Calificarea actiunii – obligatie a instantei de judecata. Stabilirea caracterului patrimonial al actiunii. Incidenta art. 282

¹

Cod procedura civila. Inadmisibilitatea recursului la recurs.

 

Izvorul raspunderii paratului il constituie contractul de antrepriza incheiat cu reclamantul, contract a carei valoare este de 33.000 lei, Tribunalul Tulcea statuand in mod judicios ca actiunea dedusa judecatii de catre reclamant este o actiune evaluabila in bani, prin care reclamantul urmareste realizarea dreptului sau de creanta izvorat din contractul de antrepriza, iar nu o actiune, neevaluabila in bani, intitulata generic „obligatie de a face”, hotararii pronuntate in prima instanta fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila.

Art. 282

¹

Cod procedura civila restrange exercitiul apelului la litigii al caror obiect au o valoare de pana la 100.000 lei, inclusiv, iar art. 299 al. (3) Cod procedura civila prevede ca, in situatia in care hotararea pronuntata de instantele de judecata sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat urmatoare celei care a pronuntat hotararea in cauza.

Potrivit art. 299 Cod procedura civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotararile pronuntate in apel si hotararile date, in prima instanta, fara drept de apel, deci hotararile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 Cod procedura civila.

Pe de alta parte, din dispozitiile alin. (2) al art. 377, cu referire la hotararile irevocabile, raportat la art. 299 Cod procedura civila, rezulta ca sistemul roman de jurisdictie a statuat  principiul unicitatii recursului, dreptul la aceasta cale stingandu-se prin exercitare.

 

Art. 282

¹

Cod procedura civila

Art. 299 al. (3) Cod procedura civila

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 2431/327/2009, reclamantul C.V. a chemat in judecata pe paratul P.F.A. - T.E.M., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va  pronunta sa oblige paratul sa refaca lucrarile efectuate necorespunzator la un put de apa potabila de mare adancime, iar in caz de refuz sa fie autorizat reclamantul sa le execute pe cheltuiala paratului, sau acesta sa fie obligat la plata unor despagubiri in valoare de 40.000 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in luna septembrie 2008 s-a inteles cu paratul in sensul ca acesta sa ii construiasca un put de mare adancime pentru apa potabila, paratul fiind specialist in foraje. A mai precizat reclamantul ca pretul convenit a fost de 33.000 de lei, la care s-a adaugat si pretul materialelor, de 7000 de lei. Reclamantul a mai invederat faptul ca lucrarea a inceput in luna octombrie 2008, durand aproximativ doua saptamani, dupa care paratul i-a spus ca lucrarea a fost terminata, insa va mai scoate 2-3 zile apa cu mal si ca nu a avut loc o receptie a lucrarii. Reclamantul a mai mentionat ca nici in prezent nu a aparut apa limpede si ca ulterior a aflat, consultand alte persoane, ca nefunctionarea putului este cauzata de faptul ca groapa este stramba, insa paratul nu a mai dorit sa ia legatura cu reclamantul, desi acesta l-a contactat, pentru rezolvarea problemei si remedierea lucrarii. De aceea, reclamantul a solicitat ca paratul sa fie obligat la refacerea lucrarilor, atat timp cat acestea au fost executate necorespunzator, putul trebuind sa fie perpendicular, iar in caz de refuz, sa se dispuna autorizarea reclamantului sa execute lucrarile pe cheltuiala paratului sau obligarea acestuia la plata sumei de 40.000 de lei, reprezentand contravaloarea manoperei si a materialelor.

Paratul PFA – T.E.M., legal citat, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila pentru neindeplinirea procedurii concilierii directe prevazuta de art.720 alin. 2 C.proc.civ., iar pe fond respingerea actiunii avand in vedere ca lucrarea a fost acceptata fara rezerve de catre beneficiar. De asemenea, paratul a invocat si exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru constatarea viciilor ascunse ale lucrarii, intrucat termenul de prescriptie de 6 luni a fost depasit.

Prin sentinta civila nr.2845/08.10.2010 Judecatoria Tulcea a respins actiunea formulata de catre reclamantul
C.V.
, ca nefondata.

Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Relativ la cele doua exceptii invocate prin intampinare, instanta de fond le-a respins prin incheierea din 16.10.2009, pentru motivele precizate in respectiva incheiere.

Pe fond, prima instanta a constatat ca actiunea formulata de catre reclamantul C.v. nu este intemeiata. Astfel, continutul conventiei dintre parti rezulta din factura emisa pe data de 22.11.2008, factura insusita de catre ambele parti prin semnatura si potrivit careia paratul trebuia sa presteze servicii de foraj la o adancime de 80 de metri. Faptul ca obligatia paratului era doar acea de a fora putul, iar nu de a gasi apa potabila, rezulta si din  inscrisul eliberat de catre Oficiul Registrului Comertului in care se mentioneaza activitatile pe care le poate desfasura paratul ca persoana fizica autorizata, acestea rezumandu-se la lucrari de foraj si la activitati de inginerie si consultanta tehnica legate de acestea.

Stabilirea continutului conventiei dintre parti este esentiala pentru solutionarea cauzei, intrucat retinerea unei eventuale culpe a paratului nu poate fi facuta decat prin raportare la intelegerea partilor, deci la obligatiile care ii reveneau paratului potrivit acestei intelegeri.

Asa cum s-a mentionat anterior, paratului ii revenea doar obligatia de a executa putul, iar nu si aceea de a racorda respectiva lucrare la sursa de apa potabila sau de a garanta faptul ca in urma executarii putului va fi gasita apa potabila. In aceste conditii, trebuie stabilit daca  faptul ca nu a fost gasita apa potabila a fost cauzat de eventuale deficiente in executarea lucrarilor de foraj.

Atat din continutul raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza,cat si din precizarile facute de catre expert in fata instantei, rezulta ca lucrarile de foraj executate de catre parat nu prezinta deficiente tehnice care sa fi constituit cauza faptului ca nu a fost gasita apa potabila. Din aceleasi probe mai rezulta si faptul ca, anterior inceperii lucrarii, ar fi trebuit intocmita o documentatie tehnica din care sa rezulte daca in respectivul loc poate fi gasita apa potabila, aceasta documentatie trebuind insa obtinuta de catre beneficiarul lucrarii, adica de catre reclamant, si ca negasirea apei potabile poate fi cauzata si de colmatarea putului,  sarcina decolmatarii acestuia revenind, de asemenea, beneficiarului.

Prin urmare, din probele anterior mentionate rezulta ca paratul si-a indeplinit obligatiile contractuale, acestea constand exclusiv in executarea lucrarii de foraj a putului, si atat timp cat forajul si tubajul au fost corect executate, nu se poate retine nici o culpa in sarcina acestuia, iar faptul ca nu a fost gasita apa potabila nu ii poate fi imputat paratului deoarece, pe de o parte, conventia partilor nu se referea si la acest aspect, iar pe de alta parte, lipsa apei potabile  nu se afla in legatura de cauzalitate cu modul in care paratul a efectuat lucrarile de foraj.

Impotriva acestei sentinte, la data de 25 noiembrie 2010, a formulat apel reclamantul Cralea Virgiliu, urmand ca motivele de apel sa fie dezvoltate si depuse la dosar in termenul prevazut de art.287 alin.2 cod pr.civ.

Prin intampinarea depusa de intimata parata PFA – T.E.M. la data de 7 februarie 2011 s-a invederat ca, raportat la valoarea litigiului dedus judecatii, calea de atac in cauza este recursul.

La termenul de judecata din 9 martie 2011, instanta a constatat ca recursul este calea de atac, ocazie cu care intimata parata a inteles sa invoce nulitatea recursului conform art.306 cod pr.civ.

Prin decizia civila nr. 331/20.04.2011, Tribunalul Tulcea a constatat nul recursul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 2845/8 octombrie 2010 pronuntata de Judecatoria Tulcea in conditiile art. 306 Cod procedura civila, instanta retinand ca reclamantul nu a exercitat calea de atac cu respectarea exigentelor art. 301 coroborat cu art. 303 Cod procedura civila, respectiv recursul nu a fost  motivat

in fapt si in drept in termenul legal de 15 zile de la data comunicarii sentintei.

Impotriva acestei decizii, cat si a incheierii din data de 9.03.2011, a declarat recurs reclamantul C.V., care le-a criticat pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 3 Cod procedura civila coroborat cu art. 304 Cod procedura civila, recurentul sustinand ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea competentei de ordine publica a tribunalului, care era competent sa solutioneze calea de atac a apelului impotriva sentintei civile nr. 2845/8 octombrie 2010 a Judecatoriei Tulcea, iar nu recursul.

Se mai sustine ca instanta de apel a schimbat in mod gresit obiectul actiunii reclamantului, din actiune neevaluabila in bani, ce avea ca obiect - obligatie de a face, intr-o actiune evaluabila in bani, ce viza antrenarea raspunderii contractuale a paratului pentru executarea necorespunzatoare a unei lucrari - respectiv realizarea in mod defectuos a unui put de apa potabila de mare adancime, valoarea lucrarilor fiind de 40.000 lei.

Recurentul arata ca prima instanta a stabilit in mod corect, in raport de obiectul actiunii sale - obligatie de a face - calea de atac careia ii era supusa hotararea pronuntata si a mentionat-o ca atare in dispozitivul sentintei.

Conformandu-se acestor dispozitii, reclamantul a exercitat calea de atac a apelului, pe care a si motivat-o cu respectarea dispozitiilor legale, la prima zi de infatisare conform art. 287 alin. (2) teza a II-a Cod procedura civila, iar Tribunalului Tulcea ii revenea obligatia, in ipoteza in care constata ca se impune recalificarea caii de atac din apel in recurs, sa constate ca aceasta cale a fost motivata in termen si sa procedeze la judecata recursului in raport de criticile reclamantului.

In concluzie, recurentul a solicitat casarea hotararii Tribunalului Tulcea si trimiterea cauzei aceleasi instante pentru rejudecare in raport de calea legala de atac.

Curtea, analizand hotararea Tribunalului Tulcea si incheierea din 09 martie 2011 in raport de criticile reclamantului constata urmatoarele:

Criticile reclamantului cu privire la calificarea gresita a actiunii de chemare in judecata promovata de reclamant, si incadrarea litigiului in categoria actiunilor evaluabile in bani, cu consecinta incidentei in speta a dispozitiilor art. 282

¹

Cod procedura civila, se retin a fi nefondate.

Conform art. 84 Cod procedura civila pentru a caracteriza actiunea introdusa, instanta nu trebuie sa se orienteze dupa sensul literal sau juridic al termenilor folositi, ci dupa cel pe care reclamantul a inteles sa il atribuie acelor termeni, dupa natura dreptului si a scopului urmarit prin exercitarea acestor actiuni, acestor termeni.

In speta se retine ca prin actiunea dedusa judecatii reclamantul a supus analizei instantei de judecata antrenarea raspunderii contractuale a paratului, ca urmare a executarii necorespunzatoare a contractului de antrepriza de lucrari perfectat intre parti in septembrie 2008 solicitand instantei sa oblige paratul sa remedieze deficientele lucrarii executate – forarea unui put pentru alimentarea cu apa, sau in ipoteza in care paratul refuza indeplinirea corespunzatoare a obligatiei asumate, s-a solicitat ca reclamantul sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratului, cu plata unor despagubiri in cuantum de 40.000 lei.

Prin urmare, actiunea dedusa judecatii – de reclamant este o actiune in realizarea dreptului sau nascut din contract de antrepriza, respectiv reclamantul a solicitat obligarea paratului la executarea in natura a obligatiei asumate – executarea unui put pentru alimentarea locuintei cu apa – si, in subsidiar, obligarea acestuia la despagubiri pentru nerespectarea obligatiei contractuale.

Antrepriza este contractul prin care una dintre parti (antreprenor) se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte, numita client, in schimbul unei remuneratii.

In caz de neexecutare a lucrarii, antreprenorul raspunde fata de client potrivit dreptului comun (clauza penala, daune-interese, daune cominatorii, executarea in contul debitorului cu autorizatia justitiei, etc. – art. 1066 si urmatoarele Cod civil).

Antreprenorul raspunde fata de client si pentru neexecutarea corespunzatoare a lucrarii pana la momentul receptiei lucrarii, iar pentru viciile ascunse si dupa primirea lucrarii de catre client si chiar daca lucrarea nu a fost executata personal de catre antreprenor (art. 1487 Cod civil).

In speta se constata ca intre parti a intervenit in luna septembrie 2008 un contract de antrepriza de lucrari, paratul asumandu-si obligatia sa foreze pentru reclamant in calitate de client un put de apa potabila de mare adancime in schimbul unei remuneratii de 33.000 lei, conventie recunoscuta de ambele parti in cadrul interogatoriilor luate in fata instantei de judecata.

Imprejurarea conform careia aceasta intelegere nu a fost materializata intr-un inscris (instrumentum) nu echivaleaza cu lipsa contractului (in sens de act juridic civil), partile confirmand intelegerea, iar paratul in calitate de antreprenor a si executat obligatia asumata – forarea putului de apa potabila de mare adancime.

Imprejurarea ca aceasta lucrare a fost realizata necorespunzator, reclamantul invocand existenta unor vicii ascunse, necunoscute la momentul receptiei lucrarii si care au facut imposibila obtinerea de apa limpede, apta consumului in gospodarie, a determinat actionarea in justitie a paratului pentru antrenarea raspunderii contractuale a acestuia pentru viciile lucrarii, reclamantul solicitand in principal obligarea paratului sa isi execute in natura obligatia de a fora un put de mare adancime pentru alimentare cu apa si in subsidiar, executarea lucrarii in contul debitorului cu autorizatia justitiei (art. 1066 Cod civil).

Prin urmare, izvorul raspunderii paratului il constituie contractul de antrepriza incheiat cu reclamantul, contract a carei valoare este de 33.000 lei, Tribunalul Tulcea statuand in mod judicios ca actiunea dedusa judecatii de catre reclamant este o actiune evaluabila in bani, prin care reclamantul urmareste realizarea dreptului sau de creanta izvorat din contractul de antrepriza, iar nu o actiune, neevaluabila in bani, intitulata generic „obligatie de a face”, hotararii pronuntate in prima instanta fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila.

Art. 282

¹

Cod procedura civila, restrange exercitiul apelului la litigii al caror obiect au o valoare de pana la 100.000 lei, inclusiv, iar art. 299 al. (3) Cod procedura civila, prevede ca, in situatia in care hotararea pronuntata de instantele de judecata sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat urmatoare celei care a pronuntat hotararea in cauza.

Termenul de „litigiu” folosit de legiuitor in art. 282

¹

Cod procedura civila desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta in materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct o valoare patrimoniala, ori un act juridic al carui drept este un drept evaluabil in bani.

Cum in speta reclamantul a dedus judecatii primei instante o actiune prin care tindea la antrenarea raspunderii contractuale a paratului, in calitate de antreprenor, pentru viciile lucrarii contractate – un put pentru captarea apei potabile, valoarea contractului de antrepriza fiind de 33.000 lei, se constata ca actiunea era evaluabila in bani, iar hotararea pronuntata de prima instanta era supusa exclusiv caii de atac a recursului, la Tribunalul Tulcea, ca instanta ierarhic superioara Judecatoriei.

Instituirea unei singure cai de atac – aceea a recursului – in cazul hotararilor judecatoresti pronuntate in litigii al caror obiect au o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, nu constituie o modalitate de ingradire a dreptului de liber acces la justitie, legiuitorul putand dispune o simplificare a procedurilor si o reducere a nr. cailor de atac in cazul litigiilor ce au ca obiect o valoare mai redusa, respectiv sub 100.000 lei.

Prin decizia civila nr. 1/1999 Curtea Constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 al. (3) potrivit carora „Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege”. Pentru situatii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente – intre care si respectarea nr. cailor de atac si a termenelor in care pot fi exercitate.

Posibilitatea provocarii unui control judicios al hotararii judecatoresti pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat este reglementata in prezent prin norma constitutionala.

Insa potrivit art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai in conditiile legii procesuale.

Corespunzator acestui principiu legiuitorul a reglementat in mod expres hotararile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control efectiv al hotararii judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil reglementate de C.E.D.O.

In speta, in raport de dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila si de valoarea obiectului actiunii dedusa judecatii in mod judicios Tribunalului Tulcea, prin incheierea de sedinta din
09.03.2011
a calificat calea de atac careia ii era supusa hotararea primei instante ca fiind recurs si nu apel, si a procedat la judecarea acestei cai de atac cu respectarea exigentelor legii privind compunerea completului de judecata si a termenelor de exercitare si de motivare a acestei cai de atac.

Imprejurarea ca prima instanta a indicat in mod gresit, in dispozitivul sentintei civile nr. 2845/8.10.2010 faptul ca hotararea e supusa apelului nu poate justifica eroarea in care s-a aflat partea asistata de aparator si nu poate deschide acesteia o alta cale de atac impotriva hotararii Tribunalului Tulcea.

Potrivit art. 299 Cod procedura civila sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotararile pronuntate in apel si hotararile date, in prima instanta, fara drept de apel, deci hotararile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 Cod procedura civila.

Pe de alta parte din dispozitiile alin. (2) al art. 377, cu referire la hotararile irevocabile, raportat la art. 299 Cod procedura civila, rezulta ca sistemul roman de jurisdictie a statuat  principiul unicitatii recursului, dreptul la aceasta cale stingandu-se prin exercitare.

Cum decizia civila nr. 331 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Tulcea este irevocabila, fiind pronuntata in recurs, Curtea constata ca reclamantul nu mai are deschis un al doilea recurs la aceasta hotarare, prezentul recurs fiind inadmisibil si va fi respins ca atare.

Decizia civila nr. 426/C/19.09.2011

Dosar nr. 2431/327/2009

Judecator redactor Mihaela Popoaca