Calitatea de reprezentant a Sindicatului pentru membrii de sindicat, fosti salariati

Sindicatul poate avea calitatea de reprezentant pentru reclamantii care nu mai sunt salariati ai angajatorului, parte in conflictul de munca.

Temei de drept: art.28 si art.6 alin.1 lit.b din Legea nr.62/2011, Conventia O.I.M. (Nr. 87)

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 458/19

septembrie 2017

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 11.08.2016 sub nr. XX47/99/2016, Sindicatul Drumarilor „E.R.” in numele si pentru membrii de sindicat reclamanti a chemat in judecata parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna: anularea actelor aditionale la contractele individuale de munca ale reclamantilor de reducere a salariilor de baza ale acestora, emise de parata; obligarea paratei la plata drepturilor salariale reprezentand diferenta salariu de baza si sporuri aferente acestei sume, retinute in temeiul actelor aditionale mentionate, pentru perioada 01.07.2013-31.05.2014; - plata daunelor interese asupra acestor sume de bani de la momentul retinerii acestora, pana la momentul platii acestor sume de bani.

Prin sentinta civila nr.729 din 12.04.2017 Tribunalul Iasi a dispus urmatoarele:

„Respinge exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului Drumarilor „E.R.”, pentru contestatorii N. si V., invocata de catre intimata.

Admite in parte contestatia, formulata de Sindicatul Drumarilor „E.R.” pentru membrii de sindicat reclamanti in contradictoriu cu intimata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. (actualmente Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.), reprezentata prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Constanta.

Anuleaza actele aditionale la contractele individuale de munca ale contestatorilor.

Obliga intimata sa achite contestatorilor diferentele de drepturi salariale dintre cele cuvenite anterior emiterii actelor aditionale anulate prin prezenta hotarare si cele efectiv incasate in perioada 01.08.2013 - 31.05.2014.

Obliga intimata sa achite contestatorilor diferentele de drepturi salariale dintre cele cuvenite anterior emiterii actelor aditionale anulate prin prezenta hotarare si cele efectiv incasate in perioada 01.07.2013 - 31.05.2014.

Obliga intimata sa achite contestatorilor daune interese de 0,04 %/zi intarziere pentru sumele acordate prin prezenta hotarare, calculate de la data de scadentei fiecarui drept salarial si pana la plata efectiva a sumelor datorate.

Respinge cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata diferentelor de drepturi salariale pe luna iulie 2013.

Obliga intimata sa achite contestatorilor suma de 4.600 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat, cheltuieli transport).

Respinge cererea martorului C. de obligare a contestatorilor la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata.”

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine urmatoarele:

„Prin Hotararea nr. 7 pct. i din data de 30.05.2013 Consiliul de Administratie al paratei Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A a hotarat reducerea cu 15% a salariului de baza pentru fiecare categorie de salariati in ordinea descrescatoare functiei din grila de salarizare, pana la incadrarea in limita fondului de salarii aprobata.

Prin Decizia civila nr. 1075 A pronuntata de Curtea de Apel Timisoara la data de

2014. in dosarul nr. YY63/30/2013** (f. 1 si urmat dosar vol II), instanta a dispus anularea punctului „i” din Hotararea nr. 7 din data de 30.05.2013.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut cu putere de lucru judecat faptul ca „in ce priveste punctul i din Hotararea nr.7/30 mai 2013, instanta observa ca limitele mandatului dat directorului general este de reducere a salariilor, stabilindu-se si criteriile de reducere a salariilor, astfel incat fondul de salarii sa fie redus cu 15%.

Aceste limite ale mandatului au avut drept consecinta incheierea de acte aditionale la contractele individuale de munca prin care salariatilor le-au fost diminuate salariile.

Aceste limite fixate prin mandatul directorului general exclud posibilitatea negocierii si sunt de natura a incalca prevederile art. 41 alin. (1) din Codul Muncii, potrivit cu care contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, precum si art. 5 din CCM nr. 201/15 mai 2013 conform cu care CCM poate fi modificat si/sau prelungit prin act aditional in conditiile legii ori de cate ori partile convin aceasta, iar orice cerere de modificare va face obiectul unei negocieri.

Mai mult, in modul in care sunt prevazute criteriile de reducere a salariilor se poate crea o situatie discriminatorie intre salariati si ajunge ca numai unii dintre salariati sa fie afectati de reducerea salariilor de baza, in ordinea inversa a claselor de salarizare.

Mandatul dat directorului general nu este conform art. 20 alin. l lit. d din statutul CNADNR, de a negocia salariile, ci este imperativ in sensul ajustarii salariilor in scopul reducerii cu 15% a fondului de salarii.

Astfel, cu putere de lucru judecat s-a statuat ca Decizia nr. 7 pct. i a Consiliului de Administratie al CNADNR este lovita de nulitate, sanctiune ce are ca efect lipsirea acestei decizii de efectele contrare legii, in scopul restabilirii legalitatii.

Actele aditionale contestate in prezenta cauza au fost incheiate ca urmare a Hotararii nr. 7/2013. Aceasta rezulta indirect din informarile primite de reclamanti in care se face mentiune despre mandatul special dat directorului regional si din declaratia martorilor audiati in cauza care precizeaza faptul ca diminuarea salariilor a fost adoptata prin adoptarea Hotararii nr. 7 a Consiliului de Administratie.

Actele aditionale sunt subsecvente Deciziei nr. 7 si, avand in vedere ca aceasta a fost anulata de instanta de judecata, regimul efectului nulitatii asupra hotararii Consiliului de administratie se extinde si asupra actelor aditionale incheiate in baza si in realizarea acesteia, urmand deci soarta hotararii Consiliului de administratie conform principiului accesoriul urmeaza principalul.

De altfel, parata a si recunoscut ca in urma anularii pct. i) din Hotararea C.A. nr. 7 datoreaza bani salariatilor si a efectuat demersuri, obtinand bugetul necesar platii drepturilor salariate retinute.

In urma pronuntarii solutiei de catre Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. YY63/30/2013** reprezentantii salariatilor au adresat paratei o cerere prin care au solicitat repunerea in situatia anterioara adoptarii Hotararii C.A. nr. 7 si restituirea sumelor de bani reprezentand diferenta dintre salariul avut si cel diminuat.

Prin adresa nr. 92/4346/07.01.2015 (f. 9 vol II) compania a raspuns intelegand sa execute de buna voie decizia Curtii de Apel Timisoara, solicitand acordarea unui termen mai lung in vederea punerii ei in practica, motivat de inexistenta sumelor necesare in anul 2014, dar si a volumului mare de lucru.

In Raportul privind elaborarea fundamentarii BVC pe anul 2015 aprobat prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 2/21.01.2015 la pozitia alte cheltuieli cu personalul a fost prevazuta suma de 942,49 mii lei, suma necesara executarii deciziei pronuntate in dosarul YY63/30/2013.

Astfel, desi parata recunoaste faptul ca datoreaza salariatilor sumele de bani taiate in baza Hotararii C.A. nr. 7 pct. i) si face demersuri in vederea obtinerii sumelor de bani in buget, ulterior nu le mai acorda.

Pentru toate considerentele expuse, instanta constata ca actele aditionale de reducere a salariilor de baza ale reclamantilor sunt lovite de nulitate, urmand ca instanta sa dispuna anularea acestora ca si consecinta a anularii Hotararii nr 7/30.05.2013 a Consiliului de Administratie, nemaiimpunandu-se a fi analizat motivul de nulitate intemeiat pe vicierea consimtamantului membrilor de sindicat reclamanti potrivit art. 1216 si art. 1218 Cod civil.

Referitor la cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata daunelor interese in cuantum de 0,04% pe zi de intarziere, Tribunalul Iasi retine ca potrivit disp. art. 101 din CCM 2013/2014 intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia determina obligarea angajatorului la plata daunelor interese conform prevederilor Codului de procedura fiscala, iar prin dispozitiile art. 120 alin 1 si 7 Cod procedura fiscala se dispune: Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Nivelul dobanzii este de 0,040% pentru fiecare zi de intarziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Avand in vedere faptul ca drepturile salariale stabilite prin prezenta hotarare nu au fost achitate la scadenta, Tribunalul apreciaza intemeiata cererea vizand daunele interese si va obliga parata sa plateasca reclamantilor daune interese in cuantum de 0,04% pe zi de intarziere asupra sumelor de bani retinute, de la momentul retinerii acestora si pana la momentul platii.

In temeiul disp. art. 453 noul C.proc.civ. instanta va obliga parata sa plateasca reclamantilor cheltuielile de judecata in suma de 4.600 lei, proportional cu masura in care actiunea a fost admisa, retinand Tribunalul faptul ca reclamantii au efectuat in total cheltuieli de judecata in suma de 4.924,55 lei reprezentand: 4.000 lei onorariu de avocat si 924,55 lei cheltuieli de deplasare a aparatorului la trei termene de judecata.

Fata de solutia pronuntata in cauza, Tribunalul va respinge cererea martorului C. de obligare a contestatorilor la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata, acestia urmand a suporta propriile cheltuieli legate de deplasarea martorului pe care l-au propus in contradovada, fiind cazuti in pretentii.”

Impotriva acestei sentinte a declarat apel
Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. reprezentata prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Constanta
,
considerand-o nelegala si netemeinica.

Motiveaza apelanta ca in mod eronat instanta de fond respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant al Sindicatului Drumarilor „E.R.” pentru contestatorii N. si V., retinand ca acestia sunt in mod legal reprezentati de Sindicatul Drumarilor „E.R”, aceasta fiind entitatea care le-a sustinut interesele pe parcursul perioadei in care au fost incheiate actele aditionale si s-au retinut drepturile salariale.

Apreciaza apelanta ca nu are nicio relevanta faptul ca Sindicatul Drumarilor „E.R.” este entitatea care a sustinut interesele celor doi fosti angajati pe parcursul perioadei in care au fost incheiate actele aditionale si s-au retinut drepturile salariate, invocand art.28 din Legea nr.62/2011 a dialogului social cu completarile si modificarile ulterioare si disp. art.1 si art.22 din Statutul Sindicatului, aratand ca la data promovarii actiunii (11.08.2016), contestatorii N. si V. nu mai detineau calitatea de membri ai Sindicatului Drumarilor „E.R.”. Or, in speta, relatiile de munca dintre N. si angajator au incetat la data de 12.02.2016 ( potrivit Deciziei nr.63/11.02.2016), iar relatiile de munca dintre V. si angajator au incetat la data de 15 06.2016 (potrivit Deciziei nr.304/07,06.2016), actiunea fiind promovata ulterior, respectiv la data de 11 08.2016, cand acestia nu mai aveau nici calitatea de salariati ai CNADNR SA si, implicit, nici pe cea de membri de sindicat, astfel ca organizatia sindicala a formulat prezenta actiune in numele si pe seama unor persoane care la data formularii cererii de chemare in judecata (11.08.2016) nu mai aveau calitatea de membri de sindicat.

Fata de cele expuse, solicita a se constata ca Sindicatul Drumarilor „E.R.” nu poate avea calitate de reprezentant in instanta pentru N. si V.

O alta critica vizeaza imprejurarea ca, in mod eronat instanta de fond a retinut faptul ca actele aditionale contestate in prezenta cauza au fost incheiate ca urmare a Hotararii nr.7 a Consiliului de Administratie, aceasta rezultand indirect din informarile primite de reclamanti in care se face mentiune despre mandatul special dat directorului regional si din declaratia martorilor audiati In cauza care precizeaza faptul ca diminuarea salariilor a fost adoptata prin adoptarea Hotararii nr.7 a Consiliului de Administratie.

In urma adoptarii de catre Consiliul de Administratie al CNADNR SA a Hotararii nr.7 din data de 30.05.2013, in vederea punerii in aplicare a acestei Hotarari, in luna iunie 2013, DRDP Constanta a procedat la intocmirea de informari vizand modificarea salariilor cu 15%. acestea fiind intocmite pentru toti salariatii din cadrul DRDP Constanta, nu numai pentru reclamantii din prezenta cauza, si comunicate fiecarui salariat.

Toti salariatii au refuzat modificarea contractelor individuale de munca in sensul reducerii salariilor cu 15%, formuland contestatii la informarile din luna iunie 2013, inclusiv reclamantii din prezenta cauza (sens in care am depus, in copie certificata, informarile emise in luna iunie 2013 privind reducerea salariului de baza cu un procent de 15%. precum si contestatiile formulate de reclamanti la acestea).

Prin urmare, solicita a se observa ca, atata timp cat informarile din luna iunie 2013 (emise in baza Hotararii CA nr.7/2013 si care prevedeau reducerea salariala cu 15%) au fost contestate de catre toti salariatii DRDP Constanta ( inclusiv de reclamantii din prezenta cauza), nu s- a mai emis niciun act aditional de reducere a salariilor cu procentul fix de 15%, asa cum prevedea Hotararea CA nr.7/2013.

Ulterior, pentru a se incadra in fondul de salarii acordat de CNADNR SA era necesar ca salariile de baza ale tuturor angajatilor DRDP Constanta sa fie diminuate cu 5%, motiv pentru care s-au intocmit in lunile iulie si august 2013, acte aditionale la CIM-uri pentru toti salariatii DRDP Constanta. Aceste acte aditionale sunt contestate de reclamantii din prezenta cauza, insa prin acestea salariile de baza au fost reduse cu un procent fix de 5 %, nicidecum de 15 % asa cum prevede Hotararea CA nr.7/2013 Mai mult decat atat, aceste acte aditionale nu fac nicio referire in continutul lor la Hotararea CA nr.7/2013 sau la vreun mandat special dat directorului regional in aplicarea acestei hotarari. Actele aditionale din anul 2013 au fost incheiate in temeiul art.41 alin.1 din Codul Muncii, dispozitie legala in baza careia pot fi modificate prin acordul partilor anumite clauze ale contractului individual de munca, iar, in speta, se observa ca prin actele aditionale a caror anulare se solicita, partile, prin acordul de vointa, au convenit sa modifice clauza privind salariul din contractul individual de munca.

Fata de cele expuse, apreciaza apelanta ca, in mod eronat, instanta de fond a retinut ca imprejurarea ca actele aditionale contestate au fost incheiate ca urmare a Hotararii CA nr.7/2013 rezulta indirect din Informarile primite de reclamanti.

In ceea ce priveste declaratiile martorilor audiati, solicita a se observa ca teza probatorie pentru incuviintarea probei testimoniale a reprezentat-o imprejurarea in care au fost semnate actele aditionale contestate, nicidecum temeiul care a stat la baza emiterii acestora, cei doi martori facand precizari doar cu privire la aspecte legate de vicierea consimtamantului, respectiv ca nu s-au exercitat presiuni asupra acestora si nu au fost constransi in niciun fel sa semneze actele aditionale de reducere a salariilor cu 5%.

De asemenea, instanta de fond in mod eronat a retinut faptul ca „actele aditionale sunt subsecvente Hotararii nr.7/2013 si avand in vedere ca aceasta a fost anulata de instanta de judecata, regimul efectului nulitatii asupra hotararii Consiliului de administratie se extinde si asupra actelor aditionale incheiate in baza si In realizarea acesteia", intrucat, actele aditionale contestate nu au fost incheiate in baza si in realizarea Hotararii CA nr.7/2013, ci in temeiul art. nr.41 alin.1 din Codul Muncii, solicitand a se retine ca anularea punctului „i" al acestei hotari prin Decizia civila nr.1075A/13.11.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in Dosarul nr.YY63/30/2013, nu produce niciun efect asupra actelor aditionale emise de DRDP Constanta prin care au fost reduse salariile de baza ale reclamantilor cu un procent fix de 5%.

Intimata, solicita a se avea in vedere si faptul ca in urma pronuntarii solutiei de catre Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr.YY63/30/2013, CNADNR SA datoreaza bani salariatilor acesteia carora le-au fost reduse salariile de baza cu procentul fix de 15 %, asa cum prevedea pct. "I" din Hotararea CA nr 7/2013, nicidecum reclamantilor din prezenta speta carora le-au fost diminuate salariile de baza cu un procent fix de 5 %, urmare a emiterii unor acte aditionale care au avut ca temei art.41 alin.1 din Codul Muncii, nicidecum Hotararea CA nr.7/2013.

Relativ la capatul de cerere privind acordarea de daune interese in cuantum de 0.04% pe zi de intarziere, solicita a se constata ca instanta de fond in mod eronat a retinut ca sunt incidente disp art.101 din CCM 2013/2014 si disp art.120 alin.1 si 7 Cod de procedura fiscala si a admis acest capat de cerere. instanta de fond dand o gresita interpretare acestei prevederi din CCM, intrucat acest articol face referire la intarzierea la plata sau neplata salariului.

In speta, nu s-a facut dovada ca dupa intrarea in vigoare a actelor aditionale din lunile Iulie si august 2013 (01.07.2013, respectiv 01.08.2013), prin acordul partilor, privind diminuarea salariilor de baza cu un procent fix de 5%, angajatorul CNADNR SA nu ar fi achitat la timp sau nu ar fi achitat deloc drepturile salariale cuvenite salariatilor reprezentati In prezenta cauza de Sindicatul Drumarilor „E.R.”.

Faptul ca salariatii din prezenta speta, ulterior semnarii actelor aditionale incheiate in lunile iulie si august 2013, prin acordul partilor, incepand cu data de 01.07.2013, respectiv 01.08.2013, au beneficiat de plata unul salariu diminuat cu un procent fix de 5%, nu echivaleaza cu intarzierea la plata sau neplata salariului.

De asemenea, in urma diminuarii salariilor de baza cu un procent fix de 5%, potrivit actelor aditionale incheiate in luna august 2013, prin acordul de vointa al ambelor part;, salariatii din prezenta cauza au beneficiat, in continuare, de plata drepturilor salariale la timp si fara intarzieri.

In concluzie, solicita admiterea apelului, modificarea sentintei apelate cu consecinta respingerii actiunii promovate de reclamantul Sindicatul Drumarilor „E.R.” in numele si pentru membrii de sindicat precum si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata efectuate de cu solutionarea cauzei atat la fond cat si in apel.

Intimata formuleaza intampinare
prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.

In apel nu s-au solicitat probe.

Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea constata urmatoarele:

Un prim motiv de apel se refera la gresita respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatul Drumarilor „E.R.” pentru contestatorii N. si V., invocandu-se prevederile art.28 din Legea nr.62/2011 a dialogului social cu completarile si modificarile ulterioare si disp. art.1 si art.22 din Statutul Sindicatului, aratand ca la data promovarii actiunii (11.08.2016), contestatorii N. si V. nu mai detineau calitatea de membri ai Sindicatului Drumarilor „E.R.”.

Este real ca potrivit art.6 alin.1 lit.b din Legea 62/2011 statutele organizatiilor sindicale cuprind cel putin urmatoarele prevederi: modul in care se dobandeste si inceteaza calitatea de membru al organizatiei sindicale, iar potrivit art.28 alin.1 din acelasi act normativ organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi. Apelanta face trimitere la prevederile art.22 din Statutul Sindicatului Drumarilor „E.R.” care stipuleaza ca „orice salariat care lucreaza in Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania indiferent de functie, nationalitate ...
are dreptul de a adera
in mod liber la Sindicatul Drumarilor „E.R.” daca recunoaste, respecta statutul si plateste cu regularitate cotizatia de membru”. Or, textul din Statut la care face trimitere apelanta se refera la dobandirea calitatii de membru , prin aderare, si nu reglementeaza situatia incetarii automate a calitatii de membru prin pierderea statutului de angajat al companiei.

De altfel, interpretarea apelantei circumscrisa unei aplicari restrictive a dispozitiilor art.3 din Legea nr. 62/2011, in sensul ca membru al organizatiei sindicale poate fi doar lucratorul cu contract de munca valabil incheiat, este contrara finalitatii dispozitiilor art.2 din Conventia O.I.M. (Nr. 87) privind libertatea sindicala si protectia dreptului sindical, ratificata de Romania prin ratificat prin Decretul nr. 213/1957, publicat in „Buletinul Oficial al Romaniei“, partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958, dispozitie care stipuleaza ca : „lucratorii si cei ce angajeaza, fara nici o deosebire de nici un fel, au dreptul, fara autorizatie prealabila, sa constituie organizatiile stabilite de ei insisi, precum si de a se afilia la aceste organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora” Or, in interpretarea si aplicarea acestor dispozitii conventionale internationale, Comitetul Libertatii Sindicale, ca for international specializat in aplicarea conventiilor in acest domeniu, a statuat ca „ o prevedere ce lipseste lucratorii concediati de dreptul de a fi membru al organizatiei sindicale este incompatibila cu principiul libertatii de asociere intrucat priveaza persoanele interesate de dreptul de a participa la organizatie potrivit liberei lor vointe” (Cazul 1865, paragraf 333). In acelasi sens, Comitetul de Experti privind aplicarea Conventiilor si Recomandarilor din cadrul Organizatiei Internationale a Muncii notand ca, in absenta unui contract de munca, lucratorii pensionari, lucratorii concediati sau fara loc de munca nu intra sub incidenta dispozitiilor legale, a solicitat, prin intermediul
Observatiilor directe,
Guvernului Romaniei sa clarifice daca acesti lucratori pot, in conditiile stabilite de statutele sindicale si de lege, a adera la uniunile sindicale sau a pastra calitatea de membru sindical si dupa incetarea raporturilor de munca.

Or, potrivit art.20 alin.2 Constitutia Romaniei daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

In consecinta, dispozitiile Conventiei O.I.M. (Nr. 87) privind libertatea sindicala si protectia dreptului sindical, la care Romania este parte, trebuie aplicate in sensul si finalitatea determinata in interpretarea oficiala, iar simpla incetare a raportului de munca nu poate avea ca efect direct si inexorabil incetarea calitatii de membru al organizatiei sindicale.

In conditiile in care Sindicatul Drumarilor „E.R.” a inteles sa actioneze si pentru membrii N. si V. si nu le-a opus pierderea statutara a acestei calitatii, raman pe deplin aplicabile dispozitiile art.28 din Legea 62/2011, chiar daca raporturile de munca erau incetate la data introducerii actiunii.

In consecinta, acest motiv de apel este nefondat, urmand a fi pastrata ca legala si temeinica solutia primei instante de respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant al Sindicatului Drumarilor „E.R.” pentru reclamantii N. si V..

Pe fondul cauzei, se retine ca apelanta a invocat gresita stabilire a situatiei de fapt de catre prima instanta. A sustinut apelanta ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca actele aditionale privitoare la reducerea salariilor au fost incheiate in baza de H.C.A al CNADR nr.7/30.05.2013.In fapt actele aditionale au fost incheiate in baza art.41 alin.1 din Legea 53/2003 , ca urmare a acordului partilor, pentru a se incadra in fondul de salarii acordat de CNADNR SA , fiind necesar ca salariile de baza ale tuturor angajatilor DRDP Constanta sa fie diminuate cu 5%, motiv pentru care s-au intocmit in lunile iulie si august 2013 actele aditionale contestate.

Or, invocand o situatie de fapt diferita de cea sustinuta si dovedita prin actiune, referitoare la faptul ca prin Hotararea nr. 7 pct. i din 30.05.2013 Consiliul de administratie al apelantei parate Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A a hotarat reducerea cu 15% a salariului de baza pentru fiecare categorie de salariati in ordinea descrescatoare functiei din grila de salarizare, pana la incadrarea in limita fondului de salarii aprobata, revenea in sarcina paratului-angajator de a administra probe concludente de natura a sustine procesual apararile formulate.

Este real ca apelanta a dovedit ca a procedat la intocmirea de informari, in baza Hotararii nr. 7 din 30.05.2013 a Consiliului de administratie din Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A vizand modificarea salariilor cu 15%, insa toti salariatii au refuzat modificarea contractelor individuale de munca in sensul reducerii salariilor cu 15%, formuland contestatii la informarile din luna iunie 2013.

Totusi apelanta nu a probat existenta vreunui alt act decizional intern, ulterior Hotararii nr. 7 din 30.05.2013, care sa declanseze procedura de negociere a salariilor individuale in baza art.41 alin.1 din Legea 53/2003 si art.140 din CCM CNADR SA. De asemenea, nu s-a administrat vreun mijloc probatoriu pertinent si concludent privitor la procentul de reducere de 5% necesar pentru incadrarea in fondul de salarii. Nu in ultimul rand, lipseste orice dovada a informarii prealabile a salariatilor cu privire la aceasta reducere, apreciata ca act juridic nou, distinct de procedura initiata in baza Hotararii 7/2013, act de informare obligatoriu potrivit art.17 C.Muncii.

In consecinta, in limitele probatoriilor judiciare realizate, trebuie concluzionat ca
reducerea salariului de baza
pentru fiecare categorie de salariati in ordinea descrescatoare functiei din grila de salarizare, pana la incadrarea in limita fondului de salarii aprobata, decurge tot din
Hotararea nr. 7/30.05.2013 pct. i a Consiliul de Administratie,
asa incat acest act juridic constituie, chiar daca nu exista mentiuni in acest sens, temeiul actelor aditionale incheiate cu ocazia „
negocierilor ”
salariale, care au reprezentat, in concret, o acceptare, de catre salariat, a dispozitiei angajatorului de reducere a salariului de baza.

In consecinta, contrar sustinerilor apelantei, temeiul cauzal concret al modificarii salariilor reclamantilor si intervenientului in interes propriu a fost reprezentat de nr. 7 pct. i din H.C.A al CNADR nr.7/30.05.2013, singura modificare operand sub aspectul cuantumului reducerii aplicate. Prin Hotararea nr. 7 pct. i din 30.05.2013 Consiliul de administratie al apelantei parate Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A a hotarat reducerea cu 15% a salariului de baza pentru fiecare categorie de salariati in ordinea descrescatoare functiei din grila de salarizare, pana la incadrarea in limita fondului de salarii aprobata.

Aceasta hotarare a fost atacata in instanta, iar prin decizia civila nr. 1075A/13.11.2014 a Curtii de Apel Timisoara a fost anulat si punctul i al actului.

Corect a apreciat prima instanta faptul ca are putere de lucru judecat decizia pronuntata in apel, definitiva, prin care s-a anulat pct. i din HCA al CNADNR nr. 7/2013, efectul fiind acela ca actul este lovit de nulitate si, deci, lipsit de efectele contrare legii.

Din aceasta perspectiva, apararile apelantei, potrivit carora actele aditionale reprezinta manifestarea de vointa libera a partilor si sunt suficiente prin ele insele pentru a justifica, din punct de vedere legal, reducerile salariale, neavand caracter accesoriu HCA nr. 7/30.05.2013 tind sa repuna in discutie statuarile deja definitive ale Curtii de Apel Timisoara.

In acest sens, prin decizia civila nr. 1075A/13.11.2014 a Curtii de Apel Timisoara s-a retinut ca „in ceea ce priveste punctul i din Hotararea 7/30.05.2013, instanta observa ca limitele mandatului dat directorului general este de reducere a salariilor, stabilindu-se si criteriile de reducere a salariilor, astfel incat fondul de salarii sa fie redus cu 15%. Aceste limite ale mandatului au avut drept consecinta incheierea de acte aditionale la contractele individuale de munca prin care salariatilor le-au fost diminuate salariile.
Aceste limite fixate prin mandat directorului general exclud posibilitatea negocierii si sunt de natura a incalca prevederile art. 41 alin. 1 Codul Muncii, potrivit cu care contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, precum si de art. 5 din CCM nr. 201/15.05.2013, conform cu care CCM poate fi modificat si/sau prelungit prin act aditional in conditiile legii ori de cate ori partile convin aceasta, iar orice modificare va face obiectul unei negocieri
”.

Potrivit art. 1254 alin. 2 raportat la art. 1325 Cod civil, desfiintarea Hotararii nr. 7/30.05.2013 pct. i a Consiliul de Administratie atrage si
desfiintarea actelor juridice subsecvente incheiate in baza actului juridic desfiintat,
respectiv actele aditionale la contractul individual de munca prin care a fost diminuat salariul de baza al salariatului reclamant.

Fata de aceste considerente, raman lipsite de relevanta judiciara toate apararile partilor referitoare la verificarea valabilitatii consimtamantului la incheierea actelor aditionale, nulitatea acestora decurgand din nulitatea actului in temeiul caruia au fost incheiate.

Dispunandu-se anularea actelor aditionale, pe cale subsecventa, in mod corect prima instanta a dispus obligarea paratei sa plateasca reclamantei diferentele salariale dintre salariul cuvenit anterior reducerii salariale dispuse prin actele aditionale anulate prin prezenta hotarare si salariul efectiv primit pentru perioada si daune interese daune interese de 0,04 %/zi intarziere pentru sumele acordate prin prezenta hotarare, calculate de la data de scadentei fiecarui drept salarial si pana la plata efectiva a sumelor datorate . Statuand asupra caracterului nelegal al actelor aditionale contestate, instanta a statuat deopotriva si asupra indreptatirii reclamantilor la plata integrala a drepturilor salariale pe perioada in litigiu. In consecinta, sumele de plata au natura juridica a drepturilor salariale, iar neplata acestora la scadenta lunara atrage aplicabilitatea dispozitiilor art.101 din CCm 201/15.05.2013, apelul fiind nefondat si sub acest aspect.

Fata de toate cele retinute, in baza dispozitiilor art. 480 Cod procedura civila, Curtea de Apel respinge, ca nefondat, apelul formulat de Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. reprezentata prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Constanta impotriva sentintei civile nr.729/12.04.2017 pronuntata de Tribunalul Iasi, sentinta pe care o pastreaza.

In baza art.453 C.pr.civ obliga Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. reprezentata prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Constanta sa plateasca Sindicatul Drumarilor „E.R.” suma de 2468,5 lei cheltuieli de judecata in apel (onorariu avocat 2380 lei si contravaloare cazare 88 lei, conform facturilor depuse la dosarul cauzei.