Asigurari sociale - pensie nationala si pensie comunitara, Aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 883/2004 si nr. 987/2009

 

In cazul in care solicitantul a realizat perioade de asigurare in sisteme de pensii din mai multe state UE si indeplineste conditiile pentru acordarea pensiei nationale pentru limita de varsta, fara a fi necesara totalizarea perioadelor de asigurare sau echivalente acestora confirmate de institutiile statelor membre implicate, se efectueaza un dublu calcul al drepturilor de pensie.

Primul calcul consta in stabilirea pensiei nationale, luand in considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislatiei proprii.

Cel de-al doilea calcul consta in stabilirea pensiei comunitare, prin aplicarea metodei totalizare - proratizare (proportionalizare), adica tinand cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora confirmate de institutiile statelor membre implicate, respectandu-se urmatoarele etape: calculul pensiei teoretice, avand in vedere totalul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, prin aplicarea formulei nationale de calcul; calculul pensiei proratizate (proportionalizate), aferenta perioadelor de asigurare sau echivalente acestora realizate in Romania.

Dupa compararea celor doua pensii - nationala si comunitara, se va plati cuantumul mai avantajos.

Decizia civila nr. 6/06.01.2016

In cauza inregistrata cu nr. X//99/2014, prin sentinta civila nr. 358/09.02.2015, Tribunalul Iasi respinge ca fiind ramasa fara obiect contestatia formulata de contestatorul A.M. in contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale. Obliga parata sa plateasca contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat redus.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Contestatorul A.M. a solicitat in contradictoriu cu parata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale emiterea deciziei de pensie comunitara prin recalcularea pensiei in considerarea recunoasterii perioadelor de cotizare efectuate in Italia dupa iesirea la pensie, sa plateasca daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de intarziere calculata de la data introducerii actiunii si pana la punerea in aplicare a hotararii judecatoresti. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.

In fapt se arata ca din anul 1999 contestatorul este beneficiarul pensiei militare de serviciu pentru o vechime de 25,4 ani.

In perioada 01.03.2001-30.09.2012 a muncit in Italia pe baza de contract de munca fiind contributor si in aceasta tara. Desi a solicitat revizuirea dosarului de pensie, parata nu a procedat la recalcularea pensiei.

Parata a emis la data de 16.04.2014 decizia de pensie comunitara, actiunea ramanand astfel fara obiect.

In temeiul art. 451 alin.2 NCPC va reduce onorariul de avocat, avand in vedere ca pe parcursul procesului parata si-a indeplinit obligatia legala de a emite decizia de pensie comunitara.

Prin sentinta civila nr. 1706/10.07.2015, Tribunalul Iasi admite cererea de completare a sent.civ.nr.358/09.02.2015 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr.X//99/2014 formulata de contestatorul A.M. in contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale. Respinge cererea contestatorului privind anularea Deciziei nr. 20167/16.04.2014 emisa de intimata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 358/2015 din 09 februarie 2015 a Tribunalului Iasi, in considerarea faptului ca in cursul solutionarii procesului intimata a emis decizia de pensie comunitara, instanta a respins ca fiind ramasa fara obiect contestatia formulata de contestatorul A.M., fara a se pronunta insa asupra cererii completatoare formulate la data de 03.11.2014 privind anularea deciziei privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara nr. 20167/16.04.2014 si emiterea unei noi decizii conform normelor legale.

Avand in vedre aceasta omisiune a instantei, fata de disp. Art. 444 NCPC, cererea de completare a Sentintei Civile Nr. 358/2015 din 09 februarie 2015 a Tribunalului Iasi este intemeiata.

Pe fondul cererii completatoare, a retinut ca, in fapt, contestatorul a iesit la pensie in anul 1999, pe numele sau fiind emise urmatoarele decizii: Decizia nr. 20167/24.07.2013 privind revizuirea pensiei in baza OUG nr. 1/2011, Decizia nr. 20167/01.10.2013 pentru punerea in plata a drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013 si Decizia nr. 20167/16.04.2014 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara.

Conform Deciziei nr. 20167/01.10.2013 pentru punerea in plata a drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, contestatorul se afla in plata cu pensia in cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, in suma de 2053 lei.

Conform Deciziei nr. 20167/16.04.2014 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara, Modul de determinare a pensiei comunitare la stabilirea pensiei comunitare a fost luat in calcul stagiul de cotizare realizat in Italia de 11 ani 3 luni 18 zile, cuantumul pensiei comunitare stabilit prin totalizare-proratizare fiind de 1261 lei, mai mic decat cel calculat pentru perioada de cotizare realizata in Romania. Punctajul mediu anual al pensiei comunitare este de 1,71982.

Examinand decizia de pensie comunitara contestata si modul de determinare a acesteia, a constatat ca au fost valorificate actele doveditoare ale stagiului de cotizare realizat de contestator in Italia, respectiv stagiul de cotizare realizat in Italia, de 11 ani 3 luni si 18 zile, prevazut de „Estratto Conto Previdentiale”, cartea de munca pentru cetateni straini extra- comunitari nr. 16278 si adeverintele cu veniturile obtinute de contestator in Italia.

Cuantumul pensiei comunitare a fost stabilit in baza Regulamentului CE nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si ale Legii nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare.

In ceea ce priveste revizuirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului in aplicarea regulamentelor europene, la calculul pensiei comunitare se au in vedere si perioadele de asigurare realizate in celalalt stat membru implicat, in speta Italia. Dupa calcularea pensiei comunitare, aceasta se compara cu pensia nationala in plata si se acorda pensia stabilita in cuantum mai avantajos (art.46 din Regulamentul 1408/71).

Cererea contestatorului de a fi emisa o decizie de pensie care sa stabileasca cuantumul acesteia prin adunarea la cuantumul pensiei actuale cuantumul calculat corespunzator perioadei de stagiu de cotizare realizat in Italia este neintemeiata, neexistand un temei legal pentru realizarea cumulului aritmetic a cuantumurilor valorilor punctelor de pensie determinate in baza contributivitatii, pentru componenta interna si pentru cea comunitara.

Impotriva sentintei civile nr. 358/09.02.2015 a Tribunalul Iasi au declarat apel contestatorul A.M. si intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale.

La termenul de judecata in sedinta publica, contestatorul a declarat ca renunta la calea de atac exercitata impotriva acestei sentinte, urmand ca, in conformitate cu dispozitiile art. 463 raportat la art. 404 Cod proc. civila, sa se ia act de aceasta renuntare.

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod proc. civila, prin care solicita o noua judecata numai in ce priveste cheltuielile de judecata, apelanta intimata arata ca a emis decizia de pensie comunitara la data de 16.04.2014, dupa ce a primit documentatia ce trebuie introdusa in aplicatia informatica de stabilire a pensiilor comunitare.

Astfel, prin adresa nr. 19516/04.03.2014, Casa de Pensii a municipiului Bucuresti a remis formularul E 210, inscris valorificat impreuna cu formularele E 205 si E 211.

Fata de aceste demersuri legale, obligatorii, care tineau si de tertii emitenti de acte administrative, apelanta sustine ca nu are culpa si nu datoreaza cheltuieli de judecata, actiunea ramanand fara obiect.

Impotriva sentintei civile nr. 1706/10.07.2015 a Tribunalul Iasi a declarat apel contestatorul A.M..

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod proc. civila, apelantul considera ca decizia nr. 20167/2014 nu a fost emisa cu respectarea conditiilor impuse pentru determinarea cuantumului pensiei comunitare.

Ulterior pensionarii, a lucrat in Italia o perioada de 11 ani, 3 luni si 18 zile, realizand venituri pentru care a achitat contributiile corespunzatoare, aspect certificat prin inscrisul denumit „Estratto Conto Previdentiale”.

In anul 2012, a formulat cerere de revizuire a pensiei, pentru determinarea noului cuantum ca urmare a veniturilor substantiale realizate, art. 107 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 si art. 1 alin. 3 din Legea nr. 241/2013 conferindu-i acest drept.

Decizia contestata a fost emisa dupa o lunga perioada de timp, iar critica sa vizeaza, in principal, faptul ca nu a fost luata in considerare valoarea reala a cotizatiei pentru dreptul de pensie aferenta stagiului realizat in Italia.

Redand prevederile art. 5 si 6 din Regulamentul 883/2004 (CE) si ale Legii nr. 241/2013, apelantul sustine ca aceasta reglementare garanteaza drepturile si avantajele dobandite in conditiile desfasurarii activitatii pe teritoriul statelor membre UE.

Totodata, apelantul mai sustine ca evaluarea perioadei de cotizare trebuia realizata tinand cont de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 si art. 1 alin. 3 din Legea nr. 241/2013,

cu aplicarea principiului portabilitatii contributiilor platite de cetatenii apartinand tarilor membre UE si a principiului cumularii perioadei de cotizare.

Invoca apelantul si situatia unui coleg pensionar militar, care a beneficiat de majorarea valorii in functie de noile contributii achitate, apreciind ca instanta de fond nu a considerat cuantumul cotizatiilor pentru pensie, achitate in Italia, ca si cum ar fi fost realizat in Romania.

Mai arata apelantul ca, din anul 2012, a mai primit doua decizii care nu cuprindeau perioada de activitate din Italia si ca, abia in luna august 2015, a fost emisa Hotararea nr. 25139/17.08.2015 a Comisiei de Contestatii, care solutioneaza „in bloc” contestatiile formulate in timp.

In consecinta, solicita admiterea apelului si, in rejudecare, admiterea cererii cu care a fost investita prima instanta.

Contestatorul A.M. a formulat intampinare la apelul declarat de intimata, prin care solicita respingerea acestuia, considerand ca, in mod corect, prima instanta a retinut obligatia de plata a cheltuielilor de judecata, in conditiile in care emiterea deciziei a avut loc dupa investirea acesteia.

Prin intampinarea formulata, intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale solicita respingerea caii de atac formulate, aratand ca, desi sunt doua cai de atac, ele vizeaza acelasi argument principal, respectiv anularea deciziei nr. 20167/2014 si obligarea la emiterea unei noi decizii, care sa stabileasca cuantumul pensiei prin „adunarea celor doua drepturi dobandite cronologic.. .in tara si strainatate”.

Se mai arata ca apelantul da o interpretare gresita prevederilor art. 64 alin. 1 si art. 107 alin. 4 din Legea nr. 263/12010, care sunt aplicabile in cazul in care contributiile ulterioare pensionarii s-ar fi facut la fondul national de asigurari.

Este gresita si raportarea pretentiilor sale la cazuistica beneficiarilor de pensii care au contribuit la sistemul national, metoda europeana, acceptata si folosita, fiind cea numita totalizare-proratizare, adica calculul pensiei proportional cu perioada de asigurare realizata in cadrul fiecarui sistem de pensii.

Intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale a depus si raspuns al intampinarea formulata de contestator. In apel, s-au depus inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararile primei instante, in limitele cererilor de apel, Curtea constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, apelantul contestator A.M. a solicitat, in contradictoriu cu apelanta intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale, emiterea deciziei de pensie comunitara prin recalcularea pensiei in considerarea recunoasterii perioadelor de cotizare efectuate in Italia dupa iesirea la pensie, plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de intarziere si plata cheltuielilor de judecata.

La primul termen de judecata, apelantul contestatorul
a modificat
actiunea introductiva, in sensul ca a solicitat ca instanta sa dispuna anularea deciziei privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara nr. 20167/16.04.2014 si emiterea unei noi decizii in conformitate cu legea.

Desi
a luat act
de aceasta modificare si a retinut ca, la data de 16.04.2014, apelanta intimata a emis decizia de pensie comunitara, Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 358/09.02.2015, respinge contestatia ca ramasa fara obiect si obliga apelanta intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, onorariu de avocat redus.

Potrivit art. 453 alin. 1 Cod proc. civila,
partea care pierde procesul
va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa-i plateasca acesteia cheltuieli de judecata. Apelanta intimata nu a pierdut procesul avand ca obiect emiterea deciziei de pensie comunitara, aceasta cerere a apelantului contestator fiind respinsa ca ramasa fara obiect.

De altfel, prima instanta a motivat doar reducerea onorariului de avocat potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. civila, nu si obligarea apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecata, retinand ca „pe parcursul procesului parata si-a indeplinit obligatia legala de a emite decizia de pensie comunitara”.

Or, emiterea deciziei de pensie comunitara, care a constituit obiectul cererii de chemare in judecata, „pe parcursul procesului”, in fapt la data de 16.04.2014, inainte de primul termen de judecata la care partile au fost legal citate - 03.11.2014, nu constituie o cauza de reducere a onorariului de avocat, potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. civila, ci o cauza de exonerare a apelantei intimate de la plata cheltuielilor de judecata.

Potrivit dispozitiilor art. 454 Cod proc. civila, paratul care a recunoscut pretentiile reclamantului, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate,
nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata,
cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere. Apelantul contestator nu a invocat si sustinut intarzierea de drept sau punerea in intarziere a apelantei intimate.

Totodata, sunt aplicabile si dispozitiile art. 1522 alin. 5 Cod civil, conform carora cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului
dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil,
calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen,
cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului
.

Cererea de chemare in judecata a fost comunicata apelantei intimate la data de 3.04.2014, iar aceasta si-a executat obligatia intr-un termen rezonabil, la data de 16.04.2014, asa incat cheltuielile de judecata, reprezentand onorariul avocatului in cauza solutionata prin sentinta civila nr. 358/09.02.2015 a Tribunalului Iasi, raman in sarcina apelantului contestator.

In ceea ce priveste modificarea cererii de chemare in judecata, respectiv solicitarea apelantului contestator de anulare a deciziei privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara nr. 20167/16.04.2014 si emiterea unei noi decizii in conformitate cu legea, solutionata prin sentinta civila nr. 1706/10.07.2015 a Tribunalul Iasi, se constata ca, in mod corect, prima instanta a retinut ca nu exista „un temei legal pentru realizarea cumulului aritmetic a cuantumurilor valorilor punctelor de pensie determinate in baza contributivitatii, pentru componenta interna si pentru cea comunitara.”

In acest sens, se retine ca, la data de 2.11.2012, apelantul contestator, beneficiar al unei pensii militare de stat, revizuite potrivit OUG nr. 1/2011, a formulat „cerere de revizuire a pensiei militare prin aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 1408/1971 si nr. 574/1972” pentru a beneficia de „drepturile care i se cuvin pentru perioada 1.03.2001-30.09.2012, cand a lucrat in Italia”.

Cererea sa a fost solutionata de apelanta intimata, care, in conformitate cu Regulamentele (CEE) nr. 883/2004 si nr. 987/2009 si Legea nr. 263/2010, a emis decizia nr. 20167/16.04.2012 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara incepand cu data de 1.12.20112.

Asadar, la emiterea acestei decizii, contestate in prezenta cauza, nu sunt incidente prevederile art. 64 alin. 1 si art. 107 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, ori art. 1 alin. 3 din Legea nr. 241/2013, care au in vedere stagiile de cotizare realizate dupa inscrierea la pensie, prin stagiu de cotizare intelegandu-se
perioada de timp
pentru care s-au datorat/datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Apelantul contestator nu a solicitat valorificarea perioadei de timp pentru care a datorat/datorat si platit contributii de asigurari sociale la
sistemul public de pensii din Romania,
ci valorificarea perioadei 1.03.2001-30.09.2012, cand
a lucrat in Italia.

In acest caz, in care solicitantul a realizat perioade de asigurare in sisteme de pensii din mai multe state UE, drepturile de pensie se acorda prin
totalizarea perioadelor de asigurare
realizate conform legislatiei de asigurari sociale din aceste state, urmata de
calculul pro rata temporis al pensiei
, respectiv calculul proportional al drepturilor, corespunzator perioadei de asigurare realizate in fiecare sistem national.

Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 50 alin. 1 din Regulamentul (CEE) nr. 883/2004, fiecare institutie competenta, din statele in care solicitantul a realizat perioade de asigurare, stabileste dreptul la prestatii de asigurari sociale conform propriei legislatii.

Nu face obiectul prezentei cauze refuzul institutiei competente din Italia, tara in care apelantul contestator a realizat o perioada de asigurare de 11 ani, 3 luni si 18 zile, de a-i acorda acestuia dreptul la prestatii de asigurari sociale.

In cadrul jurisdictiei asigurarilor sociale din Romania, se examineaza aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 883/2004 si nr. 987/2009, care coordoneaza sistemele de securitate sociala din statele membre UE si care au inlocuit Regulamentele (CEE) nr. 1408/1971 si nr. 574/1972, de catre institutia competenta din Romania, respectiv apelanta intimata, care a emis decizia nr. 20167/16.04.2012 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara incepand cu data de 1.12.20112, contestata in aceasta cauza.

Astfel, contrar sustinerilor apelantului contestator, art. 5 din Regulamentul (CEE) 883/2004 nu are in vedere „principiul portabilitatii contributiilor platite de cetatenii apartinand tarilor membre UE”, ci prevede asimilarea prestatiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor.

Cuantumul prestatiilor
se stabileste potrivit
art. 52 din Regulamentul (CEE) 883/2004,
care prevede ca institutia competenta calculeaza valoarea prestatiei care se acorda: (a) in temeiul legislatiei pe care o aplica, doar in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru dreptul la prestatii, exclusiv in temeiul dreptului intern (prestatie independenta); (b) prin calcularea unei
valori teoretice si ulterior a valorii reale (prestatie prorata),
dupa cum urmeaza: (i) valoarea teoretica a prestatiei este egala cu prestatia pe care persoana interesata ar putea sa o solicite, in cazul in care toate perioadele de asigurare si de rezidenta realizate in temeiul legislatiilor celorlalte state membre s-ar fi realizat in temeiul legislatiei pe care o aplica la data acordarii prestatiei. In cazul in care, in conformitate cu aceasta legislatie, valoarea prestatiei nu depinde de durata perioadelor realizate, valoarea respectiva se considera valoare teoretica; (ii) institutia competenta stabileste apoi valoarea reala a prestatiei pro-rata, prin aplicarea la valoarea teoretica a raportului dintre durata perioadelor realizate inaintea materializarii riscului, in temeiul legislatiei pe care o aplica, in raport cu durata totala a perioadelor realizate inaintea materializarii riscului, in temeiul legislatiilor tuturor statelor membre in cauza.

In ceea ce priveste principiul „cumularii perioadei de cotizare”, art. 6 din Regulamentul (CEE) 883/2004 prevede regula ca institutia competenta a unui stat membru a carui legislatie conditioneaza: dobandirea, mentinerea, durata sau recuperarea dreptului la prestatii; beneficiul unei anumite legislatii sau accesul la sau scutirea de asigurari obligatorii, facultative continue sau voluntare, de realizarea perioadelor de asigurare, de incadrare in munca, de activitate independenta sau de rezidenta,
ia in considerare, atat cat este necesar, perioadele de asigurare,
de incadrare in munca, de activitate independenta sau de rezidenta realizate in temeiul legislatiei oricarui alt stat membru,
ca si cum ar fi fost realizate in temeiul legislatiei pe care o aplica.

Intrucat apelantul contestator indeplinea conditiile pentru acordarea pensiei nationale pentru limita de varsta, fara a fi necesara totalizarea cu perioada de asigurare realizata in Italia, prin decizia nr. 20167/16.04.2012 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara, apelanta intimata a efectuat un dublu calcul al drepturilor de pensie.

Primul calcul a constat in stabilirea pensiei nationale, luand in considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislatiei proprii.

Cel de-al doilea calcul a constat in stabilirea pensiei comunitare, prin aplicarea metodei
totalizare - proratizare (proportionalizare)
prevazute de Regulamentul (CEE) 883/2004, adica tinand cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora confirmate de institutiile statelor membre implicate (Romania si Italia), respectandu-se urmatoarele etape: calculul pensiei teoretice, avand in vedere totalul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora (11 ani 3 luni si 18 zile in Italia + 25 ani 4 luni 3 zile in Romania), prin aplicarea formulei nationale de calcul; calculul pensiei proratizate (proportionalizate), aferenta perioadelor de asigurare sau echivalente acestora realizate in Romania.

Dupa compararea celor doua pensii - nationala si comunitara, apelanta intimata a platit, incepand cu data de 1.12.2012, cuantumul mai avantajos, acesta fiind cel al pensiei nationale (1321 lei +133 lei), asa incat contestatia este neintemeiata.

Nu fac obiectul prezentei cauze, care este o contestatie impotriva deciziei nr. 20167/16.04.2012 privind acordarea unor drepturi de pensie comunitara, aplicarea dispozitiilor Legii nr. 241/2013, celelalte decizii emise de apelanta intimata in anul 2012, ori emiterea, in luna august 2015, a Hotararii nr. 25139/17.08.2015 a Comisiei de Contestatii, care a solutionat „in bloc” contestatiile formulate in timp de apelantul contestator

In consecinta, avand in vedere si dispozitiile art. 480 alin. 1 si 2 Cod proc. civila, Curtea admite apelul declarat de intimata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale impotriva sentintei civile nr. 358/09.02.2015 a Tribunalul Iasi, care este schimbata in parte, in limitele considerentelor expuse, in sensul ca se respinge cererea contestatorului privind plata cheltuielilor de judecata. Se pastreaza dispozitiile sentintei care nu contravin acestei decizii si se respinge ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A.M. impotriva sentintei civile nr. 1706/10.07.2015 a Tribunalul Iasi, care se pastreaza.