
105. In ceea ce priveste prejudiciul material, Curtea retine ca cererea reclamantului nu este justificata. Prin urmare, nicio suma nu va fi acordata cu acest titlu. Cu toate acestea, Curtea considera ca reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral de necontestat, tinand seama de incalcarile pe care le-a constatat. Prin urmare, pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din conventie, Curtea considera ca trebuie sa ii acorde reclamantului 15 600 EUR cu titlu de prejudiciul moral.

2. Cheltuieli de judecata

106. De asemenea, reclamantul solicita 600 000 EUR pentru cheltuielile de judecata suportate in fata instantelor interne si a Curtii.
107. Guvernul considera ca suma solicitata nu pare sa aiba o legatura de cauzalitate cu prezenta cauza si observa ca niciun document justificativ nu a fost depus la dosar.
108. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. Tinand seama de faptul ca reclamantul nu a prezentat documente justificative in sprijinul cererii sale, Curtea respinge cererea privind cheltuielile de judecata.

3. 
   Dobanzi moratorii
   

109. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din conventie cu privire la conditiile materiale de detentie si pe art. 8 din conventie cu privire la retragerea automata a drepturilor parintesti, considerate individual si coroborate cu art. 13 din conventie, si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
2. Hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din conventie;
3. Hotaraste ca a fost incalcat art. 13 din conventie, coroborat cu art. 3 din conventie;
4. Hotaraste ca a fost incalcat art. 8 din conventie si art. 13 coroborat cu art. 8 din conventie;
5. Hotaraste:

a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, suma de 15 600 EUR (cincisprezece mii sase sute de euro), care va fi convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;

b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma va fi majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

6. Respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 26 octombrie 2010, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte