Bunurile mobile devenite imobile prin incorporare. obiect al Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
19 martie 2020Calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea unui titlu de despagubire este apelul si nu recursul.
19 martie 2020
Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie.
Art.55 (4) lit.a) din Codul fiscal
Art. 72 din Legea nr.188/1999
Potrivit textului art.55 (4) lit. a) din Codul fiscal urmatoarele sume nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevazut in contractul de munca.
Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depaseste 1.500.000 lei.
Nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevazute mai sus, realizate de persoane fizice, daca aceste venituri sunt primite in baza unor legi speciale si finantate din buget.
Obiectul de reglementare a normei este reprezentat de comportamentul fiscal pentru anumite categorii de cheltuieli, fara ca prin aceasta sa legifereze dreptul efectuarii acestora. De altfel, din reglementarea finala rezulta posibilitatea scutirii de impozit si in alte situatii, cu conditia insa a existentei unui temei legal pentru efectuarea acelor cheltuieli.
O astfel de facilitate fiscala devine activa atunci cand ea se aplica unor cheltuieli pentru care este stabilit un temei, cu sublinierea ca, in materia cheltuielilor publice, un astfel de temei nu poate fi reprezentat decat de lege.
Aprecierea este sustinuta nu numai de dispozitiile precitate din Legea nr.273/2006, dar si de dispozitiile art. 72 din Legea nr.188/1999, care nu permit negocieri in cadrul acordurilor colective de munca decat asupra anumitor categorii de drepturi, printre care nu pot fi enumerate facilitatile de natura salariala, fie ele si sub forma contravalorii unor cadouri acordate cu ocazia unor sarbatori legale.
(Decizia nr. 1643/R-CONT/07 Octombrie 2015)
Prin sentinta civila nr. 226 pronuntata de Tribunalul Arges la 27 februarie 2015 a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamant U.A.T. Judetul Arges, in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Curtea de Conturi Arges, a fost anulata incheierea nr.223/13.11.2014 si punctele 7 si 8 din Decizia nr.32/24.07.2014.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca prin actele administrative contestate s-a dispus recuperarea sumei de 13.630 lei reprezentand cheltuieli de deplasare platite necuvenit si majorari de intarziere, precum si suma de 23.833 lei reprezentand sume acordate necuvenit pentru procurarea de cadouri in favoarea copiilor minori ai salariatilor, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun, suma la care s-au calculat majorari de intarziere.
A retinut tribunalul ca, prin Hotararea nr.43/2008 a Consiliului Judetean Arges s-a aprobat decontarea cheltuielilor in interesul serviciului, efectuate de aparatul de specialitate al Consiliului, ca urmare a uzarii autovehiculelor proprietate personala. Cum HG nr.543/1995 prevede expres ce cheltuieli de transport nu se pot deconta, se impune aprecierea ca masura adoptata de reclamanta a fost legala.
Aceeasi concluzie a retinut-o tribunalul si in raport de sumele cheltuite pentru cadourile acordate grupurilor de colindatori si copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun, temeiul aprecierii fiind dispozitiile art.55 alin.4 lit.a) din Codul fiscal, care permit acordarea unor astfel de beneficii, ce nu pot depasi insa 150 lei.
Impotriva sentintei a declarat recurs Curtea de Conturi a Romaniei, invocand dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila si sustinand urmatoarele:
- au fost incalcate dispozitiile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006, care nu permit efectuarea altor plati decat cele ce au o baza legala, iar interpretarea pe care instanta a dat-o dispozitiilor art.25 din HG nr.1860/2006 nu poate fi retinuta, atat timp cat legiuitorul este singurul in masura sa stabileasca drepturile si obligatiile personalului din autoritatile si institutiile publice;
- in mod nelegal a fost admisa cererea de chemare in judecata si pentru suma ce reprezinta contravaloarea unor cadouri, iar trimiterea la dispozitiile Codului fiscal nu poate sustine aprecierea instantei deoarece textul invocat reglementeaza numai modul de impozitare si nu este de natura sa asigure temeiul legal al platii. Normele fiscale se pot aplica pentru platile de natura celor efectuate de reclamanta numai in masura in care au fost respectate dispozitiile legale in vigoare.
Examinand criticile formulate se apreciaza ca ele sunt fondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
Un prim aspect ce se impune a fi retinut este acela ca, ceea ce se discuta in cauza sunt eventuale abateri de la elaborarea si folosirea bugetului de venituri si cheltuieli ale unei autoritati publice. Sunt, asadar, incidente in cauza, asa cum corect se sustine de catre recurenta, dispozitiile Legii nr.273/2006 referitoare la interdictia de a angaja cheltuieli pentru care nu exista o baza legala.
In cauza aceste cheltuieli s-au concretizat in sume acordate propriului personal de catre reclamanta pentru uzura autoturismelor proprietate personala folosite la deplasarile in interesul serviciului si sub forma unor cadouri oferite copiilor salariatilor cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun.
Astfel, s-a impus in sarcina reclamantei obligatia de a recupera suma de 13.630 lei ce se compune din cea de 11.564 lei platita angajatilor reclamantei, drept contravaloare a uzurii autoturismului proprietate personala, atunci cand acesta a fost folosit pentru deplasari in interesul serviciului, suma la care s-au calculat si majorari de intarziere.
Este real ca a fost adoptata pentru justificarea efectuarii acestor cheltuieli Hotararea nr.43/19.03.2008 a Consiliului Judetean Arges, completata si modificata prin Hotararea nr.63 din 17 aprilie 2008. Aceste acte administrative, insa, nu pot constitui temei al platilor facute, in masura in care nu exista dispozitii legale care sa sustina masurile astfel adoptate.
Or, reclamanta nu este in masura sa precizeze un temei al achitarii unor sume de bani drept contravaloare a uzurii unor autoturisme, iar interpretarea per a contrario, care se doreste a se da dispozitiile art.25 din HG nr.1860/2006, nu poate primi o astfel de semnificatie.
Textul enumera cheltuieli de transport ce nu pot fi acordate, ceea ce nu impune aprecierea ca orice alta cheltuiala, legata de o deplasare, care nu este una de transport, poate fi efectuata.
Asadar, in absenta unei dispozitii normative, pentru acest pretins prejudiciu determinat de uzura unui bun, se apreciaza ca in mod corect organul de audit financiar a retinut caracterul nelegal al platilor efectuate.
Punctul 6 din actul de control a retinut si nelegalitatea platii sumei de 150 lei/salariat in lunile aprilie si decembrie 2013, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun, in total 20.400 lei, suma la care s-au adaugat majorarile de intarziere de 3.433 lei.
S-a sustinut legalitatea aprobarii de catre ordonatorul de credite prin H CJ nr.237/26.11.2013, cu trimitere la dispozitiile art.55 (4) lit.a) din Codul fiscal.
Potrivit textului (4) Urmatoarele sume nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevazut in contractul de munca.
Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depaseste 1.500.000 lei.
Nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevazute mai sus, realizate de persoane fizice, daca aceste venituri sunt primite in baza unor legi speciale si finantate din buget.
Obiectul de reglementare a normei este reprezentat de comportamentul fiscal pentru anumite categorii de cheltuieli, fara ca prin aceasta sa legifereze dreptul efectuarii acestora. De altfel, din reglementarea finala rezulta posibilitatea scutirii de impozit si in alte situatii, cu conditia insa a existentei unui temei legal pentru efectuarea acelor cheltuieli.
O astfel de facilitate fiscala devine activa atunci cand ea se aplica unor cheltuieli pentru care este stabilit un temei, cu sublinierea ca, in materia cheltuielilor publice, un astfel de temei nu poate fi reprezentat decat de lege.
Aprecierea este sustinuta nu numai de dispozitiile precitate din Legea nr.273/2006, dar si de dispozitiile art. 72 din Legea nr.188/1999, care nu permit negocieri in cadrul acordurilor colective de munca decat asupra anumitor categorii de drepturi, printre care nu pot fi enumerate facilitatile de natura salariala, fie ele si sub forma contravalorii unor cadouri acordate cu ocazia unor sarbatori legale.
Retinand, asadar, absenta temeiului pentru cheltuielile efectuate de catre reclamanta, cu plata contravalorii uzurii mijloacelor de transport proprietate personala si a cadourilor acordate pentru sarbatorilor de Pasti si Craciun, se apreciaza ca sunt intemeiate criticile formulate si netemeinice sustinerile reclamantei din cererea de chemare in judecata.
Pentru aceste ratiuni, ca in baza art.496 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat sentinta si in fond a respins cererea de chemare in judecata, inclusiv sub aspectul majorarilor de intarziere, aspect ce nu a fost criticat cu ocazia investirii tribunalului.