Calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate

Codul de procedura fiscala: art. 67 alin. (4

¹

)

• Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: art. 266
  
  ²²
  
  alin. (1) , art. 296
  
  ²¹
  
  ,296
  
  ²²
  
  alin. (1)

Potrivit dispozitiilor art. 296 lit. c) din Legea nr. 571/2003 in vigoare incepand cu 1 iulie 2012, data de la care ANAF a preluat administrarea contributiilor sociale datorate de alte categorii de persoane fizice decat cei care desfasoara activitati dependente (salariale): „(1) Urmatoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care Romania este parte, dupa caz: c) persoanele cu statut de persoana fizica autorizata sa desfasoare activitati economice ”.

In acord cu dispozitiile art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 in vigoare in anul 2012: „(1) Baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale pentru persoanele prevazute la art. 296 alin. (1) lit. a) - e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si nici mai mare decat echivalentul a de 5 ori acest castig; contribuabilii al caror venit ramas dupa deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate in scopul realizarii acestui venit, respectiv valoarea anuala a normei de venit, dupa caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim mentionat, nu datoreaza contributie de asigurari socialef...) ”.

Vazand prevederile legale anterior enuntate, se poate statua ca in situatia in care persoanele cu statut de persoana fizica autorizate sa desfasoare activitati economice nu depun declaratia privind venit asigurat la sistemul public de pensii, organul fiscal are obligatia de a stabili baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale, prin estimare, la nivelul minim prevazut la art. 296

²²

alin. (1) din Codul fiscal.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca in perioada 09.07.2010-09.07.2013 reclamanta nu a desfasurat activitati economice in calitate de persoana fizica autorizata, la data de 13.07.2010 facand mentiunea in Registrul Comertului ca, pe aceasta perioada, isi suspenda temporar activitatea, astfel ca nu a avut calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate, in temeiul art. 296 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 973 din 10 septembrie 2019, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, la data de 22 august 2018, sub nr. [,..]/30/2018, reclamanta A..., a chemat in judecata parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta in cauza, sa dispuna anularea deciziei de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pe anul 2012, cu nr. 27411 emisa la 13.12.2017, necomunicata, despre a carei existenta reclamanta a luat cunostinta urmare a instiintarii nr. 596/15.12.2017, solicitand anularea acesteia ca netemeinica si nelegala.

Prin sentinta civila nr. 409/14.03.2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr..../30/2018 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta A..., in contradictoriu cu parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, si in consecinta a fost dispusa anularea Deciziei de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2012 nr. 27411/13.12.2017 emisa de parata AJFP Timis. A luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata recurenta Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis solicitand admiterea ca temeinica si legala a recursului, casarea sentintei civile nr. 409/PI/2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]730/2018, iar in rejudecarea cauzei si emiterea unei hotarari prin care sa se dispuna pe cale de exceptie respingerea actiunii ca inadmisibila iar pe fond, respingerea actiunii ca vadit neintemeiata si nelegala.

In primul rand intelege sa critice hotararea instantei de fond, intrucat desi aceasta a retinut faptul ca reclamanta a depus in procedura prealabila contestatie impotriva actului administrativ fiscal a carei anulare o solicita, a omis faptul ca reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ fiscal pronuntat urmare solutionarii contestatiei acesteia si a procedat la solutionarea directa a acestei cauze.

Parata considera gresita solutia instantei de fond sub acest aspect intrucat actul solicitat de catre contestatoare a fi anulat constituie un act administrativ fiscal, presupune parcurgerea procedurii prealabile prevazute de art. 268 si art. 270 din Legea nr. 207/2015, care se judeca de catre instanta de contencios administrativ si fiscal.

Astfel in speta se fac aplicabile dispozitiile art. 268 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 unde se arata ca: impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac...”.

Se apreciaza ca, obiectul unei actiuni in contencios administrativ il constituie, in principal, atacarea deciziei emise in solutionarea contestatiei pe cale administrativa, iar, in subsidiar, atacarea actului administrativ prin care se stabilesc obligatii, asa cum stipuleaza art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Actul administrativ fiscal este definit de art. 46 din Codul de procedura fiscala si este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei fiscale privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale. In ceea ce priveste decizia de impunere si dispozitiile privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala, calea de atac impotriva acestor acte administrative o reprezinta contestatia prealabila administrativa, impotriva acestor acte de creanta legiuitorul neprevazand o cale de atac direct in fata instantei de judecata, bineinteles in ceea ce priveste solicitarea de anulare a acestui act.

Avand in vedere faptul ca reclamanta nu ataca solutia pronuntata de organele fiscale in procedura prealabila ci doar decizia de impunere nr. 27411/13.12.2017 a AJFP Timis emisa pentru anul 2012 actiunea reclamantei apreciaza ca se impune a fi respinsa ca inadmisibila.

Pe fond,considera de asemenea solutia instantei de fond eronata intrucat aceasta a apreciat gresit faptul ca impunerile organelor fiscale fata de reclamanta sunt nedovedite.

In acest sens arata ca in urma verificarilor efectuate in baza de date ANAF organele fiscale au constatat faptul ca reclamanta nu a depus declaratia fiscala privind veniturile realizate pe anul 2012.

Desi instanta a retinut ca reclamanta in perioada 09.07.2010-09.07.2013, si-a suspendat desfasurarea activitatii, motiv pentru care organele fiscale au procedat gresit la impunerea acesteia, in realitate aratam ca reclamanta nu a dovedit in fata organelor fiscale incetarea activitatii cu documente, astfel ca a fost emisa Decizia de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pe anul 2012 nr. 6564385/28.09.2017 a AJFP Timis.

Atare fapt, considera ca instanta de fond a retinut gresit in solutionarea favorabila a cauzei, argumentele reclamantei privind faptul ca aceasta nu a realizat venituri in anul 2012 si ca a avut activitatea suspendata, deoarece conform prevederilor legislative, aceasta avea obligatia sa depuna declaratiile de venit aferente anului 2012 la organul fiscal competent si sa faca dovada incetarii activitatii.

Chiar daca la dosarul cauzei, reclamanta a depus rezolutia emisa de ORC Timis pe numele A..., cu nr. [..,]/13.07.2010, prin care se admite cererea de suspendare temporara a activitatii societatii pe o perioada de 3 ani incepand cu data de 09.07.2010 pana in data de 09.07.2013, contrar retinerilor instantei de fond, apreciaza ca acest inscris nu poate fi retinut ca dovada a incetarii raporturilor de munca ori de suspendare a acestora, intrucat conform prevederilor legale reclamanta avea obligatia depunerii declaratiei de venit aferenta anului 2012 la AJFP Timis si nu si-a onorat aceasta obligatie.

Prin urmare contestatoarea avea obligatia de a face dovada incetarii activitatii, iar incadrarea contribuabililor persoane fizice presupune obligatia acestora de a depune declaratiile de venit, pe anul 2012 in speta de fata, conform dispozitiilor art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu prevederile art. 32 din NM de aplicare a Titlului IX(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.

Si in cazul suspendarii activitatii, contribuabilii au obligatia depunerii declaratiilor fiscale potrivit prevederilor legislative.

De asemenea, conform legislatiei consideram ca reclamanta avea obligatia anuntarii suspendarii activitatii, la sediul organului competent teritorial.

Prin urmare, considera ca reclamanta nu a depus declaratia de venit pe anul 2012 in termenul legal si nu a anuntat suspendarea activitatii la organul competent, astfel ca argumentele acesteia contrar sustinerilor instantei de fond apreciaza ca sunt lipsite de temei legal.

In drept invoca art. 483 si urm. C. pr. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura fiscala, coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Legal citat reclamanta intimata A... a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii primei instante ca fiind temeinica si legala.

In motivare se arata ca, prin decizia de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pe anul 2012, cu nr. 27411 emisa la 13.12.2017 s-a stabilit in sarcina acesteia plata unei sume pe care nu o cunoaste (decizia nefiindu-i comunicata) pentru anul 2012.

Ori, a avut activitatea PFA suspendata in perioada 09.07.2010 -09.07.2013 conform rezolutiei ORC Timis nr. 12203/13.07.2010 pe care o depune alaturat, astfel ca nu datoreaza CASS pentru anul 2012, sens in care solicita anularea deciziei nr. 27411 emisa la 13.12.2017.

De asemenea se arata ca a depus contestatie la parata in termenul legal insa nu a primit vreo solutie, ci doar adresa nr. 6864/23.04.2018 prin care a fost informata ca cererea i-a fost inregistrata la 30.01.2018 cu nr. 6864 si trimisa spre competenta solutionare, conform Codului de procedura fiscala. Prin urmare nu este reala sustinerea recurentei potrivit careia ar fi primit o solutie la plangerea sa in faza administrativa.

In ceea ce priveste sustinerea recurentei ca nu este relevant faptul ca a facut dovada pentru perioada in care activitatea PFA a fost suspendata, deoarece, in opinia recurentei era obligata sa depuna declaratie de venit.

Solicita a se observa faptul ca recurenta confunda doua raporturi juridice distincte: pe de o parte, obligatia ei de a depune o declaratie fiscala, nedepunerea acesteia in termen putand fi sanctionata contraventional. Pe de alta parte, obligatia acesteia de a contribui la fondul de asigurari de sanatate in situatia in care are calitate de contribuabil, adica daca a desfasurat activitati economice.

Ori, nu poate fi obligata la plata contributiilor doar pentru ca nu ar fi depus declaratie de venit, ci dimpotriva, se impune anularea deciziei de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pe anul 2012, cu nr. 27411 emisa la 13.12.2017 pentru perioada in care a avut activitatea suspendata, conform dovezii eliberate de ORC Timis.

Analizand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum si prin aplicarea art. 488 si urm. din noul Cod de procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este neintemeiat pentru considerentele care sunt expuse in continuare:

Prin actiunea promovata in fata instantei de contencios administrativ reclamanta, in contradictoriu cu parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea deciziei de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pe anul 2012, cu nr. 27411 emisa la 13.12.2017, necomunicata, despre a carei existenta reclamanta a luat cunostinta urmare a instiintarii nr. 596/15.12.2017.

Instanta de fond a admis actiunea reclamantei si a dispus anularea Deciziei de impunere anuala pentru stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2012 nr. 27411/13.12.2017 emisa de parata AJFP Timis.

In esenta, instanta a retinut ca in anul 2012, reclamanta, nerealizand venituri din activitati independente, in calitate de persoana fizica autorizata, nu se poate retine ca aceasta a avut calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate, in temeiul art. 296 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

Nemultumita fiind de aceasta solutie, parata a promovat calea de atac a recursului, sustinand ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu aplicarea eronata a normelor de drept material incidente in cauza.

Analizand legalitatea hotararii recurate, Curtea constata ca recursul este neintemeiat, urmand sa il respinga, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.

Curtea constata ca prin Decizia privind stabilirea din oficiu a contributiei de asigurari sociale pentru persoane fizice pe anul 2012 nr.27411/13.12.2017, a carei anulare se solicita, parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata suplimentare cu titlu de contributie asigurari sociale de sanatate aferente lunilor octombrie, noiembrie si decembrie ale anului 2012 in cuantum de 696 lei.

Reclamanta a promovat impotriva acestei decizii contestate pe cale administrativa, solicitand anularea acesteia, contestatie care insa nu a fost solutionata in termenul legal de 6 luni.

In acest context, al nesolutionarii contestatiei in termen de 6 luni de la data depunerii acesteia, in temeiul art. 281 alin.5 din Legea nr. 207/2015, reclamanta s-a adresat instantei de contencios administrativ , astfel incat apare ca neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca actiunea promovata de reclamanta ar fi inadmisibila.

Reclamanta a invocat in sustinerea actiunii sale imprejurarea ca a avut activitatea PFA suspendata in perioada 09.07.2010 -09.07.2013, conform rezolutiei ORC Timis nr. 12203/13.07.2010 pe care o depune alaturat cererii de chemare in judecata, astfel ca apreciaza ca nu datoreaza CASS pentru anul 2012, sens in care solicita anularea deciziei nr. 27411 emise la 13.12.2017.

In cuprinsul deciziei contestate se mentioneaza ca acest act a fost emis in temeiul dispozitiilor art. 67 alin. (4 ) din Codul de procedura fiscala raportat la art. (266 ) alin. (1) din Legea nr. 571/2003 in vigoare in anul 2012.

In conformitate cu prevederile art. 296

²¹

din Legea nr. 571/2003 in vigoare incepand cu 1 iulie 2012, data de la care ANAF a preluat administrarea contributiilor sociale datorate de alte categorii de persoane fizice decat cei care desfasoara activitati dependente (salariale): „(1) Urmatoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care Romania este parte, dupa caz:

1. intreprinzatorii titulari ai unei intreprinderi individuale;
2. membrii intreprinderii familiale;
3. persoanele cu statut de persoana fizica autorizata sa desfasoare activitati economice;
4. persoanele care realizeaza venituri din profesii libere;
5. persoanele care realizeaza venituri din drepturi de proprietate intelectuala, la care impozitul pe venit se determina pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla;
6. persoanele care realizeaza venituri, in regim de retinere la sursa a impozitului pe venit, din activitati de natura celor prevazute la art. 52 alin. (1) si din asocierile fara personalitate juridica prevazute la art. 13 lit. e);
7. persoanele care realizeaza venituri din activitatile agricole prevazute la art. 71 lit.

a) - c);

8. persoanele care realizeaza venituri, in regim de retinere la sursa a impozitului pe venit, din activitatile agricole prevazute la art. 71 lit. d).

(2) Persoanele care sunt asigurate ale sistemului public de pensii, conform art. 6 alin. (1) pct. I - III si V din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele care beneficiaza de una din categoriile de pensii acordate in sistemul public de pensii nu datoreaza contributia de asigurari sociale pentru veniturile obtinute ca urmare a incadrarii in una sau mai multe dintre situatiile prevazute la alin. (1)”

Potrivit art. 67 alin. (4

¹

) din Codul de procedura fiscala: „ In situatia in care contribuabilii prevazuti la art. 296 alin. (1) lit. a) - e) din Codul fiscal nu depun declaratia

privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, organul fiscal stabileste prin estimare

22

baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale la nivelul minim prevazut la art. 296 alin. (1) din Codul fiscal. Dispozitiile art. 83 alin. (4) sunt aplicabile in mod corespunzator.”

Or, in acord cu dispozitiile art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 in vigoare in anul 2012: „(1) Baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale pentru persoanele prevazute la art. (296 ) alin. (1) lit. a) - e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si nici mai mare decat echivalentul a de 5 ori acest castig; contribuabilii al caror venit ramas dupa deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate in scopul realizarii acestui venit, respectiv valoarea anuala a normei de venit, dupa caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim mentionat, nu datoreaza contributie de asigurari sociale.(...)”.

Vazand prevederile legale anterior enuntate, Curtea constata ca in ipoteza in care persoanele cu statut de persoana fizica autorizate sa desfasoare activitati economice nu depun declaratia privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, organul fiscal are obligatia de a stabili baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale, prin estimare, la nivelul minim prevazut la art. (296 ) alin. (1) din Codul fiscal.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca in perioada 09.07.2010-09.07.2013 reclamanta nu a desfasurat activitati economice in calitate de persoana fizica autorizata, la data de 13.07.2010 facand mentiunea in Registrul Comertului ca, pe aceasta perioada, isi suspenda temporar activitatea (f. 10 dosar fond).

Asadar, in mod corect a retinut instanta de fond ca in anul 2012 reclamanta nu a realizat venituri din activitati independente, in calitate de persoana fizica autorizata, astfel ca nu a avut calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii si la cel de asigurari sociale de sanatate, in temeiul art. 296

²¹

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

In consecinta, in mod legal s-a retinut de prima instanta nelegalitatea deciziei contestate.

Curtea a constatat ca parata nu a probat incidenta in speta a vreunui motiv de casare, context in care a fost respins ca neintemeiat recursul formulat.