CAUZA ADRIAN CONSTANTIN IMPOTRIVA ROMANIEI


(Cererea nr. 21175/03)


Hotararea din 12 aprilie 2011

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma/

⁹

In cauza Adrian Constantin impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos,
judecatori,
si Santiago Quesada,

grefier de sectie,

Dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 22 martie 2011,

Pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 21175/03 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, Adrian Constantin („reclamantul”), a sesizat Curtea la 9 iunie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Reclamantul este reprezentat de Mariana Florica Nedelcu, avocat in Braila. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental Razvan- Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Invocand art. 6 § 1 si 3 lit. a) si b) din conventie, reclamantul pretinde, in special, faptul ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor, realizata de Curtea Suprema de Justitie in timpul deliberarii, l-a impiedicat sa isi exercite dreptul la aparare si ca examinarea probelor de catre aceasta instanta a facut procedura penala declansata impotriva sa inechitabila.
4. La 23 mai 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 1 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt

A. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a nascut in 1955 si locuieste in Braila.
   
   
   ^[477]
   
   
6. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Braila din 24 aprilie 2000, reclamantul a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, infractiune pedepsita la art. 248 coroborat cu art. 248
   
   ¹
   
   C. pen. Acesta a fost acuzat de a fi platit ilegal suma de 15 000 USD unei societati canadiene in temeiul unui contract incheiat intre societatea pe care acesta o conducea in Romania si respectiva societate canadiana, in conditiile in care contractul nu era inca definitiv.
7. Sesizat cu privire la aceasta cauza, Tribunalul Braila a retinut ca, la 3 septembrie 1997, in calitate de reprezentant al societatii de stat C., reclamantul a incheiat un contract cu societatea canadiana S., prin care aceasta din urma se angaja sa obtina din partea mai multor investitori o majorare a capitalului societatii C., in vederea modernizarii sale. Art. 7 alin. (2) din respectivul contract prevedea ca societatea C. urma sa plateasca un acont de 15 000 USD din comisionul datorat societatii S. pentru demersurile necesare, in cazul in care contractul urma sa fie aprobat de Fondul Proprietatii de Stat (denumit in continuare „FPS”). Instanta a constatat ca plata, efectuata la 13 ianuarie 1998, a sumei de 15 000 USD catre societatea S., a fost efectuata doar dupa ce FPS i-a comunicat societatii C., la 3 decembrie 1997, observatiile sale cu privire la dispozitiile contractului din 3 septembrie 1997, si dupa ce i-a cerut, la 15 decembrie 1997, sa ii furnizeze documentele necesare pentru majorarea capitalului, fapte care reprezentau, in opinia instantei, o aprobare implicita a contractului.
8. Considerand ca prejudiciul pretins provocat de reclamant nu atingea nivelul care sa permita incadrarea infractiunii ca fiind in forma calificata, prin hotararea din 18 aprilie 2001, Tribunalul Braila a schimbat incadrarea juridica a faptelor si l-a achitat pe reclamant de acuzatia de abuz in serviciu contra intereselor publice.
9. Aceasta hotarare a fost confirmata in apel de Curtea de Apel Galati, la 28 septembrie 2001.
10. Prin decizia din 10 decembrie 2002, in urma recursului parchetului, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararile anterioare. Aceasta a considerat ca, in lipsa unei aprobari exprese a contractului din 3 septembrie 1997 de catre FPS, suma de 15 000 USD a fost platita ilegal.
    
    
    <sup>[478]
    
    
    
    
    
    
    
    [479]</sup>
    
    

Art. 248

(Abuzul in serviciu contra intereselor publice)

„Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Art. 248

¹

(Abuzul in serviciu in forma calificata)

„Daca faptele prevazute in art. [...] si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”

Art. 249 alin. (1)

(Neglijenta in serviciu)

„incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.”

13. Dispozitiile relevante ale Codului de procedura penala prevad urmatoarele:

Art. 334

(Schimbarea incadrarii juridice)

„Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.”

Art. 408

¹

„(1) Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

2. Pot cere revizuirea:

1. persoana al carei drept a fost incalcat;
2. sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;
3. procurorul.

3. Cererea de revizuire se introduce la inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori.
4. Cererea de revizuire se poate face in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

[...]

(8) Cand instanta constata ca cererea este fondata:

a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului;

b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II [...]”

In drept

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 si A art. 6 § 3 lit. a) si b) din conventie

14. Reclamantul pretinde ca examinarea probelor de catre Curtea Suprema de Justitie a facut procedura penala declansata impotriva sa inechitabila si ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor de care era acuzat in timpul deliberarii l-a impiedicat sa isi exercite dreptul la aparare. Acesta invoca art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. a) si b) din conventie, ale carui parti relevante sunt redactate dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...] care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]

3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

1. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
2. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; [...]”

1. Cu privire la admisibilitate

15. Curtea constata ca cererea nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

2. Cu privire la fond

16. Reclamantul denunta incalcarea dreptului sau la un proces echitabil si a dreptului sau la aparare ca urmare a examinarii probelor administrate in speta si a schimbarii incadrarii juridice a faptelor, efectuata de Curtea Suprema de Justitie, in etapa deliberarii. Acesta subliniaza faptul ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor, care consta, in circumstantele spetei, intr-o reincadrare avand in vedere faptul ca a fost trimis in judecata pentru o infractiune care presupunea o greseala intentionata, in timp ce, in final, a fost condamnat pentru o infractiune care presupune doar neglijenta, nu i-a fost favorabila. In fapt, reclamantul evidentiaza ca pana la acest stadiu al procedurii fusese achitat.
    
    
    <sup>[480]
    
    
    
    
    
    
    
    [481]
    
    
    
    
    
    
    
    [482]
    
    
    
    
    
    
    
    [483]</sup>
    
    

In plus, Guvernul evidentiaza faptul ca schimbarea incadrarii juridice mentionate anterior a avut impact doar asupra elementului moral al infractiunii, ceea ce a redus considerabil orice atingere eventuala adusa dreptului la aparare al reclamantului. In fapt, Curtea Suprema de Justitie a realizat aceasta schimbare a incadrarii juridice a faptelor doar dupa o analiza a documentelor furnizate la dosar de la inceputul procedurii si supuse dezbaterii partilor. Niciun alt document nu a fost prezentat in fata instantei de recurs.

18. Curtea reaminteste ca echitatea unei proceduri se apreciaza in raport cu ansamblul acesteia. Dispozitiile art. 6 § 3 exprima necesitatea acordarii unei atentii deosebite notificarii „acuzatiei” aduse persoanei in cauza. Actul sesizarii joaca un rol determinant in urmarirea penala: dupa notificare, persoana trimisa in judecata este oficial instiintata in scris cu privire la temeiul legal si factual al acuzatiilor care i se aduc. Art. 6 § 3 lit. a) ii recunoaste acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzatiei, adica la faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si incadrarea juridica a faptelor, si aceasta in mod detaliat
    [
    Pelissier si Sassi impotriva Frantei
    (MC), nr. 25444/94, pct. 51, CEDO 1999-II].
19. Sfera de aplicare a acestei dispozitii trebuie apreciata, in special, in lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat la art. 6 § 1 din conventie. In materie penala, o informare precisa si completa cu privire la acuzatiile aduse unui acuzat, si deci cu privire la incadrarea juridica pe care instanta o poate retine impotriva sa, este

1. conditie esentiala a echitatii procedurii. Dispozitiile art. 6 § 3 lit. a) nu impun nicio forma deosebita de informare a acuzatului cu privire la natura si cauza acuzatiei care
2. se aduce. In sfarsit, exista o legatura intre lit. a) si b) de la art. 6 § 3, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie analizat in lumina dreptului acuzatului de a-si pregati apararea
   (
   Pelissier si Sassi
   ,
   citata anterior, pct. 52-54).

20. In speta, in ceea ce priveste prima parte a capatului de cerere al reclamantului privind examinarea probelor, Curtea reaminteste ca nu este competenta sa examineze o cerere referitoare la erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanta interna, cu exceptia cazului si in masura in care aceste erori pot sa fi generat o atingere adusa drepturilor si libertatilor garantate de conventie. Pe de alta parte, desi conventia garanteaza la art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza si admisibilitatea probelor sau examinarea acestora, materie care intra in primul rand sub incidenta dreptului intern si a instantelor nationale [a se vedea,
    Garcia Ruiz impotriva Spaniei
    (MC), nr. 30544/96, pct. 28, CEDO 1999-I]. Curtea nu poate aprecia ea insasi elementele de fapt care au condus o instanta nationala la adoptarea unei astfel decizii si nu a alteia, altfel aceasta ar actiona ca o instanta de gradul trei sau patru si ar incalca limitele misiunii sale
    [
    Kemmache impotrva Frantei (nr. 3)
    ,
    hotararea din 24 noiembrie 1994, pct. 44, seria A nr. 296-C]. Prin urmare, in absenta oricarui indiciu de arbitrar, Curtea considera ca examinarea probelor de catre Curtea Suprema de Justitie nu poate duce la o incalcare a art. 6 § 1 din conventie. Ramane de analizat chestiunea schimbarii incadrarii juridice a faptelor de catre Curtea Suprema de Justitie.
    
    
    <sup>[484]
    
    
    
    
    
    
    
    [485]</sup>
    
    
    legal (a se vedea,
    mutatis mutandis, Pelissier si Sassi
    citata anterior, pct. 62). Totusi, aceasta observa faptul ca acest drept era insotit de garantii procedurale in favoarea inculpatului. In fapt, conform dreptului intern, instanta care considera ca incadrarea juridica data faptelor prin actul de trimitere in judecata este necesar sa fie modificata trebuie sa solicite partilor sa isi prezinte observatiile cu privire la acest subiect si sa transmita inculpatului faptul ca are dreptul de a solicita examinarea cauzei la sfarsitul sedintei sau amanarea sedintei pentru a-si putea pregati apararea (supra, pct. 13). Garantiile procedurale mentionate anterior se aplica oricarei schimbari de incadrare juridica, indiferent de elementul infractiunii (legal, material sau moral) vizat.

22. In speta, Curtea Suprema de Justitie a schimbat incadrarea juridica a faptelor doar in timpul deliberarii, deci dupa incheierea dezbaterilor (a se vedea, in acelasi sens,
    Pelissier si Sassi,
    citata anterior, pct. 55). In mod evident, era prea tarziu pentru exercitarea dreptului la aparare (a se vedea,
    a contrario, Dallos impotriva Ungariei,
    nr. 29082/95, pct. 47-53, CEDO 2001-II, si
    Vesque impotriva Frantei,
    hotararea din 7 martie 2006, nr. 3774/02, pct. 42-43).
23. In plus, Curtea constata ca, in ceea ce priveste elementul moral, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta la art. 248 C. pen. retinuta initial impotriva reclamantului este diferita de infractiunea de neglijenta in serviciu prevazuta la art. 249 C. pen. pentru care acesta a fost condamnat in cele din urma (a se vedea si
    Drassich impotriva Italiei,
    nr. 25575/04, pct. 39, 11 decembrie 2007). In fapt, daca in primul caz exista infractiune doar daca exista intentie, in al doilea caz, culpa este suficienta. Curtea observa ca elementul moral al infractiunii de neglijenta in serviciu nu a fost niciodata dezbatut de parti si ca schimbarea incadrarii juridice efectuata de Curtea Suprema de Justitie poate fi, prin urmare, perceputa ca surprinzandu-l pe reclamant.
24. In fapt, Curtea retine ca reclamantului nu i s-a reprosat niciodata, de catre autoritatile judecatoresti, o eventuala neglijenta in serviciu. Actul de trimitere in judecata si examinarea de catre toate instantele de fond vizau infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice; in plus, inainte de verdictul instantei de prim grad, acuzatiile vizau chiar un abuz in forma calificata, din cauza valorii prejudiciului.
    
    
    <sup>[486]
    
    
    
    
    
    
    
    [487]
    
    
    
    
    
    
    
    [488]
    
    
    
    
    
    
    
    [489]
    
    
    
    
    
    
    
    [490]
    
    
    
    
    
    
    
    [491]</sup>
    
    
    aceste motive erau diferite de cele alese pentru a contesta acuzatia principala
    (Pelissier si Sassi,
    citata anterior, pct. 60 si 62,
    Sadaksi altii impotriva Turciei,
    nr. 29900/96, 29901/96, 29902/96 si 29903/96, pct. 55, CEDO 2001-VIII,
    Drassich,
    citata anterior, pct. 40).

26. Curtea nu poate admite nici argumentul Guvernului, conform caruia schimbarea incadrarii juridice realizate de Curtea Suprema i-a fost favorabila reclamantului, avand in vedere pedeapsa mai usoara prevazuta pentru infractiunea de neglijenta in serviciu. In aceasta privinta, ea constata ca doar in urma hotararii Curtii Supreme de Justitie reclamantul a fost condamnat pentru prima oara.
27. Avand in vedere toate aceste elemente, Curtea considera ca s-a adus o atingere dreptului reclamantului de a fi informat in mod detaliat cu privire la natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa, precum si dreptului sau de a dispune de timpul si facilitatile necesare pregatirii apararii sale.
28. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 3 lit. a) si b) din conventie, coroborat cu paragraful 1 de la acelasi articol, care prevede o procedura echitabila.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din conventie

29. Art. 41 din conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu

30. Reclamantul solicita 220 502 RON pentru prejudiciul material suferit. Acesta repartizeaza suma mentionata dupa cum urmeaza: 188 000 RON care reprezinta reducerea salariala generata de indepartarea sa din functia de director al societatii C. si 32 502 RON care reprezinta valoarea actualizata a sumei de 7 500 USD platite in executarea hotararii Curtii Supreme de Justitie. De asemenea, reclamantul solicita 50 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii sale penale de catre Curtea Suprema de Justitie.
    
    
    <sup>[492]
    
    
    
    
    
    
    
    [493]
    
    
    
    
    
    
    
    [494]
    
    
    
    
    
    
    
    [495]
    
    
    
    
    
    
    
    [496]</sup>
    
    
    procedurii, in baza art. 408
    
    ¹
    
    C. proc. pen., este o cale adecvata de remediere a unei eventuale incalcari constatate. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul considera ca suma solicitata este speculativa si excesiva prin raportare la jurisprudenta Curtii.

32. In primul rand, Curtea considera ca, atunci cand o persoana fizica, precum in speta, a fost condamnata in urma unei proceduri bazate pe incalcarea cerintelor art. 6 din conventie, un nou proces sau o redeschidere a procedurii la solicitarea persoanei in cauza reprezinta in principiu o cale adecvata de remediere a incalcarii constatate
    (
    Mircea impotriva Romaniei
    ,
    nr. 41250/02, pct. 98, 29 martie 2007;
    Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei
    ,
    nr. 77193/01 si 77196/01, pct. 55, 24 mai 2007). In aceasta privinta, constata ca art. 408
    
    ¹
    
    C. proc. pen. permite revizuirea unui proces pe plan intern in cazul in care Curtea a constatat incalcarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale unui reclamant.
33. Apoi, Curtea subliniaza faptul ca singura baza care trebuie retinuta pentru acordarea unei reparatii echitabile consta, in speta, in faptul ca reclamantul nu a putut sa beneficieze de garantiile art. 6. Bineinteles, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul procesului in caz contrar, dar considera rezonabil sa se considere ca persoana in cauza a suferit o pierdere de oportunitate
    (
    Pelissier si Sassi
    ,
    citata anterior, pct. 80,
    Miraux impotriva Frantei
    ,
    nr. 73529/01, pct. 42, 26 septembrie 2006). La aceasta se adauga un prejudiciu moral care nu poate fi remediat prin constatarea incalcarii conventiei din prezenta hotarare. Pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41, Curtea acorda reclamantului 3 200 EUR pentru toate prejudiciile.

2. Cheltuieli de judecata

34. De asemenea, fara a prezenta vreo factura sau vreo nota a onorariilor, reclamantul solicita 9 500 RON pentru cheltuielile efectuate in fata instantelor interne, care reprezinta onorariile avocatului si cheltuielile cu transportul.
35. Guvernul subliniaza faptul ca reclamantul nu a oferit niciun document justificativ in sprijinul cererii sale si ca, printre documentele din dosarul intern, nu exista niciun document care sa ateste plata onorariilor avocatului. De altfel, acesta considera ca suma solicitata de reclamant este speculativa.
    
    
    <sup>[497]
    
    
    
    
    
    
    
    [498]</sup>
    
    

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila;
2. Hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. a) si b) din conventie in ceea ce priveste echitatea procedurii;
3. Hotaraste:

1. ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, suma de 3 200 EUR (trei mii doua sute euro), care trebuie convertita in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul material si moral, la care se va adauga orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
2. ca, de la data de expirare a termenului mentionat si pana la momentul efectuarii platii, aceasta suma va fi majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale.

4. Respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 12 aprilie 2011, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte