SUSPENDAREA EXECUTARII UNUI ACT ADMINISTRATIV FISCAL.  CAZ BINE JUSTIFICAT.

 

Legea nr.554/2004

 

Nu poate constitui un caz bine justificat, in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.t din Legea nr.554/2004,  simpla manifestare de vointa a reclamantei de a contesta legalitatea  actului administrativ fiscal si a unor acte de executare silita, emise in executarea acestuia, intrucat o asemena imprejurare nu genereaza vreo indoiala serioasa si rezonabila cu privire la legalitatea actului a carei suspendare s-a solicitat.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal,,

Decizia nr. 5460  din data de 19 noiembrie 2014.

 

Prin sentinta nr.

2519/01.07.2014
Tribunalul Prahova a admis cererea formulata de reclamanta si a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr. 330672/20.03.2014 pana la pronuntarea hotararii de catre instanta de fond.

Impotriva sentintei tribunalului a formulat recurs parata  Administratia Judeteana a Finantelor Publice Prahova, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate si pe fond respingerea actiunii, ca neintemeiata.

In motivarea recursului
, recurenta a aratat ca instanta de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrative, potrivit caruia organele fiscale sunt in drept sa porneasca executarea lor, fara a fi necesara interventia justitiei. Acestea se bucura de prezumtia de legalitate, actul administrativ fiind el insusi un titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrara unei bune ordini juridice, intr-un stat de drept si o democratie constitutionala.

Pe de alta parte, legea contenciosului administrativ nu admite, ca regula generala, suspendarea in orice imprejurari a actelor administrative, iar suspendarea actului administrativ ca operatie juridica de intrerupere vremelnica a efectului acestuia, apare ca o situatie de exceptie de la regula executarii din oficiu.

Recurenta a mai aratat ca, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea nu se poate acorda decat in cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unor pagube iminente si, prin urmare, prima conditie care trebuie indeplinita este aceea ca motivele suspendarii sa fie bine justificate, ceea ce inseamna ca ele trebuie sa apara de la prima vedere temeinice si sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra actului administrativ contestat.

Asadar, se poate vorbi despre un caz bine justificat numai daca din imprejurarile cauzei rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate pe care se fundamenteaza caracterul executoriu al actului administrativ.

Or, in opinia recurentei, nu se creeaza o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ contestat, in sensul dispozitiilor art. 2 alin (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Recurenta a mai aratat ca o alta conditie care se cere indeplinita, in directa legatura cu prima conditie, este aceea ca prin masura suspendarii sa se previna producerea unei pagube iminente, insa in speta nu s-a facut dovada posibilitatii producerii unei astfel de pagube si nici impactul vreunei eventuale pagube asupra bunului mers al societatii, nedemostrandu-se nici existenta unor motive temeinice care sa creeze o indoiala puternica asupra legalitatii actului administrativ atacat.

Concluzionand, recurenta a precizat ca societatea PG WSRL nu a aratat in concret care sunt imprejurarile ce reprezinta cazul bine justificat, care sa creeze o indoiala serioasa in privinta deciziei emise si nici nu a facut dovada unei pagube iminente, de natura a perturba grav functionarea societatii, astfel ca, raportat la aceste considerente, solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica.

Prin note scrise,
intimata-reclamanta a aratat ca in prezenta cauza recursul  nu este motivat, astfel cum prevad dispozitiile art. 486 alin.1 lit.d  din noul Cod de Procedura Civila, recurenta neindicand niciunul dintre motivele prevazute de art. 488 din actul normativ precizat.

Pe fond, intimata-reclamanta a invederat ca Tribunalul Prahova a facut o corecta  apreciere cu privire la sustinerile sale si a pronuntata o hotarare legala si temeinica, intrucat in prezenta cauza este vorba de existenta unui caz bine justificat, iar solutia este oportuna, intrucat previne producerea unei pagube iminente in patrimoniul sau, mai ales ca prezumtia de legalitate, de care se bucura actele administrative, este una relativa, astfel incat un act administrativ nu poate fi pus in executare indiferent de circumstante, deoarece trebuie asigurat un just echilibru intre puterea executorie a acestor acte si  interesul partii astfel executata.

Caracterul de titlu executoriu al actului,  a precizat intimata, nu justifica producerea unor efecte cu incalcarea nejustificata a unor drepturi  si producerea unui prejudiciu in patrimoniul sau si nici nu se poate afirma ca neexecutarea unui astfel de act administrativ este contrara bunei ordini juridice.

Intimata a precizat ca prin decizia de impunere nr. 330672/20.03.2014 au fost retinute  in sarcina sa obligatii fiscale in cuantum de  34.194 lei, reprezentand accesorii ale impozitului pe profit, iar executarea unei astfel de sume ar fi nelegala, din moment ce decizia de impunere anterior precizata a fost contestata  si face obiectul dosarului nr.3389/105/2012* aflat pe rolul Tribunalului Prahova, cu termen de judecata la data de 05.12.2014.

S-a mai precizat ca prin incheierea de sedinta din data  de 07.02.2012 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte  in dosarul nr.186/331/2012  s-a dispus suspendarea  executarii sumelor ce formeaza  debitul principal, iar practica judiciara a statuat ca, judecatorul investit cu solutionarea cererii de suspendare nu va analiza fondul contestatiei, fiind necesara o pipaire a acestuia pentru a se stabili  daca actul fiscal este sau nu legal, sens in care a procedat instanta de fond.

In mod nelegal, a subliniat intimata, organele fiscale au stabilit dobanzi si penalitati de intarziere in cuantum de 34.914 lei pentru impozitul pe profit si TVA, aspect de natura a atrage  anularea actului contestat.

In continuare intimata a invocat jurisprudenta  ICCJ, care a statuat, cu privire la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca  actul administrativ pentru a putea fi pus in executare, ca, pe langa conditia respectarii legii, trebuie ca acesta sa confere particularilor suficiente garantii de echitate, care sa-i fereasca de puterea discretionara a statului si o protectie adecvata impotriva arbitrariului (decizia nr.2199/14.04.2009), conditii pe care decizia contestata in prezenta cauza nu le indeplineste.

Prin urmare, a sustinut intimata, in conditiile crizei economice executarea actului administrativ contestat ar avea consecinte ireversibile asupra societatii, datorita lipsei de lichiditati de pe piata, fiind, totodata, o paguba greu de reparat si care nu poate fi acceptata, dat fiind existenta suspiciunilor referitoare la legalitatea actului administrativ.

Concluzionand, intimata a precizat ca solutia de suspendare provizorie este echitabila, intrucat recurentei-parate nu i se  aduce nici un prejudiciu, in schimb  poate prejudicia societatea intimata, deoarece suspendarea executarii este o solutie prin care se pastreaza echilibrul drepturilor si consecintelor patrimoniale pana la pronuntarea judecatorului asupra fondului contestatiei.

La termenul de judecata din data de  19.11.2014, Curtea a pus in discutia partii prezente exceptia nulitatii recursului, invocata de intimata-reclamanta prin notele scrise depuse la dosar, pe care ulterior a respins-o, motivat de faptul ca recursul este motivat in fapt si, generic, in drept, recurenta invocand prevederile art.483 -490 din noul Cod de procedura civila, precum si ca dezvoltarea motivelor de recurs permit cu usurinta incadrarea acestora in dispozitiile art.488 pct.8 din noul Cod de procedura civila, in conditiile in care recurenta critica modalitatea de interpretare si aplicare de catre judecatorul fondului a prevederilor art.14 al.1 din Legea nr.554/2004.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate in recurs, in raport de actele si lucrarile dosarului, de dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, Curtea a constatat ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :

De principiu, actul

administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, prezumandu-se deci ca acesta este legal emis pana la proba contrara, proba ce cade in sarcina celui care invoca nelegalitatea actului administartiv.

De asemenea, actul administrativ  unilateral este  el insusi un titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrara unei bune ordini juridice intr-un stat de drept si o democratie constitutionala, astfel ca masura suspendarii executarii actului administrativ - ca operatie juridica de  intrerupere vremelnica a efectului acestuia - apare ca o situatie de exceptie de la regula executarii din oficiu (
executio ex officio).

Curtea a constatat ca, pentru suspendarea executarii unui act administrativ, este necesara
indeplinirea cumulativa
a conditiilor de admisibilitate prevazute de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, respectiv trebuie sa existe un caz bine justificat, iar suspendarea executarii sa fie necesara in vederea evitarii unei pagube iminente.

Or, Curtea a considerat ca in cauza reclamanta-intimata nu a facut dovada
indeplinirii cumulative
a conditiilor de admisibilitate mentionate,  intrucat nu a facut dovada existentei unui caz bine justificat - in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.t din acelasi act normativ, critica recurentei privind acest aspect fiind intemeiata.

Astfel, in cadrul sentintei recurate prima instanta si-a fundamentat solutia de admiterii a actiunii si de suspendare a executarii deciziei de impunere nr.330672/2014 pe imprejurarea ca in dosarul nr.3389/105/2012 a fost admisa in parte actiunea reclamantei si s-a dispus  anularea partiala a deciziei  de impunere nr.822/20911 - in baza careia s-au calculat obligatiile fiscale evidentiate prin prezenta decizie a carei suspendare a executarii s-a solicitat -, instanta fondului apreciind ca aceasta imprejurare reprezinta un caz bine justificat.

Or, Curtea a retinut, din sustinerile intimatei reclamante, ca
sentinta avuta in vedere de catre prima instanta a fost desfiintata de catre instanta de recurs
,
care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta

de fond,
unde are termen la data de 5.12.2014, astfel ca nu mai poate fi retinut motivul analizat.

De asemenea, Curtea a constatat ca in sustinerea cazului bine justificat reclamanta a invocat si existenta unei contestatii la executare, ce formeaza obiectul dosarului nr.186/331/2012, aflat pe rolul judecatoriei Valenii de Munte, formulata impotriva actelor de executare silita emise de de catre recurenta in baza deciziei de impunere a carei suspendare s-a solicitat, a carei judecata insa s-a suspendat, potrivit dispozitiilor art.244 al.1 pct.1 din vechiul Cod de procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.3389/105/2012, anterior precizat.

De asemenea, Curtea a constatat ca prin notele scrise depuse in recurs, intimata reclamanta a sustinut ca prin incheierea din data de 7.02.2012  pronuntata in dosarul nr.186/331/2012 s-a dispus suspendarea executarii sumelor ce formeaza debitul principal – masura dispusa ca urmare a faptului ca in acest dosar “
urmeaza sa se verifice legalitatea celor doua acte de executare emise de ANAF – Administratia  Finantelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Judetului Prahova,  respectiv a titlului executoriu nr. 13 si a somatiei nr. 29/35/1/2012/14391 din ds. de executare nr. 255/29/35/1/2012/14391 emise la data de 09.01.2012 de ANAF”
.

Or, motivatia avuta in vedere de catre Judecatoria Valenii de Munte nu poate constitui un caz bine justificat, in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.t din Legea nr.554/2004, intrucat  faptul ca Judecatoria Valenii de Munte urmeaza sa judece contestatia la executare, in cadrul careia va analiza legalitatea si temenicia actelor de executere silita contestate, nu e de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii deciziei de impunere contestate.

Curtea a mai retinut ca este corecta sustinerea reclamantei, referitoare la jurisprudenta instantei supreme cu privire la cazul bine justificat, insa considera ca argumentele/motivele invocate in cuprinsul cererii introductive,
care practic se rezuma la existenta pe rolul instantelor a unei actiuni in anularea unor acte administrative fiscale si a unei contestatii la executare impotriva unor acte de executare silita
, nu se pot circumscrie unui caz bine justificat, in sensul anterior precizat.

Altfel spus,
manifestarea de vointa a reclamantei de a contesta niste  acte administrativ fiscale si de executare silita nu genereaza in vreun fel o indoiala serioasa si rezonabila cu privire la legalitatea decizei de impunere a carei suspendare s-a solicitat in prezenta cauza
.

Concluzionand, Curtea a considerat ca reclamanta
nu a oferit indicii suficiente pentru rasturnarea prezumtiei de legalitate a deciziei de impunere nr.330672/2014 sau cel putin pentru crearea unei indoieli serioase in privinta legalitatii acesteia, astfel ca
ea nu a dovedit indeplinirea primei conditii reglementate de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004
.

Ca urmare, chiar daca s-ar aprecia ca dovedita conditia producerii unei pagube iminente societatii reclamante, ca urmare a executarii silite a obligatiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere, Curtea a aprecviat ca
actiunea reclamantei nu poate  fi primita, ca urmare a imprejurarii ca nu este indeplinita in mod cumulativ si prima conditie a suspendarii, privind existenta cazului bine justificat.

In consecinta, Curtea a considerat ca sunt intemeiate sustinerile recurentei, privind gresita aplicare de catre prima instanta, a dispozitiilor art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, respectiv gresita apreciere a indepliniri conditiilor necesare pentru a se dispune suspendarea executarii actului administrative, astfel ca prezentul recurs este fondat.

Ca urmare, in temeiul dispozitiilor art.496 si art.498 al.1 din noul Cod de procedura civila, raportat la dispozitiile art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 act, Curtea a admis recursul si a casat in tot sentinta recurata, in sensul respingerii cererii de suspendare a deciziei de impunere nr.
nr.330672/2014,
emisa  de catre recurenta parata, ca neintemeiata.

( Judecator Ionel Stanescu)