CAUZA COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI ARGES IMPOTRIVA

ROMANIEI

(Cererea nr. 2162/05)

Hotararea din 8 martie 2011

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma/

⁷

In cauza Colegiul Consilierilor Juridici Arges impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

Dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 8 februarie 2011,

Pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 2162/05, introdusa impotriva Romaniei, prin care Colegiul Consilierilor Juridici Arges a sesizat Curtea la 21 decembrie 2004, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Reclamantul este reprezentat de Victor Horia Panduru, consilier juridic in Pitesti. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental Razvan- Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul pretinde ca refuzul instantelor nationale de a il inscrie ca asociatie era nejustificat si incalca dreptul de asociere.
4. La 31 august 2009, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea de inscriere a reclamantului ca asociatie. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul vor fi examinate impreuna. Atat reclamantul, cat si Guvernul au prezentat observatii pe fond (art. 59 § 1).

In fapt

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul este o asociatie din Pitesti (judetul Pitesti) a carei inscriere ca asociatie profesionala a fost refuzata prin hotararea definitiva pronuntata de Tribunalul Arges la
   
   
   ^[470]
   
   
   4 octombrie 2004. Cererea a fost introdusa, in numele sau, de Victor Horia Panduru, presedintele asociatiei.
6. La 8 decembrie 2003, Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic a intrat in vigoare. Aceasta a permis consilierilor juridici sa formeze asociatii profesionale si a stabilit un termen de nouazeci de zile de la intrarea sa in vigoare pentru infiintarea respectivelor asociatii profesionale si pentru adoptarea statutului lor. Aceasta a intrat in vigoare la trei zile de la publicarea sa in Monitorul Oficial din 5 decembrie 2003.
7. La 6 ianuarie 2004, a avut loc adunarea constitutiva a asociatiei reclamante. La aceeasi data a fost adoptat statutul sau.
8. La 14 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat avizul Ministerului Justitiei, cerut de Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la infiintarea asociatiilor si fundatiilor, in forma in vigoare la momentul respectiv.

La 21 ianuarie 2004, Ministerul Justitiei a emis un aviz favorabil cu privire la statutul reclamantului, facand trimitere, in special, la scopul asociatiei descris la art. 6 si 7. Art. 6 prevedea ca scopul asociatiei il reprezenta organizarea si functionarea unitara a profesiei de consilier juridic in judetul Arges si promovarea principiului conform caruia aceasta profesie avea un loc complementar in cadrul sistemului judiciar national. In plus, art. 7 din statut prevedea ca scopul asociatiei il reprezenta „apararea si promovarea drepturilor membrilor sai, [...] cu privire la o practica curenta a profesiei de aparare si promovare a drepturilor si libertatilor entitatilor juridice, autoritati si institutii publice, precum si persoane particulare in relatiile lor cu institutiile judiciare [...]”.

9. La 4 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecatoria Pitesti prin care solicita inscrierea sa in Registrul asociatiilor si fundatiilor tinut de respectiva instanta. Prin incheierea data in camera de consiliu la 9 februarie 2004, instanta a admis cererea si a dispus inscrierea reclamantului in registru. incheierea prevedea si faptul ca parchetul putea introduce apel in termen de cinci zile de la notificare.
10. Parchetul si Baroul Arges au introdus apel impotriva acestei decizii. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a intervenit in proces in sprijinul Baroului Arges.
    
    
    ^[471]
    
    
    concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de consilier juridic, sa stabileasca fisa postului si sa sesizeze comisia de disciplina cu orice eroare profesionala a consilierilor juridici.

12. Uniunea Barourilor a sustinut argumentele procurorului.
13. La 24 februarie 2004, reclamantul a organizat o adunare generala extraordinara si a adoptat un protocol aditional la statut, in care a modificat art. 7 prin eliminarea referintei la reprezentarea persoanelor particulare. De asemenea, acesta a eliminat complet art. 20 alin. (3) lit. j) si a modificat art. 20 alin. (3) lit. l) prin limitarea sarcinilor consiliului colegiului de a oferi informatii cu privire la erorile profesionale ale consilierilor juridici.
14. La 27 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecatoria Pitesti prin care solicita inscrierea modificarilor. Prin incheierea din 1 martie 2004, emisa in camera de consiliu, instanta a dispus inscrierea acestor modificari. Reiese din informatiile prezentate de Guvern ca a fost formulat recurs impotriva acestei hotarari si ca o hotarare definitiva a fost pronuntata la 2 decembrie 2004. Nicio copie a recursului nu a fost inclusa la dosarul cauzei.
15. Pe parcursul procedurii privind recursul introdus de parchet si de Uniunea Barourilor impotriva incheierii din 9 februarie 2004, reclamantul a sustinut ca acesta a devenit fara obiect dupa adoptarea protocolului aditional la statutul sau. Acesta sustinea ca singurul motiv de recurs il putea reprezenta o modificare adusa incheierii din 9 februarie 2004.
16. La 4 octombrie 2004, Tribunalul Arges a confirmat recursul procurorului prin hotarare definitiva, a modificat incheierea din 9 februarie 2004 si a respins cererea reclamantului de inscriere. Instanta a considerat ca, in conformitate cu art. 6 si art. 15 din Legea nr. 514/2003, activitatea profesionala a unui consilier juridic poate fi desfasurata doar in cadrul entitatii juridice pentru care a lucrat, excluzand astfel posibilitatea de reprezentare a intereselor persoanelor particulare. De asemenea, aceasta a considerat ca art. 10 lit. a) din respectiva lege prevedea ca profesia de consilier juridic era incompatibila cu cea de avocat. S-a mai retinut ca, in orice situatie, consilierii juridici puteau fi numiti sau angajati in conformitate cu dispozitiile respectivei legi; prin urmare, acestia nu puteau indeplini functiile specifice celor ale unui avocat.
    
    
    ^[472]
    
    

II. Dreptul si practica interne relevante

18. Art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii prevede ca judecatorul insarcinat cu verificarea legalitatii cererii de inscriere si a documentelor doveditoare trebuie sa verifice cererea in termen de trei zile de la data depunerii sale. Daca, in termenul fixat, judecatorul stabileste ca documentele prezentate nu sunt conforme cerintelor legale, reprezentantul asociatiilor este citat in camera de consiliu si i se acorda o saptamana pentru remedierea acestor neregularitati. La expirarea termenului, daca judecatorul stabileste ca neregularitatile au fost remediate, el va lua act de aceasta prin incheiere si va dispune inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor.

Art. 12 prevede ca inscrierea unei asociatii in Registrul asociatiilor si fundatiilor se efectueaza doar in ziua ramanerii irevocabile a incheierii de admitere. Art. 33 din acelasi document prevede ca orice modificare a statutului asociatiei care a dobandit personalitate juridica si a fost inscrisa legal trebuie inscrisa in Registrul asociatiilor si fundatiilor, conform unei proceduri similare celei de inscriere ca asociatie.

19. Aceeasi ordonanta prevede ca o asociatie poate fi dizolvata printr-o hotarare judecatoreasca daca scopul sau se dovedeste ilicit sau contrar ordinii publice.
20. Alte dispozitii relevante ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 sunt citate in hotararea
    Bozgan impotriva Romaniei
    (nr. 35097/02, pct. 11, 11 octombrie 2007).
21. Dispozitiile relevante din Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 4

„Consilierul juridic in activitatea sa asigura consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apara drepturile si interesele legitime ale acestora in raporturile lor cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau straina; in conditiile legii si ale regulamentelor specifice unitatii, avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic.”

Art. 5

„Consilierii juridici pot constitui asociatii profesionale in scopul apararii si promovarii intereselor profesionale, in conditiile legii privind asocierea si constituirea persoanelor juridice.”

Art. 10

„Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila cu:

a) calitatea de avocat; [...]”

Art. 20

„(1) In conditiile prevazute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia in structuri judetene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, si, dupa caz, la nivel national, cu respectarea legii privind asociatiile si fundatiile.

2. Formele de asociere si organizare la nivel judetean si la nivel national sunt stabilite prin statutul asociatiei [...].
3. Constituirea asocierilor profesionale are la baza principiile constitutionale ale dreptului de asociere si reglementarile legale privind asocierea si constituirea de persoane juridice.”

Art. 25

„(1) Asociatiile profesionale se vor infiinta si statutele acestora se vor adopta in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”

In drept

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 11 din conventie

22. Reclamantul s-a plans de refuzul instantelor nationale de a il inscrie ca asociatie. De asemenea, acesta s-a plans de faptul ca nu a putut aplica din nou pentru inscriere, tinand seama de faptul ca, pana la respingerea cererii de inscriere, termenul pentru infiintarea unei astfel de asociatii profesionale a expirat. Acesta a invocat art. 11 din conventie, formulat dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la libertate de intrunire pasnica si de asociere, inclusiv a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat cele prevazute de lege care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii, a moralei ori a drepturilor si a libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de Stat.”

A. Cu privire la admisibilitate

23. Guvernul a invocat exceptia de inadmisibilitate, sustinand ca reclamantul nu este o entitate cu personalitate juridica care sa poata sta in mod legal in fata instantei. in acest sens, Guvernul a subliniat faptul ca cererea reclamantului de a se inscrie ca asociatie a fost respinsa si, prin urmare, reclamantul nu avea personalitate juridica.
24. in replica, reclamantul a sustinut ca fondul capatului sau de cerere il reprezinta tocmai refuzul autoritatilor de a il inscrie ca asociatie si de a obtine astfel personalitate juridica.
    
    
    ^[473]
    
    
    la baza mecanismului conventiei este de a oferi o protectie eficienta si practica celor afectati personal de incalcarile drepturilor fundamentale ale omului [a se vedea
    Velikova impotriva Bulgariei
    (dec.), nr. 41488/98, CEDO 1999-V (fragmente)].

26. In cazul in care se accepta argumentele Guvernului, instanta nu isi poate exercita controlul de legalitate in cazul deciziilor atacate in ceea ce priveste pretinsele incalcari ale drepturilor reclamantului conform art. 11 din conventie, capetele de cerere pe care membrii individuali ai reclamantului le pot invoca in fata instantei fiind diferite de cea invocata de reclamant in prezenta cauza (a se vedea,
    mutatis mutandis, Miscarea Producatorilor Agricoli pentru Drepturile Omului impotriva Romaniei,
    nr. 34461/02, pct. 32-35, 22 iulie 2008).

In acelasi timp, instanta retine ca a declarat deja ca admisibile cererile introduse de un partid politic sau o asociatie ale caror inscrieri au fost refuzate de autoritatile nationale si care nu existau din perspectiva legislatiei interne [a se vedea, de exemplu, P
artidul Comunistilor (Nepeceristi) si Ungureanu impotriva Romaniei,
nr. 46626/99 (dec.), 16 decembrie 2003, si
The UnitedMacedonian Organisation Ilinden s.a. impotriva Bulgariei,
nr. 59491/00, (dec.), 9 septembrie 2004].

27. Tinand seama de cele de mai sus, instanta considera ca asociatia reclamanta se poate pretinde victima incalcarilor reclamate in sensul art. 34 din conventie. Pentru a stabili daca aceasta a fost intr-adevar o victima, trebuie examinat fondul afirmatiilor sale.
28. De asemenea, Curtea retine ca plangerea sa nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 § 3 din conventie si ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele partilor

29. Recunoscand ca refuzul de inscriere a reclamantului ca asociatie putea fi interpretat ca o incalcare a dreptului sau de asociere, Guvernul considera totusi ca aceasta incalcare era prevazuta de lege, urmarea un scop legitim si era necesara intr-o societate democratica. In acest sens, Guvernul a facut trimitere la OG nr. 26/2000, conform careia, daca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru infiintarea unei asociatii, cererea de inscriere este refuzata. Refuzul de inscriere a asociatiei reclamante in prezenta cauza avea scopul legitim de aparare a ordinii publice si a drepturilor si libertatilor celorlalti, in special a drepturilor celor care apeleaza la serviciile avocatilor pentru reprezentarea intereselor lor.

De asemenea, Guvernul a considerat ca s-a ajuns la un echilibru corect intre dreptul de asociere al reclamantului si interesul general in pastrarea ordinii publice. In acest sens, el a precizat faptul ca statutul reclamantului prezenta ca unul dintre scopurile sale protectia si promovarea drepturilor persoanelor particulare in relatiile lor cu autoritatile publice. Acest scop era contrar Legii nr. 51/1995 care interzice infiintarea de barouri si practicarea profesiei de avocat in afara Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.

Acelasi scop era contrar si art. 10 din Legea nr. 514/2003 care reglementa profesia de consilier juridic. De asemenea, Guvernul a aratat ca activitatea de consilier juridic putea fi desfasurata doar ca parte a unei relatii de lucru si nu era o profesie liberala. Acesta a furnizat la dosar o copie a deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 12 iunie 2006. Respectiva decizie, care avea scopul de a armoniza legislatia divergenta a instantelor interne, stabilea ca profesia de consilier juridic nu era o profesie liberala si, prin urmare, nu putea fi practicata ca activitate comerciala, ci doar in cadrul unui contract de munca.


^[474]

In ceea ce priveste argumentul reclamantului conform caruia acesta si-a schimbat statutul, Guvernul a afirmat ca respectiva modificare a fost facuta dupa emiterea incheierii din 9 februarie 2004 si, avand in vedere faptul ca recursul viza respectiva hotarare, modificarile ulterioare nu puteau fi luate in considerare. Apoi, acesta a sustinut ca, in orice caz, modificarile aduse statutului nu vizau toate articolele criticate in recurs.

In sfarsit, Guvernul a adaugat ca persoanele care doreau sa devina membri ai asociatiei reclamante, se puteau totusi afilia altor asociatii de consilieri juridici.

30. Reclamantul a sustinut ca Ministerul Justitiei si judecatoria au admis cererea sa de inscriere si nu au identificat nici un impediment in ceea ce priveste inscrierea. Dupa cunoasterea motivelor de recurs prezentate de procuror si pentru a evita orice probleme posibile, acesta a modificat imediat dispozitiile statutului in litigiu, iar aceste modificari au fost aprobate si prin incheierea primei instante din 1 martie 2004, anterior revizuirii recursului. Acesta a considerat ca, in lumina modificarilor aduse statutului, recursul a ramas fara obiect si trebuia respins.

In ceea ce priveste trimiterea Guvernului la decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a armonizat practicile divergente ale instantelor interne cu privire la profesia de consilier juridic, reclamantul a subliniat faptul ca decizia viza dreptul de a infiinta societati profit si nu dreptul de a infiinta asociatii, care sunt organizatii non-profit.

2. Motivarea Curtii

(a) Principii generale

31. Curtea reitereaza faptul ca dreptul de a infiinta o asociatie este parte integranta a dreptului prevazut la art. 11 din conventie. Posibilitatea de a infiinta o entitate juridica care sa functioneze colectiv intr-un domeniu de interes reciproc este unul dintre cele mai importante aspecte ale dreptului de asociere, fara care acest drept este lipsit de orice sens. Modul in care legislatia nationala consfinteste aceasta libertate si aplicarea sa practica de catre autoritati arata starea democratiei in statul in cauza. Bineinteles, statele au dreptul sa se convinga de faptul ca scopul si activitatile unei asociatii sunt

conforme regulilor prevazute de legislatie, dar trebuie sa faca acest lucru intr-un mod compatibil cu obligatiile lor in conformitate cu conventia si facand obiectul revizuirii de catre institutiile conventiei (a se vedea,
Sidiropoulos si altii impotriva Greciei,
10 iulie 1998, pct. 40,
Culegere de hotarari si decizii
1998-IV;
The UnitedMacedonian Organisation Ilinden si altii impotriva Bulgariei,
nr. 59491/00, pct. 57, 19 ianuarie 2006;
The Moscow Branch of the Salvation Army impotriva Rusiei,
nr. 72881/01, pct. 59, CEDO 2006-...; si
Ramazanova si altii impotriva Azerbaidjanului,
nr. 44363/02, pct. 54, 1 februarie 2007).

32. Exceptiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate in mod strict si doar motive concludente si serioase pot justifica restrictiile acestui drept. Orice incalcare trebuie sa corespunda unei „nevoi sociale stringente”. Autoritatile nationale sunt cele care trebuie sa stabileasca, in primul rand, daca exista o „nevoie sociala stringenta” care sa impuna o anumita restrictie in interes general. In timp ce conventia lasa acestor autoritati o marja de apreciere in acest sens, evaluarea lor este supravegheata de Curte, fiind aplicabila atat legii, cat si hotararilor care o aplica, inclusiv hotararile pronuntate de instantele independente [a se vedea
    Gorzelik si altii impotriva Poloniei
    (MC), nr. 44158/98, pct. 95, 96, 17 februarie 2004].
33. Cand Curtea se pronunta, sarcina sa nu este de a inlocui opinia autoritatilor nationale relevante cu propria ei opinie, ci de a verifica, conform art. 11, deciziile pronuntate in exercitarea atributiilor lor. Aceasta nu presupune ca trebuie sa se limiteze la a stabili daca statul parat si-a exercitat atributiile in mod rezonabil, cu grija si cu buna-credinta; aceasta trebuie sa analizeze incalcarea pretinsa in lumina intregii cauze si sa stabileasca daca era „proportionala cu scopul legitim urmarit” si daca motivele prezentate de autoritatile nationale pentru a o justifica sunt „relevante si suficiente” (a se vedea
    Sidiropoulos si altii,
    citata anterior, pct. 40, si
    United Communist Party of Turkey si altii impotriva Turciei,
    30 ianuarie 1998, pct. 46 si 47,
    Culegere
    1998-I). Astfel, Curtea trebuie sa se convinga de faptul ca autoritatile nationale au aplicat standarde conforme principiilor prevazute de art. 11 si, in plus, ca si-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabila a faptelor relevante (a se vedea,
    mutatis mutandis, Ahmedsi altii impotriva Regatului Unit,
    2 septembrie 1998, pct. 55,
    Culegere
    1998-VI, si
    Goodwin impotriva Regatului Unit,
    27 martie 1996, pct. 40,
    Culegere
    1996-II).

(b) Aplicarea principiilor generale in prezenta cauza (i) Existenta unei incalcari

34. Curtea considera ca refuzul instantei interne de a-l inscrie pe reclamant ca asociatie reprezinta o incalcare a dreptului sau de asociere de catre autoritati [a se vedea, de exemplu,
    Gorzelik si altii
    (MC), citata anterior, pct. 52,
    Sidiropoulos,
    citata anterior, pct. 31, si
    APEH Uldozotteinek Szovetsege si altii impotriva Ungariei
    (dec.), nr. 32367/96, 31 august 1999].
    
    
    ^[475]
    
    

(ii) Justificarea incalcarii

36. Curtea este convinsa ca incalcarea era prevazuta de lege, si anume de OG nr. 26/2000, si urmarea un scop legitim, si anume apararea ordinii publice [a se vedea,
    mutatis mutandis Bota impotriva Romaniei
    (dec.), nr. 24057/03].
37. Prin urmare, trebuie sa se examineze daca incalcarea era necesara intr-o societate democratica. In acest sens, Curtea trebuie sa analizeze motivele speciale prezentate de autoritatile nationale pentru justificarea incalcarii si semnificatia acestei incalcari.
38. Curtea retine ca, in ceea ce priveste decizia de respingere a cererii de inscriere a reclamantului, Tribunalul Arges a avut urmatoarea motivare: Legea nr. 514/2003 excludea dreptul consilierilor juridici de a reprezenta persoane fizice si prevedea ca rolul de consilier juridic era incompatibil cu cel de avocat, precum si faptul ca acestia nu se puteau constitui ca entitati legale specifice profesiei de avocat. Apoi, acesta a retinut ca art. 20 alin. (3) lit. j) din statut era contrar Legii nr. 514/2003. De asemenea, acesta a respins argumentele reclamantului conform carora reclamantul a eliminat dispozitiile contestate din statut, considerand ca hotararea primei instante din 9 februarie 2004 a fost pronuntata tinand seama de statut in forma sa anterioara modificarii.
39. Reiese din motivarea Tribunalului Arges ca principala problema cu inscrierea au reprezentat-o dispozitiile statutului reclamantului, in versiunea sa anterioara modificarilor din 1 martie 2004, care au facut instanta sa creada ca asociatia reclamanta dorea sa desfasoare activitati similare celor ale avocatilor, care, prin natura lor, erau incompatibile cu profesia de consilier juridic. In aceasta privinta, tribunalul s-a bazat pe art. 7 (care definea scopul asociatiei) si pe art. 20 alin. (3) lit. j) din statut.

Cu toate acestea, Curtea retine ca respectivele dispozitii specifice au fost modificate, modificari permise de Judecatoria Pitesti prin incheierea din 1 martie 2004. Desi este adevarat ca, din informatiile prezentate de Guvern reiese ca incheierea a fost contestata si ca o hotarare definitiva, neprezentata Curtii, a fost pronuntata la 4 decembrie 2004, instanta retine ca reclamantul a luat masuri imediate pentru a remedia presupusele nereguli si a folosit procedura prevazuta de lege pentru inscrierea in conditiile legii a acestor modificari aduse statutului sau.

40. De asemenea, Curtea retine ca OG nr. 26/2000 prevedea ca judecatorul care verifica o cerere de inscriere putea stabili un termen, pentru reclamant, pentru ca acesta sa isi modifice cererea si documentele doveditoare. Aceasta posibilitate era prevazuta in mod expres de procedura in prima instanta, desi nu au fost facute precizari cu privire la procedura de recurs.

Cu toate acestea, Curtea considera ca principalul scop al acestei optiuni era sa ii permita unei asociatii care cerea sa fie inscrisa sa indeplineasca toate formalitatile in cursul procedurii de inscriere, in cazul in care exista nereguli cu cererea initiala.

In prezenta cauza, prima instanta nu a identificat nereguli in ceea ce priveste cererea de inscriere, motiv pentru care a aprobat-o. Dupa cunoasterea motivelor de recurs prezentate de procuror, dorind sa remedieze orice posibile nereguli, reclamantul a modificat imediat statutul si a solicitat instantei competente sa inregistreze aceste modificari. Modificarile au fost inregistrate pana la 1 martie 2004, data inclusa si in intervalul de nouazeci de zile prevazut de Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.

Avand in vedere faptul ca legislatia nationala urmareste sa le acorde asociatiilor sansa de a remedia orice nereguli pe parcursul procedurii de inscriere, decizia instantei de recurs, pronuntata la 4 octombrie 2004, de a considera irelevante modificarile aduse statutului asociatiei pare sa contrazica scopul legislatiei.

In plus, decizia tribunalului s-a dovedit a fi chiar mai grava ca efecte, avand in vedere faptul ca reclamantul nu a avut posibilitatea de a aplica din nou pentru inscriere, tinand seama de faptul ca, pana la respingerea cererii sale de inscriere, termenul pentru infiintarea de asociatii de consilieri juridici a expirat.

41. Circumstantele de fapt in prezenta cauza sunt diferite de cele din cauza
    Bota
    (citata anterior), in care instanta a considerat proportionala dizolvarea unei asociatii care includea, printre scopurile sale statutare, „infiintarea de barouri”, si ai carei membri au desfasurat in mod efectiv activitati care tineau de competenta exclusiva a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.

In prezenta cauza, nu reiese ca dispozitiile statutare ale reclamantului sugerau faptul ca scopul asociatiei era de a infiinta astfel de organizatii.

42. In plus, Curtea retine ca legislatia nationala prevede posibilitatea dizolvarii unei asociatii in cazul in care se dovedeste ca scopurile sale sunt contrare ordinii publice sau ca aceasta functioneaza contrar dispozitiilor sale statutare (a se vedea,
    mutatis mutandis, Bozgan impotriva Romaniei,
    nr. 35097/02, pct. 36, 11 octombrie 2007).
43. In ceea ce priveste faptul ca Guvernul invoca decizia inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea considera ca nu este relevant in prezenta cauza, tinand seama de faptul ca decizia viza dreptul consilierilor juridici de a infiinta societati profit. In prezenta cauza, reclamantul a dorit sa infiinteze o asociatie non-profit.

De asemenea, Curtea nu considera relevant argumentul conform caruia, in orice caz, modificarile aduse statutului nu vizau toate articolele contestate de procuror si de Uniunea Barourilor in recursul lor. Atunci cand a respins cererea de inscriere, Tribunalul Arges nu a analizat modificarile aduse statutului, ci doar le-a considerat irelevante si, prin urmare, nu a oferit nicio justificare conform careia modificarile vizau toate motivele recursului.

44. Tinand seama de toate cele de mai sus, in opinia Curtii, motivele invocate de autoritati de a refuza inscrierea asociatiei reclamante nu erau relevante si suficiente. In plus, o astfel de masura severa precum refuzarea cererii de inscriere, luata chiar inainte de inceperea functionarii asociatiei, apare disproportionata in raport cu scopul urmarit. Prin urmare, incalcarea nu poate fi considerata necesara intr-o societate democratica.
    
    
    ^[476]
    
    

2. Cu PRIVIRE LA CELELALTE PRETINSE INCALCARI ALE CONVENTIEI

46. Reclamantul se plange, in esenta, conform art. 6 § 1 din conventie, de faptul ca judecatorii care s-au ocupat de verificarea cererii sale de inscriere erau partinitori, ca procedura nu a fost suficient de rapida si ca recursul Uniunii Barourilor a fost admis nelegal.
47. Tinand seama de faptele cauzei si de constatarea incalcarii art. 11, Curtea considera ca a examinat principalele aspecte juridice invocate in prezenta cerere. Prin urmare, aceasta considera ca nu este necesar sa se examineze admisibilitatea si capetele de cerere intemeiate pe art. 6 § 1 din conventie (a se vedea, de exemplu,
    Kamil Uzun impotriva Turciei
    ,
    nr. 37410/97, pct. 64, 10 mai 2007).

3. Cu privire la aplicarea art. 41 din conventie

48. Art. 41 din conventie prevede:

„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

1. Prejudiciu

49. Reclamantul nu a solicitat nicio suma cu titlu de prejudiciu material sau moral, solicitand Curtii sa stabileasca incalcarea art. 11 din conventie.
50. Curtea reaminteste, cu titlu introductiv, ca o hotarare in care se constata o incalcare ii impune statului parat o obligatie legala de a pune capat incalcarii si de a remedia consecintele acesteia, astfel incat sa se revina la situatia existenta inainte de incalcare
    [
    Brumarescu impotriva Romaniei
    (reparatie echitabila) (MC), nr. 28342/95, pct. 19, CEDO 2001-I, si
    Former King of Greece si altii impotriva Greciei
    (MC) (reparatie echitabila), nr. 25701/94, pct. 72]. In acest sens, Curtea atrage atentia asupra faptului ca art. 322 alin. (9) C. proc. civ. ii permite reclamantului sa solicite in fata instantelor nationale revizuirea pentru a reveni la situatia existenta inainte de incalcarea conventiei (a se vedea, printre multe altele,
    Bindea impotriva Romaniei
    ,
    nr. 32297/04, pct. 24 si 25, 5 mai 2009).

2. Cheltuieli de judecata

51. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata si, prin urmare, Curtea nu ii acorda nicio suma cu acest titlu.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 11 din conventie;
2. Hotaraste ca a fost incalcat art. 11 din conventie;
3. Hotaraste ca nu este necesar sa se examineze admisibilitatea si fondul celorlalte capete de cerere;

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 8 martie 2011, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier de sectie Presedinte