Cauza actului juridic civil

Cauza sau scopul este elementul esenţial de validitate, de fond pentru actul juridic civil, care constă în motivul pentru care actul juridic s-a încheiat.

Ea răspunde la întrebarea “de ce s-a încheiat actul juridic”?

Cauza actului juridic civil, ca element esenţial al acestuia, nu se confundă nici cu consimţământul şi nici cu obiectul actului juridic, de unde rezultă caracterul său de element independent, de sine-stătător.

Cauza este un element specific fiecărei manifestări de voinţă în parte. De aici si concluzia, că în materia contractului, care este rezultatul manifestării de voinţă a două sau mai multe părţi, obligaţia fiecărei părţi are o cauză proprie (motiv pentru care actul juridic civil s-a încheiat), fără a exista o cauză comună contractului.

Elementele cauzei

În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat şi scopul mediat.

A) Scopul imediat (causa proxima) numit şi scopul obligaţiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, după cum urmează:

– scopul imediat se caracterizează prin aceea că este un element abstract şi invariabil, în cadrul unei anumite categorii de acte juridice;

– în contractele sinalagmatice, cauza obligaţiei fiecăreia dintre cele două părţi constă în reprezentarea, adică prefigurarea mintală a contraprestaţiei (o parte se obligă ştiind că şi cealaltă parte se obligă, la rândul ei);

– în actele cu titlu gratuit, elementul invariabil (scopul imediat) constă în intenţia de a gratifica (animus donandi), indiferent că este donaţie, sponsorizare etc.;

– în actele reale, scopul imediat constă în prefigurarea remiterii lucrului, bunului, spre exemplu se obligă depozitarul să restituie bunul deponentului, pentru că ştie că I s-a predat bunul spre  depozit cu obligaţia de a-l restitui;

– în actele aleatorii, scopul imediat constă în elementul risc, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare şi incerte de care depinde şansa câştigului, respectiv riscul pierderii.

B) Scopul imediat

Scopul imediat (causa remata), numit şi scopul actului juridic, constă în motivul principal ce a determinat încheierea unui act juridic civil. Acest motiv priveşte fie însuşirile unei prestaţii, fie calităţile unei persoane.

Scopul mediat se caracterizează prin aceea că este concret şi variabil, de la o categorie la alta de acte juridice civile, şi chiar în cadrul aceleiaşi categorii de acte de drept civil.

Ex: în cazul vânzării-cumpărări: scopul imediat este dobândirea proprietăţii, scopul mediat este destinaţia concretă ce va fi dată bunului cumpărat.

Cauza actului juridic civil

Condiţii de valabilitate a cauzei

Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să existe, să fie reală, să fie licită şi morală.

a) Cauza să existe

Această condiţie este impusă de C.civ.: “Obligaţia fără cauză … nu poate avea nici un efect”. În literatura de specialitate această condiţie este înţeleasă diferit:

Astfel s-a susţinut că lipsa cauzei se confundă cu cauza falsă, care la rândul ei nu este decât o eroare asupra cauzei.

S-a mai arătat că de regulă, absenţa cauzei se reduce propriu-zis la o eroare asupra existenţei cauzei, ori că, în ce priveşte scopul imediat, lipsa acestuia se reduce la eroare asupra cauzei, deci la falsa cauză.

O opinie acceptată de mai mulţi doctrinari imppune următoarele soluţii:

– când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ, aceasta va duce la anulabilitatea actului juridic respectiv.

– când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestaţiei, a predării bunului, a riscului sau a intenţiei de a gratifica, aceasta va atrage după sine nulitatea absolută a actului juridic civil.

b) Cauza să fie reală

Această condiţie este prevăzută tot C.civ: “Obligaţia … fondată pe o cauză falsă … nu poate avea nici un efect”.

Cauza este reală când nu este falsă şi este falsă în situaţia în care există eroare asupra cauzei.

Falsitatea cauzei atrage nulitatea actului juridic civil.

c) Cauza să fie licită şi morală

Este prevăzută de C.civ. care precizează conţinutul acestei condiţii: “Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.

Deci, cauza este ilicită atât în situaţia în care este contrară normelor imperative cât şi în cazul când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

Ilicit poate fi doar scopul mediat.

Sancţiunea care intervine în cazul cauzei ilicite este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.

Proba cauzei

Potrivit C.civ. “convenţia este valabilă cu toate că cauza nu este expresă” si “cauza este prezumată până la dovada contrarie”.

Prin aceste dispoziţii legale, sunt instituite două prezumţii:

– prezumţia de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic;

– prezumţia de existenţă a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită.

Ambele prezumţii sunt relative, deci, cel care invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei, fiind admisibil orice mijloc de probă.

Descopera efectele cauzei actului juridic civil accesand pagina Avocat drept civil .