Autoritatea de lucru judecat. Posibilitatea partilor de a opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea litigiului in care se invoca.

 

Noul Cod de procedura civila, art.430 si urm.

 

Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data,  iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.

Autoritatea de lucru judecat este consacrata ca efect al hotararii judecatoresti, fiind prevazut in mod expres ca autoritatea de lucru judecat se intinde atat asupra dispozitivului hotararii, cat si asupra considerentelor pe care acesta se sprijina.

 

Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal

D e c i z i a  nr. 5086 din data de 27 octombrie  2014

 

Prin sentinta nr. 929 pronuntata in data de 2 iunie 2014, tribunalul Dambovita a admis
cererea formulata de reclamanta M F D, in contradictoriu cu paratul P G si, in consecinta, a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sporului pentru studii de 25% din salariul de functie acordat pentru desfasurarea activitatii in domeniul corespunzator studiilor superioare absolvite, pentru perioada iulie 2010- noiembrie 2012, incepand cu luna imediat urmatoare, anume decembrie 2012 si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 455 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, in lumina sustinerile partilor si a textelor de lege invocate, a inscrisurilor de la dosar si a probelor administrate, tribunalul a retinut ca potrivit art.76 din Legea nr. 293/2004 raspunderea patrimoniala a functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare se angajeaza in urmatoarele situatii:

a) pentru pagubele produse cu vinovatie;

b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce li s-au acordat  necuvenit;

c) pentru nerestituirea in termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu li se datorau si care nu mai pot fi restituite in natura, precum si a unor servicii ce i-au fost prestate in mod necuvenit.

In speta dedusa judecatii s-a constatat ca reclamanta are un statut special ce deriva din situatia particulara ca aceasta, din motive independente de vointa sa, nu a putut prezenta actele de studiu ce i-au fost eliberate de facultatea din cadrul Universitatii Spiru Haret, motiv pentru care instanta de fond a apreciat ca nu sunt indeplinite dispozitiile art.76 mai sus mentionate, reclamanta primind in mod legal sumele de bani despre care a facut vorbire in cererea introductiva.

Fata de aceste considerente tribunalul a admis cererea principala si a dispus obligarea paratei la plata sporului pentru studii de 25% din salariul de functie acordat pentru desfasurarea activitatii corespunzator studiilor superioare absolvite de reclamanta pentru perioada  iulie 2010- noiembrie 2012, acordarea acestor sporuri incepand cu decembrie 2012.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal paratul PG, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului, iar dupa rejudecarea pe fond a litigiului, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.

In fapt, s-a sustinut ca reclamanta a incasat pana in luna iunie 2010, sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie in baza adeverintei emise de Universitatea Spiru Haret, cu valabilitate de maximum 12 luni, in perioada iulie 2010 - noiembrie 2012 sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie a fost incasat necuvenit datorita neprezentarii actelor de studii si, ca urmare a propunerii comisiei de cercetare administrativa din cadrul penitenciarului a fost emisa decizia de imputare nr. 15138/21.01.2013 pentru suma de 3.625 lei. Decizia de imputare a fost contestata la Tribunalul Dambovita si a facut obiectul dosarului nr. 1702/120/2013. Prin sentinta nr. 2181/20.05.2013, instanta a respins contestatia si a mentinut decizia de imputare ca fiind legala si temeinica. Pentru perioada decembrie 2012-noiembrie 2013, reclamanta nu a mai primit sporul, fiind in aceeasi situatie ca in perioada pentru care a fost emisa decizia de imputare, respectiv de neprezentare a diplomei de licenta. Incepand cu luna decembrie 2013, reclamanta beneficiaza de sporul de studii superioare fiind indeplinita conditia prezentarii diplomei de licenta.

Cu privire ia legalitatea acordarii sporului de studii superioare de 25% din salariul de functie pana in luna iulie 2010, in conformitate cu punctul 4 din nota la anexa nr.1 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie a fost acordat pentru agentii de penitenciare, absolventi ai institutiilor de invatamant superior, cu diploma de licenta, daca isi desfasurau activitatea in domenii corespunzatoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului justitiei. Prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 399/C/2006 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006. La punctul 30.3 din ordin este prevazuta posibilitatea acordarii sporului doar acelor persoane care isi desfasoara activitatea in domeniul studiilor absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta, emisa de institutii acreditate de Ministerul Educatiei si Cercetarii. De asemenea, sunt stabilite domeniile de activitate si specializarile pentru care se acorda sporul. Din analiza prevederilor legale mentionate reiese ca pentru acordarea sporului trebuiau indeplinite urmatoarele conditii: a) persoana solicitanta sa fie absolventa de studii superioare, cu diploma de licenta sau echivalenta emisa de institutii acreditate de Ministerul Educatiei si Cercetarii; b) sa detina o anumita specializare de studii; c) specializarea sa corespunda unui anumit domeniu de activitate.

In concret, reclamantei i-a fost acordat sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie in baza adeverintei emisa de Universitatea Spiru Haret, cu valabilitate de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, aceasta indeplinind la acel moment conditiile prevazute de pct. 30.3 din OMJ nr. 399/C/2006, cu privire la domeniul de activitate si specializarea studiilor absolvite.

Referitor la faptul ca reclamanta a prezentat o adeverinta in loc de diploma de licenta, a precizat ca in conformitate cu prevederile art. 11, alin. 1, art. 20 alin. 1 si art. 38 din Ordinului Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, termenul de valabilitate al adeverintei este de maximum 12 luni, dupa acest termen institutia de invatamant fiind obligata completeze si sa elibereze actele de studii. Prin urmare, in termenul de 12 luni dupa finalizarea studiilor, absolvirea acestora este atestata prin adeverinta, ulterior expirarii acestui termen acest fapt poate fi atestat numai prin actele de studii si, pe cale de consecinta, numai acestea pot da nastere la anumite drepturi si produce efecte juridice in continuare. Cum reclamanta nu a prezentat actele de studii decat in luna noiembrie 2013, recurentul a considerat ca sumele primite pana la prezentarea actelor de studii sunt necuvenite.

Pentru perioada iulie 2010-noiembrie 2012, recurentul a considerat ca sporul de 25% din salariul de functie pentru studii superioare a fost incasat necuvenit de catre reclamanta, aceasta neprezentand actele de studii, conform Ordinului Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior. De asemenea, nu a fost indeplinita nici cerinta de a prezenta diploma de licenta prevazuta de punctul 30.3 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 399/C/2006 si de punctul 4 din nota la anexa nr. 1 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare. Conditia prezentarii diplomei de licenta era obligatorie dupa expirarea termenului de valabilitate al adeverintei deoarece numai aceasta atesta dupa acest termen faptul ca reclamantii sunt licentiati intru-un anumit domeniu si specializare. Prin urmare, dreptul acordat trebuie sa se circumscrie conditiilor existente la data acordarii lui, respectiv O.G. nr.64/2006, OMJ nr.399/C/2006 si Ordinului Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului nr. 2284/2007. Desi personalul din cadrul Biroului Resurse Umane a solicitat reclamantei in mai multe randuri prezentarea actelor de studii, aceasta a depus abia in cursul anului 2012 tot o adeverinta de la Universitatea Spiru Haret, care insa a fost emisa in afara cadrului legal si, pe cale de consecinta, nu putea produce efecte juridice. In aceste conditii, sporul a fost incasat necuvenit,
fapt confirmat si de sentinta nr. 2181/20.05.2013, pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 1702/120/2013 care a avut drept obiect contestatia la decizia de imputare nr. 15138/21.01.2013.

Cu privire la prevederile legale care au stat la baza atragerii raspunderii administrative, recurentul a considerat ca au fost respectate prevederile art. 76 din Legea nr. 293/2004 privind statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Penitenciarelor si art. 256-257 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.

Recurentul a precizat ca reclamanta nu a beneficiat de sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie pe considerente similare cu perioada iulie 2010 - noiembrie 2012, respectiv neprezentarea unor acte de studii valabile, (diploma de licenta si foaie matricola)

Cu privire la motivul retinut de instanta de fond pentru admiterea cererii intimatei-reclamante, respectiv nerespectarea art. 76 din Legeanr.293/2004privindstatutul functionarilor publici cu statut special, recurentul a considerat ca au fost respectate prevederile art. 76 din Legea nr. 293/2004 privind statutul functionarilor publici cu statut special, atunci cand comisia de cercetare administrativa din cadrul penitenciarului a considerat ca sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie a fost incasat necuvenit deoarece intimata-reclamanta nu a prezentat diploma de licenta asa cum era expres prevazut in punctul 4 din nota la anexa nr. 1 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si punctul 30.3 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 399/C/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006.

Motivatia instantei referitoare la situatia particulara a reclamantei, care din motive ce nu tineau de vointa proprie, nu a putut sa prezinte diploma de licenta si astfel sporul de 25% a fost incasat in mod legal pe perioada iulie 2010 - noiembrie 2012, nu este de natura sa justifice plata acestui spor cu incalcarea altor prevederi legale. In opinia sa, recurentul a considerat ca nu este relevant daca prezentarea diplomei nu a putut fi efectuata din motive care au tinut sau nu au tinut de vointa reclamantei, ci, relevanta in cauza are numai faptul ca aceasta a incasat un spor fara a fi indeplinite conditiile legale de acordare. Mai mult decat atat, nu are relevanta in cauza si nu poate afecta decizia de imputare nr. 15138/21.01.2013, nici faptul ca la data de 10.09.2013, reclamantei i-au fost eliberate actele de studii, deoarece, in cazul de fata, acestea pot da nastere la drepturi si produce efecte juridice numai pentru viitor, respectiv dupa data de emiterii acestora.

Avand in vedere motivele mai sus invocate, a solicitat admiterea recursului si, pe fond modificarea sentintei nr. 929/02.06.2014 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 923/120/2014 in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.

Prin intampinarea depusa la data de 9 septembrie 2014, reclamanta a solicitat
respingerea recursului formulat de catre recurentul-parat ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile atacate sustinind in esenta ca in urma probatoriului administrat instanta de fond a admis cererea astfel cum a fost formulata, apreciind in mod legal si temeinic ca din motive independente de vointa reclamantei aceasta nu a putut prezenta in original diploma de absolvire a Universitatii Spiru Haret (USH) intrucat aceasta institutie de invatamant superior nu a emis actul administrativ.

Sporul a fost acordat de catre reprezentantii recurentului in baza adeverintei provizorii emisa de USH cu ocazia promovarii examenului de licenta, de la acel moment reclamanta dobandind calitatea de licentiata in specialitatea pe care a urmat-o.

Nedepunerea intr-un anumit termen a unui act administrativ nu presupune de la sine pierderea calitatii dobandite, ci acest drept castigat a fost demonstrat pe langa adeverinta depusa imediat dupa examenul de licenta cu diploma emisa de USH.

Doar in conditiile in care s-ar fi dovedit ulterior acordarii si incasarii sporului ca documentul in baza caruia s-a acordat si incasat acel spor a fost unul declarat sau constatat fals, recurentul era indreptatit a solicita restituirea sporului platit in baza unui document fals.

In aceeasi situatie s-ar fi aflat daca o instanta de judecata sau alta institutie i-ar fi anulat actul administrativ intitulat adeverinta emis de USH din care rezulta calitatea de licentiata a reclamantei. Atat timp cat aceste acte administrative se afla in fiinta, acestea se bucura de prezumtia de veridicitate si legalitate proprie oricarui act administrativ.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 488 noul Cod de procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza
:

In mod gresit judecatorul fondului a admis actiunea reclamantei fara a avea in vedere faptul ca pentru perioada retinuta in dispozitivul sentintei exista autoritate de lucru judecat.

Astfel, prin sentinta recurata, Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de reclamanta M F D, in contradictoriu cu paratul P G si, in consecinta, a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sporului pentru studii de 25% din salariul de functie acordat pentru desfasurarea activitatii in domeniul corespunzator studiilor superioare absolvite, pentru perioada iulie 2010-noiembrie 2012, incepand cu luna imediat urmatoare, anume decembrie 2012 si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 455 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.

In fapt, reclamanta a incasat pana in luna iunie 2010, sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie in baza adeverintei emise de Universitatea Spiru Haret, cu valabilitate de maximum 12 luni, in perioada iulie 2010-noiembrie 2012 sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie a fost incasat fara prezentarea actelor de studii fiind imputat reclamantei, pentru perioada decembrie 2012-noiembrie 2013, reclamanta nu a mai primit sporul pentru neprezentarea diplomei de licenta, iar din luna decembrie 2013, reclamanta beneficiaza de sporul de studii superioare fiind indeplinita conditia prezentarii diplomei de licenta.

Pentru perioada iulie 2010-noiembrie 2012 recurenta a apreciat ca sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie a fost incasat necuvenit datorita neprezentarii actelor de studii si, ca urmare a propunerii comisiei de cercetare administrativa din cadrul penitenciarului a fost emisa decizia de imputare nr. 15138/21.01.2013 pentru suma de 3.625 lei.

Decizia de imputare a fost contestata la Tribunalul Dambovita si a facut obiectul dosarului nr. 1702/120/2013, iar prin sentinta nr. 2181/20.05.2013, instanta a respins contestatia si a mentinut decizia de imputare ca fiind legala si temeinica.

Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare, intrand in puterea lucrului judecat, in considerente retinandu-se ca dovada absolvirii studiilor superioare nu s-a facut in mod efectiv, cu actul de studii asa cum prevede legea speciala, astfel incat sporul de 25% incasat de reclamanta ulterior expirarii adeverintei apare ca fiind unul necuvenit.

Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data,  iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.

Autoritatea de lucru judecat este consacrata (potrivit art.430 din noul Cod de procedura civila) ca efect al hotararii judecatoresti, fiind prevazut in mod expres ca autoritatea de lucru judecat se intinde atat asupra dispozitivului hotararii, cat si asupra considerentelor pe care acesta se sprijina.

Prin urmare, puterea de lucru judecat se extinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta, astfel ca pentru perioada retinuta in sentinta pronuntata in litigiul in care reclamanta a contestat decizia de imputare nu se mai putea acorda sporul respectiv, la fel si pentru perioada urmatoare, fiind incidente aceleasi dispozitii legale si aceleasi considerente.

Astfel, prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 399/C/2006 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, la punctul 30.3 din ordin fiind prevazuta posibilitatea acordarii sporului doar acelor persoane care isi desfasoara activitatea in domeniul studiilor absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta, emisa de institutii acreditate de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Reclamanta nu a beneficiat de sporul de studii superioare de 25% din salariul de functie, nici pentru perioada decembrie 2012-noiembrie 2013, pe considerente similare cu perioada iulie 2010-noiembrie 2012, respectiv neprezentarea diplomei de licenta.

Aspectele retinute de instanta in motivare, referitoare la situatia particulara a reclamantei, care din motive ce nu tineau de vointa proprie, nu a putut sa prezinte diploma de licenta si astfel sporul de 25% a fost incasat in mod legal pe perioada iulie 2010-noiembrie 2012, incalca autoritatea de lucru judecat obligatorie pentru judecatorul fondului.

La data de 10.09.2013, reclamantei i-a fost eliberata diploma de licenta care da nastere la drepturi si produce efecte juridice numai pentru viitor, respectiv dupa data emiterii, reclamantei fiindu-i acordat sporul din luna decembrie 2013, fiind indeplinita conditia prevazuta de lege.

In consecinta, pentru toate aceste considerente si in temeiul dispozitiilor legale deja precizate si celor prevazute de art.496 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat in tot sentinta si a respins actiunea.

 

(Judecator Elena Tanasica)