Autoritate de lucru judecat. Diferentiere fata de notiunea de putere de lucru judecata.

 

Index tematic:  Cod procedura civila

 

Legislatie relevanta:

art. 431- 432 Cod .pr.civ.

 

Rezumatul problemei de drept:

Conform
art. 431
din Noul Cod de procedura civila nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect, iar in
art. 432
se mentioneaza ca  exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs.

Articolul 431 alin. (2) reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat, care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat; ea este la indemâna oricareia dintre partile unui litigiu, in sensul ca fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

In acest caz, nu este necesar sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in judecata ulterioara sa fie adusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, asa incât aceasta sa nu poata fi contrazisa, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai in considerente, date fiind dispozitiile art. 430 alin. (2) NCPC.

Este necesar sa se faca distinctie intre autoritatea de lucru judecat care are drept consecinta respingerea actiunii in temeiul acestei exceptii, intrucât sunt indeplinite elementele prevazute de art. 431 al. 1c.pr.civ si puterea de lucru judecat care se refera la modalitatea in care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a statua diferit.

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti , Sectia I Civila

Decizia nr. 888  din  26 aprilie 2017

 

Prin Decizia civila nr. 888 / 26 Aprilie 2017, Curtea de Apel Ploiesti a admis apelul formulat de reclamante impotriva sentintei civile nr. 3588 pronuntata la 16 decembrie 2016  de Tribunalul Prahova,

in contradictoriu cu pârâta  
SC U SA
, fiind anulata
in parte sentinta
in sensul ca a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat  si inlaturata mentiunea privind respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de reclamantele TV si IC privind incadrarea in grupa I de munca in perioada anterioara datei de 01.04.2001  si respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de VI si DA.

Evocând fondul, Curtea a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantele   TV si IC privind incadrarea in grupa I de munca in perioada anterioara datei de 01.04.2001  si actiunea formulata de reclamantele VI si DA, cu mentinerea restului dispozitiilor sentintei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca nemultumirea apelantelor exprimata prin calea de atac promovata vizeaza imprejurarea ca in mod nelegal instanta de fond ar fi respins actiunea pe baza  exceptiei autoritatii  de lucru judecat desi nu erau indeplinite conditiile legale in acest sens.

Analizând actele si lucrarile cauzei instanta retine ca pe calea prezentei actiuni, reclamantele au  chemat in judecata pe parata SC U SA,  solicitând instantei ca prin hotarârea ce o  va pronunta,
sa se constate ca in perioadele mentionate expres in actiune au  lucrat efectiv in procent de 100% din programul de lucru, la instalatii, in sectii cuprinse in  grupa I de munca, respectiv conditii speciale de munca si sa se dispuna obligarea pârâtei la emiterea unor  adeverinte in acest sens
.

Prin sentintele civile nr. 1496/07.07.2011, nr. 206/16.02.2010, nr. 1973/16.11.2009 si nr. 1987/16.11.2009 ale Tribunalului Prahova au  fost admise  actiunile  formulate  de catre reclamante impotriva pârâtei si s-a constatat ca acestea
beneficiaza de  grupa a II-a de munca, in diferite perioade de timp, aspecte confirmate de adeverintele depuse la dosar eliberate in acest sens in favoarea reclamantelor
.

Conform art. 431 din Noul Cod de procedura civila
nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect
, iar in art. 432 se mentioneaza ca  
exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs
.

 Din cuprinsul celor expuse anterior reiese ca este lucru judecat atunci când a doua cerere de  chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.

 
Identitatea de parti
presupune participarea in ambele procese a  acelorasi persoane, ca titulare ale drepturilor care formeaza obiectul  principal, cauza vizeaza fundamentul raportului juridic dedus  judecatii, in timp ce obiectul reprezinta atât pretentia formulata prin  cerere, cât si dreptul subiectiv invocat.

Obiectul
actiunii civile il reprezinta protectia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carui realizare calea justitiei este obligatorie si el consta fie in pretentia de recunoastere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligatiei pe care a incalcat-o, fie in pretentia la crearea unor situatii juridice noi, in cazurile expres prevazute de lege. De la caz la caz el  se concretizeaza si se nuanteaza prin mijlocul procesual folosit.

Pe de alta parte  in ceea ce priveste
cauza  actiunii civile
se impune a se face precizarea ca aceasta a fost definita in literatura de specialitate ca reprezentând, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre parti il valorifica impotriva celeilalte, iar cu  privire la acelasi obiect pot exista mai multe actiuni intemeiate pe cauze diferite.

Cauza actiunii civile se determina nu numai raportat la cererea de chemare in judecata, ci trebuie cautata in complexitatea de circumstante care determina si intretin vointa partii interesate de a reclama sau de a se apara si de a starui in ceea ce reclama ori in ceea ce contesta. Existenta motivelor de a actiona sau apara in fata instantei un anumit drept, fara prefigurarea mentala a obtinerii unui anumit rezultat, nu determina pe nimeni sa  reclame sau sa se apere in justitie.

Chiar daca intre prezenta actiune si cele anterioare, exista identitate de parti si de cauza, nu se poate vorbi de existenta aceluiasi obiect al actiunii.

Daca in cadrul dosarului respectiv s-a solicitat obligarea pârâtei sa incadreze pe reclamante in grupa a II-a  de munca pentru perioada lucrata in societate si sa se efectueze cuvenitele mentiuni in acest sens in cartea de  munca, pe calea actiunii de fata reclamantele au cerut  sa se constate ca au  lucrat efectiv 100% din programul de munca in sectii cuprinse in grupa I, urmând sa se rectifice carnetul de munca in acest sens.

Câta vreme in prezent se solicita grupa I de munca si rectificarea carnetului de munca in acest sens, in timp ce in  prima actiune se ceruse o alta grupa  de  munca, respectiv grupa a II-a, nu exista identitate de obiect pentru ca scopul final urmarit il constituie recunoasterea unei alte grupe de munca.

Prin urmare, in conditiile in care nu exista tripla identitate ceruta de lege, in mod gresit s-a considerat de prima instanta  ca sunt indeplinite conditiile autoritatii de lucru judecat si s-a respins actiunea in temeiul acestei exceptii.

In raport de considerentele expuse anterior instanta apreciaza ca motivele invocate sub acest aspect de catre apelante sunt intemeiate si urmeaza a fi  admise.

Intrucât  solutionarea cauzei la instanta de fond s-a realizat in mod eronat in temeiul exceptiei autoritatii de lucru judecat, facând aplicarea disp. art. 480 al. 2 C.pr.civ., Curtea de Apel va admite apelul declarat in cauza si, va anula in parte sentinta in sensul ca va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat cu consecinta inlaturarii  mentiunii privind respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de reclamante.  

Având in vedere ca niciuna dintre parti nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, Curtea o va retine pentru rejudecarea fondului, facând aplicarea dispozitiilor art. 480 al. 3 C.pr.civ., potrivit carora  
in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotarârea atacata si va judeca procesul
,
evocând fondul.

 Pe fondul cauzei, urmeaza a se constata ca instanta nu poate da eficienta raportului de expertiza intocmit in prezenta cauza prin care s-a stabilit ca reclamantele sunt indreptatite a beneficia de grupa I de munca, câta vreme, printr-o hotarâre definitiva s-a dat deja eficienta unui alt raport de expertiza care a stabilit ca atributiile reclamantelor, locurile de munca in care acestea si-au desfasurat activitatea in perioada dedusa judecatii, se incadreaza in grupa a II a de munca si nu in grupa I de munca.

Sub acest aspect, Curtea de Apel noteaza ca este necesar sa se faca distinctie intre
autoritatea de lucru judecat
care are drept consecinta respingerea actiunii in temeiul acestei exceptii, intrucât sunt indeplinite elementele prevazute de art. 431 al. 1c.pr.civ si
puterea de lucru judecat
care se refera la modalitatea in care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a statua diferit.

Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanta investita cu solutionarea unei cereri are obligatia de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja transate printr-o alta hotarâre, inzestrata cu autoritate de lucru judecat, situatie in care nu mai poate face evaluari proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrata de la care trebuie sa porneasca si pe care nici nu o poate ignora.

Dupa cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotarâri judecatoresti are doua acceptiuni:
stricto sensu
semnifica  autoritatea de lucru judecat (
bis de eadem
), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea), iar
lato sensu
semnifica puterea de lucru judecat (
res judicata
), care presupune ca hotarârea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarâre (obligativitatea).

Ca atare “
autoritatea de lucru judecat
” si “
puterea de lucru judecat
” nu sunt sinonime. Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarâri judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei
res judicata
a puterii de lucru judecat.

De aceea legiuitorul a recunoscut autoritate de lucru judecat si motivelor cu valoare decizionala, adica acelor motive care contin solutii asupra unor puncte litigioase ale procesului de asa maniera incât doar felul in care au fost aduse in fata judecatii (pe cale de aparare ori ca aspecte prealabile cercetarii fondului), face ca astfel de solutii sa nu se regaseasca in dispozitiv.

Asadar, trebuie recunoscut ca intra in autoritate de lucru judecat, alaturi de dispozitivul care transeaza litigiul, si motivele care sustin solutia (in absenta carora aceasta nu ar avea vreun inteles, permitând reluarea la nesfârsit a litigiilor), precum si motivele care contin ele insele solutii pe aspectele litigioase invocate de parti si supuse dezbaterii acestora.

Articolul 431 alin. (2) reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat, care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat; ea este la indemâna oricareia dintre partile unui litigiu, in sensul ca fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

In acest caz,
nu este necesar sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in judecata ulterioara sa fie adusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, asa incât aceasta sa nu poata fi contrazisa, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai in considerente
, date fiind dispozitiile art. 430 alin. (2) NCPC.

Exista deopotriva incalcare a autoritatii de lucru judecat nu doar atunci când vin in contradictie dispozitivele hotarârilor judecatoresti, dar si atunci când contradictia opereaza intre considerentele acestora, in sensul de a se nega sau, dimpotriva, de a se afirma ceea ce s-a negat anterior asupra unei chestiuni litigioase care a facut obiect al dezbaterilor si al verificarii jurisdictionale, lucrul judecat având si o functie pozitiva care impune judecatii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase transate deja printr-o alta hotarâre, inzestrata cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, in prezentul litigiu, Curtea de Apel nu mai poate face evaluari proprii asupra chestiunii care a fost rezolvata deja printr-o hotarâre definitiva , in sensul ca, atributiile, locul de munca, activitatile efectiv prestate de reclamante impun incadrarea in grupa a II – a de munca, aceasta concluzie constituind premisa demonstrata de la care trebuie sa porneasca si pe care instanta nu o poate ignora.

Pe cale de consecinta, evocând fondul, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata prin care se solicita incadrarea acelorasi reclamante in grupa I de munca, cele doua categorii de grupa de munca excluzându-se una pe cealalta.

Vor fi mentinute in rest dispozitiile sentintei atacate referitoare la admiterea in parte a actiunii  formulata de  reclamantele TV si  IC si constatarea faptului ca acestea beneficiaza de conditii speciale de munca in perioadele indicate expres in cuprinsul raportului de expertiza AC, parte integranta din sentinta, fiind obligata pârâta sa le elibereze adeverinte  in acest sens, având in vedere ca aceste aspecte nu au format obiectul controlului judiciar.

 

Autorul sintezei,

Judecator Mioara Iolanda Grecu