Calitatea si intinderea raspunderii Fondului de Protectie a Victimelor Strazii in procesul penal.

 

Legea nr.32/2000, art. 25

¹

Cod proc. penal, art. 24

 

Fondul este chemat in temeiul legii, respectiv disp. art. 25

¹

din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, sa despagubeasca victimele accidentului in locul si pentru inculpat si nu alaturi sau in solidar cu acesta. El are rolul de a despagubi partea pagubita, fara a avea in cauza pozitia unui codebitor solidar, caruia sa-i fie aplicabile prevederile art.1052 si art.1053 Cod civil (in vechea reglementare), potrivit carora obligatia solidara se imparte intre codebitori, codebitorul solidar, care a platit datoria in totalitate, neputand pretinde de la fiecare codebitor decat partea acestuia.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 695 din 16 mai 2013.

 

Prin sentinta penala nr.1083/18 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria Buzau, in baza disp. art. 178 alin.1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala, a fost condamnat inculpatul M. I., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa la data de 06/07.09.2008.

Conform art.71 Cod penal i-a fost aplicata inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si art. 64 lit. b) Cod penal.

In baza disp. art. 184 alin.1si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala inculpatul

a fost condamnat

la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa la data de 06/07.09.2008.

Potrivit disp. art.71 Cod penal i-a fost aplicata inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si art. 64 lit. b) Cod penal.

In temeiul disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala, inculpatul

M. I.

a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere la data de 06/07.09.2008.

Conform art.71 Cod penal i-a fost aplicata inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si art. 64 lit. b) Cod penal.

In baza art. 33 lit. a) Cod penal s-a constatat ca cele trei infractiuni sunt concurente si in temeiul art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus contopirea celor doua pedepse aplicate, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 4 luni inchisoare.

Potrivit disp. art.71 Cod penal i-a fost aplicata inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si art. 64 lit. b) Cod penal.

In latura civila, in temeiul art. 14 alin. 3 lit. b) si alin. 5 Cod procedura penala cu referire la art. 998-999 Cod civil s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partile civile G.A. si G.G. si s-a dispus obligarea inculpatului M.I.

impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 70.000 lei  reprezentand daune morale catre partile civile.

Totodata, s-a respins actiunea civila exercitata de catre partea civila G.C.V., ca nefondata.

Prin aceeasi sentinta, in baza art. 14 alin. 3 lit. b) si alin. 5 Cod procedura penala cu referire la art. 998-999 Cod civil s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila O.M. si s-a dispus obligarea inculpatului M.I.

impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 65.000 lei catre partea civila, din care suma de 45.000 lei reprezentand daune materiale si suma de 20.000 lei reprezentand daune morale.

 Conform disp. art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedura penala cu referire la art. 998- 999, Cod civil inculpatul a fost obligat

impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 353,04 lei despagubiri civile reprezentand daune materiale catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sfantul Pantelimon.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut pe baza actelor si lucrarilor cauzei, ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau nr. 637/P/2008 din 20.01.2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului M.I. pentru savarsirea infractiunilor de

ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa si de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere prev. de art.178 alin. 1,2,3 Cod penal, art. 184 alin. 1 si 3, art. 85 alin. 1 si art.86 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002 rep., toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, inculpatul M.I. la data de 06.09.2008, a condus pe drumurile publice un ansamblu de vehicule format dintr-un tractor marca UTB 650 si o remorca, fara a poseda permis de conducere si avand o alcoolemie in sange de 2%, iar la intersectia unui drum de camp din zona satului Zoita cu DN 2E85, la km 125+880 m, in afara localitatii Posta Calnau, s-a angajat in traversarea partii carosabile, fara a acorda prioritate de trecere autoturismului marca Volvo cu nr. de inmatriculare .............., condus de partea vatamata O.M., fiind implicat intru-un accident de circulate din care a rezultat decesului victimei G.R.C., aflat in calitate de pasager in autoturismul marca Volvo precum si vatamarea corporala a partii vatamate O.M. care a suferit leziuni ce au necesitat 40-45 de ingrijiri medicale.

A fost audiat inculpatul care a aratat ca recunoaste savarsirea faptei retinute in sarcina sa astfel cum a fost retinuta in actul de sesizare a instantei, solicitand judecarea sa in baza disp. art. 320

¹

Cod proc. penala.

Apreciind ca sunt intrunite in mod cumulativ conditiile prevazute de lege, instanta  a admis cererea formulata de catre inculpat de a se judeca in baza disp. art. 320

¹

Cod proc. penala.

  In cauza a fost introdusa in calitate de parte responsabila civilmente Fondul de Protectie a Victimelor Strazii
.

In cauza s-au constituit parti civile, parintii victimei G.C., G.A. si G. G cu suma de 850.000 lei reprezentand daune morale, fratele victimei, G. C. cu suma de 450.000 lei daune morale si partea vatamata O.M. cu suma de 45.000 lei reprezentand daune materiale provocate de avarierea in totalitate a autoturismului proprietate personala marca Volvo, 60.000 lei daune morale si 45.000 lei reprezentand venitul nerealizat in perioada de aproximativ 3 luni cat timp a fost inapt de munca.

Analizand intregul material probator administrat in cauza instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 06.09.2008, inculpatul M.I. a condus pe drumurile publice un ansamblu de vehicule format dintr-un tractor marca UTB 650 si o remorca, fara a poseda permis de conducere si avand o alcoolemie in sange de 2%, iar la intersectia unui drum de camp din zona satului Zoita cu DN 2E85, la km 125+880 m, in afara localitatii Posta Calnau, s-a angajat in traversarea partii carosabile, fara a acorda prioritate de trecere autoturismului marca Volvo cu nr. de inmatriculare ............., condus de partea vatamata O.M., fiind implicat intru-un accident de circulatie din care a rezultat decesului victimei G.R.C., aflat in calitate de pasager in autoturismul marca Volvo precum si vatamarea corporala a partii vatamate O.M. care a suferit leziuni ce au necesitat 40-45 de ingrijiri medicale.

 Fiind audiat in faza de cercetare judecatoreasca, inculpatul a recunoscut situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de catre instanta.

Prima instanta a constatat ca in drept, faptele inculpatului elementele constitutive ale infractiunilor de

ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa si de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere prev. de art.178 alin. 1,2,3 Cod penal, art. 184 alin. 1 si 3, art. 85 alin. 1 si art.86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.

 Retinand vinovatia inculpatului cu privire la faptele dedusa judecatii, instanta de fond l-a condamnat pe acesta in baza situatiei de fapt si a textelor incriminatorii la o pedeapsa cu inchisoarea orientata catre minimul special prevazut de lege, astfel cum a fost modificat in baza disp. art. 320

¹

Cod proc. penala.

La stabilirea si dozarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal si anume: imprejurarile comiterii faptelor,  respectiv  modalitatea concreta in care acestea au fost savarsite, inculpatul conducand pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere si aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, gradul de pericol social concret al  acestora ce reiese din importanta valorilor sociale ocrotite - relatiile sociale care privesc respectul datorat vietii, integritatii corporale si a sanatatii si sigurantei circulatiei pe drumurile publice,  limitele de pedeapsa prevazute de legea penala dar si de persoana inculpatului care a adoptat o pozitie partial sincera pe durata procesului penal dar care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, in baza disp. art. 178 alin.1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala, s-a dispus condamnarea inculpatului

M.I. la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa la data de 06/07.09.2008, pedeapsa apreciata de natura a asigura scopul coercitiv si preventiv la care face referire dispozitiile art. 52 Cod penal.

In temeiul disp. art. 184 alin.1si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala, prima instanta a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa la data de 06/07.09.2008, pedeapsa apreciata de natura a asigura scopul coercitiv si  preventiv la care face referire dispozitiile art. 52 Cod penal.

In baza disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea disp. art. 320

¹

Cod proc. penala, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de  conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere la data de 06/07.09.2008, pedeapsa apreciata de natura a asigura scopul coercitiv si preventiv la care face referire dispozitiile art. 52 Cod penal.

In baza art. 33 lit. a) Cod penal, s-a constatat ca cele trei infractiuni sunt concurente si in baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 4 luni inchisoare.

Cu privire la actiunea civila exercitata in cauza, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 14 alin.1 Cod proc. penala obiectul actiunii civile il constituie tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente pentru paguba cauzata de inculpat ca urmare a savarsirii infractiunii deduse judecatii, fapta inculpatului constituind atat temei al raspunderii penale cat si temei al raspunderii civile ca fapt ilicit. Astfel, solutionarea actiunii civile s-a facut potrivit disp. art. 998  si art. 999 C. civ, care prevad faptul ca orice fapta a omului care a cauzat altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie intrunite cumulativ mai multe conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciul. Prejudiciul trebuie sa aiba caracter cert si sa nu fi fost reparat inca.

In ceea ce priveste actiunea civila promovata de parintii si de fratele victimei, potrivit capitolului 19 din Rezolutia 75-7 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei  „in urma decesului victimei n-ar trebui sa se acorde o astfel de reparare altor persoane decat tata si mama, sot si sotie, logodnic si copiii victimei; chiar in aceste cazuri, repararea ar trebui supusa conditiei ca aceste persoane sa fi avut legaturi stranse de afectiune cu victima, in momentul decesului”. Astfel, din probele administrate in prezenta cauza, a rezultat ca intre victima si parintii sai au existat relatii de afectiune deosebite, motiv pentru care instanta de fond a admis in parte actiunea civila promovata de acestia si in baza art. 14, alin
.
3, lit. b) si alin. 5, Cod proc. penala cu referire la art. 998-999 Cod civil si s-a dispus obligarea inculpatului M I impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 70.000 lei reprezentand daune morale catre partile civile si fata de disp. legale mentionate a respins actiunea civila promovata de fratele victimei G.C..

Referitor la constituirea de parte civila formulata in cauza de partea vatamata O.M. cu suma de 45.000 lei reprezentand contravaloarea autoturismului marca Volvo cu nr. de inmatriculare ..........., proprietatea partii vatamate, care a fost avariat in totalitate ca urmare a evenimentului rutier care a avut loc la data de 06.09.2008, astfel cum rezulta din fotografiile care au fost realizate cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, instanta a apreciat-o ca fiind intemeiata, motiv pentru care a admis-o.

In ceea ce priveste constituirea de parte civila a partii vatamate O.M. cu suma de 45.000 lei reprezentand venitul nerealizat in perioada de aproximativ 3 luni cat timp a fost inapt de munca, instanta de fond a retinut ca la dosarul cauzei a fost depus in copie un contract de munca incheiat la data de 01.11.2004 cu R L din care rezulta ca salariul lunar al partii vatamate era in valoare de 5833,33 lire lunar, insa din declaratia martorului audiat in cauza la propunerea partii vatamate, F.F.V., acesta nu a putut preciza instantei locul de munca actual al partii vatamate si nici perioada in care aceasta nu a putut sa lucreze, motiv pentru care a respins cererea partii vatamate apreciind ca prejudiciul invocat nu are caracter cert.

Referitor la constituirea de parte civila  cu suma de  60.000 lei daune morale prima instanta a retinut ca Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, intre altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a da o compensare victimei   Din probele administrate in cauza rezulta ca, pe langa daunele patrimoniale suferite de partea vatamata, au existat si prejudicii morale decurgand din internarea in spital, traumele fizice si psihice suferite, sechele posttraumatice care afecteaza negativ participarea acesteia viata sociala, profesionala si de familie, comparativ cu situatia sa anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.

Ca atare, urmare vatamarilor fizice cauzate prin infractiune, partea civila a suferit si vatamari psihice si alterarea conditiilor de viata, ceea ce justifica obligarea inculpatului la plata unor daune morale a caror intindere a fost stabilita de catre instanta in raport cu gravitatea vatamarilor produse si de intensitatea suferintelor cauzate, la suma de 20.000 lei.

In baza art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedura penala cu referire la art. 998- 999 Cod civil inculpatul M.I. a fost obligat

impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la

plata sumei de 353,04 lei despagubiri civile reprezentand daune materiale catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sfantul Pantelimon.

Fata de culpa infractionala a inculpatului, instanta, in baza art. 191 Cod procedura penala, prima instanta l-a obligat pe acesta la 550 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare aferente fazei de urmarire penala si 350 de lei aferente fazei de judecata, din care suma de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu.

Impotriva sentintei penale nr.1083/18 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria Buzau au declarat recurs, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau, inculpatul M.I., Fondul de Protectie a Victimelor Strazii si partile civile G.C.V., G.A.L., G.G. si O.M..

Prin motivele scrise de recurs, Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau a criticat sentinta sub doua aspecte de nelegalitate, respectiv gresita solutionare a laturii civile si omisiunea prelevarii probelor biologice in conformitate cu prevederile Legii nr.76/2008.

In privinta primului motiv s-a aratat ca reglementarea juridica a raspunderii civile a Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, guvernata de dispozitiile Legii nr. 32/2000 si a normelor adoptate in temeiul acesteia, reprezinta o transpunere a legislatiei comunitare si urmareste obiectivul inscris in preambulul directivei 2009/103/CE, ca victima sa nu ramana nedespagubita in cazul in care vehiculul care a provocat accidentul nu e asigurat.

Prin interpretarea dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii ca in procesul penal, Fondul de Protectie a Victimelor Strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de autovehicule neasigurate.

Se arata ca, din analizarea in intregime a textului Deciziei nr. 3/15.06.2010,  reiese cu claritate faptul ca nu este o facultate a instantelor de judecata de a dispune obligarea Fondului la plata despagubirilor civile ci o obligatie a acestora, cuvantul „poate" referindu-se strict la delimitarea celor doua situatii posibile: in cazul in care partea vatamata se constituie parte civila, Fondul
poate
fi obligat la plata despagubirilor solicitate, iar in cazul in care partea vatamata nu se constituie parte civila, Fondul
nu poate
(evident) sa fie obligat la plata unor despagubiri.

Totodata, art. 11 din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii (puse in aplicare prin Ordinul nr.1/2008 al Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor) prevede ca drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente se exercita asupra Fondului, care are legitimare procesuala pasiva privind obligatia de despagubire, in limitele si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare iar, conform art. 13, dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate.

Prin urmare, normele invocate conduc la concluzia ca Fondul de Protectie a Victimelor Strazii va putea fi obligat singur la plata despagubirilor iar, dupa plata acestora, se va subroga in drepturile persoanelor prejudiciate, indreptandu-se impotriva condamnatului autor al accidentului, pentru recuperarea despagubirilor achitate.

Avand in vedere aceste aspecte, se apreciaza ca in mod gresit, in speta de fata inculpatul a fost obligat impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata despagubirilor materiale si morale solicitate de partile civile. De asemenea, se apreciaza ca despagubirile morale solicitate de partea civila G.C.V. (fratele victimei decedate in accidentul rutier produs) sunt in parte justificate, astfel incat instanta trebuia sa admita in parte actiunea acestuia.

In ceea ce priveste obligarea inculpatului impreuna cu Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata despagubirilor civile reprezentand daune materiale catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pantelimon, se constata ca in cuprinsul acelorasi norme (cele puse in aplicare prin Ordinul nr.1/2008) se prevede in mod expres la art. 5 alin. 4 ca „nicio entitate care a compensat in orice fel persoanele pagubite sau a oferit acestora servicii in legatura cu prejudiciile suferite, in baza unor contracte incheiate ori in baza legii, nu are dreptul sa solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate".

De asemenea, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii prevede in mod expres faptul ca „persoanele care, prin faptele lor aduc dauna sanatatii altei persoane, raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuieli efective ocazionate de asistenta medicala acordata".

Interpretand cele doua texte legale, se considera ca, in cauzele de acest gen, la plata despagubirilor materiale solicitate de unitatile medicale, nu poate fi obligat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii nici singur, nici alaturi de inculpat, ci doar inculpatul, singur.

In privinta celei de-a doua critici, se arata ca, art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de date Genetice Judiciare prevede in mod expres la alin. 1 faptul ca „prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa este dispusa de instanta de judecata, prin hotararea de condamnare", prelevarea realizandu-se, conform alin 2 „la eliberarea din penitenciar".

Din interpretarea celor doua aliniate ale aceluiasi articol, rezulta ca norma legala mentionata impune o obligatie in sarcina instantei de judecata (si nu ii acorda o facultate) in cazul in care condamnatul va executa pedeapsa inchisorii in regim privativ de libertate.

Intrucat in anexa la Legea nr. 76/2008 este mentionata si infractiunea de ucidere din culpa, iar instanta de judecata 1-a condamnat pe inculpatul M I la o pedeapsa cu inchisoarea pe care acesta o va executa in regim privativ de libertate,  se apreciaza ca hotararea judecatoreasca recurata este nelegala sub aspectul omisiunii instantei de a se pronunta cu privire la prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Recurentii-parti civile partile civile G.C.V., G.A.L., G.G. si O.M.., prin aparator ales, au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea in parte a sentintei si in rejudecare, acordarea unor despagubiri corespunzatoare parintilor victimei si fratelui acesteia, respectiv redozarea acestora pentru partea civila O.M., intrucat apreciaza ca solutia primei instante este contestabila, cuantumul despagubirilor acordate neputand compensa si nici repara prejudiciul moral suferit de acestea.

S-a aratat ca din probele administrate in cauza, respectiv proba testimoniala cu martori si proba cu inscrisuri, rezulta ca relatia afectiva dintre victima si partile civile a fost una normala, fireasca, neputandu-se ajunge la o reparare justa si echilibrata a suferintei pricinuite prin savarsirea infractiunii.

Totodata, s-a mai aratat ca aprecierea cuantumului acestor despagubiri trebuie sa se faca in raport de gravitatea faptei si a circumstantelor in care a fost comisa. G.C.V. a fost cel care a avut procura de la celelalte parti civile, a venit in tara pentru acest eveniment si s-a ocupat de toate demersurile necesare in astfel de cazuri. Partile civile au fost in imposibilitatea morala de a se prezenta la instanta de fond, neputand fi in prezenta autorului faptei.

Recurentul-inculpat nu a motivat in scris recursul, iar cu ocazia dezbaterilor, prin aparatorul sau ales, a criticat sentinta atat in ceea ce priveste latura penala a cauzei cat si cu privire la latura civila a acesteia.

In ceea ce priveste latura penala a cauzei s-a aratat ca, desi faptele pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului prezinta un pericol social deosebit, nu s-ar fi impus aplicarea unei pedepse cu executare in regim privativ de libertate.

S-a mai aratat ca inculpatul este o persoana care munceste pamantul, la momentul producerii accidentului acesta venea cu tractorul spre casa, circuland pe un drum de camp. Apreciaza ca instrumentarea dosarului prezinta anumite hibe, din punctul sau de vedere existand o culpa comuna a partilor.

Desi inculpatul a beneficiat la solutionarea cauzei in fond de aplicarea dispozitiilor art. 320

¹

Cod proc. penala, aceasta imprejurare nu impiedica instanta sa analizeze circumstantele reale ale comiterii faptei si sa constate existenta unor elemente ce pot fi benefice situatiei juridice a inculpatului. Inculpatul nu este genul de persoana pentru a carei reeducare sa fie necesara executarea pedepsei in regim privativ de libertate. Acesta are doi copii minori, iar in toate activitatea sa nu a avut nicio abatere.

In aceste conditii, apreciaza ca instanta de control judiciar ar putea dispune aplicarea dispozitiilor art. 86

¹

Cod penal, desfasurarea acestui proces fiind suficienta pentru reeducarea acestuia.

     Totodata, apreciaza ca si partea vatamata prezinta o culpa in producerea accidentului, avand in vedere viteza cu care circula pe timp de noapte, cand vizibilitatea este redusa, un ghinion teribil facand ca accidentul sa se produca tocmai in timpul cand inculpatul traversa acel drum public.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei, recurentul apreciaza ca aceasta este partial corect solutionata, avand in vedere ca prima instanta nu a acordat despagubiri fratelui victimei, desi este cunoscut faptul ca membrii unei familii sunt impreuna si la bine si la greu.

Totodata, apreciaza ca instanta de fond a gresit si atunci cand a acordat despagubiri morale partii civile O.M., pronuntand o solutie nelegala.

 Recurentul-parte responsabila civilmente Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, prin motivele de recurs depuse in scris la dosarul cauzei, a criticat sentinta pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, solicitand desfiintarea partiala a sentintei penale numai in ceea ce priveste latura civila, si in rejudecare, mentinerea cuantumului daunelor morale acordate partilor civile G.A. si G.G., care au fost corect cuantificate de instanta de fond, mentinerea cuantumului daunelor morale acordate partii civile O.M., care au fost corect cuantificate de instanta de fond, inlaturarea obligarii Fondului la plata pretentiilor materiale nedovedite cu inscrisuri in sensul dispozitiilor art. 1191 vechiului Cod Civil acordate partii civile O.M., inlaturarea obligarii FPVS la plata cheltuielilor de spitalizare si obligarea inculpatului in solidum cu FPVS la plata despagubirilor civile catre partile civile.

In motivarea recursului s-a aratat ca modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor morale acordate de instanta de fond este justa si temeinica, iar cu privire la daunele materiale acordate partii civile O.M. s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto care sa stabileasca suma care se cuvine cu titlul de despagubire ca urmare a avarierii autoturismului inmatriculat in Marea Britanie.

Totodata, recurentul a solicitat sa se constate ca unitatile spitalicesti care au prestat servicii medicale vor putea recupera cheltuielile efectuate direct de la persoana vinovata pentru crearea prejudiciului, fara insa a beneficia de garantia Fondului.

S-a mai aratat ca avantajele unei astfel de obligari „in solidum" a inculpatului si a FPVS sunt importante prin prisma actiunii in regres pe care urmeaza sa o promoveze Fondul fata de partea responsabila de producerea prejudiciului: astfel, pe langa degrevarea activitatii instantelor de judecata mai intervine si posibilitatea Fondului de a pune direct in executare hotararea, marindu-se sansele de a putea recupera de la inculpat sumele achitate cu titlul de despagubire.

In plus, aceasta va duce la o simplificare a activitatii proprii a FPVS, avand avantajul de a scuti Fondul de plata unor taxe de timbru in cadrul actiunii de regres, taxe care - in cazul actiunilor de regres bazate pe o hotarare penala - in mod invariabil sunt solicitate de instantele civile.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, conform art.385

⁶

alin.3 si art.385

⁹

Cod procedura penala, constata ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau  este fondat in parte, urmand a fi admis ca atare, iar recursurile declarate de inculpat, Fondul de Protectie a Victimelor Strazii si partile civile sunt nefondate, pentru considerentele care succed:

Astfel, in privinta starii de fapt se constata ca instanta de fond a stabilit in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba, din care rezulta atat existenta faptelor pentru care inculpatul-recurent a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, cat si savarsirea acestora, cu vinovatie in forma ceruta de lege.

      In cauza,  judecata a avut loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ca urmare a declaratiei inculpatului de recunoastere in totalitate a  faptelor retinute in actul de sesizare a instantei, declaratie data conform dispozitiilor art. 320

¹

alin.2 Cod procedura penala, si in urma careia acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, conform alineatului 7 al aceluiasi articol.

Incadrare juridica stabilita de instanta de fond este, de asemenea, adecvata starii de fapt retinute si dispozitiilor legale ce reglementeaza faptele inculpatului, acestea intrunind elementele constitutive ale infractiunilor de

ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa si de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere prev. de art.178 alin. 1,2,3 Cod penal, art. 184 alin. 1 si 3, art. 85 alin. 1 si art.86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.

  Prin urmare, instanta de fond a solutionat corect actiunea penala, retinand in mod judicios vinovatia inculpatului in producerea evenimentului rutier soldat cu uciderea unei persoane si vatamarea corporala a alteia, culpabil fiind in mod exclusiv, deoarece ambele rapoarte de expertiza tehnica auto efectuate in cauza, precum si celelalte mijloace de proba administrate (ex. procesul verbal de cercetare la fata locului),  au clarificat pe deplin dinamica accidentului precum si posibilitatile legale de evitare a acestuia de catre partile implicate.

Pe de alta parte, in fata primei instante inculpatul a uzat de aplicarea art.320/1 C.pr.penala, astfel incat Curtea nu poate primi criticile inculpatului referitoare la existenta unei culpe comune, prin retinerea si a culpei partii vatamate O.M. in producerea accidentului, avand in vedere ca inculpatul si-a insusit probele administrate in faza de urmarire penala si a solicitat sa fie judecat in baza acestor probe, pe baza carora s-a stabilit culpa sa exclusiva.  

        Referitor la critica de netemeinicie circumscrisa cazului de casare prev. de art. 385

⁹

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. privind gresita individualizare a pedepsei si a modalitatii de executare, formulata de inculpat, se constata ca, potrivit acestui text de lege, hotararea penala este supusa casarii cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege.

                     Procesul de individualizare a pedepselor consta in stabilirea si aplicarea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita in functie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea, si presupune atat analizarea aspectelor defavorabile cat si a celor favorabile inculpatului, precum si a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal.

                    Pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita trebuie in acelasi timp individualizata pentru a raspunde principiului proportionalitatii in sensul  unui raport echitabil si echilibrat intre fapta comisa si raspunderea penala si a unei corecte, necesare si corespunzatoare adecvari a pedepsei la scopul legii penale, in conditiile prevazute de art.52 Cod penal.

Ca masura de constrangere, pedeapsa are, pe langa scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita cat si referitor la comportamentul infractorului care trebuie astfel sa se convinga ca nerespectarea legii presupune pedepsirea sa si sa evite in viitor comiterea unor alte fapte antisociale.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic si legal, in contextul concret al cauzei, avand in vedere situatia de fapt retinuta si datele care caracterizeaza persoana inculpatului, Curtea constata ca instanta de fond a efectuat o justa individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atat sub aspectul naturii si al cuantumului acesteia, cat si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevazute in art. 72 C. pen..

 Astfel, raportat la gravitatea faptelor comise, data in primul rand de natura infractiunilor deduse judecatii, fiind vorba de infractiuni contra vietii si de pericol, dar mai ales de imprejurarile concrete in care aceasta s-au savarsit, respectiv inculpatul a condus un ansamblu de vehicule, format din tractor si remorca, fara a poseda permis de conducere si dupa ce a consumat bauturi alcoolice care i-au provocat o alcoolemie aproape tripla fata de limita legala admisa, s-a angajat in traversarea unui drum european (E85) intens circulat, pe timp de noapte, fara a se asigura si fara a avea posibilitatea sa fie observat de ceilalti participanti la trafic, incalcand astfel nu numai regulile privind siguranta circulatiei pe drumurile publice, dar si cele mai elementare reguli de conduita preventiva in timpul desfasurarii unei activitati, fiind o reala sursa de primejdie pentru cei din jur, Curtea apreciaza ca pedepsele stabilite de instanta de fond, orientate catre minimul special prevazut de lege, corespund criteriilor generale de individualizare judiciara, fiind de natura sa-si atinga scopul prevazut de art.52 Cod penal.

 In plus, in prezenta starii de fapt retinute si a consecintele produse, respectiv pierderea unei vieti omenesti, vatamarea corporala a altei persoane si distrugerea de bunuri, nu se pot retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante judiciare, justificate doar de lipsa antecedentelor penale sau de o conduita anterioara buna, si care ar avea drept consecinta coborarea pedepsei sub limita minima prevazuta de lege.

      Or, in atare situatie, fiind aplicata  pedeapsa rezultanta minima de 3 ani si 4 luni inchisoare pentru cele trei infractiuni savarsite de inculpat, legea nu permite o alta modalitate de executare a pedepsei, in sensul ca nu se pot aplica dispozitiile art. 81, 86

¹

sau 86

⁷

Cod penal, care conditioneaza aplicarea unei pedepse de cel mult 3 ani pentru concursul de infractiuni.

      Ca atare, critica formulata de inculpat este nefondata, nefiind justificata aplicarea unei pedepse mai mici inculpatului sau schimbarea modalitatii de executare in contextul real si a circumstantelor ce caracterizeaza persoana acestuia.

Cat priveste solutionarea laturii civile a cauzei, Curtea constata ca, sub aspectul intinderii daunelor morale si materiale, prima instanta a realizat o analiza temeinica a materialului probator administrat si a evaluat corect despagubirile materiale si daunele morale suferite de partile civile, suma de 70.000 lei acordata cu titlu de daune morale partilor civile G.A. si G.G., ca si sumele de 45.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale acordate partii civile O.M., fiind just individualizate si temeinic argumentate.  

                In acest sens, in privinta daunelor morale, corect au fost avute in vedere legaturile stranse ce au existat intre victima si parintii sai G.A. si G.G., fiind de netagaduit ca acestia au fost afectati de moartea intempestiva a victimei, existenta  cotidiana a acestora fiind marcata in mod negativ, cu consecinte ireversibile asupra vietii de familie, aspecte in raport de care Curtea constata ca suma acordata acestor parti cu titlu de daune morale este deplin justificata, reprezentand o compensare a suferintei si o satisfactie echitabila pentru parti.

      Totusi, trebuie subliniat ca respectarea principiilor echitatii si repararii pagubei fara ca aceasta sa genereze o imbogatire nejustificata, drept criterii obiective de evaluare a daunelor morale, impune ca la intinderea  acestora sa fie luate in considerare circumstantele concrete in care s-a produs accidentul rutier, persoana victimei si statutul sau social, inclusiv sursele sale de subzistenta si disponibilitatea ajutorarii familiei sale, inclusiv a parintilor sai.

                 In aceste circumstante, in lipsa unor dovezi care sa justifice acordarea despagubirilor solicitate in cuantum de 850.000 lei, Curtea constata ca suma acordata de prima instanta raspunde principiilor echitatii si repararii pagubei fara ca aceasta sa genereze o imbogatire nejustificata.

      Aceeasi situatie se regaseste si in cazul partii civile O.M., suma de 20.000 lei acordata cu titlu de daune morale reprezinta o compensare a suferintei si o satisfactie echitabila, avand in vedere ca aceasta parte a suferit leziuni ce au necesitat 40-45 zile ingrijiri medicale.

 Ca atare, criticile recurentelor  parti civile G.A., G.G. si O.M. privind majorarea cuantumului daunelor morale sunt nefondate.

Tot nefondata este si critica partii civile G.C.V. privind respingerea cererii de acordare de despagubiri pentru daune morale catre aceasta parte, cat timp s-a dovedit ca, fiind fratele victimei, locuia si lucra de mai mult timp intr-o alta tara,  avand o viata separata, pastrand legaturi sporadice cu victima. In acord cu recomandarile formulate in capitolului 19 din Rezolutia 75-7 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, Curtea considera ca nu se pot acorda despagubiri cu titlu de daune morale doar pe temeiul existentei unor raporturi de rudenie cu victima accidentului de circulatie, fara a dovedi existenta unor legaturi stranse de afectiune. Insa, chiar si in aceasta situatie, acordarea despagubirilor se justifica numai membrilor care fac parte din familia ,,restransa” (parinti, sotie, copii), nu si catre membrii familiei ,,largite”, care nu ar putea cunoaste limite.  

Totodata, Curtea observa ca si criticile inculpatului referitoare la acordarea despagubirilor pentru daunele morale partii vatamate O.M. din perspectiva retinerii unei culpe comune in producerea accidentului, nu sunt fondate, in conditiile in care nu s-a retinut o culpa a acestei parti in producerea accidentului.  

Referitor la critica partii responsabile civilmente Fondul de Protectie a Victimelor Strazii privind despagubirile materiale acordate aceleiasi parti, Curtea, contrar sustinerilor recurentului, constata ca atat existenta cat si intinderea prejudiciului material suferit de partea civila O.M. au fost dovedite.

In acest sens, retine ca, potrivit contractului aflat la dosarul de urmarire penala (filele de la sfarsitul dosarului nenumerotate in ordine), autoturismul marca Volvo, cu nr. ............, apartinea partii civile O.M., fiind achizitionat cu suma de 12.950 lire sterline, iar din procesul verbal de cercetare la fata locului si plansele fotografice anexate rezulta a acest bun a fost avariat in proportie de peste 80%.

Prin urmare, acordarea sumei de 45.000 lei cu titlu de despagubire materiala reprezentand contravaloarea bunului distrus este temeinic justificata.

Cat priveste motivul de recurs formulat de procuror, referitor la antrenarea raspunderii solidare cu inculpatul a Fondului de Protectie a Victimelor Strazii la plata despagubirilor civile, Curtea considera ca acesta este fondat, fiind invocata corect decizia nr.3/15 iunie 2010 pronuntata de ICCJ – Sectiile Unite in sustinerea lui.

Astfel, prin decizia mentionata, admitandu-se recursul in interesul legii s-a statuat, in interpretarea si aplicarea unitara a disp. art.25/1 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, coroborate cu art.24 c.pr.penala, ca in procesul penal Fondul de Protectie a Victimelor Strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul
,
la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate, decizia fiind obligatorie, potrivit art.414/5 alin.4 C.pr.penala.

Atata vreme cat aceasta decizie stabileste in mod expres ca Fondul poate fi obligat singur la plata despagubirilor, excluzandu-se in mod expres si neindoielnic obligarea acestuia in solidar cu inculpatul la plata acestor despagubiri, prin formularea dispozitivului deciziei de maniera „poate fi obligat singur iar nu in solidar cu inculpatul”, Curtea apreciaza ca prima instanta a gresit obligand inculpatul impreuna cu Fondul la despagubiri catre partile civile.

Din acest punct de vedere, Curtea considera ca nu se mai pot face discutii asupra calitatii Fondului de parte responsabila civilmente in procesul penal si nici asupra obligarii exclusive a acesteia la plata despagubirilor civile stabilite in favoarea partilor civile, cata vreme se exclude in mod indubitabil obligarea inculpatului in solidar cu Fondul la plata acestor despagubiri.

In plus, in opinia Curtii, calitatea de parte responsabila civilmente nu atrage automat o raspundere pe temeiul solidaritatii cu inculpatul in privinta prejudiciului civil. In acest sens, se au in vedere in primul rand dispozitiile art. 24 alin. 3 Cod proc. pen., potrivit carora partea civilmente responsabila este persoana chemata in procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului. Asadar, raspunderea acestei parti este angajata, indeobste, pentru fapta altuia si nu pentru fapta sa, putandu-se vorbi de o solidaritate procesuala nu si de o raspundere civila solidara.

In al doilea rand, pornind de la regulile care guverneaza raspunderea civila, se observa ca raspunderea solidara nu poate fi angajata in afara ideii de culpa a persoanei chemata sa raspunda solidar. In acest sens sunt dispozitiile art. 1003 Cod civil (in vigoare la data faptei), potrivit carora ,,cand delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire”.

Or, in privinta raspunderii  Fondului de Protectie a Victimelor Strazii nu s-a pus si nu se poate pune in discutie existenta unei culpe proprii, cat timp nu se are in vedere o fapta proprie, ci o raspundere pentru fapta altuia, iar in cadrul acestei raspunderi temeiul nu este culpa Fondului prezumata sau dovedita rezultata dintr-un raport juridic sau de orice alta natura intre acesta si persoana culpabila de producerea daunei, ci legea care obliga Fondul sa desdauneze victimele accidentului. Prin urmare, in acest caz se poate vorbi de o raspundere obiectiva, dincolo de orice culpa, desprinsa din lege, si nu o raspundere subiectiva sau mixta, ce are ca temei culpa codebitorului solidar.

Asadar, Fondul este chemat in temeiul legii, respectiv disp. art. 25

¹

din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, sa despagubeasca victimele accidentului in locul si pentru inculpat si nu alaturi sau in solidar cu acesta. El are rolul de a despagubi partea pagubita, fara a avea in cauza pozitia unui codebitor solidar, caruia sa-i fie aplicabile prevederile art.1052 si art.1053 Cod civil (in vigoare la data faptei), potrivit carora obligatia solidara se imparte intre codebitori, codebitorul solidar, care a platit datoria in totalitate, neputand pretinde de la fiecare codebitor decat partea acestuia.

Dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga, integral, in drepturile victimei, putand urmarii inculpatul pentru intreaga suma desdaunata.     

Sub acest aspect Curtea constata ca,  art.13 din Legea nr.32/2000 stabileste ca dupa plata despagubirilor Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului avand obligatia sa ramburseze Fondului despagubirile platite.

Acesta constituie izvorul legal al dreptului de regres conferit Fondului si prin urmare, acest drept de regres nu are nevoie de o alta consacrare prin hotarare judecatoreasca, atata timp cat el decurge din insasi dispozitiile legale.

Prin urmare, neexistand temei pentru justificarea raspunderii solidare, Curtea constata ca se impune reformarea hotararii primei instante sub acest aspect, urmand a se dispune obligarea Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, in calitatea de parte responsabila civilmente, singur, la plata despagubirilor catre partile civile si nu impreuna cu inculpatul, aceasta modalitate fiind conforma deciziei nr.3/15 iunie 2010 pronuntata de ICCJ – Sectiile Unite.

Relativ la motivul de recurs ce vizeaza gresita obligare a Fondului la plata cheltuielilor de spitalizare, Curtea retine ca instanta de fond a stabilit o atare obligatie avand in vedere disp. art.25/1 din Legea nr.32/2000 potrivit carora scopul Fondului este de a despagubi persoanele pagubite prin accidente in situatia in care, vehiculul ce a provocat accidentul nu a fost identificat sau proprietarul acestui vehicul nu avea asigurare de raspundere civila, desi avea obligatia sa incheie o astfel de asigurare.

In speta, una dintre situatiile prevazute de acest text legal este fara dubiu, incidenta, atata vreme cat inculpatul nu incheiase asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru autovehiculul care a provocat accidentul.

Curtea mai observa ca, potrivit art.313  alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de catre casele de asigurari si constituie venituri ale fondului de asigurari sociale de sanatate.

       Din economia celor doua texte legale, rezulta fara echivoc dreptul unitatii medicale, ca terta persoana pagubita prin accidentul produs de inculpat, de a-si recupera prejudiciul reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata partii vatamate, si obligatia corelativa a Fondului  de a acoperii, acest prejudiciu, urmand ca si aceasta despagubire sa fie recuperata de la inculpat.

In legatura cu temeiul legal invocat de catre procuror sub acest aspect, Curtea releva ca Ordinul nr.1/2008 al Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nu poate sa modifice sau sa adauge la lege, iar aceasta din urma nu distinge intre persoanele pagubite prin accidente.

Asa fiind, Curtea constata ca prima instanta in mod judicios a procedat la stabilirea obligatiei de dezdaunare ce incumba Fondului, in favoarea unitatii spitalicesti, critica fiind, sub acest aspect, neintemeiata.

    Analizand si ultimul motiv de recurs formulat de procuror, privind omisiunea instantei de fond de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, Curtea constata ca acesta este fondat.

         Astfel, in art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare s-a prevazut expres ca prin hotararea de condamnare se dispune de instanta de judecata prelevarea probelor biologice de la persoanele persoane condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa legii, iar in aceasta anexa, la pct.5 este inscrisa infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 Cod penal.

      Asa fiind, sub acest aspect, Curtea, cu majoritate, in baza art.385

¹⁵

alin.(1) pct.(2) lit.d) Cod procedura penala, a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau impotriva sentintei penale nr.1083/18 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria Buzau, pe care a casat-o in parte, in sensul celor mentionate.  

 

(Judecator Daniel Dinu)